INSTITUŢIA MEDICO-SANITARĂ PUBLICĂ

INSTITUTUL ONCOLOGIC

GHIDUL PACIENTULUI
ONCOLOGIC

www.onco.md
 ÎNTRODUCERE

Paradoxal, cancerul este un fenomen “natural”, reprezentînd reacţia organismului în faţa unui asalt
neîntrerupt de numeroşi factori asupra mecanismelor sale de auto-reglare şi menţinere a unei stări de echilibru.
Orice celulă din organism se poate canceriza, fapt care se şi întîmplă chiar zilnic. În condiţii normale însă, sistemul
imunitar fie distruge aceste celule degenerate, fie le reprogramează la o funcţionare normală.  Dar dacă este la
rîndul său dereglat, sistemul imunitar nu mai poate stavili instaurarea bolii.

Ultimele date statistice din Cancer-Registru (al IMSP Institutul Oncologic) arată că în structura morbidităţii
prin tumori maligne în Republica Moldova după localizări în anul 2011 pe primul loc se află cancerul colorectal
cu 12,6%. Pe locul doi se află cancerul glandei mamare cu 11,1%, urmat de cancerul de col uterin cu 7,8% pe
locul trei. Pe locul patru, la populaţia masculină, este înregistrat cancerul de prostată cu 7,0%.

Dacă alegeţi să vă informaţi cu privire la una dintre maladiile amintite mai sus sau la toate patru, această
broşură vă poate fi extrem de utilă atît pentru aflarea informaţiilor de ordin general legate strict de acea formă de
cancer cît şi pentru a-i ajuta pe cei dragi din jurul Dumneavoastră.

2
 9 SIMPTOME CARACTERISTICE CANCERULUI
De cele mai multe ori, cancerul se manifestă la început prin semne şi simptome nespecifice, pentru
ca în evoluţie să apară manifestări clinice specifice localizării şi tipului de cancer. Din această cauză, semne
generale de tipul astenie fizică, febră sau scădere în greutate sînt neglijate de pacienţi; aceste semne nu sînt însă
caracteristice bolii neoplazice, ele putând apărea şi în alte afecţiuni.
1. Pierderea bruscă a greutăţi corporale (fără careva cauze evidente);
2. Anorexia – pierderea poftei de mîncare;
3. Fatigabilitatea – oboseală rapidă;
4. Apariţia formaţiunilor nodulare în regiunle axilare, înghinale, regiunea cervicală;
5. Tusă uscată de lungă durată cu hemoptizii (tusă cu sînge, salivaţii cu sînge);
6. Paliditatea tegumentelor sau schimbarea culorii lor (îngălbenirea pielii, hiperemie extinsă a pielii),
schimbarea culorii dimensiunilor, marginelor nevilor şi aluniţelor, apariţia noilor formaţuni cutanate;
7. Greţuri, vome periodice care nu sînt legate de alimentaţie, dureri abdominale care nu se cupează cu
remedii simple, tulburarea tranzitului intestinal (scaune frecvente, constipaţii cronice), scaun sangui-
nolent sau închis la culoare;
8. Asimetria sînilor la femei, apariţia induraţiilor, eliminărilor galactoreice sau sanguinolente din
mamelon, sîngerarea anormală în timpul ciclului menstrual sau după;
9. Micţiune dureroasă cu jet slab de urină, prezenţa sîngelui în urină sau spermă, nevoie frecventă de
urinare, dureri pelviene.

3
 CANCERUL COLORECTAL
Cancerul colorectal reprezintă prezenţa tumorilor maligne în colon sau în rect (o pungă situată în partea
inferioară a abdomenului, respectiv prima secţiune a intestinului gros). Cancerul colorectal este denumirea
comună folosită în clinică pentru cancerul de colon cît şi de rect, pentru că au simptome foarte asemănătoare. Nu
este cunoscută cauza exactă a cancerului colorectal. Majoritatea cazurilor debutează prin apariţia unor vegetaţii
mici sau polipi la nivelul rectului sau colonului. Polipii colonici sînt excrescenţe pediculate ataşate de mucoasa
colonului, respectiv a rectului. O parte dintre aceşti polipi pot suferi în timp modificări canceroase (transformare
malignă), dînd naştere cancerului colorectal. Persoanele cu risc sînt toate persoanele peste 50 de ani. Riscul se
majorează la cei ce suferă de următoarele boli: colită cronică boala Crohn, cancere de alte localizări şi persoanele cu
antecedente familiale de cancer colorectal, sau cu antecedente de polipoză multiplă familială. Cancerul colorectal
este de obicei asimptomatic (fără simptome) în stadiile incipiente.

