CAPITOLUL II: Compoziţii decorative pe baza stilizărilor.

2.1. Aplicarea elementelor de limbaj plastic ( punctul, linia, pata, forma, culoarea ) în
organizareunei compoziţii decorative.

In reprezentarea decorativa compozitia reprezinta modalitatea de organizare a elementelor de expresie

specifice domeniului, intr-o imagine unitara, echilibrata, expresiva si purtand anumite semnificatii
simbolice.

Organizarea imaginii se face oarecum asemanator compozitiei plastice, in sensul ca poate fi:

- compozitie deschisa prin prezentarea formelor in imagini pe orizontala, verticala, oblica, in

crestere sau descrestere a elementelor (cazul frizelor sau ale chenarelor);
- compozitie inchisa care are un centru spre care se indreapta privire, iar imaginile nu au tendinta de
a iesi din cadru

2.1.1. STILIZAREA DECORATIVA

a) Regulile stilizarii si interpretarii decorative.
Imaginile artistice ale reprezentarilor decorative sunt simple, schematice, pastrand in ele doar
aspectele de expresie a unor forme ce se gasesc in lumea vizuala sau abstracta. Simplitatea folosita in
creatia decorativa s-a produs si dezvoltat in procesul activitatilor cotidiene si al vietii, ca o necesitate vitala
in satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale omului, care si-a infrumusetat uneltele, vesmintele, casa,
decorandu-le cu ornamente inspirate din natura.

Operatia de simplificare a aspectului diferitelor forme, pentru a deveni ornamente, se numeste

stilizare.

Stilizarea inseamna simplificare, esentializare, invenţie si interpretare. A stiliza inseamna a extrage dintr-o
forma deteliata caracterul sau particular, renuntand la formele marunte si scoţând in evidenţă
particularitaţile sale expresive.

In figura 2.1 se da ca exemplu o frunza de iedera asa cum ar fi reprezentata mimetic, respectiv
stilizarea frunzei pâna la simlificarea ei geometrica, sub forme de triunghiuri ascutite si triunghiuri cu cate
o latura curbata:

Fig.2.1
 In procesul de stilizare se recomanda folosirea formelor geometrice. Pentru stilizarea unei petale, sepale,
frunza, boboc de floare sau o samanţă, acestea se vor inscrie in diferite figuri geometrice (patrate,
triunghiuri, romburi, cercuri si alte forme fig. 2.2):

Fig.2.2

b) Continutul si destinatia formelor stilizate.

Toate formele stilizate se preteaza la numeroase interpretari, in acelasi timp ele avand un caracter
simbolic. In ornamentele populare formele stilizate reprezinta viata si lumea inconjuratoare. Florile si
petalele redate pe covoarele romanesti sunt de o mare sinteza, in ele concretizandu-se aspiratiile pentru
frumos ale poporului.

Motivele stilizate se grupeaza in trei categorii:

- motive stilizate concrete ce au un corespondent in lumea inconjuratoare;

- motive stilizate/interpretate; acestea pot fi folosite, implicate sau aplicate pe diferite obiecte
confectionate, cu conditia ca intre acestea sa existe o relatie ce se conditioneaza reciproc, determinata de o
anumita ambianta sau functionalitate;
- motive stilizate cu caracter pur abstract.

2.1.2. Modalitatile de organizare a compozitiei decorative.

Formele compoziţionale decorative destinate infrumuseţării unor suprafeţe sau forme, trebuie sa fie
clare indiferent de formele de exprimare. Elementele compoziţionale se pot lua din natura (flora, fauna,)
sau din geometrie.

Pe baza cunoasterii unor principii decorative, elementele vor fi adecvate materialului, formei sau
fondului conceput, alaturand elementele in grupe organizate, pe diferitele suprafete ce urmeaza a fi
decorate.

Principiile de baza ale compozitiei decorative sunt: repetitia, alternanta, conjugarea, simetria,
gradatia, suprapunerea si echilibrul.

a) Repetitia. Procedeul cel mai simplu in formarea deprinderii de a repeta un element prin
succesiune, la distante egale si in pozitii identice pe o directie data, este repetitia. Se pot repeta elementele
siimple ca: puncte, linii, patrate, cerculete, frunze si flori stilizate, motive de flora, fauna sau fanteziste.
 Repetitia simpla prin succesiune sau cea cu inversare se poate desfasura in linie dreapta, oblica,
verticala, radial sau semiradial. Intervalele dintre elemente fiind uniforme, repetitia se compune din
elemente, ritm si cadenta.

b) Alternanta. Obtinerea unor forme compozitionale variate prin imbinarea a doua motive diferite, se
numeste alternanta. In arta decorativa, alternanta este o succesiune a doua forme, doua culori, doua pozitii
diferite, care revin pe rand intr-un fenomen de insiruire. Aceasta poate fi: de motiv; de pozitie; de culoare.
In procedeul de alternanta se pot grupa doua sau cel mult trei motive decorative:

Alternanta de : motiv; de pozitie, de culoare. Fig.2.3

d) Simetria a fost si este folosita in arhitectura si in artele plastice si decorative. Ea este un criteriu estetic,
un canon al frumosului. Notiunea de simetrie are doua sensuri:

- simetrie prin care se intelege ceva bine proportionat si echilibrat, o concordanta a mai multor parti
care, la un loc, se inglobeaza intr-un tot armonios;

- simetrie bilaterala, simetrie intre drept si stâng (simetrie geometrica), evidenta la animale, la corpul
omenesc, aripile zburatoarelor, unele plante, etc.

e) Gradatia este o alta modalitate de realizare a formelor compozitionale. Acest procedeu presupune
o trecere lenta de la o marime la alta, de la o culoare mai intensa la una mai putin intensa, sau de la o tenta
de gri neutru pana la cele mai deschise sau inchise tonalitati. Gradatia este un fenomen al naturii unde
elementele se grupeaza dupa reguli precise. De exemplu, semintele de floarea soarelui, cele de porumb pe
stiulete, aripioarele conului de brad, boabele intr-o pastaie, frunzele de feriga, etc. Gradatia poate fi de
motiv, de culoare, sau ca rezultat al functionalitatii.

