Sunteți pe pagina 1din 14

Economia şi logistica transportului maritim

LANŢUL LOGISTIC ÎN
TRANSPORTUL INTERMODAL
Timp mediu de studiu: 2 ore

Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să:

definească transportul intermodal;

prezinte avantajele şi particularităţile transportului intermodal;

prezinte managementul comercial al transportului intermodal;

prezinte elementele lanţului logistic în transportul intermodal.

1. Conceptul de intermodalitate

Intermodalitatea reprezintă traseul pe care o marfă îl străbate, de la început până la


sfârşit în cadrul unei reţele cu ajutorul mai multor mijloace de transport. Obiectivul principal
al intermodalităţii este acela de a oferi exportatorului posibilitatea ca marfa să se
deplaseze din uşă în uşă (door to door), eficient şi confortabil.

Fig. 1 Intermodalitatea
sursa: http://fltseng.com/wp-content/uploads/2010/10/QWiC-P1-intermodality.jpg

Transportul intermodal
Mijlocul de transport utilizat pentru deplasarea mărfurilor sau persoanelor determină
încadrarea intr-unul din modurile de transport. Distingem aşadar următoarele moduri de
transport: aerian, rutier, feroviar, maritim sau pe căi navigabile interioare.
Transportul unimodal (direct) este cel efectuat de obicei de către un singur cărăuş,
care emite propriul său document de transport, ca un singur mijloc de transport, iar

20 November 2013 1
Economia şi logistica transportului maritim

modul de transport este dat de tipul vehiculului utilizat. In situaţia in care bunurile trebuie
să parcurgă o rută care implică utilizarea mai multor mijloace de transport pentru fiecare
dintre acestea este necesară încheierea unui contract distinct cu tot ce presupune acesta (
documente de transport, răspunderi, obligaţii etc.).
Transportul combinat. Spre deosebire de prima perioadă, cea a transportului
unimodal, operatorul de transport preia sarcina încheierii contractelor de transport modal,
acesta contractând serviciile de transport necesare cu fiecare operator de transport in
parte, in funcţie de necesităţi. Astfel începând cu cea de-a doua perioadă s-a introdus şi
un nou sistem al răspunderii, aşa numita „răspundere in reţea”, pe baza documentelor de
transport combinat (conosamentele FIATA FBL - COMBICONBILL), care acoperă distanţa
de la depozit utilizând două sau mai multe moduri de transport.
Principalele probleme ridicate de transportul combinat derivă din regimul
răspunderii pentru daunele ne-localizate in care este dificil, dacă nu imposibil, de precizat
cine este răspunzător pentru daune şi ce sistem este aplicabil.
Transportul intermodal. A treia perioadă a debutat prin organizarea de către un
operator a unui lanţ de transport care utilizează cel puţin două moduri de transport diferite
şi care acoperă distanţa intre un loc sau port de origine, via unul sau mai multe puncte de
interfaţă, până intr-un port sau punct de destinaţie, prin emiterea unui singur document, in
baza căruia se plăteşte un singur navlu, şi prin care operatorul îşi asumă răspunderea
pentru întregul lanţ de transport atât pentru prejudiciile localizate cât şi pentru cele
nelocalizate.
Dezvoltarea sistemului de transport intermodal implică efortul comun al operatorilor
de transport, exportatorilor / importatorilor dar şi al voinţei politice (puterii legislative/
executive). Deocamdată sistemul intermodal nu este suficient dezvoltat in România,
1
principalele cauze fiind :

lipsa cererii derivată din insuficienta cunoaştere de către expeditori si primitori a
beneficiilor acestui mod de transport, a prevederilor INCOTERMS 2000 şi a Broşurii 500 a
Camerei de Comerţ Internaţională;

absenţa unui cadru legal adecvat, in ceea ce priveşte reducerea, simplificarea şi
armonizarea procedurilor vamale, bancare sau de alta natură care să favorizeze
integrarea transportului intermodal in contextul global, să încurajeze operatorii naţionali să
dezvolte sisteme competitive sau să coopereze măcar cu operatorii străini. De asemenea,
cadrul legislativ ar trebui să permită operatorilor de transport să–şi asume răspunderea
pentru întregul lanţ de transport in condiţii echitabile, să asigure compatibilitatea cu
uzanţele şi practicile internaţionale astfel încât să se asigure costuri cât mai mici, să
stabilească o poziţie egală pentru importuri şi exporturi astfel încât să nu existe
posibilitatea ca operatorii de mărfuri de import să aplice politici de preţ scăzute in
detrimentul interesului mărfurilor;

insuficienta responsabilitate manifestată in unele moduri /interfeţe de transport
ceea ce descurajează operatorii de transport intermodal să îşi asume riscurile inerente
transportului de la uşă – la - uşă ( door to door);

transporturile continue (fluente,”through transports”):

1 Beizadea Haralambie,” Managementul, marketingul şi relaţiile contractuale pentru activităţile portuare


conexe”, pag .
25

20 November 2013 2
Economia şi logistica transportului maritim


transportul origine /destinaţie cu una sau mai multe transbordări maritime şi
/sau terestre şi cu intervenţia a diferiţi transportatori, in baza unui contract unic. Dacă se
utilizează acela mod de transport atunci este vorba de transporturi succesive şi dacă se
utilizează mai mult de un mijloc atunci acestea pot fi transporturi segmentate sau
intermodale (combinate).

transporturile suprapuse (intr-un sens larg sunt întotdeauna intermodale):
Ferroutage (piggvback in Europa; tafc in SUA; cangur in Spania) : autovehiculul pe o
platformă feroviară; Transroulage: autovehicul sau vagon de tren pe nava (cangur; cazul
ro-ro)

Transporturile bimodale: terminologie europeană folosită uneori ca echivalent
pentru transporturile combinate pentru a descrie transporturile mixte rutiere /feroviare
(road /rail), fie prin intermediul transferului camioanelor, remorcilor şi semiremorcilor
/platforme feroviare sau prin intermediul utilizării semiremorcilor hibride capabile să ruleze
atât pe şosele cât şi pe calea ferată.

Activităţile de expediţii şi transporturi de mărfuri au un rol deosebit de important, ele


asigurând logistica internaţională a mărfurilor prin realizarea legăturii între producător
consumator în condiţii sigure, rapide de calitate.
Mutaţiile importante intervenite în domeniul comerţului exterior şi cooperării
economice internaţionale au determinat cu necesitate organizarea şi efectuarea
expediţiilor, transporturilor şi asigurărilor internaţionale de mărfuri prin intermediari
specializaţi ce funcţionează sub formă juridică de societăţi de expediţie, transport, societăţi
de asigurări internaţionale de mărfuri.
2
FIATA definea expeditorul drept „arhitectul transporturilor”, denumire extrem de
generoasă care pune în valoare faptul că expeditorul analizează în detaliu cererile ofertele
de transport asigurare tot el este acela care „proiectează” variantele optime de realizare.
Potrivit USER – Uniunea Societăţilor de Expediţii din România – prin casă de expediţii se
înţelege orice întreprinzător, care, din ordinul pe seama unui comitent „client”, face să se
transporte, adică organizează un transport de mărfuri, fără să fie el însuşi transportatorul.

Principalele calităţi (atribuţii) ale expeditorilor sunt:

2 FIATA – Fédération Internationale des Associations de Transitaires et Asimilés

20 November 2013 3
Economia şi logistica transportului maritim

Deplasarea mărfurilor de la producător la cumpărător cu diferite mijloace de


transport a contribuit la progresul economico-social, la dezvoltarea relaţiilor internaţionale.
Importanţa şi rolul transporturilor internaţionale de mărfuri pot fi sintetizate după cum
urmează:
1) Economic:

20 November 2013 4
Economia şi logistica transportului maritim

asigură intrarea materiilor prime în circulaţie;

sprijină procesul de producţie;

elimină izolarea economică prin creşterea schimburilor internaţionale;

stimulează piaţa internă şi internaţională, realizând un echilibru pe piaţă în ceea ce
priveşte preţurile;
asigură mobilizarea capacităţilor de prelucrare;

stimulează specializarea producţiei prin stimularea comercializării internaţionale;

prelungesc sau completează procesele de producţie.
2) Social:

stimulează contactele dintre oamenii de afaceri şi producători, participarea la
manifestări internaţionale – târguri, expoziţii, simpozioane etc.;

asigură extinderea turismului;

contribuie la îmbunătăţirea asistenţei medicale şi întrajutorării în zonele izolate sau
calamitate;

contribuie la dezvoltarea învăţământului performant prin schimbul de cadre
didactice şi mai buna comunicare între aceştia şi elevi şi studenţi.
3) Politic:

îmbunătăţesc relaţiile politice dintre state şi popoare prin stimularea dezvoltării
economico-sociale;

contribuie la dezvoltarea forţelor de producţie şi a canalelor de transport pe
teritoriul ţării şi în colaborare internaţională;

sprijină politica de apărare a ţării.
Transporturile internaţionale de mărfuri traversează, în derularea lor, cel puţin o
frontieră de stat contribuind la producţie, consum productiv şi neproductiv, comerţ etc.
Principalele lor particularităţi sunt:

continuă activitatea de producţie până la cea de comercializare;

creează servicii şi nu produse materiale;

contravaloarea transportului se adaugă la valoarea mărfurilor transportate;

măsurarea activităţii se realizează prin unităţi convenţionale – tone-kilometru, tone
mile etc., în funcţie de modalitatea de transport;
procesul de producţie al transporturilor îl constituie deplasarea în spaţiu, la care
participă: mijlocul de transport; drumul /calea pe care se deplasează; forţa de muncă
calificată; mărfurile care reprezintă obiectul transportului.
Din cele de mai sus rezultă o concluzie importantă, şi anume: în transporturi,
procesul de producţie este permanent, obţinându-se în mod direct bani, ca urmare a
serviciilor utile prestate prin deplasarea mărfurilor şi a persoanelor, servicii intermediate şi
realizate prin intermediul şi cu ajutorul activităţii de expediţie internaţională a mărfurilor.
In funcţie de mijlocul de transport utilizat pentru deplasarea mărfurilor in cadrul
activităţii internaţionale de expediţie a bunurilor, putem defini următoarele moduri de
transport: maritim, aerian, rutier, feroviar sau pe căi navigabile interioare. Vom omite din
cele ce urmează caracterizarea transportului naval, pentru a nu relua repetativ noţiunile
prezentate în capitolele anterioare.

20 November 2013 5
Economia şi logistica transportului maritim

Fig. 2 Elementele de bază ale transportului intermodal

Sursa: Dragu,V.,Transporturile intermodale – soluţii eficiente pentru economisirea resurselor şi


limitarea efectelor externe negative, Simpozionul inginerilor români de pretutindeni, SINGRO, 2008 ,
Buletinul AGIR 4/2009, pag.168-171

Dezvoltarea intermodalităţii transporturilor duce la folosirea mijloacelor de transport


cu efecte favorabile asupra cheltuielilor de energie.

Tabel 1 Avantajele energetice ale transportului intermodal


Transport combinat versus Transport combinat însoţit Transport combinat
transport rutier (şosea rulantă) neînsoţit
(containere/remorci)
Reducerea consumului de 10% 29%
energie de la origine la
destinaţie
Reducerea consumului de 11% 29%
energie/km
Reducerea emisiilor de 18% 55%
CO2de la origine la destinaţie
Reducerea emisiilor de 23% 60%
CO2/km

Sursa: Dragu ,V ., Transporturile intermodale – soluţii eficiente pentru economisirea resurselor şi


limitarea efectelor externe negative, Simpozionul inginerilor români de pretutindeni, SINGRO 2008 , Buletinul
AGIR 4/2009, pag.169

În transportul intermodal au apărut şi unele obstacole cum ar fi:


- dificultăţi organizaţionale - lipsa comunicării între parteneri,răspunderi neclare;
- dificultăţi tehnice - lipsa instalaţiilor portuare;
- dificultăţi de infrastructură - diferite mecanisme pe căi ferate;
- dificultăţi operaţionale - probleme legate de informarea serviciilor, neclaritatea
operaţiilor apărute în lanţul de transport;
- dificultăţi economice şi financiare - preţuri pentru operaţiile de manipulare şi
depozitare a mărfii, organizarea preţurilor între infrastructură şi terminal;
- dificultăţi politice - lipsa legalizării în politica transportului intermodal.

20 November 2013 6
Economia şi logistica transportului maritim

Tabel 2 Obstacole în calea dezvoltării transportului intermodal


Tipul problemei Lanţ Modul Terminale Modurile de
intermodal principal de colectare şi
transport distribuţie
Bariere +++ ++ ++ ++
oragnizaţionale
Bariere tehnice ++ + ++
Bariere ale +++ +++ ++
infrastructurii
Bariere +++ ++ ++ ++
operaţionale,
logisticeşi ale
serviciilor
Bariere financiare şi ++ ++ +++
economice
Bariere politice + + ++ ++

Sursa: Dragu , V ., Transporturile intermodale – soluţii eficiente pentru economisirea resurselor şi


limitarea efectelor externe negative, Simpozionul inginerilor români de pretutindeni, SINGRO 2008 , Buletinul
AGIR 4/2009, pag.168-171

Conceptul de intermodalitate este întrebuinţat în literatura nord americană, pe piaţa


navlului şi a fost reglementat de Legea Navigaţiei în anul 1984.

Fig. 3 Legătura între moduri şi mijloace în transportul intermodal

20 November 2013 7
Economia şi logistica transportului maritim

2. Managementul comercial al transportului intermodal

Schimbările importante intervenite în domeniul comerţului exterior şi cooperării


economice internaţionale au determinat cu necesitate organizarea şi efectuarea
expediţiilor şi transporturilor prin intermediari specializaţi ce funcţionează sub forma
juridică de societăţi de expediţie şi transport, mai departe denumiţi şi antreprenori de
transport.
Convenţia Naţiunilor Unite referitoare la transportul intermodal al mărfurilor adoptată
la Geneva in anul 1980 (Convenţia de Transport Intermodal) defineşte antreprenorul de
transport intermodal după cum urmează: “Orice persoană care in nume propriu sau prin
intermediul altei persoane încheie un contract de transport intermodal şi care acţionează
ca parte principal in acest contract şi nu ca agent in numele expeditorului mărfii sau al
cărăuşilor participanţi la operaţiunea de transport intermodal şi care işi asumă
3
responsabilitatea pentru realizarea contractului” . O primă, posibilă, clasificare a
antreprenorilor de transport intermodal este aceea care ii grupează în:

In mod tradiţional armatorii s-au mulţumit să transporte mărfuri de la un port la altul


şi să-şi limiteze propria responsabilitate pentru marfa transportată numai la perioada cât
această marfă se află la bordul navei lor. In prezent, armatorii şi-au extins serviciile in aşa
fel încât să includă şi transportul terestru al mărfurilor şi chiar transportul aerian. O
asemenea combinaţie de moduri de transport defineşte companiile de transport maritime
ca fiind antreprenori de transport intermodal care operează cu nave. Ei pot sau nu să
deţină in proprietate şi alte mijloace de transport ale mărfurilor pe cale rutieră sau pe cale
feroviara. In situaţia in care nu deţin şi alte mijloace de transport decât navele ei au
posibilitatea să şi le procure prin subcontractare de la cărăuşii specializaţi. mai mult decât
atât, ei pot, in mod uzual să subcontracteze şi serviciile din interiorul unei ţări referitoare la
încărcarea / descărcarea / stivuirea şi depozitarea mărfurilor precum şi un număr de alte
servicii auxiliare (condiţionare / marcare etc.). antreprenorii de transport intermodal care
operează cu nave sunt cei mai mari antreprenori de transport intermodal care există, atât

3 Convenţia de Transport Intermodal, art. 1.2.

20 November 2013 8
Economia şi logistica transportului maritim

din punct de vedere al activelor pe care le deţin, al cifrei de afaceri obţinute, dar şi al
influenţelor pe care le exercită pe piaţă.
Există şi antreprenori de transport, alţii decât transportatorii maritimi, care pot, de
asemenea, să asigure transportul “din poartă – in - poartă” al mărfurilor acoperind mai mult
decât un mod de transport. In loc să subcontracteze porţiunile de traseu din interiorul unei
ţări sau aeriene ale transportului ei pot să subcontracteze voiajului maritim, adică ei nu vor
deţine in proprietate şi nu vor opera navele care vor realiza voiajul maritim; pentru acest
motiv ei sunt cunoscuţi drept antreprenori de transport intermodal care nu operează cu
nave;
In cele mai multe cazuri astfel de companii de transport intermodal deţin in
proprietate numai un singur fel de mijloace de transport, de exemplu autocamioane sau,
mai rar, aeronave şi mijloace de transport pe cale ferată. Trebuie, de asemenea,
menţionat că ei operează numai pe anumite rute de îndrumare, de exemplu un cărăuş
rutier European rareori va deţine sau va controla o companie de transport rutier pe alt
continent.
Tot in categoria firmelor de transport care nu operează cu nave intră şi cei care nu
deţin in proprietate nici un mijloc de transport. In această categorie putem include
expeditorii internaţionali de mărfuri, comisionarii vamali sau chiar, in cazuri mai rare,
depozitarii sau companiile de încărcare / descărcare / stivuire a mărfurilor. Acest tip de
antreprenori de transport intermodal trebuie să subcontracteze pentru toate modalităţile de
transport. Unii dintre cei mai mari expeditori internaţionali de mărfuri au o cifră de afaceri la
fel de mare ca şi cei mai mari antreprenori de transport intermodal care operează cu nave,
totuşi nu toate activităţile pe care le desfăşoară pot fi considerate transport intermodal.
În România, consider că in această categorie putem include casa de expediţii
internaţionale Romtrans SA care se ocupă deja cu organizarea expedierii mărfurilor de
comerţ exterior de la locul de predare pană la locul de destinaţie-export, import, tranzit pe
anumite relaţii, pe grupe de mărfuri sau genuri de operaţiuni.
Ceea ce caracterizează in prezent activitatea acestei firme este tendinţa de a
deveni antreprenor de transport intermodal organizând si coordonând transportul “din
poartă-in-poartă”. In acest sens, expeditorul internaţional se transform de multe ori din
mandatar de transport in comisionar de transport, lucrând in nume propriu. Semnificative
in acest sens sunt operaţiile de grupare a partizilor mici de marfă sau cele de consolidare
a containerelor care au drept consecinţă direct reducerea timpului şi a costului
transportului, deci creşterea eficienţei acestei activităţi.
Un ultim tip de antreprenori de transport intermodal, care in aparenţa este foarte
asemănător cu cel menţionat anterior, il reprezintă acele companii care şi-au stabilit drept
obiectiv exclusiv asigurarea de servicii de transport intermodal. Nici aceste companii nu
deţin nave, şi din acest motiv sunt, de asemenea, numite antreprenori de transport
intermodal care nu operează cu nave.
Acest tip de antreprenori de transport intermodal poate in viitor să devină capabil să
dispute poziţia dominantă a companiilor de transport intermodal care operează cu nave. Ei
pot fi cei care pot oferi ţărilor in dezvoltare şi ţărilor in tranziţie, deci şi României, cel mai

20 November 2013 9
Economia şi logistica transportului maritim

bun motiv pentru participarea la transportul intermodal. Aceşti antreprenori de transport


intermodal nu deţin mijloace de transport decât cel mult pentru distanţe scurte şi astfel
sunt scutiţi de investiţii costisitoare in procurarea de mijloace de transport pentru distanţe
lungi, putând, in schimb, să se concentreze asupra necesităţilor clienţilor lor asigurând
servicii de înaltă calitate. Ei pot să aleagă in orice moment tipul de transport sau combinaţii
ale diferitelor moduri de transport care se recomandă tehnic si sunt eficiente venind astfel
in întâmpinarea cerinţelor clienţilor lor. Activitatea lor necesită o organizare eficientă şi
parteneri pe care se pot bizui şi cu care pot să coopereze in domeniul lor de activitate. De
asemenea, ei trebuie să aibă şi să controleze un volum suficient de mare de mărfuri
pentru a putea fi capabili să subcontracteze in termini competitive pentru transportul
acestora pe mare, rutier, feroviar sau aerian ca şi pentru serviciile de încărcare /
descărcare / stivuire şi depozitare. Fără un volum suficient de mare de mărfuri asemenea
companii nu vor mai fi capabile să obţină condiţii de transport corespunzătoare şi
competitive; cu un volum suficient de mărfuri insă, ele vor fi capabile, in cele mai multe
cazuri, să realizeze obiectivul pe care şi l-au propus mai bine decât antreprenorii de
transport intermodal care operează cu nave şi decât celelalte tipuri de antreprenori de
transport intermodal care nu operează cu nave.

Antreprenori de transport
intermodal care operează cu nave
Antreprenori de transport intermodal
care nu operează cu nave

Companiile de Companiile de Companiile de transport Companiile care nu deţin


transport intermodal transport maritim intermodal care deţin in in proprietate nici un mijloc
care deţin in care deţin in proprietate un singur fel de de transport
proprietate numai proprietate nave şi mijloace de transport
nave alte mijloace de (rutiere, feroviare, aeriene)
transport(rutiere,
feroviare)

Comisionari vamali Depozitari de


Expeditorii
Companiile de încărcare
mărfuri internaţionali de
/ descărcare / stivuire a mărfuri
mărfurilor

Fig 4 Schema antreprenorilor de transport intermodal

20 November 2013 10
Economia şi logistica transportului maritim

Societăţile de expediţie colaborează între ele şi stabilesc uniuni care sunt membre
ale organizaţiei internaţionale a expeditorilor FIATA cu sediul la Berna. Această organizaţie
contribuie la dezvoltarea activităţii de expediţie şi la protejarea intereselor expeditorilor.
Stabilitatea economico-financiară le conferă posibilitatea reală de a emite documente
recunoscute de bănci.
Documentele care se emit conform instrucţiunilor FIATA sunt următoarele: FIATA-
FCR: Forwarder’s Certificate of Receipt (de culoare verde); FIATA-FCT: Forwarder’s
Certificate of Transport (de culoare galbenă); FIATA-FBL: Negotiable FIATA Combined
Transport Bill of Lading FIATA Bill of Lading (de culoare albastră); FIATA-FWR: FIATA
Warehouse Receipt; FIATA-FFI: FIATA Forwarding Instructions; FIATA-SDT: Shipping
Declaration for the Transport of Dangerous Goods; Toate aceste documente, înseriate,
emise în milioane de exemplare, sunt recunoscute de Camera Internaţională de Comerţ
de la Paris.
Complexitatea serviciilor oferite de către expeditori a impus cu necesitate realizarea
unui cadru juridic adecvat. Astfel, FIATA a elaborat „Condiţiile generale ale expeditorului”,
„Condiţiile comerciale standard referitoare la agenţii de navlosire şi de expediţie”,
4
„Condiţiile generale ale Federaţiei Expeditorilor din Belgia” care promovează profesia de
expeditor pe plan internaţional, cooperarea între casele de expediţie organizate în cadrul
FIATA, adaptarea serviciilor pentru creşterea calităţii, a vitezelor şi a eficienţei. În prezent,
FIATA are peste 100 de ţări membre, printre care şi România.
Contractul de expediţie este realizat în baza dispoziţiilor legale (Cod Comercial art.
405- 412 privind contractul de comision, art.413 privind contractul de transport), precum şi
a normelor standardizate elaborate sub egida U.S.E.R. – denumite „Condiţii generale care
reglementează operaţiunile efectuate de casele de expediţie”.
Contractul de expediţie stabileşte în principal:
1. Obligaţiile expeditorului:

4Publicate în „Monitorul Oficial” din 24 iulie 1980.

20 November 2013 11
Economia şi logistica transportului maritim

2. Obligaţiile mandantului
Pentru buna derulare a contractului de expediţie, clientul are următoarele obligaţii:
să pună la dispoziţia expeditorului toate datele, să transmită comenzile în timp
util, precum şi documentele însoţitoare ale transportului-licenţe, autorizaţii,
certificate de origine etc.;
să predea mărfurile ce vor fi transportate, ambalate şi marcate-etichetate
corespunzător;
să achite (garanteze) plata contravalorii serviciilor prestate.
„Contractele de expediţie” sunt elaborate cu respectarea legislaţiei internaţionale, dar
adaptate la prevederile legislative din fiecare ţară. În acest sens, USER a elaborat
documentul
„Condiţii generale care reglementează operaţiunile efectuate de casele de expediţie”.
Pentru o mai bună punctare a aspectelor juridice care condiţionează desfăşurarea
activităţii expediţiei internaţionale de mărfuri este necesar să detaliez pe fiecare segment
de transport in parte drepturile şi obligaţiile părţilor.