FACTORII DE RISC ÎN APARIŢIA CANCERULUI COLORECTAL:

- Vîrsta. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu acest tip de cancer au vîrsta peste 50 ani;
- Istoricul medical familial. Persoanele care au o rudă de gradul întîi (părinţi, fraţi, surori, copii), cu neoplasm
colorectal au riscul de a dezvolta şi ei boala;
- Istoricul medical personal. Dacă aţi mai fost expuşi şi la boli de genul: neoplasm colorectal, cancer
ovarian, cancer de endometriu sau de sîn; polipi intestinali rezecaţi (înlăturaţi prin operaţie) sau nerezecaţi;
diagnostic de polipoză familială; boala Crohn sau colita ulcero-hemoragică, cu evoluţie îndelungată (mai
mult de 10 ani); radioterapia abdomenului şi pelvisului;
- Alimentaţia. Excesul de grăsimi în special lipide de origine animală, dietele sărace în calciu;
- Fumatul;
4
 - Sedentarismul, lipsa exerciţiului fizic regulat;
- Greutatea corporală. Persoanele cu exces de ţesut adipos (grăsime) abdominal aşa zisa obezitate de tip masculin;
- Consumul de alcool.

SIMPTOMELE CELE MAI FRECVENTE, INCLUD:

- Durere abdominală (frecvent periombilicală);
- Eliminări patologice cu scaunul (mucizităţi, sînge, puroi);
- Scaun sanguinolent sau scaun închis la culoare, negricios (melena);
- Tulburarea tranzitului intestinal normal (scaune frecvente, constipaţie cronică sau senzaţia de defecaţie
incompletă);
- Fatigabilitate marcată (oboseală accentuată);
- Scăderea în greutate, apare relativ rar (cîteva kilograme în ultimele luni).
De asemenea, simptomele depind în majoritatea cazurilor de localizarea anatomică a tumorii la nivelul
intestinului gros. Cecul şi colonul ascendent, constituie primul, respectiv al doilea segment al intestinului gros
şi sînt situate în partea dreaptă a abdomenului. Cancerul cu această localizare poate cauza sîngerare, cu apariţia
scaunelor sanguinolente precum şi a anemiei secundare, pierderii de sînge (semnele clinice frecvente ale anemiei
sînt fatigabilitatea şi slăbiciunea generalizată). În alte cazuri, scaunul poate părea normal macroscopic şi este
deseori lipsit de simptomele clinice care pot semnala boala. Colonul transvers, al treilea segment al intestinului
gros, traversează de la dreapta la stînga abdomenul superior. În acest tip de localizare a cancerului colorectal, pot
apărea crampe şi dureri abdominale. Colonul descendent, segmentul patru al intestinului gros, precum şi ultimul
segment în formă de „S”, denumit şi colon sigmoid. Aceste segmente leagă restul instestinului gros de rect şi
sînt situate în regiunea abdominală stîngă. Cancerul cu această localizare poate prezenta ca şi semne clinice, în
„creion”, precum şi scaune cu striuri sanguine (rectoragii), eliminări de mucus cu scaunul, constipaţii, uneori
alternate cu diaree.
5
 TRATAMENTUL
În dependenţă de stadiul bolii, cancerul colorectal poate fi tratat prin mai multe metode:
1. Intervenţia chirurgicală prin care se înlătură porţiunea intestinului afectată de cancer;
2. Radioterapia pentru a reduce mortalitatea şi a evita apariţia recidivelor maladiei;
3. Chimioterapia care utilizează diferite medicamente (citostatice) în scopul distrugerii celulelor canceroase.
Efectuarea anumitor teste de screening pot preveni şi/sau depista în stadii incipiente cancerul colorectal.
Aceste teste vizează diagnosticarea şi tratarea anumitor afecţiuni care pot duce la apariţia neoplasmului colorectal
şi sînt recomandate să fie efectuate regulat după vîrsta de 40 ani în rîndul persoanelor cu risc crescut pentru
afecţiune şi după vîrsta de 50 ani în rîndul celorlalte persoane. Către aceste teste se raportă tuşcul rectal (examinarea
digitală a anusului şi rectului), fibrocolonoscopia (examinarea endoscopică vizuală a rectului şi întregului colon),
irigoscopia (examinarea radiologică a colonului). Aceste teste sînt recomandate spre efectuare persoanelor cu risc
pentru cancer colorectal nu mai rar de o dată în 5 ani.
PREVENIREA CANCERULUI COLORECTAL:
- Păstrarea unei greutăţi normale;
- Alimentaţia sănătoasă. Consumul unei varietăţi mari de fructe şi legume, peşte, cereale, suplimente
alimentare cu acid folic şi calciu etc.;
- Reducerea consumului de alcool;
- Abandonarea fumatului;
- Activitatea fizică dozată vîrstei.

