Sunteți pe pagina 1din 39

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

LUCRARE DE LICENŢĂ
ACTIVITATEA PERFORMANTĂ OFERITĂ CLIENȚILOR DE
BĂNCILE DIN ROMÂNIA

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Conf. Univ. Dr:CONSTANTINESCU LILIANA

ABSOLVENT:
GĂISEANU F. MARIUS MĂDĂLIN

BUCUREŞTI
2018
LUCRARE DE LICENTA

CUPRINS

1. SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC....................................................................................1

1.1 STRUCTURA, ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI BANCAR


DIN ROMÂNIA, ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1990...........................................................................1
1.1.1 Structura sistemului bancar românesc........................................................................2
1.1.2 Cadrul juridic şi instituţional de organizare şi funcţionarea sistemului bancar.........3
1.1.3 CADRUL JURIDIC ȘI INSTITUȚIONAL....................................................................4

1.2 RELAȚIA DINTRE BANCĂ ȘI CLIENT..................................................................12


1.2.1 CLIENTUL..............................................................................................................12
1.2.2 SERVICII OFERITE DE BĂNCI............................................................................16

2.1 SUBTILU CAPITOLUL 2 (HEADING 2)......................................................................28


2.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................28
2.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................28

2.2 SUBTILU CAPITOLUL 2 (HEADING 2)......................................................................29


2.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................29
2.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................29
3. TITLUL CAPITOLULUI 3 (HEADING 1)......................................................................30

3.1 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)......................................................................30


3.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................30
3.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................30

3.2 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)......................................................................30


3.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................30
3.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................31
4. TITLUL CAPITOLULUI 4 (HEADING 1)......................................................................32

4.1 SUBTILU CAPITOLUL 4 (HEADING 2)......................................................................32


4.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................32
4.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................32

4.2 SUBTILU CAPITOLUL 4 (HEADING 2)......................................................................32


4.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................32
4.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)............................................................................32
CONCLUZII ŞI PROPUNERI............................................................................................34
B I B L I O G R A F I E...........................................................................................................35
A N E X E.............................................................................................................................36
LUCRARE DE LICENTA

1. SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC

1.1 STRUCTURA, ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI


BANCAR DIN ROMÂNIA, ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1990

Băncile sunt întreprinderi particulare, societăţi în nume colectiv, societăţi anonime sau ale
statului care concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pun la dispoziţia
agenţilor economici, inclusiv statului sub formă de credite. Ca instituţii specializate, ele se
ocupă de organizarea şi realizarea împrumuturilor, obiectul lor de activitate fiind în principal
gestionarea acestora, iar scopul final, obţinerea profitului bancar. Dinamica actuală de care dă
dovadă sistemul bancar din întreaga lume, cu influenţele sale semnificative asupra relaţiilor cu
clienţii şi asupra economiei în ansamblu au constituit principalul motiv pentru care am ales să
fac cercetarea în acest domeniu. Schimbările importante petrecute la nivelul sistemelor
bancare determină, în primul rând, schimbări la nivelul reglementărilor, procese care conduc
la dezvoltarea şi creşterea gradului de complexitate pentru produsele şi serviciile bancare şi
diversificarea activităţilor bancare.
Structura,organizarea și funcționarea sistemului bancar din România face referire, pe de o
parte, la cadrul juridic şi instituţional de organizare şi funcţionare a sistemului bancar, iar pe
de alta parte, arată evoluţia sistemului bancar românesc dinaintea şi în timpul crizei
financiare.
Cooperarea dintre Banca Naţională a României şi celelalte autorităţi de reglementare şi
supraveghere a diferitelor sectoare ale sistemului financiar românesc s-a intensificat treptat,
pe măsură ce sistemul financiar românesc, în ansamblul său, a devenit mult mai dinamic şi
complex, determinând întrepătrunderi la nivel instituţional. Astfel, a devenit necesară
conlucrarea dintre autorităţile responsabile cu autorizarea, reglementarea, supravegherea şi
controlul pieţelor componente ale sistemului financiar, pentru a asigura transparenţa şi
integritatea sistemului financiar şi a pieţelor sale componente, respectarea cadrului legal
aplicabil, precum şi lărgirea cadrului naţional de stabilitate financiară.

1
LUCRARE DE LICENTA

1.1.1 Structura sistemului bancar românesc

Apariția instituțiilor de tip bancar a fost precedată de comerțul cu bani, realizat încă din Evul
Mediu de zarafi, categorie socială care se ocupă cu păstrarea în siguranță a monedelor de aur
și ulterior acordarea de credite din sumele păstrate. Odată cu evoluția societății, zarafii s-au
transformat în bancheri. În Anglia, giuvaergii (goldsmiths) păstrau capitalurile disponibile,
chitanțele emise de ei “goldsmiths notes” erau acceptate în circulație și utilizate chiar după
apariția băncilor (sec. XIV-XV).
Primele bănci în accepțiunea modernă le regăsim în: 1171 la Veneția când Dogele Michele XI
înființează Banco de Venezia cu scopul de a face operațiuni de administrare a banului public
pentru Cetate; 1341 la Barcelona când se înființează Banca de Barcelona; 1407 la Genova
când se înființează Banca di San Giorgio-Genova. Tot în Veneția, se consemnează mai târziu,
în anul 1584, Banco di Rialto, că fiind prima banca ce avea drept obiect de activitate
contractarea de depozite și acordarea de împrumuturi.
Abia în secolul XVII se formează după acest model bănci și în vestul Europei: 1609 la
Amsterdam, 1619 la Hanburg, 1635 la Rotterdam, 1668 Banca Suediei, 1694 Banca Angliei.
Rolul băncilor a sporit pe măsură dezvoltării societății, la sfârșitul secolului XIX, dar mai ales
la începutul secolului XX, când acestea își dezvoltă și celelalte funcții: de efectuare a plăților,
de transferuri valutare externe.
Pornind de la definiția dată sistemului bancar de profesorul Victor Jinga că fiind “un
ansamblu de bănci diferite, organizat în jurul și sub conducerea băncii centrale, în vederea
coordonării activității de scont și rescont, de credite, de plasamente și de administrare a
depozitelor bancare”, desprindem organizarea unui sistem bancar modern format din:
Banca centrală care în majoritatea țărilor a fost inițial o banca particulară (Suedia, Anglia,
Franța) pentru că ulterior inițiativa să fie preluată de stat: s-a transformat din banca de
emisiune regională în banca națională. Odată cu monopolizarea dreptului de emisiune banca
centrală s-a detașat dintre celelalte bănci și a devenit instituția de supraveghere, control și
susținere a sistemului bancar în ansamblul sau. În alte țări, cum ar fi România, s-a înființat
direct că banca de emisiune. Actualmente, banca centrală este autoritatea monetară a unei țări
(deține monopolul emisiunii monetare, conduce politică monetară și valutară) și este, de
obicei, și autoritatea de supraveghere bancară, a celorlalte bănci din economie.
Băncile comerciale care asigura legătură efectivă cu economia: constituie depozite și
finanțează agenții economici prin acordarea de credite. La rândul lor băncile comerciale pot să
fie:

2
LUCRARE DE LICENTA

Bănci universale, care au o activitate diversificată, efectuează toate tipurile de operațiuni


bancare;
Bănci specializate, instituții de credit cu un statut legal special, axate fie pe realizarea unei
anumite operațiuni, fie pe finanțarea unui anumit sector al economiei;
Bănci de afaceri, de investiții financiare, care sprijină clienții lor nu numai prin acordarea de
credite bancare, ci și credite obligatare (cumpără obligațiuni emise de aceștia) și chiar
participarea la capitalul social al acestora, prin cumpărarea de acțiuni.
În activitatea băncilor din majoritatea țărilor s-au conturat două categorii de bănci: retail
banking (bănci de detaliu), care au răspândire în teritoriu și constituie depozite cu costuri
minime în general de la persoanele fizice și corporate banking, din centrele mari financiare,
care au costuri mai mari, întrucât depozitele acestora sunt procurate fie de la persoane juridice
fie de la bănci de detaliu, prin redistribuire pe piață interbancară.

1.1.2 Cadrul juridic şi instituţional de organizare şi funcţionarea


sistemului bancar

Până în anul 1990, sistemul bancar din România oferea un număr limitat de servicii şi produse
bancare, era un sistem relativ rigid în care Banca Naţională a României, pe de o parte,
combina funcţiile unei bănci centrale cu unele dintre funcţiile unei bănci comerciale în
domeniul industriei, comerţului şi prestărilor de servicii, iar pe de altă parte, avea rolul de a
implementa planul central şi de a controla administrativ alocarea fondurilor în economie.
Alături de Banca Naţională a României, sistemul mai cuprindea patru bănci specializate în
vederea finanţării anumitor sectoare economice: investiţii - Banca de Investiţii, comerţ
exterior – Banca Română de Comerţ Exterior, agricultură - Banca Agricolă, economiile şi
creditarea populaţiei - Casa de economii şi Consemnaţiuni: C.E.C.
Încă din 1990 România a fost martora multor schimbări, iar trecerea la o economie de piaţă a
determinat creşterea continuă a numărului de agenţi economici privaţi; astfel a început
procesul de organizare a unui sistem bancar modern, de tip occidental, proces la care a
contribuit într-o proporţie substanţială Banca Naţională a României. Acest proces, a vizat, în
principiu două direcţii esenţiale:
 modificări şi adaptări ale reglementărilor legislative, în concordanţă cu bunele practici
şi cu standardele europene în domeniu;
 construcţii instituţionale noi, prin care sistemul monobancar specific economiei cu
planificare centralizată a fost întocmit cu un sistem organizat pe două niveluri:
 BNR şi-a asumat responsabilitatea de a conduce politica monetară şi de a exercita
toate celelalte funcţiile specifice unei bănci centrale;

3
LUCRARE DE LICENTA

 băncile specializate au fost transformate în bănci comerciale.


În perioada 1990- 2009 s-a derulat un amplu proces de evoluţie cantitativă şi calitativă a
întregului sistem bancar. Legislaţia bancară adoptată iniţial în 1991, a stimulat, într-o primă
fază, apariţia unui sistem bancar novator, favorabil tranziţiei la economia de piaţă. Un număr
mare de bănci au apărut şi au dispărut, ca parte a procesului de selecţie în cursul căruia multe
dintre instituţiile de credit înfiinţate nu au putut face faţă cerinţelor ulterioare ale pieţei.
Sistemul a pornit la drum cu bănci comerciale cu capital de stat, provenite din transformarea
băncilor existente la începutul lui 1990. Ulterior, el s-a dezvoltat prin înfiinţarea mai multor
bănci cu capital privat şi prin integrarea sucursalelor unor bănci străine.
În perioada de după 1990, BNR, a retras autorizaţia de funcţionare unui număr de 13 bănci
comerciale pentru nerespectarea normelor şi regulamentelor BNR, cât şi a constatării stării de
insolvabilitate ale acestora; astfel în perioada 1996-2006 a fost retrasă autorizaţia de
funcţionare următoarelor bănci comerciale:
1996 - Banca Comercială Fortuna;
1997 - Banca Comercială Dacia Felix; Renaşterea Creditului Românesc-Credit Bank; Euro
Expres Bank;
1999 – Bancorex; Banca Comercială Albina;
2000 - Banca Comercială Columna; Banca Internaţională a Religiilor;
2001 - Banca Comercială Unirea;
2002 - Banca de Scont; Banca Comercială Turco-Română; Banca de Investiţii şi Dezvoltare;
2006 - Nova Bank.
De menţionat că în conformitate cu Hotărârea BNR numărul 9 din 31.iul.1999 a fost decisă
fuziunea prin absorbţie a Băncii Române de Comerţ Exterior - Bancorex - S.A. cu Banca
Comercială Română - S.A.

1.1.3 CADRUL JURIDIC ȘI INSTITUȚIONAL

 CADRUL JURIDIC
Pe parcursul anilor am asistat la modernizarea şi consolidarea cadrului de reglementare
aferent sistemului financiar-bancar, acţiune materializată prin elaborarea şi publicarea unui
număr important de acte normative. Noile reglementări menţin tendinţa de armonizare a
mecanismelor instituţionale şi de instituire a celor mai bune practici internaţionale.
Aceste transformări complexe ce au vizat reglementările financiar -bancare şi construcţia
instituţională constituie un pion important al stabilităţii financiare şi, de asemenea, o
precondiţie pentru integrarea în piaţa unică a serviciilor financiare.

4
LUCRARE DE LICENTA

Banca Naţională a României a avut şi are un rol intrinsec în menţinerea stabilităţii financiare,
date fiind responsabilităţile ce rezultă din dubla sa ipostază de autoritate monetară şi
prudenţială. Atribuţii subsumate obiectivelor de stabilitate financiară sunt exercitate atât prin
reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor aflate sub autoritatea sa, cât şi prin
formularea şi transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară şi supravegherea
funcţionării în condiţii optime a sistemelor de plăţi şi decontări de importanţă sistemică.
Totodată, este necesară identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor întregului sistem financiar,
în ansamblul său şi pe componentele sale, deoarece monitorizarea stabilităţii financiare este
preventivă. Apariţia şi dezvoltarea unor disfuncţionalităţi, precum evaluarea incorectă a
riscurilor şi ineficienţa alocării capitalului, pot afecta stabilitatea sistemului financiar şi
stabilitatea economică. În capitolul 4 al lucrării sunt prezentate pe larg aspecte normative prin
care se asigură armonizarea cu directivele Acordului de Capital Basel III şi principalele
coordonate recent aprobate ale Acordului Basel III.
La modul general, întreg cadrul legislativ este reprezentat de legea bancară naţională, iar în
mod special de către directivele europene, transpuse în reglementari naţionale.1
În vederea alinierii la cele mai bune practici internaţionale şi a modernizării procesului de
supraveghere, Banca Naţională a României a înfiinţat instituţii menite să asigure un sprijin
indirect pentru funcţionarea corespunzătoare a sistemului bancar: Fondul de Garantare a
Depozitelor2 Centrala Incidentelor de Plăţi, Centrala Riscurilor Bancare, Biroul de Credit.
În aplicarea prevederilor legislaţiei primare şi pentru transpunerea aspectelor de natură
tehnică, Banca Naţională a României a emis o serie legi 3, acte normative4, ordonanţe5 , ordine
şi regulamente privind limitarea riscului de credit al băncilor.
Cadrul legislativ care guvernează, în prezent, sistemul bancar românesc cuprinde:
 Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României;
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului, aprobată şi modificată prin Legea nr. 227/2007;
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a
instituţiilor financiare dintr-un conglomerat (instituţii de credit, societăţi de asigurare

1
Nicolae DARDAC, Teodora VASCU - Monedă şi credit - Volumul 2, Editura ASE, 2002, p.
16
2
OUG 39/1996 privind organizarea şi funcţionarea Fondului de Garantare a Depozitelor din
Sistem Bancar.
3
Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este
acţionar.
4
Norma 8/1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor
5
OUG 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, OUG 99/2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului.
5
LUCRARE DE LICENTA

şi/ reasigurare, societăţi de servicii de instituţii financiare şi societăţi de administrare a


investiţiilor);
 Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul
este acţionar;
 Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată,
completată şi modificată prin Legea nr. 278/2004;
 Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind organizarea şi funcţionarea Fondului de
Garantare a Creditelor din Sistem Bancar;
 Ordonanţa Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-
fiscale, cu referinţă la activitatea de creditare desfăşurată de instituţii financiare
nebancare.
Noile reglementări creează cadrul legislativ unitar pentru domeniul financiar-bancar, aliniat la
normele şi practicile europene, în spiritul liberei circulaţii a serviciilor în cadrul ţărilor
membre ale Uniunii Europene. Ariile reglementate vizează o serie de aspecte legate de cadrul
de funcţionare a sistemului bancar.
În concluzie, infrastructura financiară – îndeosebi cadrul de reglementare aferent sistemului
financiar,s-a consolidat, asigurând prin legislaţia primară şi secundară convergenţa cu
standardele europene la nivelul principalelor componente ale sistemului financiar bancar. Cea
mai importantă evoluţie în acest domeniu este intrarea în vigoare de la începutul anului 2007,
a noului cadru de reglementare a riscurilor (Basel II). Instituţiile de credit au optat pentru
implementarea acestuia începând cu anul 2008, îndeosebi datorită necesităţii pregătirii
condiţiilor de aplicare.
 CADRUL INSTITUȚIONAL

Sistemul bancar românesc, în structura actuală de organizare, în cel de-al XX-lea an de


funcţionare, se prezintă ca un segment consolidat, stabil în ansamblul său, cu un nivel al
capitalizării, solvabilităţii şi lichidităţii conform cu cerinţele prudenţiale, în pofida creditării
accelerate de pe parcursul ultimilor ani şi a adâncirii implicaţiilor crizei internaţionale.
Putem afirma că aceasta este consecinţa unui proces continuu de dezvoltare, restructurare şi
corelare cu standardele internaţionale în domeniu, în contextul preponderentei capitalului
privat străin. Reglementările bancare au parcurs un lung proces de îmbunătăţire, de adaptare
la exigenţele diferitelor etape de dezvoltare economică, ele constituind una din condiţiile
esenţiale pentru existenţa unui sistem bancar sănătos şi solid.

