Sunteți pe pagina 1din 5

Biletu 15

1.Noţiunea juridică este reflectarea pe plan mintal, într-o formă logică abstractă a proprietăţilor esenţiale
comune ale unei anumite realităţi juridice. Noţiunea reflectă doar proprietăţile esenţiale şi generale ale
unei clase de obiecte nu şi pe cele întâmplătoare sau particulare.Noţiunea juridică este alcătuită din două
elemente componente: a) sfera (extensiunea); b) conţinutul…Sfera reprezintă acea dimensiune a unei
noţiuni juridice, care cuprinde obiectele juridice ce alcătuiesc clasa la care noţiunea juridică se referă. În
logica clasică se spune că sfera înseamnă însăşi mulţimea obiectelor desemnate de noţiune. Conţinutul
reprezintă acea dimensiune a unei noţiuni juridice formată din proprietăţile comune obiectelor juridice la
care se referă noţiunea.
2.Psihicul constituie activitatea de reflectare de către om a mediului său extern şi intern în formă de
imagini, noţiuni, idei. Psihicul formează tabloul lumii în care omul trăieşte.Funcţia principală a psihicului
constă în a asigura cu informaţie subiectul uman despre realitatea în care el trăieşte, despre vremurile care
au fost, despre lumea prezentă şi despre aceea ce va urma în viitor. Astfel psihicul realizează funcţia de
orientare a subiectului în mediul în care se află, în viaţa sa de toate zilele. Datorită acestei funcţii a
psihicului omul poate să se adapteze la condiţiile mereu schimbătoare ale mediului şi tot datorită
psihicului omul poate să transforme lumea, în care trăieşte, să prefacă mediul, să se transforme pe sine
însuşi. Aceasta din urmă este posibilă graţie puterii creatoare a psihicului uman, în special a gîndirii şi a
imaginaţiei creatoare, care sînt componente ale psihicului.
3. Personalitatea infractorului este caracterizată de o anumită motivaţie, aptitudini, pregătire şi orientare
comportamentală — criminală, dirijîndu-se de modele comportamentale cu caracter antisocial. Psihologia
juridică implică în aparatul conceptual noţiunea dată, examinînd-o într-un context special, cel al dramei
judiciare. Cercetarea personalităţii personajelor din cadrul dat — a infractorului, martorului, victimei, precum
şia agenţilor judiciari —, deşi ţine cont de modelele conceptuale, elaborate de psihologie în scopul definirii
personalităţii şi stabilirii profilului ei, totuşi, recurge la unele scheme deosebite, acceptate în domeniul
ştiinţelor speciale.

