UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

RAMURILE DE ROD ȘI EVOLUȚIA

ACESTORA LA NUC ȘI ALUN

DISCIPLINA POMICULTURĂ GENERALĂ

ANDREI CLAUDIU PAUL

ANUL III, ÎD

2018

1
 Cuprins:

 Introducere…………………….……………………...……..3
o Organele pomilor
 Sistemul radicular.
 Tulpina.
 Ramurile de rod și evoluția acestora la nuc…………………4
o Aspecte generale.
o Formarea și evoluția ramurilor de rod.
 Ramurile de rod și evoluția acestora la alun………………...6
o Aspecte generale.
o Formarea și evoluția ramurilor de rod.
 Bibliografie………………………………………………….7

2
  Introducere

o Organele pomilor.
La un pom se disting două părți: una subterană (sistemul radicular) și alta aeriană (tulpina).
Aceste părți se influențează reciproc.

 Sistemul radicular.

Rădăcina este partea subterană a pomului, specializată pentru absorpția apei și a

substanțelor minerale din sol. Pentru ușurarea absorpție, rădăcina secretă în sol diferite
substanțe, care dizolvă compușii greu solubili, facându-I accesibili plantelor.
La pomii altioți, sistemul radicular aparține portaltoiului. Pomii nealtoiți (obținuți
din sămânță, drajoni, marcote) au sistem radicular propriu.
Originea rădăcinilor este embrionară la portaltoii înmulțiți prin semințe și
adventivă la portaltoi vegetativi.
Sistemul radicular este alcătuit din rădăcini groase sau de schelet și din rădăcini
fibroase sau de garnisire. Ultimele ramificații ale rădăcinilor fibroase, cu vârste mai mici
de 1 an, sunt denumite rădăcini absorbante.

 Tulpina.

Tulpina este partea aeriană a pomului. Ea este formată din trunchi şi coroană.

La pomii altoiți, tulpina se dezvoltă din altoi. La pomii obținuți pe cale generativă, tulpina
provine din dezvoltarea embrionului seminței.

Trunchiul este porţiunea de tulpină cuprinsă între colet şi prima ramură principală a coroanei.
La baz trunchiului se află coletul pomului, adică punctul de legătură dintre rădăcină şi tulpină.
Trunchiul pomilor creşte drept sau răsucit, uniform sau asimetric.

Coroana pomilor este partea de tulpină situată deasupra trunchiului. Aceasta este compusă din:
axul coroanei, săgeata (ramura anuală care prelungeşte axul coroanei), ramuri multianuale care
formează scheletul şi semischeletul pomilor, ramuri anuale (vegetative şi de rod) şi muguri
(vegetativi şi de rod).

După funcţiile pe care le îndeplinesc la un moment dat sau către care evoluează în
viitor, ramurile pot fi vegetative sau de creştere şi fructifere sau de rod. Criteriile de departajare
între aceste două categorii de ramuri sunt vigoarea şi morfologia lor exterioară.

Ramurile vegetative sunt viguroase, de regulă cu grosimi peste 0,5 cm şi lungimi

peste 40-50 cm, cu internodii lungi, noduri rare şi mugurii axilari bine conturaţi. Corespund
dolicoblastelor (dolicos - lung) sau macroblastelor (macros = mare) din botanică. Uneori mugurii
axilari de la baza ramurilor vegetative sunt mai deşi şi slab dezvoltaţi, corespunzând fazei de
început a creşterii lăstarilor.

3
Ramurile vegetative, în evoluţia lor în timp, formează suportul coroanei. În funcţie de rolul lor,
ramurile din coroana unui pom se împart în trei categorii:

- Ramuri de schelet (macroblaste).

- Ramuri de semischelet (mezoblaste).
- Ramuri de garnisire (microblaste).

Ramurile fructifere sau de rod sunt de vigoare redusă, cu grosimi obişnuite de 0,5-
0,7 cm, lungi de 0,5-6-10 cm, în mai puţine cazuri de 25-60 cm, cu internodii scurte, noduri dese,
cu mugurii axilari mai mult sau mai puţin dezvoltaţi, putând chiar lipsi în unele cazuri.
Corespund brachiblastelor (brachys = scurt) sau microblastelor (mikros = mic) din botanică.
Ramurile de rod pot fi considerate ca cele mai dinamice elemente constitutive ale coroanei,
datorită duratei relativ scurte de viaţă şi epuizării rapide. În funcţie de felul ramurii, de specie şi
soi, trăiesc de la 1-2 ani până la 10-12 ani, dar durata lor economică în sensul fructificării
regulate şi obţinerii fructelor de calitate, poate fi chiar mai scurtă.

 Ramurile de rod și evoluția acestora la nuc.

o Aspecte generale.

Nucul este o specie unisexuat-monoică, care fructifică pe ramuri anuale mijlocii.

