INERÉNT, -Ă, inerenți, -te, adj.

(Adesea adverbial) Care face parte integrantă din

ceva, care constituie un element nedespărțit de un lucru sau de o ființă, care
aparține în mod firesc la ceva. – Din fr. inhérent, lat. inhaerens, -ntis.

 sursa: DEX '09 (2009)

 adăugată de valeriu

 acțiuni

INERÉNT, -Ă, inerenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care face parte integrantă din
ceva, care constituie un element nedespărțit de un lucru sau de o ființă, care
aparține în mod firesc la ceva. – Din fr. inhérent, lat. inhaerens, -ntis.

 sursa: DEX '98 (1998)

 adăugată de valeriu

 acțiuni

inerént adj. m., pl. inerénți; f. ineréntă, pl. inerénte

 sursa: DOOM 2 (2005)

 adăugată de raduborza

 acțiuni

inerént adj. m., pl. inerénți; f. sg. ineréntă, pl. inerénte

 sursa: Ortografic (2002)

 adăugată de siveco
 acțiuni

INERÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care prin natura sa este legat de ceva, care
aparține în mod firesc la ceva. [< fr. inhérent, cf. lat. inhaerens].

 sursa: DN (1986)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni

INERÉNT, -Ă adj. (și adv.) care prin natura sa este legat de ceva, care aparține în
mod firesc la ceva. (< fr. inhérent, lat. inhaerens)

 sursa: MDN '00 (2000)

 adăugată de raduborza

 acțiuni

INERÉNT ~tă (~ți, ~te) Care aparține în mod firesc unui lucru sau fenomen;
propriu esenței unui lucru sau fenomen; intrinsec; esențial. Contradicții ~te
acestei epoci. /<fr. inhérent, lat. inhaerens, ~ntis

 sursa: NODEX (2002)

 adăugată de siveco

 acțiuni

inerent a. unit într’un mod inseparabil cu ceva: greutatea e inerentă

materiei; fig. eroarea e inerentă spiritului uman.

 sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

 adăugată de blaurb.
 acțiuni

*inerént, -ă adj. (lat. in-háerens, -éntis, part. d. inhaerére, a fi lipit de,

fr. inérent. V. ad-erent, ezit). Care e din natură strîns legat de alt-ceva: greutatea e
inerentă materiiĭ, eroarea e inerentă spirituluĭ uman.

 sursa: Scriban (1939)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni