Muntele Fuji este atractia turistica numarul 1 din Japonia, oferind un peisaj natural de

exceptie nemaivazut nici unde in lume. Dar Fuji nu este numai un punct turistic al epocii
moderne, ci a jucat un rol important de-a lungul istoriei Japoniei, atat strategic, cat si, mult
mai important, din punct de vedere cultural.

Cultura generala

Muntele Fuji nu este un simplu munte, ci este un

vulcan si inca un vulcan activ, situat in partea sudica a
insulei Honshu, in nordul peninsulei Izu si la vest de
Tokyo, in provincia Yamashita. Inconjurat de o zona
deluroasa, iese in evidenta prin inaltime (3.776 metri),
dar si prin forma sa conica. Din orice unghi ai privi,
muntele Fuji este aproape identic, astfel ca, atunci cand
te afli la poalele sale nu-ti dai seama in ce parte a sa
esti.

Craterul sau are un diametru de 600 metri si contine 3 focare: Komitake, Ko-Fuji si
tanarul Shin-Fuji. Ultima eruptie a avut loc in decembrie 1707 si a durat pana in ianuarie
1708, cenusa si fumul atingand si Tokyo (Edo la aceea vreme). La ora actuala, muntele Fuji
este privit de geologisti ca un vulcan dormitand.

Japonezii privesc acest munte ca pe un munte sacru, fiind si la ora actuala un punct principal
de pelerinaj. Inainte de aparitia budismului in Japonia, accensiunea in haine albe pe muntele
Fuji era un fel de obligatie pentru cei ce alegeau calea pocaintei in religia shinto. Dupa
introducerea budismului in Japonia, muntele Fuji si-a schimbat si el religia, dintr-un totem al
shintoismului intr-unul budist, dar statutul a ramas neschimbat. Muntele Fuji este inca privit
ca o reincarnare a unui zeu, din aces motiv orice adresare verbala sau scrisa a acestui munte se
termina cu sufixul -san sau -sama.

Pana la sfarsitul secolului XIX, femeilor nu le era ingaduit sa urce pe acest munte. Pentru ele
si pentru cei care nu puteau urca din motive de slabiciuni fizice, au fost construite mici dealuri
care au primit forma muntelui Fuji, ca o replica a realului.

Reflexie in cultura

Ca influenta asupra culturi, se concretizeaza in traditionalele

tablouri din lemn (ukiyo-e). Majoritatea artistilor s-au inspirat din
teme piesele de teatru Kabuki, istoria si legendele Japoniei, precum si din natura. Astfel, se
poate afirma ca nu exista nici un artist de ukiyo-e care sa nu-si fi incercat maiestria in
surprinderea unui peisaj care sa cuprinda muntele Fuji. Cu toate ca se banuia ca aceasta tema
nu se va mai dovedi “la moda” dupa cateva secole, si in ziua de azi exista artisti renumiti care
surprind muntele Fuji in toata frumusetea sa. (In imaginea alaturata unul dintre cele mai vechi
tablouri ale muntelui Fuji: Hokkei Totoyo (1780-1850)).

Cel mai faimos artist care a facut o serie de vederi ale muntelui Fuji, ce poarta numele de “36
de viziuni ale Muntelui Fuji” (cu toate ca in total sunt mai multe: 46) a fost Katsushika
Hokusai (1760-1849). Printre alti faimosi artisti, care au acordat un interes ridicat muntelui
Fuji se numara si Ando Hiroshige (1797-1858), Ito Shinsui (1888-1972), Kishio
Koizumi (1839-1945) sau modernul Paul Binnie.

Tablourile ce surprindeau imaginea acestui sacru munte au

fost dintotdeauna cautate, cu exceptia perioadei Meiji, cand
un accent atat in viata de zi cu zi, cat si in arta s-a pus un
accent ridicat pe modernizare, industrializare. Surprinzator
ca, in aceasta perioada, artistii conservatori au fost pusi in
fundal, iar cei care pictau peisaje ale zonelor industrializate
au avut un enorm succes.