6
LUCRARE DE LICENTA

Ţinând cont de integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, începând cu anul 2008 cadrul
de raportări a fost armonizat cu cadrul standard recomandat de Comitetului Supraveghetorilor
Bancari Europeni (Committe of European Banking Supervisors – C.E.B.S), pentru realizarea
unei singure raportări financiare recunoscute la nivel european în scopuri de supraveghere –
FINREP (Financial Reporting) şi prudenţiale – COREP (Common Reporting). Totodată,
aceste raportări au fost configurate şi integrate în sistemul electronic de raportări al Băncii
Naţionale a României. În ceea ce priveşte cadrul instituţional, înfiinţarea Fondului de
Garantare a Depozitelor (1996), a Centralei Incidentelor de Plăţi (1997), a Centralei Riscurilor
Bancare (2000) şi a Biroului de Credit (2004), au fost paşii care au condus gradual la creşterea
încrederii în sistem, la semnalarea în timp util a unor situaţii de risc. Funcţionarea în bune
condiţii a acestor instituţii a fost facilitată de modernizarea continuă a actelor normative
aferente şi a modului lor de acţiune6.
Pentru reprezentarea şi apărarea intereselor profesionale ale instituţiilor de credit s-a înfiinţat,
în anul 1991 Asociaţia Română a Băncilor (ARB), persoană juridică, constituită ca asociaţie
cu scop nelucrativ, cu atribuţii în organizarea şi asigurarea dialogului între instituţiile de
credit, promovarea principiilor politicii bancare în domeniile de interes general ale membrilor
şi studierea problemelor de interes pentru instituţiile de credit.
Pentru buna desfăşurare a activităţii în sistemul bancar românesc au fost constituite diferite
instituţii şi structuri specializate care contribuie la asigurarea stabilităţii sistemului financiar-
bancar din România şi la creşterea încrederii publicului în acesta.
Ca principale funcţii ale acestora menţionăm:
 furnizarea de informaţii reale actualizate agregate şi consistente participanţilor din
sistemul bancar;
 furnizarea de servicii de compensare şi decontare a plăţilor fără numerar în monedă
naţională;
 perfecţionarea profesională, pregătirea şi specializarea personalului bancar7;
 autorizarea tranzacţiilor cu carduri, administrarea bazelor de date, switcing naţional şi
internaţional, decontarea şi procesarea tranzacţiilor cu carduri, oferirea de soluţii de
securitate pentru băncile acceptătoare şi emitente pentru serviciile de e-commerce.

Sistemul bancar românesc și-a menținut stabilitatea structurală pe parcursul anului 2016,
nivelul indicatorilor de solvabilitate și lichiditate fiind la un nivel adecvat, indicatorul de
6
Rodica Moldoveanu - Eficienţa Investiţiilor în Resursele Umane din Domeniul Bancar,
Teza de doctorat, ASE, Bucureşti, 2009, p.45
7
Institutul Bancar Român (1991)
7
LUCRARE DE LICENTA

lichiditate imediată fiind de 40%. Indicatorul de solvabilitate la nivelul sistemului bancar era
de 19,83%, la finele lunii iunie 2017. Menținerea indicatorului de solvabilitate peste dublul
pragului minim stabilit conform cadrului de reglementare european CRD IV/CRR, de 8%, s-a
făcut în principal prin raport de capital suplimentar din partea acționarilor.
În perioada crizei economico-financiare, România nu a fost nevoită să sprijine din bani
publici sectorul bancar, iar acționarii băncilor au contribuit cu capital suplimentar. În perioada
2008-2016, capitalul social a fost majorat de către bănci cu 3,5 miliarde euro.
Anul 2016 a fost, pentru piaţa bancară, primul an de revenire la o profitabilitate operaţională
reală, pe care nu o mai avusese de câțiva ani, pe fondul reducerii costului riscului. ROA a
ajuns la 1,10% și ROE la 10,42%.
Sectorul bancar a performat corespunzător pe parcursul anului trecut, în condițiile în care s-a
continuat procesul de optimizare a calității portofoliului de active. Rata creditelor
neperformante s-a redus de 2,3 ori față de maximul înregistrat în 2014.
Rata creditelor neperformante potrivit definiției ABE s-a redus la 9,46%, la finele lunii
decembrie 2016 și la 8,32% în iunie 2017. Pentru anul 2017 este foarte posibil să asistăm în
continuare la o reducere a ratei creditelor neperformante, către zona de mijloc a intervalului,
atât prin acțiuni ale sistemului bancar de curățare a bilanțurilor, cât și prin revigorarea pieței
secundare de vânzare a garanţiilor materiale afl ate în diverse faze de executare.
La aproape un deceniu de la debutul crizei financiare mondiale, cerințele de capital au crescut,
au fost introduse noi reguli privind lichiditatea cu impact asupra maturității structurii de
active, iar evaluarea riscului de credit este mult mai strânsă.
Instituțiile de credit au o contribuție substanțială la creșterea economică și la reducerea
excluziunii sociale și financiare. Trebuie să creștem intermedierea financiară, de la cel mai
scăzut nivel din Uniunea Europeană (29 %) către o zonă mai apropiată țărilor cu care ne
comparăm, sau măcar la nivelul înregistrat în 2008 acela de 40% credit neguvernamental ca și
procent din PIB. Chiar dacă economisirea internă a crescut cu 60% în perioada 2008-2016,
până la 61 mld. euro, transferul capitalului nu s-a mai produs la intensitatea de dinainte de
criză. Ponderea activelor totale ale sectorului bancar din PIB s-a redus în ultimii 5 ani cu 14,1
pp, la 54,8 % la finele anului 2016.
S-a asistat practic la o retragere ordonată determinată în principal de absența oportunităților de
plasament sau de condiții mai puțin favorabile de rentabilitate a capitalului.
Astfel, putem spune că România a trecut peste pericolul retragerilor dezordonate care au
afectat finanțarea băncilor în anii de criză, dar tendința de reducere a expunerii este în
continuare prezentă. În aceste condiții, este de datoria băncilor să își asigure finanțarea din

8
LUCRARE DE LICENTA

surse locale, iar faptul că sistemul bancar din România a revenit pe profit, ba chiar mai mult
profitabilitate operațională, este un indicator foarte bun legat de aceste riscuri.
Situația poate fiparțial explicată de inițiativele legislative cu aplicare retroactivă care au avut
tendința de a afecta stabilitatea sectorului financiar și au influențat previzibilitatea și percepția
investitorilor.

Tabel 1

Tabel 2

Anul 2016 a generat o complexitate de abordări în planul imaginii Asociației Române a


Băncilor și a comunității bancare în integralitate. Pe de o parte, 2016 a fost un an al unei
comunicări antagoniste, ARB și băncile fiind puse în situaţia să explice mai mult date fiind
legile promovate în perioada preelectorală, iar pe de altă parte din 2011 până în 2016 nivelul

9
LUCRARE DE LICENTA

de încredere ridicată pe care îl are clientul în sistemul bancar a crescut de la 33% la 40%,
potrivit studiului GFK realizat pentru ARB8.
Perspectivele pentru anul 2017 sunt poate mai mult ca niciodată legate de încredere, ca atribut
principal al pieţei financiare, încrederea în sănătatea sistemului bancar la nivel european,
încrederea investitorilor în evoluția statelor emergente în contextul incertitudinilor de creștere
la nivel mondial, și, poate, aici, cred că vom asista la revizuirea cadrului macroprudențial,
reconstruindu-se în final încrederea de care este nevoie între clienţi și bănci. ARB are
misiunea de a contribui la reconstrucția climatului de încredere dintre sectorul bancar și
consumatori, inclusiv prin programe de educație financiară.
La capitolul vulnerabilități induse de decizii externe rămâne și ieșirea Marii Britanii din
Uniunea Europeană. Testul AQR din anul 2018, evoluția dobânzilor, avansul creditelor noi cu
două cifre, o relație mai bună cu clienții, pregătirea pentru implementarea IFRS9 din 2018
sunt, alături de provocările induse de evoluțiile externe, principalele preocupări la nivelul
sistemului bancar pentru anul 2017.
Impactul Brexit-ului este încă analizat la nivel de industrie și depinde de modul în care se vor
încheia negocierile dintre UE și Marea Britanie și de capacitatea UE de a adopta politici care
să continue procesul de integrare. Deși implicațiile nu se vor manifesta decât în mică măsură
în viitorul apropiat, România va trebui să își calibreze politicile pe termen mediu și lung
pornind de la provocările majore cu care se confruntă spațiul comunitar.
Băncile adoptă noi modele de business și strategii in conformitate cu noile cerințe de
reglementare europene și în funcție de competiția în creștere. Trebuie să facem cât mai mulți
pași ca să contribuim la creditarea economiei, să participăm cât mai mult la formarea PIB și la
creșterea incluziunii financiare. Sistemul bancar poate să-și demonstreze încă o dată
capacitatea și disponibilitatea de a participa la creșterea economică.

Tabel 3

8
http://www.arb.ro/sistemul-bancar-din-romania
10
LUCRARE DE LICENTA

Aproximativ 91% din activele sistemului bancar (aprox. 87 miliarde euro) sunt deţinute de
instituţii cu capital străin, potrivit datelor BNR la luna iunie 2017. Sistemul bancar este
marcat de o perioadă în care fuziunile și achiziţiile vor conduce la o mai mare concentrare,
numărul instituţiilor de credit în sistemul bancar românesc fiind în prezent de 36 în prezent,
faţă de 43 de bănci înainte de criză.
Structura sectorului bancar românesc la finele anului 2016 includea 37 de bănci din care două
bănci cu capital integral sau majoritar de stat, trei instituţii de credit cu capital majoritar
privat autohton, 24 de bănci cu capital majoritar străin și 8 sucursale ale unor bănci străine.
Grupa băncilor cu active de peste 5% în volumul total al activelor sistemului deţinea o
pondere de 73,3% la finele anului 2016, în creștere cu 2 puncte procentuale comparativ cu
decembrie 2014, în timp ce grupa băncilor de mărime mijlocie (cu active cuprinse între 1% și
5%) deţinea 20,4% (în scădere cu 2 puncte procentuale faţă de decembrie 2014), iar cea a
băncilor cu active sub 1% avea o pondere de 6,3%, potrivit Raportului Băncii Naţionale a
României. Datele BNR arată că volumul capitalului social al sectorului bancar românesc era
la 31 decembrie 2016 de 25,75 miliarde lei.
Rețeaua bancară totaliza aproximativ 4.841 de unități, în timp ce numărul de angajați era de
cca 55.400 la nivelul lunii decembrie 2016. Credem însă că reducerea amprentei sucursalelor
va continua – poate nu din aceleași considerente de reducere de costuri, ci din considerente de
creștere a importanței unui canal de distribuție prin comparație cu celălalt. Aici vorbim despre
digitalizare, a doua tendință pe care o vom vedea în continuare și care vine ca urmare a
răspunsului băncilor la o nevoie a clienților – aceea de a dedica un volum de timp cât mai

11
LUCRARE DE LICENTA

redus în gestionarea relației cu banca.

Tabel 4

1.2 RELAȚIA DINTRE BANCĂ ȘI CLIENT

În anul 1950 a avut loc orientarea pe client, ceea ce a însemnat concentrarea pe cerințele
clienților. Grijă principala era de a identifica necesitățile și dorințele clienților, astfel
întreprinderile să vină în întâmpinarea acestora la cel mai înalt grad de satisfacere a clienților.
Conceptul susține că soluția atingerii de către o organizație a obiceiurilor propri constă în
determinarea nevoilor și dorințelor clienților vizați și în furnizarea satisfacției așteptate într-un
mod mai eficient și mai operativ decât concurență.
Deci anul 1950 reprezintă momentul introducerii acestui concept și în domeniu bancar, odată
cu dezvoltarea sectorului tertial (sector al servicilor). Prin marketing s-a ajuns să se afle multe
lucruri despre client.
În esență,relația care există între bancă și client este acea relație între debitor și creditor.
Clientul poate fi creditor, iar banca debitor. Reversul acestei situații se înregistrează în cazul
în care clientul împrumută bani de la banca. Banca nu este doar un păstrător al banilor,
întrucât ea poate folosi fondurile în scopul unor afaceri, dar își asumă obligația de a restitui la
cerere valoarea depozitelor.

12
LUCRARE DE LICENTA

1.2.1 CLIENTUL

Clienții sunt cei ce apelează la serviciile băncilor, dar mai întâi trebuie să-i cunoaștem mai
îndeaproape. Un client este o persoană fizică sau juridică care beneficiază sau va beneficia de
serviciile băncii, cum ar fi, de exemplu cei ce apelează la o banca pentru a schimbă valută.
Clientul este cel ce are cont la banca.
Nu există o definiție concretă a clientului . Se pot face, însă, câteva precizări despre clienți,
precizări care ne vor ajută să schițăm o definiție a clientului din punct de vedere al băncilor.
Clienții pot fi definiți după următoarele caracteristici:
- termenul de client presupune că este o persoană juridică sau fizică care are o relație de
afaceri cu banca;
- clienții apelează din când în când, la una din unitățile băncii, pentru solicitarea efectuării de
operațiuni;
- clienții folosesc unele sau toate serviciile oferite de bănci.
Pentru a exista că afaceri viabile, băncile au nevoie de clienți. Diferitele tipuri de clienți au
cerințe diferite, în concordanță cu afacerile lor sau cu nevoile personale, oferind un potențial
important pentru dezvoltarea activității bancare. Cerințele și nevoile clienților se pot schimba,
după o perioada de timp, în funcție de noile condiții existente în economie și societate. Pentru
o bancă este avantajos să aibă diferite tipuri de clienți, întrucât ,va primi depozite și va acorda
împrumuturi atât pentru afaceri cât și persoanelor particulare.

Că urmare a valorificării de către bancă a potențialului de dezvoltare a activității, oferit de


clienți, rezultă avantaje atât pentru bancă cât și pentru clienți. Avantajele clienților pot fi
considerate:
- siguranță privind depozitele păstrate la bănci;
- dobânda primită pentru acestea;
- faptul că sumele păstrate în conturile bancare pot fi restituite oricând, la cerere;
- transferurile de bani de care pot beneficia ( în loc de a purta asupra lor mari sume de bani în
numerar).
Prin satisfacerea nevoilor clienților și prin oferta de servicii performante, băncile își vor păstra
clienții și vor fi în măsură să ofere noi servicii. Într-o economie de piață este un fapt bine
stabilit că produsele bancare specializate sunt mai ușor de dezvoltat și utilizat de către clienții
existenți, decât de către noii clienți. Este, prin umare important să se identifice diferitele tipuri
de clienți și cerințele specifice acestora. Companiile vor avea nevoi diferite în funcție de
natură și volumul afacerilor. O companie mică, de exemplu, poate avea nevoie de un
împrumut pe termen scurt pentru a acoperi nevoile pentru servicii și producție. Marii

13
LUCRARE DE LICENTA

investitori pot dori să împrumute bani pentru investiții în așa fel încât să-și extindă și să-și
diversifice afacerea.
Nevoile persoanelor fizice, ce își deschid conturi personal, pot diferi în funcție de nivelul
venitului și stilul de viață. În prezent, acest tip de clienți au o pondere scăzută în România,
dar, în perspectiva, numărul celor ce își deschid conturi personale ar trebui să crească
considerabil.
Într-o economie de piață, clienții optează pe baza nevoilor lor și vor alege o anumită bancă, în
funcție de serviciile și avantajele oferite. Acest criteriu de opțiune va conduce un timp, la o
industrie bancară dezvoltată în funcție de cerere. Presiunea exercitată de clienții cu diferite
necesități și existența serviciilor oferite și de alte instituții financiare, vor conduce la
schimbări și înbunătățiri în sistemul bancar. În timp, că urmare a faptului că băncile încep să-
și imbunatateasca strategiile, vor fi introduse noi produse și servicii bancare în concordanță cu
practică bancară internațională.
Clienții pot fi împărțiți, din punct de vedere juridic în două categorii: persoane juridice și
persoane fizice.Persoanele juridice pot fi, la rândul lor grupate în funcție de formă de
proprietate, formă juridică de organizare și tipul de activitate economică.

Modul de constituire al societăților comerciale este reglementat de legislație. În ceea ce


privește, conturile bancare ale persoanelor juridice, trbuie precizat că fiecare banca, pe baza
prevederilor legii privind activitatea bancară și-a elaborat reglementări proprii privind
deschiderea și operarea în aceste conturi. Aceste reglementări sunt într-o continuă
îmbunătățire, pentru a veni în întâmpinarea cererilor unei economii de piață în dezvoltare.
Legile și actele normative se publică în țară noastră în Monitorul oficial. În același timp este
foarte importantă cunoașterea normelor interne ale băncilor.

Este important pentru bănci să știe dacă un clientpersoană juridică reprezintă o societate
comercială corect constituită din punct de vedere legal, înainte de a face afaceri cu el; fiecare
tip de societate comercială este supusă unor anumite reglementări.

 Trăsături ale societăților comerciale în calitate de clienți ai băncii:

- sunt infiintate în anumite forme specifice care determină atât modul de organizare cât și
desfășurarea activității acestora;

- obținerea prin lege a calității de personalitate juridică;

- în caz de încetare a plăților, sunt supuse falimentului.

În calitatea lor,clienți ai băncii ,societățile comerciale trebui să respecte cerințele stabilite de


banca, cu privire la deschiderea și funcționarea conturilor bancare ale acestora. Astfel

14
LUCRARE DE LICENTA

societățile comerciale ce deschid conturi bancare li se solicită o serie de documente din care
să reiasă formă lor de organizare juridică, denumirea societății, tipul activității desfășurate,
valoarea capitalului societății, specimenele de semnături pentru persoanele îndreptățite să
efectueze operațiuni în cont și altele.

 Clienții persoană fizică

În România există tipuri de conturi destinate special acestei categorii de clienți. Pentru
persoane fizice, deschiderea de conturi la o banca presupune doar:

- cerere de deschidere de cont

- prezentarea actului de identitae ( buletin de identitate, pentru persoanele fizice române sau
pașaport pentru persoane fizice străine )

Un client persoană fizică poate fi descris ca o persoană ce deține un cont bancar pentru uzul
personal. Acest tip de clienți trbuie să respecte reglementările existente, iar bancherii trebuie
să se asigure că aceștia nu deschid și nu folosesc conturi bancare în scopuri ilegale.
Persoanele pot deschide conturi doar în numele lor, cu posibilitatea că titularii de conturi să
împuternicească și alte persoane pentru semnătură în cont. În alte țări, conturile comune
(deschise pe două nume ), sunt des întâlnite (de exemplu, în familie, soțul și soția pot deschide
un cont pe ambele nume ).

