Sunteți pe pagina 1din 4

LUCA ANA-MARIA-IOANA

AMG III F

REACŢII LA BOALĂ

-psihologie-

Comportamentul pacientului presupune capacitatea individului de a-si percepe starea de boala,


de a o interpreta adecvat si de a lua decizii care faciliteaza insanatosirea. Oscileaza intre un pol
de normalitate si unul de exagerare.

La internare, pacientul are asteptari legate de recuperarea sanatatii sale si, concomitent,
experimenteaza simptomele bolii ce a determinat internarea.

In plus, pacientul se teme pentru viata sa, integritatea sa corporala si pierderea imediata
(separarea de membrii familiei, mediul zilnic, locul de munca, activitatile zilnice). Frica de
necunoscut (trebuie sa aiba incredere in persoane necunoscute pentru viata lui), teama de a
pierde dragostea si respectul celor dragi, teama de a pierde controlul asupra unor functii ale
corpului, sunt trairi corelate cu gravitatea bolii, durata de spitalizare, tipul de tratament, metoda
de interventie (chirurgicala sau nu).

Reactia pacientului depinde atat de caracterul sau cat si de modul in care el este tratat de
catre medici si asistentele medicale, precum si conditiile mediului din spital.

Camerele mari de spital, trezirea dis-de-dimineata, imposibilitatea de a-si pastra mintea


preocupata cu altceva, mancatul la pat, mediu zgomotos si prezenta altor pacienti, toate acestea
creeaza o atmosfera care este foarte diferita de viata normala a pacientului. Acesta se simte
stingher, lipsit de intimitate si incapabil sa se adapteze.

Aceşti pacienţi solicită în mod nejustificat şi abuziv investigaţii clinice şi paraclinice şi doresc
frecvent schimbarea tratamentului, fără a ţine cont de recomandările medicului specialist sau
generalist.
Modelul biosocial de comportament faţă de boală poate fi considerat o alternativă a modelului
tradiţional biomedical în evaluarea unei boli. Acest model are drept scop înţelegerea
interacţiunilor complexe dintre factorii biologici, psihologici, socioculturali care îşi pun
amprenta asupra experienţei şi statutului de bolnav.

acientii resimt boala ca pe o amenintare la viata. De aceea, pacientul este preocupat de orice
indiciu de boala si implicatiile sale, eventual dureroase (care implica diverse analize, operatii
chirurgicale, timp de spitalizare), precum si de fazele de terapie si reabilitare, avand nevoie de
informatii pentru a atenua starea de incertitudine.

Prima reactie este anxietatea cu privire la rezultatul bolii si un eventual handicap. Starea
emotionala intensa si stresul, de multe ori, nu sunt proportionale cu gravitatea bolii si, de multe
LUCA ANA-MARIA-IOANA
AMG III F

ori, pacientul admite faptul ca nu ar trebuit sa fie atat de ingrijorat. Starea prelungita de anxietate
este nociva pentru recuperarea rapida si eficienta.

O modificare brusca a integritatii fizice (de exemplu, o mastectomie sau o amputare) poate
provoca o reactie de panica sau un episod psihotic acut. Spitalizarea poate inrautati starea
psihica a bolnavului, mai ales, cand este perceputa ca o agravare, o consecinta a varstei inaintate
sau un „punct fara intorcere”.

O atitudine pesimista fata de boala face ca tratamentul sa fie o misiune dificila si implica
simptomele fizice ale unei depresii (dureri de cap, anorexie, oboseala, etc.)

Cand nu exista un tratament eficace si in timp util, pacientii pot deveni ipohondri, fiind mereu
preocupati de sanatatea lor in detrimentul celorlalte aspecte importante ale vietii.

Relatia asistent-pacient se poate clasifica astfel:

 Rol activ / rol pasiv (de exemplu stările comatoase)


 Ghidare / cooperare ( se întâlnesc în afecţiunile acute)
 Participare reciprocă (se discută la afecţiunile cronice)

Medicii si asistentele medicale pot contribui, in mare masura, la prevenirea unor astfel de
situatii nevrotice prin:

 informarea detaliata a pacientilor despre boala si evolutia ei


 avand o discutie cu pacientul si raspunzandu-i la intrebari
 prezenta continua si comunicarea frecventa atat cu pacientul cat si cu familia lui

Comportamentul faţă de boală se referă la modul în care diferite persoane resimt, evaluează si
acţionează în raport cu simptomele bolii. Putem evidenţia trei componente ale acestui concept, şi
anume: emoţională, cognitivă, comportamentală.

1. Factorul emoţional poate fi implicat în apariţia şi menţinerea unui anumit comportament faţă
de boală:
Murphy, Dickens C et al, într-un studiu efectuat pe pacienţi trataţi în serviciul de ambulator
pentru artrita reumatoidă au arătat că depresia se asociază cu reducerea nivelului de funcţionare
profesională şi mecanisme de coping inadecvate.