In imaginea alaturata, o vedere moderna a muntelui Fuji pictat de Goto Tsuruta in 1926.

File de poveste

In Japonia, spiritele care au puterea de a aduce fericire in vietile oamenilor poarta numele
de kami, iar credinta in aceste spirite se concretizeaza sub forma religiei shinto. Aceste spirite
pot fi orice: aminale, fenomene naturale, forme de relief, eroi etc.

Muntele Fuji este situat in provincia Yamanashi, iar

oameni ce locuiesc in aceasta zona cred in doua
lucruri: muntele Fuji si lordul Takeda Shingen. Acesta
din urma a fost un conducator al oamenilor din
aceasta zona in perioada razboaielor interne (sfarsitul
perioadei Muromachi) si este recunoscut inca de
locuitorii acestor zone ca cel mai puternic conducator
al tuturor timpurilor.
Provincia Yamanashi este o provincie saraca, ce duce lipsa de resurse naturale si pamant fertil
pentru agricultura. Surprinzator a fost faptul ca, acest lord a reusit sa organizeze aceasta
reginune, ajungand sa fie, in aceea perioada una dintre cele mai importante din Japonia.
Surprinzator mai este ca, in contrast cu alti conducatori nu si-a contruit un castel in capitala
(Kofu), iar cand era vreamea bataliilor acesta isi muta resedinta departe de casa sa si a
supusilor sai, acest oras bucurandu-se astfel de o pace binemeritata chiar si in perioade de
razboi.

Pentru a unifica Japonia, a pus la cale un plan de cucerire a orasului Kyoto, in aceea vreme
aflat sub conducerea faimosului Oda Nobunaga. Insa, la varsta de 53 de ani, pe 12 aprilie
1573 a murit de bolile batranetii, in drum spre Kyoto, dupa ce invinsese in batalie pe
Tokugawa Ieyasu (viitorul shogun al Japoniei). Se spune ca fiul sau, a ascuns moartea tatalui
pentru a nu cobora moralul oamenilor din subordine, insa cu toate aceaste nu a reusit sa se
ridice la nivelul tatalui sau, fiind infrant in batalia pentru Kyoto.

La cativa ani dupa moartea lui Takeda, a inceput constructia a cateva temple inchinate
acestuia, cum este renumitul Takeda Shrine, iar 12 aprilie, perioada infloririi ciresilor, a
devenit ziua ce marcheaza festivalul inchinat acestui mare lord.

Fuji azi

Exista un faimos proverb japonez care spune: “Esti intelept daca ai ajuns in varful muntelui
Fuji o data, dar esti prost daca o faci de doua ori”.

Intre 200.000 si 400.000 de oameni urca anual acest munte. Insa, sezonul pentru catararea pe
muntele Fuji este doar o perioada foarte scurta dintr-un an, o luna si jumatate, de la mijlocul
lunii iulie pana la sfarsitul lui august, iar in restul anului nici profesionisti nu se incumeta
datorita conditilor dure, precum si a vremii urate. Insa in aceasta perioada se poate vedea
zilnic o coada imensa de pelerini, turisti, sau doar curiosi. Exita 4 “carari”, care in weekend
majoritatea sunt pline de lume, nemaivorbind de cele mai cautate (pe pertea estica a muntelui,
dinspre Tokyo). Majoritatea cataratorilor uraca pana la nivelul cinci cu autobuze sau cu
masini, iar din acest punct, urmand calea Kawaguchiko urca timp de 5 ore pana la atingerea
varfului. Coborarea se realizeaza de obicei pe cararea Subashiri si dureaza aproximativ 3 ore.
Motivele pentru care doresc sa ajunga in varful muntelui se spune ca sunt: perisajul fantastic
al rasaritului si apusului, precum si dorinta de a fi urcat acest munte sacru pentru cel putin o
data in viata.

In 1936, zona muntelui Fuji, precum si a lacului Hakone si peninsula Izu au fost declarate
zone protejate, parcuri nationale