La capitolul persoane fizice, singurul considerent pe care băncile trebuie să-l aibă în vedere,
este vârstă persoanelor ce doresc să schimbe un cont. Se are în vedere că persoanele foarte
tinere ar putea să nu cunoască în totalitate consecințele efectuării anumitor tranzacții cu
băncile și de aceea, astfel de persoane sunt protejate, spre a nu se trage foloase de pe urmă lor.

De asemenea nu ar fi înțelept pentru bănci să se angajeze în acorduri de împrumut complexe


cu persoane prea tinere. Chiar dacă legea nu este explicită în acest sens, băncile pot avea
regulamente propri referitoare la vârstă minimă a clienților. În România că și în multe alte țări,
începând de la vârstă de 18 ani persoanele fizice au capacitate deplină de exercițiu, și că atare,
își pot exercită drepturile și pot să-și asume obligațiile corespunzătoare raporturilor juridice pe
care le încheie.

 Condiții de menținere a clienților:

Clienții care au fost admiși ,ca urmare a îndeplinirii unor criterii și care întră în relațiile
normale și curente de afaceri cu B.C.R.9, vorfi urmăriți permanent în scopul constatării în ce
măsură aceștia își mențin, își doresc sau își reduc performanțele inițiale. Astfel, pe parcursul

9
https://www.bcr.ro/ro/persoane-fizice
15
LUCRARE DE LICENTA

derulării afacerilor și diverselor legături cu banca în situația clienților pot apărea următoarele
posibilități:

1. Clienții își mențin sau își sporesc calitatiile de ansamblu care au fost probate prin criteriile
de acceptare. Acești clienți se recomandă astfel că fiind foarte buni, cu performanțe ridicate și,
în aceste condiții, banca și unitățile sale teritoriale iî va aborda în continuare activ.

2. Clienții își modifică performanțele în sensul că înregistrează rentabilitatea scăzută,


activele imobilizate nu sunt într-o situație prea bună față de capitalurile proprii și sursele pe
termen lung, apelează la puține produse și servicii bancare, indicatorii de clienți vor fi
acceptați în continuare în mod pasiv și vor fi urmăriți cu atenție și sprijiniți pentru a putea
îmbunătății situația de ansamblu în care se află.

3. Clienții nu se mai încadrează în criterile pentru care au fost acceptați, nu mai desfășoară o
activitate profitabilă, au o lichiditate și un grad de îndatorare sub nivelurile admise, activitatea
și produsele lor nu mai sunt admise pe piață, în general au o situație determinată care nu
promite a fi ameliorată în viitor.

Această categorie de clienți va fi cedată concurenței, sens în care printr-o atitudine care să nu
vătămeze relațiile normale recomandate în general, dar care trebuie să fie fermă, banca nu va
mai promova noi afaceri cu societățile din această categorie.

1.2.2 SERVICII OFERITE DE BĂNCI

Băncile oferă servicii privind plăţile prin transferul fondurilor atât electronic cât şi prin
instrumente de plată în numele şi la cererea clienţilor lor. Banca percepe un comision pentru
acest serviciu, comision care variază în funcţie de valoarea sumei şi tehnica de transfer a
banilor. Acest comision aduce venit băncii. Instrumentele de plată cum sunt cecul, cambia,
biletul la ordin, ordinul de plată şi sistemele de plată electronice au devenit înlocuitori ai
comisionului. Băncile trebuie să identifice noi modalităţi de folosire a acestora. Aceste
instrumente de plată, caracterizate prin rapiditate şi încredere au permis creşterea eficienţei şi
vitezei de transfer a banilor.
o Servicii privind transferurile în numerar10
In ţara noastră plata direct în numerar este cea mai utilizată metodă de transfer a fondurilor,
mai ales, în cazul în care sunt implicate persoane fizice. Operaţiunile cu numerar generează

10
Sabine Funar, Produse şi servicii bancare, Ed. AcademicPres, Cluj Napoca,
2001
16
LUCRARE DE LICENTA

importante costuri pentru o bancă legate de emiterea, colectarea, depozitarea, asigurarea


securităţii. Pe plan internaţional se manifestă tendinţe de înlocuire a operaţiunilor cu numerar
prin alte instrumente de plată.
o Servicii privind transferurile având ca suport hârtia
 Cecurile. Acestea sunt instrucţiuni scrise către o bancă de a plăti, din contul
celui care ordonă plata, o anumită sumă de bani, unei persoane specificate. Din
punctul de vedere al persoanei care încaseză cecul acesta poate fi la purtător,
cec care poartă clauza “nu la ordin “ şi cec care poartă clauza “la ordin”.
 Trata bancară este folosită pentru tranzacţii ce implică sume mari de bani — ca
de exemplu plata unei case sau a unei maşini. Ea este folosită de vânzător în
cazul când vrea să evite riscul unui cec ce nu poate fi onorat. În momentul
emiterii tratei, contul cumpărătorului este imediat debitat cu valoarea descrisă
pe trată plus taxa ce o incumbă.
 Biletul la ordin. Reprezintă instrumentul prin care emitentul se angajează să
plătească la un anumit termen o sumă de bani în favoarea beneficiarului sau
celui care-l deţine. Regulile care se aplică cecului, cambiei şi biletului la ordin
sunt prevăzute de Legea nr. 58/1934 modificate prin Legea 83/1994 si
precizarile ulterioare.
 Ordinul de plată. Este o dispoziţie necondiţionată, dată de către emitentul
acestuia, unei societăţi bancare, de a pune la dispoziţia unui beneficiar o
anumită sumă de bani. Pentru a fi valabil, ordinul de plată trebuie să conţină
menţiunile obligatorii cuprinse în Regulamentul BNR nr.8/19 aug. 1994.
 Poliţa bancherului sau CEC certificat. Poliţa bancherului este un document
însoţitor al cecului, în cazul în care beneficiarul nu mai doreşte să aibă
siguranţa că, la prezentare, acesta va fi în mod sigur onorat. În Marea Britanie,
de exemplu, acest instrument este folosit pentru plăţile de valori foarte mari, în
special de către persoane particulare. În ţara noastră, cecul certificat reprezintă
un instrument similar.
 Ordinul permanent. Este o împuternicire dată de un client băncii sale de a plăti
cu regularitate, o sumă determinată din contul său unui beneficiar specificat, la
anumite date, pe un timp limitat (prima de asigurare, rate de împrumut).
 Debitarea directă. Se aseamănă cu ordinul de plată, dar nu banca plătitorului
are iniţiativa plăţii, ci beneficiarul urmăreşte datoria scadenţei şi informează
banca asupra sumei ce trebuie plătită. Debitarea directă este indicată pentru

17
LUCRARE DE LICENTA

plăţile cu caracter de regularitate a caror sumă nu este cunoscută dinainte


(consumul de curent de gaz, facturile telefonice).
 Giro-creditul băncii. Este o instrucţiune scrisă, dată de către plătitor băncii
sale, pentru a debita contul cu o anumită sumă de bani, în favoarea unui
partener. La rândul său banca plătitorului remite instrucţiunea băncii
beneficiarului, cerând ca respectivul cont să fie creditat cu suma înscrisă.
Acestă instrucţiune de plată este similară ordinului de plată, utilizat din
1995 şi în România.
o Cărţile de plată (Cardul) — ca monedă electronică
Realizările în domeniul tehnologiei informaţiei au determinat diversificarea serviciilor
bancare şi mutaţii în circulaţia banilor. A apărut astfel moneda electronică. Cartea de plată
este un instrument cu ajutorul căruia se poate efectua plata unui produs sau serviciu, având la
bază un sistem organizat pe baze contractuale între deţinător, emitent şi comerciant sau
prestator. Este un instrument de plata fără numerar.
Tipurile tehnologice cele mai utilizate astăzi sunt:
- cărţile de plată magnetice;
- cărţile de plată cu microprocesor (Smart cards). Acestea deţin mai multe informaţii decât
cărţile normale de credit prin faptul că au incorporat un microcip care înmagazinează Codul
Numeric Personal (PIN) şi informaţii despre identitatea deţinătorului şi valabilitatea
creditului;
- Crypt card — care se bazează pe un sistem electronic computerizat având incorporat un
procesor şi un ceas . Are viteză mare de prelucrare (16 Mb/sec);
- Laser card — realizată dintr-un material special, cu memorie optică, identificarea se face pe
baza amprentelor;
- Digital credit;
- Cărţile bancare cu fotografie.
Din punct de vedere al circulaţiei se disting:
- Carduri internaţionale — emise în valute convertibile, de exemplu VISA
INTERNATIONAL are ca membrii 22.000 de bănci din toată lumea.
- Carduri naţionale — exprimate în moneda naţională a ţării unde se află banca emitentă.
Din punct de vedere al emitentului se pot grupa cărţile de plată în:
- Cărţi emise de bănci. Soluţia cărţilor bancare s-a impus pentru scăderea cheltuielilor de
exploatare ale băncilor, pentru a ameliora rentabilitatea şi condiţiile de creditare pe care le
oferă. Astfel este facilitată retragerea numerarului în afara programului agenţiilor bancare.
În toate ţările dezvoltate companiile emit carduri structurate pe clase de clienţi (în

18
LUCRARE DE LICENTA

funcţie de venituri) şi/sau facilităţi oferite.