6
 Testele de screening (diagnostic precoce), sînt foarte importante datorită faptului că neoplasmul
colorectal produce simptome clinice în stadiile evolutive relativ tardive, de aceea este important ca
boala să fie diagnosticată la timp pentru efectuarea unui tratament curativ.

Colon
ascendent

Tumoare Opţiunile terapeutice

în cancerul de colon depind de
stadiul sau extensia bolii

Cec Apendice

Stadiul I Stadiul II Stadiul III

7
 CANCERUL DE SÎN
Cancerul de sîn sau cancerul mamar este cea mai frecventă formă de cancer întîlnită la femei
şi foarte rar - sub 1% la bărbaţi. Riscul crescut de apariţie a cancerului de sîn se explică prin excesul
hormonului sexual feminin estrogen, şi în mod deosebit expunerea organismului la estrogen pe o perioadă
mai îndelungată, ceea ce face din cancerul de sîn o boală hormono-dependentă. Apare din ce în ce mai
frecvent la persoane foarte tinere!
Cancerul mamar, asemeni tuturor celorlalte tipuri de cancer, este perfect curabil dacă este diagnosticat
şi tratat în stadii precoce. Ori acest deziderat nu poate fi realizat decît printr-o autopalpare lunară corectă
a sînilor şi printr-o prezentare cît mai rapidă la medicul specialist în cazul oricărei suspiciuni ridicate de
această manevră.

FACTORI DE RISC:
- Nivele crescute de estrogeni plasmatici în premenopauză;
- Factorii genetici (mama sau sora cu cancer mamar);
- Prima sarcină la o vîrstă de peste 30 de ani;
- Antecedente personale de cancer mamar la sînul celălalt;
- Istoric personal de leziune mamară benignă proliferativă, modificări mamografice displazice;
- Doza mare de iradiaţii ionizante la nivelul toracelui în scop diagnostic sau terapeutic (radioscopii,
8
 radiografii, mamografii, iradiere în scop terapeutic);
- Expunerea sînilor la radiaţiile solare;
- Nuliparitatea (nici o naştere);
- Menarha (prima menstruaţie) precoce (sub vîrsta de 11 ani) şi/sau pauza tardivă (după vîrsta de 55 ani);
- Obezitatea în postmenopauză şi dieta bogată în grăsimi şi dulciuri fine (trebuie ştiut faptul că o sursă
importantă de estrogeni o reprezintă, în afara ovarului, ţesutul adipos, adică grăsimea acumulată în
organism);

SEMNELE ŞI SIMPTOME ALE CANCERULUI MAMAR

Ca în orice neoplazie, simptomatologia apare, de obicei, cînd e prea tîrziu! Simptomatologia
cancerului mamar poate îmbrăca urmatoarele aspecte:
- Masa palpabilă indoloră;
- Durere;
- Deformări;
- Scurgeri mamelonare (mai ales cele unilaterale);
- Roşeaţă (eritem) sau ulceraţie tegumentară;
- Prurit (mîncărime) etc.

9
 Sigur că, cea mai eficientă metodă de luptă împotriva cancerului de sîn, înafara evitării factorilor
de risc şi a promovării factorilor protectori, rămîne autopalparea lunară a sînilor de către fiecare
pacientă în parte şi prezentarea de urgenţă la medicul specialist în cazul oricărei minime suspiciuni,
precum şi controlul ginecologic anual care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu examinarea sînilor
şi axilelor. De aceea, este foarte important ca fiecare femeie, de la pubertate şi pînă cînd moare, să-şi
autopalpeze lunar sînii.