Biletul 16

1. .Noţiunea juridică este reflectarea pe plan mintal, într-o formă logică abstractă a proprietăţilor
esenţiale comune ale unei anumite realităţi juridice. Noţiunea reflectă doar proprietăţile esenţiale şi
generale ale unei clase de obiecte nu şi pe cele întâmplătoare sau particulare.Noţiunea juridică este
alcătuită din două elemente componente: a) sfera (extensiunea); b) conţinutul…Sfera reprezintă acea
dimensiune a unei noţiuni juridice, care cuprinde obiectele juridice ce alcătuiesc clasa la care noţiunea
juridică se referă. În logica clasică se spune că sfera înseamnă însăşi mulţimea obiectelor desemnate de
noţiune. Conţinutul reprezintă acea dimensiune a unei noţiuni juridice formată din proprietăţile comune
obiectelor juridice la care se referă noţiunea.
2.Psihicul uman este compus din trei părţi componente: conştiinţa, subconştientul şi
inconştientul.Conştiinţa este partea superioară a psihicului uman care îndeplineşte următoarele
funcţii:elaborarea scopului activităţii. Scopul înseamnă ideea sau reprezentarea pe care şi-o face omul
despre rezultatul final al activităţii sale;elaborarea programului sau a planului activităţii. Program
înseamnă imaginea procesului care va traduce scopul în produs real, “filmul” viitoarei activităţi;reflexia,
adică capacitatea de a-şi da seama de totul ce se întîmplă cu omul, despre consecinţele faptelor
sale.Subconştientul este a doua parte a psihicului uman care are drept menire de a regla procesele
automatizate, procesele care prin exersare s-au transformat în deprinderi şi obişnuinţe. Subconştientul
este important prin faptul că el eliberează conştiinţa de lucrări de rutină, lucrări cu caracter pur tehnic
şi-i permite să se concentreze asupra activităţilor intelectuale complicate, creatoare. Inconştientul
constituie totalitatea proceselor şi a stărilor psihice la care omul nu are acces. Fenomenele psihice
inconştiente se produc fără vrerea omului, fără a le programa şi dirija.
3. Studiul complex al actului infracţional antrenează cercetări pluridisciplinare. Factorii
psihologici principali implicaţi în actul infracţional constau în analiza modului în care structurile de
personalitate (motivaţia activităţii, potenţial intelectual, creativitate, etc) se manifestă în etapele de
comitere a infracţiunilor (pregătirea, trecerea la acţiune, atitudinea de regret, indiferenţă, lipsă de
implicare sau satisfacţie postantiinfracţională). Caracteristicele nucleului personalităţii criminale care
condiţionează trecerea la actul infracţional sunt: egocentrismul, labilitatea emoţională, agresivitatea,
indiferenţa afectivă.

Biletul 17

1. raporturile dintre noţiuni


Între noţiunile juridice se pot stabili raportuir atât din punctul de vedere al sferei cât şi din punctul de
vedere al conţinutului.Din punctul de vedere al sferei se pot stabili următoarele raporturi: a) de
identitate, când două noţiuni juridice au aceeaşi sferă. De pildă noţiunea de “prezumţie” şi “consecinţa
pe care legea sau instanţa judecătorească o trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut”. b) de
excludere, când două noţiuni juridice au sfere total diferite. De pildă “probele” şi “viciile de
consimţământ”. c) de încrucişare, când o parte din sfera unei noţiuni juridice este identică cu o parte a
sferei altei noţiuni juridice. De pildă noţiunile de “avocat” şi de “moldovan”. d) de ordonare, când sfera
unei noţiuni juridice se cuprinde cu totul în sfera altei noţiuni juridice, inversa nefiind valabilă. De pildă
cea de “omor” şi cea de “infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii”. Din punctul de
vedere al conţinutului noţiunile pot fi: a) comparabile, când notele noţiunilor juridice se referă la acelaşi
domeniu al realităţii juridice. De pildă noţiunile de “raport de complicitate” şi de “legătură subiectivă”.
b) necomparabile, când notele năţiunilor juridice se referă la domenii diferite ale realităţii juridice. De
pildă, noţiunile de “contract” şi cea de “pluralitate intermediară”.

2.Constiinta - este una dintre cele mai importante nivele de organizare a vietii psihice a
individului.Constiinta poate fi definita ca fiind totul (psihologia fara inconstient) sau nimic
(psihologia fara constiinta).Constiinta a fost:
• cand redusa la o simpa functie psihica numita uneori "vigilenta"
• cand extinsa pana la pierderea în generalitatea vietii psihice prin asimilarea cu G
reflexiva şicritica, cu Eul şipersonalitatea, cu praxisul şietica vointei.
• a fost socotita un epifenomen, un reflex intamplator, o abstractie care poate fi sustrasa
vietii psihice sau adaugata masinilor electronice
• abandonata în reteaua relatiilor existentiale sau a structurilor interpersonale.
Aceasta a permis proliferarea perspectivelor de abordare şidefinire a ei.Dificultatea
definirii constiintei provine din faptul ca ea este pura subiectivitate, din acela ca se manifesta în
experientele personale nefiind, de regula, accesibila altuia.
Atenţia se defineşte ca funcţie sau mecanism de orientare, focalizare şi fixare a
conştiinţei asupra unui obiect, sarcini, întrebări, probleme, etc.
Atenţia face parte din categoria fenomenelor psihice care susţin energetic activitatea. Ea este o funcţie
prin care se modulează tonusul nervos, necesar pentru desfăşurarea celorlalte procese şi structuri
psihice. Prezenţa ei asigură o bună receptare senzorială şi perceptivă a stimulilor, înţelegerea mai
profundă a ideilor, o memorare mai trainică şi mai fidelă, selectarea şi exersarea mai adecvată a
priceperilor şi deprinderilor.

3. Teorii Biologice:Teoria anormalității biologice (Cesare Lombroso),Teoria Bio-tipologică


(Ernest Kretschmer),Teoria genetic,Teoria inadaptării bio-psihice (Olof Kinberg),Teoria constituției
criminale (Benigno di Tullio).
Biletul 18
1 Specificarea – este operaţiunea lodică în care are loc trecerea de la gen la specie, de la o
noţiune cu extensiunea mai largă la o noţiune cu extensiunea mai ingustă pe calea completării
semnelor noţiunii iniţiale cu semen noi care aparţin numai unei părţi de obiecte ce se include în
noţiunea iniţială. Limita specificării sunt noţiunile singulare. De pildă se trece de la termenul
“hotărâre judecătorească” la cel de “sentinţă” care are o extensiune mai mică desemnând
hotârârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă.Generalizarea este operaţiunea logică
inversă specificării în care se realizează trecerea de la o noţiune cu extenţiunea mai ingustă la o
noţiune cu extensiunea mai largă pe calea înlăturării acelor semen care aparţin numai obiectelor
ce se include în extensiunea noţiunii generale. Limita generalizăţii sunt categoriile. Limita
specificării şi generalizării sunt noţiuni opuse. De pildă se ajunge de la noţiunea de “reclamant în
dosarul X” la cea de “reclamant” în general, pentru a se vedea dacă sunt îndeplinite sau nu
cerinţele procedurale cerute de lege pentru a fi reclamant într-un proces.
2. Perceptia este definita ca reflectare subiectiva nemijlocita, în forma de imagine a obiectelor
şifenomenelor externe, ce actioneaza în momentul dat, asupra noastra, prin ansamblul insusirilor
şicomponentelor lor.
Din aceasta definitie a perceptiei, se observa deosebirea ei de senzatie, definita ca reflectare de
tip secvential- unidimensional, a unor insusiri singulare ale obiectului. Se subliniaza de
asemenea de asemenea, prezenta şi actiunea directa a stimulului complex asupra analizatorilor.
Reflectand obiectul în unitatea insusirilor sale componente, perceptia constituie un nivel calitativ
superior de realizare a cunoasterii senzoriale, care permite nu numai simple discriminari, ci
şioperatii mai complexe de identificare şiclasificare.
3. Teorii ale comportamentului infracțional:Teorii Biologice-Teoria anormalității biologice (Cesare
Lombroso),Teoria Bio-tipologică (Ernest Kretschmer);Teoria genetic-Teoria inadaptării bio-psihice
(Olof Kinberg),Teoria constituției criminale (Benigno di Tullio);Teorii psiho-sociale -Teoria
asocierilor diferențiale (Edwin Sutherland),Teoria conflictelor de culturi (Thorsten Sellin),Teoria
anomiei (Emile Durkheim),Teoria interacționismului social (H.S. Becker, F. Tannenbauman, E.
Lemert);Teorii psiho-morale -Teoria criminalului nevrotic (Fr. Alexander, H. Staub),Teoria
instinctelor (Etienne de Greef),Teroia personalității criminale (Jean Pinatel).