Tipuri de cărţi de plată în raport de funcţiile specifice pe care le îndeplinesc:
 Cartea de credit — Credit card —indică faptul că posesorului i-a fost deschisă o linie
de credit pentru o anumită perioadă şi pe baza căreia se pot face plăţi sau retrage
numerar pana la un plafon prestabilit. Au fost introduse la mijlocul anilor ‘60 pentru a
creşte acceptabilitatea cecurilor şi pentru a promova operaţiunile din contul curent. Ele
constau dintr-un card de plastic care poartă emblema băncii sau/şi a societăţii
comerciale emitente, numele (în relief) al destinatarului, un cod de 16 cifre ce
reprezintă contul clientului (tot în relief), data până la care este valabilă cartea de
credit şi un semn (o siglă) care să individualizeze societatea (banca) finanţatoare.
Aceste cărţi de credit permit plata unor produse şi servicii direct (fără cash) dar şi alte
operaţiuni care se pot face prin intermediul aşa numitului sistem ATM (automatic
teller machine).
 Cartea de debit — Debit card — permite posesorului să dobândească bunuri sau
servicii prin debitarea directă a contului său personal în limita disponibilităţilor
băneşti.
 Cartea multifuncţională — Cardul multifuncţional pentru a se apropia mai mult de
nevoile clienţilor, tot mai multe bănci emit carduri multifuncţionale.
- Cartea de numerar (cash card) — este un card utilizabil exclusiv pentru automate
Programabile;
- Cartea de garantare a cecurilor — care asigură garantarea unui cec emis şi semnat până la o
sumă specificată de banca emitentă.
 Cartea de încărcare (percepere) se diferenţiază de cărţile de credit prin faptul că:
- percep întotdeauna o taxă anuală pentru a fi membru, în timp ce pentru multe cărţi de credit
nu există astfel de taxe;
- soldul fiecărei luni trebuie plătit integral ceea ce nu este cazul cărţilor de credit unde se
plăteşte o sumă modică lunară minimă (cam 50 dolari sau echivalent în valută ori 1-2% din
plafonul maxim la care ai dreptul să apelezi la credit);
- se obligă cel care face cererea pentru emiterea unei astfel de cărţi — de a avea un venit
minim de 40.000 — 50.000 dolari, anual.

o Servicii privind transferurile bancare având ca suport moneda


electronică
Debitor automat de numerar (Cash Dispenser Bancomat) este un depozit electromagnetic
care permite unui utilizator de card accesul la retragerea numerarului sub formă de bancnote

19
LUCRARE DE LICENTA

şi monede metalice. Este importantă menţinerea secretului asupra numărului personal de


identificare.
 Automatul bancar sau ATM Este un depozit electromagnetic care permite utilizatorului
autorizat, retragerea de numerar, solicitarea de informaţii privind situaţia contului
personal, transferul de fonduri, formarea de dispoziţii, acceptarea de depozite. Aceste
maşini automate stradale apar pe peretele exterior al băncii (centrale, sucursalei), în
supermarketuri sau aeroporturi sau la intersecţia unor importante bulevarde, pe arterele
comerciale şi în campusurile universitare. Pentru a avea acces la serviciile bancare, se
inserează cardul în maşină, după care se introduce Codul Personal de Identificare
(PIN). Serviciile oferite de aceste automate includ:
- retrageri băneşti — cash (inclusiv în alte valute decât cea în care este deschis contul în
funcţie de ţara unde este amplasat automatul);
- soldul contului
- solicitarea unei declaraţii (situaţia conturilor din bancă)
- cererea unui formular de cec
- informaţii despre alte servicii oferite de bancă
- plata creditelor şi plata unor facturi
- depuneri bancare
- listarea câtorva din ultimile tranzacţii din cont.
Retragerile sau depunerile băneşti se pot face prin mai multe tipuri de conturi (curente,
de economii, de depozite, etc).
De obicei retragerile la un astfel de automat pot fi de 3-4000 de dolari pe zi, sau
echivalentul lor în alte valute convertibile.
Avantajul acestor automate a dus la micşorarea semnificativă atât a costurilor de
procesare a operaţiunilor bancare cât şi a cheltuielilor cu personalul. Nu trebuie uitat rolul
benefic asupra comportamentului clienţilor care nu mai au de aşteptat la coadă la ghişeu ci
operează imediat ei însăşi (păstrându-şi deci totalmente secretul operaţiunilor) sau oricum
după ce termină operaţiunea o altă persoană.
 Terminale la punctele de vânzare — EFTPOS Implică transferul fondurilor din contul
unui client direct în contul vânzătorului, simultan cu operaţiunea de vânzare. Debitarea
va fi înregistrată în extrasul de cont al deţinătorului cardului, la 2-5 zile după
efectuarea tranzacţiei.
 Banca la domiciliu (Telephone banking) Banca la domiciliu este în fapt o expresie a
evoluţiei, organizării şi tehnologiei bancare, implicit a raporturilor dintre clienţi şi

20
LUCRARE DE LICENTA

bancă. Semnifică realizarea tranzacţiilor bancare prin telefon, modalitate ce a devenit


posibilă odată cu dezvoltarea sistemelor informatice moderne.
Serviciile oferite clienţilor care nu mai sunt nevoiţi să se deplaseze la bancă sunt:
- informaţii asupra soldului
- solicitări de carnete de cecuri
- transferuri între conturi
- plata facturilor
 Internet Banking (servicii bancare accesate prin internet) Serviciu pus la dispozitie de
banci pentu a oferi persoanelor fizice si juridice posibilitatea efectuarii diverselor
operatiuni bancare de la un calculator, indiferent de localizarea acestuia. Este necesara
doar o conexiune Internet. Accesul la acest serviciu este asigurat in tot timpul anului
24 de ore pe zi. Procesarea tranzactiilor ordonate de client se face in concordanta cu
programul de functionare al bancii.
Utilizand internet banking clientii pot efectua plati prin ordine de plata de compensare
sau de trezorerie, plati valutare interne sau externe, pot vizualiza in orice moment situatia
conturilor lor, pot afla informatii despre diversele cursuri valutare si dobanzi practicate de
banca.
o Servicii privind transferurile internaţionale de fonduri Băncile din
diferite ţări stabilesc, între ele, relaţii de corespondent bancar, având
deschis pe bază de reciprocitate conturi, pe de o parte, pentru a uşura şi
a permite o cât mai rapidă mişcare a banilor, iar pe de altă parte pentru
a asigura securitatea transferurilor internaţionale de fonduri. Debitarea
reciprocă de conturi în valută este numai o parte din serviciile pe care
băncile şi le oferă reciproc. Indiferent de natura tranzacţiei sau a
persoanei care a ordonat transferul, acesta se poate realiza prin:
 Transferul letric - constă în transmiterea fizică a înscrisului printr-un anumit mijloc de
transport de la o bancă la alta. Documentul se numeşte şi ordin de plată internaţional.
 Transferul telegrafic . A căpătat amploare odată cu noile realizări tehnice în domeniu:
transmiterea prin cablu, telex, fax. Acest tip de transfer este cunoscut ca TT. Este mai
rapid decât transferul prin poştă, dar mai scump.
 Transferul prin sistemul SWIFT. Constituie o tehnică computerizată de transmitere a
mesajelor. Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale are
sediul la Bruxelles şi a fost constituită prin asocierea a 239 de bănci din 15 ţări, în
1973, care a devenit operaţională începând cu 1977. Dacă în 1977 se transmiteau prin
reţeaua SWIFT 3,3 milioane de mesaje pe an, în 1991 s-au înregistrat 365 milioane

21
LUCRARE DE LICENTA

mesaje, iar în 1995 numărul de mesaje a depăşise 3 milioane pe zi. În prezent, SWIFT
serveşte peste 5000 de instituţii financiarbancare din 140 de ţări. Primele bănci din
România, care au aderat la sistem, au fost: BANCOREX, BRD, Banca Agricolă şi
BCR. La începutul anului 1996, 22 de bănci din ţara noastră erau conectate la reţeaua
SWIFT.
 Transferul prin sistemul ECU de compensaţie şi de strângere a obligaţiilor de plată.
Sistemul s-a constituit în 1982 şi are în componenţă 44 de bănci comerciale europene
considerate în sistem de bănci de compensaţie.
 Operaţiunile de plăţi şi compensări bancare internaţionale privind cărţile de plată şi
cecurile de călătorie. Principalele sisteme organizate utilizate în Europa şi care au
pătruns şi pe piaţa noastră bancară sau prezintă interes pentru ea sunt:
- Sistemul Internaţional Eurocard, care este asociat cu sistemul american Master Card
International. Cardurile emise sunt acceptate în 170 de ţări.
- Sistemul Eurocheqe International
- Asociaţia pentru Servicii Internaţionale (VISA). Este cea mai amplă reţea de plăţi şi
compensaţii internaţionale. Are 27000 de instituţii bancare ca membrii asociaţi.