CUM SE FACE ÎN MOD IDEAL ACEASTĂ AUTOPALPARE?

1. La a 7-8 zi după finisarea menstruaţiei, iar pentru femeile în menopauză o zi oarecare din lună,
în faţa oglinzii, de obicei după duş, dezbrăcată pînă la brîu, cu palma, cu degetele reunite şi
cu mîna relaxată (fapt ce creşte sensibilitatea tactilă a degetelor), cu blîndeţe, evitînd gesturile
traumatizante;
2. Sînul se palpează şi se inspectează bilateral de la stern pînă la marginea laterală a toracelui şi de
la limita lui superioară pînă la şanţul submamar, iar areola mamară şi mamelonul se examinează
separat, cu mare atenţie;
3. La sfîrşitul examinării se exercită o uşoară presiune digitală atraumatică asupra mamelonului şi
a areolei, fapt ce permite exprimarea unei eventuale secreţii mamelonare (întotdeauna patologică
înafara perioadei de lactaţie);
4. Palparea sînilor trebuie completată în mod sistematic cu palparea regiunilor axilare (zona numită în
mod popular “sub-braţ”) pentru depistarea unor eventuali ganglioni limfatici palpabili. Palparea
axilei este necesară şi datorită faptului că, de multe ori, glanda mamară prezintă o prelungire
axilară anatomică (fiziologică);
10
 Orice anomalie sesizată cu ocazia acestor autoexaminări lunare trebuie să aducă de urgenţă
pacienta în faţa medicului specialist.

11
 CANCERUL DE COL UTERIN
Cancerul de col uterin este o afecţiune malignă a celulelor ce căptuşesc suprafaţa colului şi se întîlneşte des
la persoanele de sex feminin. Colul este partea inferioară de deschidere îngustă a uterului. Se deschide în vagin şi
face conexiunea între uter şi vagin.

FACTORII DE RISC:
- Viaţa sexuală timpurie;
- Schimbaea frecventă a partenerilor, nu doar de către persoanele de sex feminin ci şi de către partenerii de
sex masculin ai acestora;
- Infecţiile transmise pe cale sexuală – trihomoniază, gonococus, sifilis, virus de herpes simplu, chlamidioză,
virus al papilomatozei umane (VPU);
- Nerespectarea igienei organelor genitale;
- Avorturile numeroase;
- Imunitatea scăzută;
- Insuficienţa de vitamine A şi C în bucate;
- Consumul de produse din tutun;
- Consumul de alcool.

12
 SIMPTOME LA APARIŢIA CANCERULUI DE COL UTERIN
Cancerele precoce sînt adeseori asimptomatice, dar pot determina sîngerări sau secreţii neobişnuite (scur-
geri). Odată instalat procesul canceros, există o serie de simptome. Iată cîteva dintre cele mai importante:
- sîngerări la nivelul cervixului în timpul contactului sexual sau în momentul inserării diafragmei;
- secreţie vaginală anormală, prezentă în cantitate mare şi uneori amestecată cu mici cantităţi de sînge;
- durere în timpul actului sexual;
- sîngerări vaginale anormale sau modificări notabile în apariţia ciclului menstrual.

PROFILAXIA CANCERULUI DE COL UTERIN SAU DEPISTAREA PRECOCE

Pentru diagnosticarea afecţiunilor precanceroase şi formelor incipiente ale cancerului de col uterin se re-
comandă efectuarea examinării clinice, adică examinarea citologică prin intermediul colectării frotiului (testul
Papanicolau) de pe colul uterin. Efectuarea analizei citologice pentru depistarea cancerului de col uterin se
efectuează în cazul persoanelor de sex feminin care au o viaţă sexuală, indiferent de vîrstă. Analiza citologică
poate fi efectuată de către moaşă, ginecolog sau medicul de familie în cadrul examenului medical obişnuit. Nu se
recomandă efectuarea analizei citologice în perioada ciclului menstrual sau pe durata existenţei în vagin a unui
proces inflamator. Cu o zi înainte de efectuare a analizei citologice nu se recomandă: întreţinerea relaţiilor sexuale,
utilizarea cremelor, pastilelor sau lumînărilor spermicide; efectuarea spălării vaginale sau utilizarea tampoanelor
intravaginale.
De reţinut: pacienta cu sîngerare vaginală la contactul sexual, hemoragie abundentă şi prelungită în peri-
menopauză sau hemoragie anormală înainte de instalarea menopauzei trebuie să se prezinte la medicul de familie
sau specialistul ginecolog pentru completarea investigaţiilor.