Spre deosebire de alte specii, nucul (Juglans regia) creşte relativ lent in primii ani de
la plantare. Nucului îi sunt necesari 1-2 ani de adaptare la condiţiile din livadă, timp în care
creşterile vegetative sunt mici şi nesemnificative. Ulterior, însă, ritmul creşterilor anuale se
intensifică, lăstarii atingând dimensiuni foarte mari (1,2-1,6 m). După 15-20 de ani, nucul poate
atinge înălțimea de 20-25 m.
După 8-10 ani de vegetație nucii formează coronae sferice sau piramidale, dese, rare
sau foarte rare. Ramurile de schelet care alcătuiesc coroana sunt lungi și groase, puține sau
numeroase, erecte sau semierecte.
Aceste ramuri ramifică slab sau abundent, formând un semischelet lung și subțire sau
scurt și gros.
Pe ax și șarpante se formează ramuri de rod de dimensiuni mici, mijlocii și mari, care
definesc tipul de fructificare al soiului sau populației de nuc. După particularitățile morfologice
ale acestor ramuri, soiurile de nuc pot fi grupate în:
Soiuri standard, care fructifică pe ramuri lungi și subțiri, ramuri lungi, groase și cu
internodii scurte.
Soiuri spur, cu fructificare precocee și ramuri scurte și subțiri sau scurte și groase.
Soiuri semispur, cu fructificare pe ramuri mijlocii, cu internodii scurte.

o Formare și evoluția ramurilor de rod.

La soiurile precoce, de tip spur și semispur, în anii 2-4 de la plantare se formează pe

ax ramuri de rod cu lungimea de 5-25cm, purtătoare a 1-2 muguri micști, 2-3 muguri de ameți și

4
2-6 muguri vegetativi de dimensiuni mici, care rămân în stare dormindă multa vreme. Uneori, pe
ramurile scurte (fără rod) se formează subterminal (dintr-un mugure axilar) o anticipată (de 1-2
cm) cu un mugure mixt în vârf, asemănător țepușei la păr.
La pomii maturi, ramurile de rod se formează aproape în exclusivitate pe ramurile de
semischelet. Ele sunt lungi și subțiri, scurte și groase, rare sau foarte dese.
Din organizarea morfologică a ramurilor de rod constatăm că de la bază spre vârf se
formează muguri dorminzi, muguri de ameți, muguri vegetativi și muguri micști. Aceștia sunt
dispuși solitari sau în grupuri, adică unul în spatele celuilalt (dispunere serial).
După poziția mugurilor micști pe ramurile de rod se stabilește tipul de fructificare al
soiurilor de nuc: terminal sau lateral.
În timpul evoluției ramurilor de rod, mugurii dorminzi rămân în stare latent, mugurii
de ameți formează florile bărbătești, mugurii mincști formează un lăstar fertil cu 2-5 flori
femeiești, iar cei vegetativi pot evolua în lăstari (ramuri) neproductivi.
În present, în cultura nucului sunt recomandate soiurile cu fructificare laterală, care
adăugate celui terminal, pot dubla sau tripla producția de nuci pe pom.

Specificul fructificării nucului:

Ramuri de rod (1, 2).

Lăstar fertil cu flori femele
situate apical (3).
Ramură de rod cu amenţi axiali
şi lăstar fertil terminal (4).
Secţiune longitudinală printr-o
ramură de rod (5), se observă
dispunerea serială a mugurilor
axiali.

5
  Ramurile de rod și evoluția acestora la alun.

o Aspecte generale.

Alunul este o specie unisexuat-monoică, ce fructifică pe ramuri scurte, mijlocii și

lungi.
Prin natura sa, alunul (Corylus avellana) este un arbustoid cu 4-6 tulpini care crește
sub formă de tufă. Dar, prin intervențiile tehnologice, soiurile viguroase care drajonează slab pot
fi conduse cu trunchiul mijlociu (60-80 cm) sau înalt (120—200 cm), formând coronae mai
strânse, pretabile la recoltarea mecanizată.

o Formarea și evoluția ramurilor de rod.

Ramurile de schelet sunt lungi și groase, cu ramificații până la ordinul 5-6, erecte,
semierecte și etalate și ramuri de rod scurte, mijlocii și lungi. Ramurile de rod scurte (5-10 cm)
au un mugure mixt sau un ament în vârf, cele mijlocii (10-20 cm), au terminal și lateral muguri
micști sau ameți și cele lungi (30-50 cm), cu muguri micști terminal și subterminal vegetativi la
bază.
Ramurile de rod se formează în urma evoluției ramurilor anuale vegetative și a
ramurilor care rodesc (cu fructe).
Mugurii de rod se deosebesc foarte greu între ei, putând fi: muguri floriferi din care
rezultă florile femele, muguri floriferi care formează inflorescențe mascule și muguri micști
purtători de inflorescențe female și mascule.

Specificul fructificării alunului:

Ramuri anuale lungi (1) şi mijlocii

(2) cu muguri micşti şi amenţi dispuşi
lateral sau terminal.
Lăstar fertil provenit prin evoluţia
mugurelui mixt (3).
Ramuri de rod scurte cu muguri
micşti dispuşi apical (4) sau la baza
grupului de amenţi (5).

6
 BIBLIOGRAFIE:

o Pomicultură generală - Nicolae Ghena, Nicolae Braniște, Florin Stanică, versiune

electroniă INVEL-Multimedia S.R.L. București 2010.
o Pomicultură generală - Baciu Aurelian Adrian, Editura Universitaria Craiova
2005.
o Pomicultură aplicată - Nicolae Cepoiu, Editura Stiințelor Agricole București.
o Pomicultură generală și specială - M. Popescu, I. Milițiu, Gr. Mihăescu, V.
Cireașă, I. Godeanu, Gh. Drobotă, N. Cepoiu.
o Nucul, Alunul, Migdalul - Vasile Codiu, Editura M.A.S.T. București 2011.
o Poze - Mary-Ann Dobrotă, Curs de Pomicultură 1996.