o Alte Servicii oferite de bănci11


 Serviciile valutare sunt oferite de bănci pentru că majoritatea călătorilor au nevoie de
unele sume mici în valuta ţării în care sosesc pentru acopenirea unor cheltuieli
imediate (înainte de a ajunge la o bancă). De asemenea în unele oraşe (de destinaţie)
nu se pot schimba imediat banii întru-cât trebuie să fie comandaţi de la departamentul
de specialitate din centrala sau sucunsala băncii. Totodată la întoarcere, călătorii pot
solicita să schimbe înapoi valuta obţinută de care nu mai au nevoie în ţara lor. De
menţionat că există o cutumă internaţională de a se schimba numai bani de hârtie nu şi
monezile, la oficiile de schimb valutar. Pentru astfel de servicii banca percepe un
comision ce se calculează la valoarea tranzacţiei valutare.
 Cecurile de călătorie sunt un mijloc popular de a transfera fonduri în străinătate şi care
prezintă un grad de securitate mai ridicat decât banii lichizi. Această siguranţă este
dată de faptul că la primirea cecurilor, deţinătorul lor trebuie să le semneze personal
sus în stânga iar la transformarea lor în bani lichizi sau cu ocazia cumpărării de bunuri
şi/sau servicii, deţinătorul trebuie să-l semneze şi să-l dateze în partea de jos a cecului.
Dacă semnăturile de pe cec nu par identice, atunci funcţionarul care primeşte cecul îl
poate refuza, la plată. Seria şi numărul cecurilor se recomandă să fie ţinute separat de
11
Lucian Ionescu (coordonator), Fundamentele profesiunii bancare. Băncile şi
operaţiunile bancare, Ed. Economică, Bucureşti, 1996
22
LUCRARE DE LICENTA

cecuri pentru ca în caz de furt sau de pierdere, proprietarul lor să anunţe banca
emitentă (printr-un număr de telefon scutit de taxe) astfel ca acesta să poată obţine de
la bancă o răscumpărare a pierderii suferite în 24 de ore. Cecurile de călătorie apar sub
formă de bancnote în diferite valori 10, 20, 50, 100 şi 150. Dacă cecul nu este folosit
în timpul călătoriei el poate fi achitat de către banca care l-a eliberat, banii putând fi
trecuţi direct în contul clientului, fară să implice vreun risc valutar.
 Eurocecurile şi cardurile eurocec permit unui călător să încaseze valoarea lor sau să
achiziţioneze bunuri/servicii când apare simbolul alb şi albastru al Uniunii Europene.
Aceste tipuri de cecuri se emit în valori de până la 100 lire sterline (în Anglia). La
emitere clientului i se dă totodată o listă cu cuantumurile maxime care se pot obţine de
la un astfel de cec în alte valute.
Eurocecurile se procesează printr-un centru Eurocec echivalent în lire sterline şi
comisionul se debitează din contul curent al clientului la două săptămâni după ce cecul
a fost emis.
Ele pot fi deschise în folosul băncilor sau al unor clienţi care călătoresc în mod
frecvent în ţara valutei în care se deschide contul sau când clientul anticipează o lungă
călătorie sau o angajare în ţara respectivă.
Astfel, se pot obţine conturi curente cu carnete de cecuri sau chiar conturi de economii
purtătoare de dobândă în valuta respectivă (tot prin departamentul de relaţii externe al
băncii respective), împrumuturi, over drafturi sau ipoteci exprimate la valuta dorită. În
cazul împrumuturilor, chiar dacă rata dobânzii în valuta respectivă ar fi mai mică decât
cea din ţara de origine, eficienţa împrumuturilor trebuie să aibă în vedere şi riscul
valutar datorită fluctuaţiei valutei în perioada acordării şi rambursării împrumutului.
 Serviciile valutare şi de călătorie ale băncilor se dezvoltă tot mai mult pe măsură ce
afacerile se internaţionalizează tot mai mult iar febra turismului între ţări atinge tot
mai multe categorii ale populaţiei de pe tot globul. Dacă mai adăugăm la acestea
numărul studenţilor străini care studiază în alte ţări, al artiştilor care dau concerte pe
alte continente sau ţări, a funcţionarilor de la forumurile şi organizaţiile internaţionale
şi în sfârşit la acea reală circulaţie a forţei de muncă care a depăşit în ultimul deceniu
barierele unor organisme teritoriale limitate precum Uniunea Europeană, atunci vom
avea adevăratele dimensiuni ale acestui fenomen şi al eficienţei economice create de
dezvoltarea unor facilităţi de călătorie inclusiv bancare.
În cele ce urmează vom enumera câteva servicii oferite de bănci pentru facilitarea unor
excursii, călătorii, deplasări ale clienţilor lor în alte ţări decât ţara de domiciliu.

23
LUCRARE DE LICENTA

 Poliţele de asigurare de călătorie sunt oferite de bănci pentru toate tipurile de vacanţe
şi călătorii. Ele pot acoperi la un cost rezonabil cheltuielile medicale, întârzierile şi
urmările acestora într-o călătorie, proprietăţile (bunurile) pierdute şi altele.
Principalii competitori la acest tip de serviciu oferit sunt agenţii de turism care oferă
astfel de asigurări la un preţ scăzut sau chiar gratuit acoperindu-şi cheltuielile prin
preţul complet al pachetului (ofertei) de călătorie.
 Plăţi privind derularea cheltuielilor guvernamentale
Băncile pot efectua plăţi şi în numele guvernului, în special cele privind finanţarea
unor proiecte de investiţii de către stat.
 Încasarea taxelor şi amenzilor
Persoanele care trebuie să plătească taxe sau amenzi pot folosi sistemul bancar, pentru
sumele datorate diferitelor instituţii sau chiar statului.
 Consemnarea de depozite
La bănci se pot constitui sume în depozit, cu rol de garanţie, care sunt păstrate pe
perioada soluţionării unor diferende judiciare sau a altor cauze.
 Casete pentru păstrarea valorilor
Clienţii unei bănci pot folosi, seifurile pentru păstrarea unor valori. Serviciul se
numeşte casete pentru păstrarea valorilor, băncile percepând în schimb un comision. În
baza acestui serviciu, clienţii îşi pot lăsa spre păstrare articole de valoare, cutii închise,
testamente sau alte documente importante. Banca emite o chitanţă pentru bunurile
lăsate în păstrare, asumându-şi, astfel, răspunderea asupra acestora.
 Seifurile
Acest tip de serviciu, la fel ca şi casetele de valori, implică folosirea unor spaţii special
amenajate care aparţin băncii. Clientului i se pune la dispoziţie un seif, accesul la seif fiind
sub un dublu control, banca păstrând o cheie şi clientul alta. Clientul depozitează, singur
bunurile, în seiful său, accesul la seif având loc oricând în timpul orelor de program al băncii,
timp în care clientul poate retrage sau depune orice obiecte sau documente.
 Depuneri pentru o noapte
Acestă facilitate este oferită acelor clienţi care doresc să depoziteze fonduri în timpul când
banca este închisă. Cei care apelează cel mai des la acest serviciu sunt gestionarii şi casierii
magazinelor, care doresc să-şi depoziteze, pentru siguranţă, încasările zilnice, la bancă. În
general, sunt două metode de administrare a depozitului. Banca poate să deschidă depozitul în
absenţa clientului (după verificarea sumelor aduse) şi apoi să crediteze contul clientului.

24
LUCRARE DE LICENTA

În a doua variantă, clientul adună banii destinaţi depozitării peste noapte, urmând să-i verse,
cu regularitate sau la anumite perioade de timp. Pentru astfel de operaţiuni băncile au spaţii
special amenajate şi, bineânţeles, percep un comision.
 Unit Trust
“Unit Trust” este un serviciu bancar ce se referă la operaţiuni de investiţii, de plasamente, care
permite unui investitor (client al băncii) să investească într-un portofoliu de acţiuni,
micşorând marja de risc a investiţiei. Termenul “unit trust” semnifică poziţia băncii ca entitate
de încredere în adminstrarea plasamentelor clienţilor. La astfel de servicii apelează clienţii
care au fonduri limitate de investiţii sau clienţii care nu cunosc modul de funcţionare a bursei.
Comisionul perceput de bănci este în funcţie de suma investită.
 Achiziţionarea şi vânzarea acţiunilor
La cererea clienţilor, băncile pot oferi servicii de vânzare şi cumpărare de hârtii de vaboare
(acţiuni, obligaţiuni). Când un client doreşte să facă astfel de afaceri, el va solicita băncii, în
primul rând, cursul pe piaţă al hârtiilor de valoare pe care doreşte să le cumpere sau, după caz,
să le vândă. Banca obţine aceste informaţii de la un broker, care îi va comunica ultimul curs
înregistrat pe piaţă. În baza informaţiei primite, clientul este cel care decide.
Tranzacţia este executată de către bancă, portivit ordinului clientului, iar executarea acesteia
trebuie confirmată în scris. Pentru acest serviciu, banca primeşte un comision de la broker şi
nu de la client.
 Serviciul de consultanţă în afaceri
Acest tip de serviciu este oferit de bănci, în primul rând, pentru afaceri mici. Banca se
comportă ca analist financiar şi sfătuieşte clientul cum să-şi amelioreze problemele financiare,
cum sunt cele privind bugetul de venituri şi cheltuieli, costurile, debitorii şi fluxul de numerar
(Cash-Flow). Pentru acest serviciu banca primeşte un tarif.
- Servicii de consultanţă privind gestiunea monetară şi a trezoreriei;
- Servicii de consultanţă privind previziunea ratei de schimb valutar;
- Servicii de educaţie financiară şi bancară;
- Păstrarea depozitelor;
Banca asigură, ca operaţie accesorie, păstarea titlurilor de credit, a valorilor şi a altor obiecte
imobiliare. În cazul grupei depozitelor se disting depozitele deschise, depozitele închise, iar în
cazul depozitelor deschise, depozite în păstrare simplă şi depozitele în păstrare şi în
administrare. În cazul depozitelor în păstrare simplă, banca îşi asumă ob1igaţia de a păstra şi
de a restitui aceleaşi titluri şi aceleaşi valori care au fost remise. În cazul depozitelor în
păstrare şi administrare, banca, în plus faţă de asigurarea păstrării titlurilor care sunt remise,
trebuie să asigure şi gestiunea acestora. Depozitele închise au ca obiect scrisori, valize, case