13
 normal cancer

Trompă uterină

displazie displazie
de grad redus de grad înalt

Ovar
Uter
Col uterin

Canal
cervical

14
 CANCERUL DE PROSTATĂ
Prostata este o glandă din sistemul reproducător masculin care produce majoritatea lichidului din care este
alcătuită sperma. Glanda, de mărimea unei nuci, este localizată sub vezica urinară a bărbatului şi înconjoară partea
superioară a uretrei, tubul prin care circulă urina de la vezică. Funcţionarea prostatei este reglată de testosteron, un
hormon sexual masculin produs de testicule.
Dar odată ce cancerul începe să crească mai repede sau să se extindă la alte ţesuturi, poate deveni periculos.
Acest tip de cancer prostatic agresiv poate aparea la orice vîrstă. Deşi boala are tendinţa de a progresa încet, în
general este mortală dacă tumora creşte dincolo de glandă. Cancerul de prostată în stadiu precoce (limitat doar
la prostată) poate fi vindecat. Din fericire, majoritatea cazurilor pot şi sînt depistate în acest stadiu.

FACTORII DE RISC:
- Vîrsta este, fără îndoială, principalul factor de risc. Aproape ¾ din cancerele de prostată sînt diagnosticate
la bărbaţii de peste 65 de ani;
- Antecedente familiale. Studiile demonstrează o creştere de 2 pînă la 5 ori ale riscului, la bărbaţii cu
antecedente familiale, faţă de cei fără antecedente familiale;
- Factori endocrini: circa 80 la sută din cancerele de prostată sînt hormonodependente; adenomul de
prostată, deşi este o leziune benignă, este considerat o leziune de graniţă (15 la sută pot genera un cancer
prostatic);
- Vasectomia, ca metodă contraceptivă, poate duce la hipertrofia prostatei, crescînd astfel riscul de cancer;
- Factorul alimentar. S-a constatat că un regim alimentar ce conţine materii grase (în special grăsimi
animale), poate favoriza apariţia cancerului de prostată. Cancerul apare mai rar la vegetarieni şi are o
15
 frecvenţă mare la cei cu alimentaţie bogată în proteine şi dulciuri, asociate cu alcool şi tutun. În acelaşi
timp, cei care consumă peşte sînt de 2-3 ori mai puţin expuşi riscului de cancer de prostată decît cei care
nu consumă peşte deloc sau consumă în cantităţi foarte mici;
- Activitatea sexuală excesivă şi cu partenere multiple cresc riscul de cancer prostatic;
- Infecţii specifice şi nespecifice: prostatita incorect tratată, infecţii virale (herpes şi papilom).

AFECŢIUNI ALE PROSTATEI 

Prostata este un organ delicat şi destul de capricios, ce necesită multă grijă, lucru neglijat de majoritatea
bărbaţilor. Prostatita este o infecţie a prostatei ce survine în special la bărbaţii tineri. Adenomul de prostată este o
tumoare benignă, cunoscută şi sub numele de hipertrofie prostatică sau adenom periuretral. Cancerul de prostată,
frecvent la bărbaţii de peste 50 de ani, ocupă un loc important în patologia urologică. El are o evoluţie clinică
lentă, insidioasă, fără manifestări imediate, net sesizabile, fiind de cele mai multe ori descoperit întîmplător, în
cadrul unui examen clinic general. 