Biletul 19

1.Prin operaţii logice se înţeleg derivări ale unor noţiuni din alte noţiuni. Prin intermediul
operaţiiloor logice se construiesc noi noţiuni. Sunt posibile următoarele forme de operaţii logice :
definiţia, specificarea, generalizarea, diviziunea, clasificarea, diferenţierea, integrarea, analiza,
sinteza. Specificarea – este operaţiunea lodică în care are loc trecerea de la gen la specie, de la o
noţiune cu extensiunea mai largă la o noţiune cu extensiunea mai ingustă pe calea completării
semnelor noţiunii iniţiale cu semen noi care aparţin numai unei părţi de obiecte ce se include în
noţiunea iniţială. Generalizarea este operaţiunea logică inversă specificării în care se realizează
trecerea de la o noţiune cu extenţiunea mai ingustă la o noţiune cu extensiunea mai largă pe calea
înlăturării acelor semen care aparţin numai obiectelor ce se include în extensiunea noţiunii
generale. Divizunea este operaţia logică de descompunere a unei noţiuni în noţiuni subordonate.
Este operaţiune analitică pornind de la genuri, trecând la specii şi ajungând la noţiuni
individuale. Divizunea porneşte numai de la noţiuni constituite deja prin proces anterior de
cunoaştere. Clasificarea este operaţia şi metoda logică prin care obiectele dintr-o mulţime dată
sunt distribuite în submulţimi numite „clase” în funcţie de asemănările şi deosebirile dintre ele.
Definiţia este operaţia logică prin care se indică notele caracteristice ale unei noţiuni, care o
deosebesc de oricare altă noţiune juridică. Analiză şi sinteză – operaţii logice opuse prin care se
cunoaşte structura obiectelor, fenomenelor şi proceselor, precum şi relaţiile existente între întreg
şi părţile sale componente. Integrarea este operaţia logică prin care se construieşte dintr-un
termen care se referă la una dintre părţile unui întreg un termen care se referă la un întreg.
Diferenţierea este operaţia logică prin care se construieşte dintr-un termen care se referă la un
întreg un tremen care se referă la una dintre părţile întregului.
2. Senzaţiile au o foarte mare importanţă pentru dezvoltarea altor procese cognitive
complexe.Senzaţiile sunt procese psihice ce se desfăşoară în timp scurt şi duc la apariţia unui
produs psihic specufic, şi anume imaginea senzorilor.Definiţie :Senzaţiile sunt procese psihice
elementare, prin care se semnalizează Earat, sub forma unei imagini simple şi primare, însuşirile
concrete ale obiectelor şi fenomenelor îm condiţiile acţiunii directe a acestora asupra
analizatorilor. Clasificarea senzaţiilor. Legile senzaţiilor
Clasificarea senzaţiilor se folosesc două criterii :
I. Tipul aparatului specializat pentru recepţie :
- senzaţii auditive
- senzaţii vizuale
- senzaţii olfactive etc.
II. Natura conţinutului informaţional ( ce fel de însuşiri concrete sunt semnalizate prin
respectivele senzaţii) :
a) senzaţii care furnizează informaţii despre obiectele şi fenomenele lumii externe :
vizuale, auditive, olfactive, gustative, cutanate
b) senzaţii care furnizează informaţii despre poziţia şi mişcarea propriului corp :
proprioceptive, chinestezice, de echilibru
c) senzaţii care ne informează despre modificările mediului intern: foame, sete, durere.
Senzaţiile sunt : vizuale, auditive, cutanate, olfactive, gustative, proprioceptive,
chinestezice, organice, de durere.
Legile senzaţiilor :
1. Legea intensităţii
2. Legea adaptării
3. Legea contrastului senzorial
4. Legea sensibilizării
5. Legea sinesteziei
6. Legea compensaţiei
7. Legea semnificaţiei
3. Teorii sociologice cu privire la comportamentului infracţional:
Teoria ”dezorganizării sociale”,Teoria ”anomiei sociale”
Teoria ”asociaţiilor diferenţiale”,Teoria ”conflictelor codurilor culturale”
Teoria ”subculturilor delincvente”,Teoria „etichetării sociale”
Teoria „rezistenţei la frustrare”,Teoria „criminalului înnăscut”
Teorii psihanalitice