25
LUCRARE DE LICENTA

de bani, etc. închise sau sigilate de către deponent, purtând semnătura sa, pe care banca le
primeşte în depozit cu obligaţia de a le păstra şi de a le restitui la cererea deponentului.
 Serviciile pentru rezidenţi (deci pentru persoane care trăiesc sau muncesc în
străinătate pentru câţiva ani) includ următoarele facilităţi de călătorie:
- conturi bancare externe
- consultanţă privind împrumuturi şi ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare
- asigurări pe viaţă, pensii şi asigurarea proprietăţilor (bunurilor) personale
- administrarea investiţiilor
- servicii de executor testamentar
 Operaţiuni cu devize, monede străine şi metale preţioase
Se numesc devize toate activele în cont pe lângă băncile străine ca şi efectele de comerţ şi
cecurile redactate în monedă străină. Operaţiunile de schimb cu devize pot avea loc la vedere
sau la termen. În urma combinării acestor două operaţiuni (la vedere şi la termen) rezultă
operaţiunea swap, ce constă într-o vânzare de devize însoţită de o cumpărare la vedere
sau invers.
 Serviciile de brokeraj privind acţiunile pot îmbrăca trei forme:
- serviciul de tranzacţionare a acţiunilor certificate
- serviciul de tranzacţie
- serviciul de consultanţă
Primul tip de servicii este solicitat de cei care vor să cumpere sau să vândă în mod ocazional
şi care preferă să-şi reţină propriile lor certificate de acţiuni. În acest caz clientul cheamă la
telefon sucursala cea mai apropiată şi întreabă despre cotaţia de preţ la anumite acţiuni. Dacă
clientul doreşte să tranzacţioneze, tranzacţia se confirmă imediat. O hârtie ce conţine acest tip
de contract este primită câteva zile mai târziu şi ea confirmă tranzacţia şi reglează sumele ce
trebuiesc plătite sau încasate în contul clientului.
Serviciul de tranzacţionare propriu-zis este utilizat de cei care cumpără şi vând în mod
frecvent şi preferă să ia propriile lor decizii privind investiţiile, dar doresc să micşoreze
activitatea birocratică ce ţine de desfăşurarea şi menţinerea portofoliului de acţiuni. În acest
sens, clientului i se emite un card de membru, i se alocă un număr de portofoliu şi i se
deschide un cont special, care să fie folosit ca un cont de tranzacţionare pentru toate
operaţiunile cu acţiuni. Certificatele de acţiuni sunt ţinute de către bancă, dar tranzacţiile pot
fi analizate la sucursala clientului sau direct la camera de dealing a firmei prin telefon.
Documentele pe care le deţine investitorul sunt notele de contract pentru vânzări şi achiziţii şi
a situaţiei cu caracter regulat privind contul de dealing (tranzacţii) împreună cu o evaluare
semestrială a portofoliului.

26
LUCRARE DE LICENTA

Serviciul de consultanţă se acordă investitorilor, care vor să-şi facă un portofoliu de acţiuni,
cât şi acelora care vor să cumpere sau să vândă anumite active.
 Administrarea investiţiilor este oferită de către serviciile financiare subsidiare unor
bănci mai mari. Ea se acordă clienţilor înstăriţi, care doresc să investească direct pe piaţa
acţiunilor şi care doresc să-şi aibă portofoliile administrate în numele şi în contul lor.
Cuantumul minim pe care un client trebuie să-l aibă la dispoziţie pentru această afacere este,
în Marea Britanie de exemplu, de 50.000 lire sterline. În acest caz banca preia supravegherea
zilnică a investiţiilor clientului. Se stabileşte de comun acord cu clientul o politică individuală
de investiţie, după care acesta decide asupra cărui tip de serviciu are nevoie.
Există două tipuri de servicii care se referă la atitudinea clientului faţă de politica
propusă de bancă:
- discreţionare
- nediscreţionare
 Planurile de participare personală (PEPs) sunt destinate a permite clienţilor să
investească în acţiuni şi să obţină concesii fiscale. Acestea pot fi de mai multe feluri:
- administrate — atunci când managerii îşi selectează acţiunile pentru a investi în ele şi îşi
administrează portofoliul;
- autoselectate — când investitorii aleg plasamente ori dintr-o listă, ori pe bază nerestrictivă;
- ale trusturilor de investiţii sau fondurilor finaciare;
- corporatiste, când sunt stabilite de către companii pentru plasarea investiţiilor în propriile lor
acţiuni, iar investitorilor le este permis să investească suplimentar într-un astfel de PEP.
 Aranajamentele de pensii cad sub incidenţa a două tipuri de scheme:
- scheme de stat;
- scheme private.
În ceea ce priveşte primul tip de schemă menţionăm că există o pensie de stat de bază la care
se poate adăuga o schemă de pensie suplimentară. Contribuţiile extra la Asigurările Naţionale
sunt plătite de cea care aparţine sistemului suplimentar de pensii (SELPS), iar acesta este
protejat împortiva inflaţiei.
La nivelul lor, schemele de pensii private au şi ele două tipuri de scheme
- scheme ocupaţionale;
- planuri de pensii personale.
 Serviciile de custodie şi de executor sunt asigurate ori de bancă ori prin intermediul
unei agenţii a băncii.
Dacă o persoană moare fară a face un testament, proprietăţile decedatului sunt distribuite
conform legilor succesorale. În majoritatea cazurilor prevederile acestora nu se potrivesc pe

27
LUCRARE DE LICENTA

deplin cu ce ar fi dorit clienţii să facă un testament prin care să numească, un executor


profesionist şi experimentat, care să facă acesta în numele lui, prin acesta asigurându-se că
dorinţele sale vor fi îndeplinite. În acest caz banca percepe o taxă pentru administrarea
proprietăţii, taxă ce se calculează ca un procent din valoarea bunurilor lăsate moştenire. Ea nu
este plătibilă atât timp cât clientul este în viaţă, dar ea se deduce din valoarea proprietăţii după
încetarea din viaţă a clientului.

28
LUCRARE DE LICENTA

2. TITLUL CAPITOLULUI 2 (HEADING 1)

2.1 SUBTILU CAPITOLUL 2 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

2.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.Paragraf
text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la
1,5 rânduri.
Tabelul 2.1

Denumirea tabelului

(Sursa: Sursa de date – dacă este cazul)

2.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf
text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la
1,5 rânduri.12

Figura 2.1 – Denumirea figurii


(Sursa bibliografică – dacă este cazul)

12
Nota de subsol cu font de 10 pt.
29
LUCRARE DE LICENTA

2.2 SUBTILU CAPITOLUL 2 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,
Tabelul 2.2

Denumirea tabelului

(Sursa: Sursa de date – dacă este cazul)

2.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Figura 2.2 – Denumirea figurii


(Sursa bibliografică – dacă este cazul)

2.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

30
LUCRARE DE LICENTA

3. TITLUL CAPITOLULUI 3 (HEADING 1)

3.1 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

3.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

3.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

3.2 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

3.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf
text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la
1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu
stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal
12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text
scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

31
LUCRARE DE LICENTA

3.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

32
LUCRARE DE LICENTA

4. TITLUL CAPITOLULUI 4 (HEADING 1)

4.1 SUBTILU CAPITOLUL 4 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.2 SUBTILU CAPITOLUL 4 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

33
LUCRARE DE LICENTA

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

34
LUCRARE DE LICENTA

CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf
text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la
1,5 rânduri.
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul
Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

35
LUCRARE DE LICENTA

BI BLIO G RAFI E
1. Numele autorului, P. – Titlul cărţii. Editura, Oraşul, 2015
.
.
.
12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. - Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990
.
.
.
25

36
LUCRARE DE LICENTA

A N E X E

37