MANIFESTĂRI ŞI SIMPTOME
Manifestările clinice ale cancerului de prostată sînt diferite, în funcţie de stadiul bolii. Iniţial există o perioadă
asimptomatică îndelungată în care diagnosticul se poate stabili ocazional în timpul unui tuşeu rectal de rutină. Se
evidenţiază un nodul tumoral dur, localizat într-un lob sau o zonă mai puţin densă faţă de restul glandei, impunînd
efectuarea unei biopsii. Urmează apoi perioada simptomatică ce include disurie (greutate la urinare), polachiurie
(urinare frecventă sau cistită), uneori hematurie (prezenţa sîngelui în urină), dureri hipogastrice, hemospermie
(prezenţa sîngelui în spermă), erecţii dureroase (priapism). Durerea perineală poate fi prezentă în invazia uretrei,
sau poate fi localizată hipogastric în formele cu extensie locală. Iniţial, aceasta poate fi moderată, sub formă de
jenă perineală, care creşte în intensitate, pe masură ce procesul tumoral se extinde dincolo de capsulă.
16
 PREVENIREA CANCERULUI DE PROSTATĂ:
- Reduceţi consumul de carne şi de alte alimente bogate în grăsimi animale (aceasta are efect benefic şi
asupra sănătăţii inimii);
- Folosiţi cu moderaţie toate grăsimile, inclusiv cele vegetale (uleiul de măsline nu pare să crească riscul de
cancer de prostată);
- Consumaţi mai multe fructe şi legume, îndeosebi legume din familia verzei, precum şi mai multe roşii şi
suc de roşii;
- Folosiţi laptele şi produsele lactate cu prudenţă (încercaţi laptele de soia);
- Evitaţi supra-alimentaţia şi excesul de kilograme;
- Gândiţi-vă şi discutaţi cu medicul dvs. eventualitatea folosirii unui supliment cu vitamina E;
- Consumaţi regulat cereale integrale pentru a vă asigura un aport satisfăcător de seleniu;
- Verificaţi dacă aveţi un aport satisfăcător de vitamina D;
- Faceţi regulat mişcare şi evitaţi consumul de alcool.

DEPISTAREA CANCERULUI DE PROSTATĂ

Aşa cum am arătat mai sus, cancerul de prostată are o evoluţie clinică lentă şi fără manifestări imediate şi
sesizabile. De aceea este foarte important, ca de la 50 de ani, bărbaţii să meargă o dată pe an la medic, pentru un
tuşeu rectal. Acesta poate fi făcut de orice medic, indiferent de specialitate. În afară de tuşeul rectal, în cazul în
care există suspiciunea unui cancer, trebuie facută şi o biopsie, precum şi analiza sîngelui, care permite dozarea
unei substanţe numită antigen specific al prostatei - Prostate Specific Antigen (PSA). În cazul în care în familie
există antecedente, este bine ca acest examen să fie făcut, începînd de la 40 de ani.

17
 Cancer
de Prostată

Examen rectal
digital

Prostată normală Tumor la prostata / BPH

Bexiga Bexiga

Uretra Uretra

18
 CONCLUZIE
Toate substanţele “străine” organismului, conservanţii şi coloranţii sintetici, emulgatorii, substanţele
toxice, fumatul, mîncărurile exagerat încălzite, arse, prăjite (cartofii prăjiţi, fripturile, cafeaua la care temperatura
de prăjire a boabelor este de 220-330°C), anumite radiaţii etc., toate aceste substanţe reduc drastic antioxidanţii
organismului, iar oxidarea celulelor este principala cauză a cancerului.
Trebuie să stiţi şi să fiţi conştienţi de faptul că aceste cancere, indiferent de natura lor, pot afecta oameni de
toate vîrstele, indiferent de sex, deci şi femei şi bărbaţi, copii, tineri sau adulţi!
Aici accentuăm ideea că o boală canceroasă este VINDECABILĂ dacă este descoperită în stadiu incipient,
astfel că nu trebuie să ignoraţi semnalele pe care organismul vi le transmite, chiar dacă sînt discrete.
Cancerul nu este o lovitură implacabilă a unui destin vrăjmaş, ci rezultatul unor greşeli repetate şi (din
nefericire) neştiute pe care le facem zi de zi, timp de ani de zile, pînă ce organismul cedează.

Mergeţi la control la cea mai mică bănuială!

Nu amînaţi vizita la doctor din diverse motive. Orice clipă contează!
Este vorba de viaţa Dumneavoastră, un dar preţios!

19
INSTITUŢIA MEDICO-SANITARĂ PUBLICĂ INSTITUTUL ONCOLOGIC
Adresa: str. N. Testemiţanu nr. 30, MD-2025, mun. Chişinău
Tel.: 0 22 725970; Fax: 0 22 733363;
Pagina web: www.onco.md;
e-mail: imspio@mednet.md