3. Procedura de expediere a mărfurilor în sistem intermodal


Contractul de transport intermodal
Este contractul prin care operatorul de transport se obligă, pentru plata unui
navlu/taxe, să transporte sau să procure transportul unor mărfuri in sistem intermodal de la
un loc sau port de origine, via unul sau mai multe puncte de interfaţă, pană intr-un port sau
punct de destinaţie.
Operatorul de transport intermodal şi cărăuşul

20 November 2013 12
Economia şi logistica transportului maritim

Operatorul de transport intermodal poate fi definit ca fiind orice persoană care / in


numele căreia se încheie un contract de transport intermodal, care acţionează ca parte
principala in lanţul de transport (nu ca simplu agent sau intermediar) şi care işi asumă
responsabilitatea pentru executarea contractului. Cărăuşul este persoana care execută
efectiv actul de transport, sau o parte din acesta, indiferent dacă se identifică sau nu cu
operatorul de transport intermodal.
Expeditorul şi destinatarul
Expeditor este orice persoană care încheie un contract cu un operator de transport
intermodal, iar destinatarul este persoana îndreptuită să ridice / recepţioneze mărfurile de
la operatorul de transport. Orice bunuri incluzând animale vii, ca şi containere, pachete,
colete, paleţi ori altele asemenea care sunt predate de către expeditor, chiar dacă
ambalajele sau containerele sunt puse la dispoziţie de către operatorul de transport.
Documentele de transport intermodal
Documentul de transport intermodal reprezintă orice document care evidenţiază un
contract de transport intermodal (TP), care poate fi înlocuit de echivalentul electronic al
acestuia (EDI- Elctronic Data Interchange) şi care poate fi încheiat intr-o formă negociabilă
sau nu. Efectul probator al documentelor: Documentul de TM este dovada prima facie
( pană la proba contrară) că operatorul de transport intermodal (OTM) a primit in custodia
sa bunurile aşa cum sunt ele descrise in cuprinsul documentului, desigur cu excepţia
rezervelor stipulate, atunci când acestea există.

Efectele faţă de primitor şi de terţele părţi:


Regulile Camerei de Comerţ Internaţional (ICC) pentru documentele de transport
combinat arată că faţă de efectul de evidenţă prima facie, proba contrară nu este
admisibilă când documentul a fost transferat legal unei terţe persoane de bună credinţă.
Regulile UNCTAD/ICC - importanţa conform acestora nu este poziţia ca parte
contractantă sau ca terţă parte in raport de contractul de transport ci buna(sau reaua)
credinţă bazată / creditată de informaţia conţinută in document. Efectele privitoare la
livrarea mărfurilor - mărfurile vor putea fi predate de către cărăuş destinatarului numai la
prezentarea unui document de transport intermodal in original:

care a fost emis ca fiind la purtător ”to bearer”

care a fost emis ca fiind negociabil, cu destinatarul la ordin, caz in care acesta
trebuie sa fie andosat in mod corespunzător

care a fost emis ca fiind nominativ, fiind negociabil sau nu, caz in care destinatarul,
după dovedirea identităţii si predarea originalului poate primi mărfurile.

când nu s-a emis nici un document, mărfurile pot fi predate unei persoane
nominate de către expeditor sau persoanei care a dobândit drepturile expeditorului sau
destinatarului nominat in contractul de transport.

20 November 2013 13
Economia şi logistica transportului maritim

BIBLIOGRAFIE

1. Harrison , A and van Hoek , R, Logistics Management and Strategy: Competition


through the supply chain (4th edition), Prentice Hall, London, 2011

2. Caraiani, Ghe., Transport logistics, Universitara Publishing House, Bucuresti, 2008

20 November 2013 14