Fig.2.4
 f) Suprapunerea. Doua motive decorative de acelasi fel sau diferite se pot aseza suprapuse,
acoperindu-se partial, avand pozitie spre stanga sau spre dreapta, mai sus sau mai jos:

Fig.2.5

Aranjamentul se poate face prin repetare, repetare cu inversare, sau prin alternanta, cand elementele
sunt diferite ca forma si culoare.

g) Echilibrul este un principiu al organizarii compozitionale de o foarte mare importanta. Intre

diversele elemente sau forme care alcatuiesc o imagine unitara trebuie sa existe raporturi compatibile cu
imaginea intregului.

Echilibrul se obtine prin proportionarea judicioasa a diverselor forme, balansul intre diferitele
registre, forme, miscari, culori, contraste, densitati sau dinamica. o proportionare judicioasa se realizeaza
printr-un acordaj fin, o potrivire optica si uneori chiar o asimetrie (daca raportul de ponderi o cere).

2.1.3 Forme compozitionale.

Tinand seama de constructia, gruparea si organizarea elementelor decorative pe un anumit spatiu,

cele mai obisnuite forme compozitionale sunt: motivul tip, motivul unic (suprafete inchise), chenarul,
jocurile de fond si compozitia semiotica (seriala).

Pentru organizarea unei forme compozitionale se va tine seama de armonia de culoare, de

interdependenta dintre formele componente, etc.

a) Motivul decorativ (tip si unic).

- Motivul decorativ este alcatuit din diferite elemente ce urmeaza sa acopere o suprafata. Unele se vor
desfasura prin repetitie, alternanta, simetrie si se numesc motive tip.

- altele vor suferi transformari exterioare si interioare, ocupand singure o suprafata determinata,
purtand denumirea de motive unice.

motiv tip. Fig.2.6

Pentru realizarea motivului unic, din punct de vedere compozitional se vor respecta anumite reguli:
compunerea unui element, asezarea acestuia potrivit principiilor decorative (repetitie, alternanta, simetrie,
gradatie, etc, stabilirea unor forme de echilibru care sa sustina intreaga compozitie.

Fig.2.7. Motiv unic

Pentru compunerea motivelor decorative se folosesc mult formele geometrice. Motivele pot fi create
dintr-o pata decorativa (masa decorativa), inscrise initial intr-o forma geometrica care, prin diferite
modificari contribuie la definirea acestora.

Fig.2.8
b) Chenarul decorativ

- este format dintr-o margine de o anumita culoare sau un desen deosebit aplicat la unele confectii,
stofe, rame, cadre, etc.

- Chenarul liniar este format de o linie de o anumita grosime sau de o anumita culoare, alcatuita prin
deplasarea unui element simplu de-a lungul unui ax, care imprejmuieste total sau partial o suprafata. Poate
fi trasat dintr-o linie continua sau cu intreruperi, o linie mai groasa alaturi de una mai subtire, sau
amandoua de aceeasi grosime.

Fig.2.9

- Chenarul plan se obtine din doua linii paralele, asezate la o distanta nu prea mare, care formeaza
intre ele o suprafata mai ingusta sau mai lata. Aceasta suprafata poate fi decorata cu diferite motive,
potrivit principiilor decorative:

Fig.2.10

Pentru compunerea unui chenar plan sunt necesare urmatoarele elemente:

- doua drepte care limiteaza suprafata chenarului;

 - o linie directoare, care, in practica artei decorative sustine sau separa grupul elementelor;
aceasta poate avea directie centrala (in acest caz serveste si ca ax a de simetrie), pe margine, cu forma
ondulata, in zigzag, de bucle, sinuoasa, meandrica, etc.;
- motivele componente si axele acestora care pot fi verticale, oblice sau orizontale.

b) Fonduri decorative.
Compozitiile decorative construite pe suprafete mai mari in care motivele decorative se impanzesc in
toate directiile, poarta denumirea de fonduri decorative sau jocuri de fond. (fig.2.11)

Fig.2.11

Arta decorativă se deosebeste de pictura prin modul de organizare a compozitiei si prin felul in care
sint folosite elementele de limbaj si mijloacele de expresie. Exista insa si unele asemanari. Spre exemplu
si in artele decorative actioneaza cele doua legi de baza ale compozitiei: unitatea in varietate si
varietatea in unitate cu multe din mijloacele de expresie specifice (ritmul, contrastul, armonia formelor si
culorilor, echilibrul dintre spatiu plin si spatiul gol, suprapunerea, juxtapunerea, simetria, asimetria). In
artele decorative culorile pot fi amestecate fizic intre ele in scopul obtinerii diferitelor nuante, tonuri si
armonii cromatice, ca si in arta picturii