Sunteți pe pagina 1din 4

TIPUCRISTINA27@YAHOO.

COM

PROPUNERI DE ABORDARE

Istoriografia Arheologiei. Implicații !!!

Disciplină academică !!!

Domeniu de cercetare !!!

Problematică: set de cunoștințe/deprinderi specializate sau disciplină cu implicații sociale și politice ???

Necesitatea abordării conceptuale diferite: practicieni și teoreticieni – teorii, întrebări, scopuri,


perspective diferențiate.

CONTEXTUL APARIȚIEI. SECOLUL AL XIX LEA

Apariție îndelungată !!!

Cumul de științe !!! Arheologia s-a dezvoltat în același timp cu celelalte științe umaniste, fizice sau ale
vieții.

Metode împrumutate din alte alte domenii (istorie, geologie, geografie, biologie, paleontologie,
etnografie etc ).

Metodologie interactională pînă la definirea propriei metodologii (v. metodele anticarilor și Sistemul
celor trei vârste).

Interacțiune instituțională

DEFINIȚIILE ARHEOLOGIEI

Dificultăți – orientări, context politic și economic.

Arheologia este pasiune și curiozitate intelectuală transformate apoi în cunoștințe științifice. De la


pasiune – curiozitate – rutină științifică (identificare, excavare, măsurare etc.)

Între senzațional (v. descoperirea Troiei și identificarea istoriei de dincolo de obiect sau cuantificarea
datelor despre vechile mentalități etc.)

Implică concepte standard: Timp – Spațiu – Artefacte și ce facem cu acestea ???

CÂTE ARHEOLOGII, ATÂTEA DEFINIȚII !!!

”Arheologia este una dintre cele patru subdiscipline ale Antropologiei și reprezintă studierea științifică a
trecutului culturii umane prin resturile materiale. Analiza detaliată a acestora ajută arheologii în
reconstruirea și interpretarea stilurile de viață ale vechilor comunități umane”
Rieth, Christina B. "Archaeology." Encyclopedia of Anthropology. 2005. SAGE Publications. 13 May. 2010.
<http://www.sage-ereference.com/anthropology/Article_n67.html>.

Accesat la 23/2/2011

”Disciplină istorică autonomă, având ca obiect depistarea , sistematizarea și intrepretarea vestigiilor


materiale aflate în pământ, la suprafața solului sau sub apă, în scopul unei reconstituiri independente
(pentru epocile mai vechi lipsite de izvoare scrise-preistorie) sau prin coroborarea cu datele literare
(pentru perioadele mai noi) a proceselor economico-sociale și politice sau a fenomenelor culturale care
au avut loc în etapele timpurii ale istoriei omenirii”

Mircea Babeș, 1994, Arheologia în: E.A.I.V.R. (coord. Constantin Preda), 94, București, Editura
Enciclopedică.

”Arheologia este studiul trecutului omului, studiu divizat în arheologie preistorică sau în arheologie
istorică, depinzând de perioada de timp implicată”

What is archaeology ? http://www.indiana.edu/~arch/saa/matrix/ia/ia03_mod_01.html 2004, accesat


la 23/2/2014.

”Arheologia este studiul comportamentului cultural din trecut, de la începuturile speciei umane spre
evenimentele întâmplate recent, prin resturile materiale (artefacte) lăsate, părăsite de către oameni”

Andrea Vianello

Arheologia este studiul culturilor dispărute, al culturilor preistorice existente înaintea apariției scrisului,
pe baza relicvelor rămase (ceramică, figurine de lut, obiecte din piatră, os sau alte materiale durabile).
Aceasta presupune reconstruire a istoriei culturale și a modului de viață din trecut.

Barnouw, Victor 1978, Physical anthropology and archaeology, 9, Homewood, The Dorsey Press.

Arheologia este reconstruire culturală a trecutului și istoriei culturale. Își propune, după anii 1960,
explicarea proceselor culturale.

Wenke, Robert J., 1990, Patterns in Prehistory. Humankind’s First Three Millions Years, 3-38, Oxford
University Press, New York-Oxford.
Arheologia este o știință socială în sensul în care încearcă să explice ce s-a întâmplat cu grupuri specifice
de ființe umane în trecut și să generalizeze în legătură cu procesele și schimbările culturale.

Trigger, Bruce, 1990, A History of Archaeological Thought, 19, Cambridge, Cambridge University Press.

Filarete

- 1400-1469

- Tratatul de arhitectură,1464

- teoretician al arhitecturii din perioada Renașterii descrie primele forme de adăpost care includ spațiul
de locuire și spațiul util. Prelucrare a datelor preluate de la Vitruvius.
- Dwelling and utilitarian rooms: any archaeological and ethnographic parallel? - ResearchGate. Available
from:
https://www.researchgate.net/post/dwelling_and_utilitarian_rooms_any_archaeological_and_ethnogra
phic_parallel#view=56cff17c7c19206c498b457c [accessed Mar 3, 2016].

http://www.architekturtheorie.tu-berlin.de/fileadmin/fg274/FILARETE_Dedication_and_Book_1.pdf

9/3/2017

Scopuri generale

Care este natura ideilor culturale ?

Cum funcționează cultura în viața cotidiană ?

De ce există cultura ? Implică termenii de origine, creștere și dezvoltare ?

Unde trebuie situată originea culturii și în ce fel a răspândit umanitatea bunurilor culturale ?

Când a ajuns cultura să reprezinte o adaptare specială la mediul înconjurător ?

Scopuri specifice

Ordonate în funcție de prioritățile și particularitatea cercetării arheologice. Aceasta implică examinarea


comportamentului uman al comunităților dispărute în funcție de următoarele obiective:

Tipul de habitat ocupat de comunitățile vechi.


Studierea spațiului de locuit – tipologia structurilor de locuire, a anexelor, a spațiului frecventat;
cantitatea de muncă depusă, numărul indivizilor implicați,

Abilitățile tehnologice,

Schimbările produse în tipologia și stilurile artefactelor,

Tipologia subzistenței și abilitățile implicate – v. prepararea hranei

Practicile funerare,

Conformația fizică și obiceiurile de ”infrumusețare”,

Dietă și nutriție,

Concepții estetice,

Idei și credințe religioase și artistice,

Vârsta comunității studiate.

Arheologia. Definiții. Concluzii

– interacţiune trecut şi prezent cu individualizare şi specializare accentuată după 1950. (v. impactul
noilor restructurări şi redesenarea rolului vechilor centre de dominaţie).

Rolul antropologiei (înţelegerea şi descrierea “sălbaticilor”) şi a arheologiei istorice (justificarea


identităţilor naţionale) până la 1950.

După această dată are loc o complicare a discursului de specialitate, privind relaţia dintre trecut şi
prezent – concepte noi, extinderea cercetărilor, intervenţia domeniilor de cercetare aplicată etc.