2. Factorul cognitiv are un rol important în declanşarea şi menţinerea unei conduite


maladaptative faţă de boală. Oamenii îşi formează modele cognitive asupra bolii, care includ
credinţele proprii despre etiologia, simptomatologia, consecinţele afecţiunii respective şi
modalităţile prin care se poate ameliora sau vindeca. Percepţia asupra bolii este în legătură cu
starea de sănătate şi influenţează refacerea capacităţii funcţionale.
LUCA ANA-MARIA-IOANA
AMG III F

3. Comportamentul faţă de boală este influenţat de mai mulţi factori, din care menţionăm
sensibilitatea somatică şi anxietatea faţă de starea de sănătate. Anumite persoane sunt mai
sensibile sau chiar intolerante faţă de senzaţii normale care se petrec în corpul lor. Ele pot
interpreta într-un mod eronat simptome benigne drept semne ale unei afecţiuni grave, pot solicita
şi efectua multiple consultaţii medicale şi se declară în permanenţă nemulţumiţi faţă de
tratamentele primite.

Anxietatea faţă de starea de sănătate se referă la îngrijorarea individului faţă de propria sănătate,
în absenţa oricărei boli sau la preocupările excesive şi nejustificate în prezenţa unei
simptomatologii de mică intensitate. Anxietatea paroxistică determină persoana să recurgă la
consultaţii menite să îmbunătăţească starea de sănătate şi să înlăture suspiciunea bolii. În unele
cazuri anxietatea faţă de starea de sănătate produce o hipervigilenţă în urmărirea senzaţiilor
interne ale corpului, interpretări eronate ale lor şi se asociază cu sensibilitatea somatică.

În concordanţă cu factorul emoţional, se află formulările cognitive şi comportamentale care


măresc nivelul anxietăţii faţă de starea de sănătate şi determină pacientul să efectueze numeroase
controale medicale, parţial justificate.
Pacienţii cu tulburare depresivă au gânduri automate negative focalizate asupra bolii, consideră
că durata afecţiunii va fi mare, se vor produce consecinţe severe asupra funcţionalităţii persoanei
şi nu se va putea ameliora. Orice efort de liniştire, ajutor sau încurajare din partea medicului
rămâne fără rezultate.

Majoritatea pacientilor cu tulburări somatoforme au încercat să atribuie simptomele somatice


vulnerabilităţii fizice şi psihice, credinţei în suportul organic al bolii, evidenţiabil cu ajutorul
investigaţiilor paraclinice. Ei au procedat la o serie de examinări medicale suplimentare, uneori
inutile şi nejustificate, pentru a demonstra existenţa altor simptome somatice imaginate şi a
consecinţelor lor. Autorii au observat existenţa unei relaţii de proporţionalitate între numărul
simptomelor şi necesitatea de a le furniza explicaţii cauzale. Comorbiditatea cu tulburarea
depresivă sau anxioasă a fost asociată cu multiple atribuiri psihologice.
Comportamentul patologic faţă de boală este influenţat într-o măsură considerabilă de
convingerile pacienţilor privind cauzele presupuse ale simptomelor somatice neclare şi
nedemonstrate de numeroasele investigaţii clinice şi paraclinice.

Relatia asistente-pacient nu este considerata un factor de stres foarte mare de catre asistente, cu
exceptia cazului in care pacientii nu inteleg instructiunile primite. In schimb, pacientii o
considera o sursa importanta de stres, pe langa lipsa de intelegere a instructiunilor, mentionand si
lipsa timpului dedicat lor si sentimentul ca sunt o povara.

Un nivel mai bun de comunicare intre asistentele medicale si pacienti, va avea ca rezultat
eliminarea diferentelor de puncte de vedere si imbunatatirea relatiilor pentru reducerea stresului
asociat spitalizarii.

Atributele socio-profesionale importante ale unei asistente medicale sunt:

 sa discute cu pacientul despre problemele medicale ale acestuia


LUCA ANA-MARIA-IOANA
AMG III F

 sa dea dovada de disponibilitate atunci cand pacientul ii solicita ajutorul


 sa se comporte condescendent, amabil, fara raceala si fara sa ii critice temerile
 sa se comporte cu discretie
 sa protejeze intimitatea pacientului in timpul examinarii fizice

Consilierea psihologica a pacientului joaca un rol important in diminuarea nivelului de stres


cauzat de spitalizare.

Pentru obtinerea sanatatii psihologice a pacientului se poate actiona in 3 directii:

 consilierea psihologica directa a pacientilor in cadrul spitalului de catre cadre medicale


specializate
 formarea si sustinerea personalului medical pentru sustinerea psihologica a pacientilor si
diminuarea stresului
 analizarea in scopul unei mai bune intelegeri a stresului cauzat de bolile psihosomatice,
de afectiunile fizice, precum si eficienta consilierii psihologice in spital.