Sunteți pe pagina 1din 3

Documentarea - Studiul bibliografic

Definitii

Documentarea - reprezinta stiinta inregistrarii, organizarii si diseminarii cunostintelor de specialitate; stiiinta


care permite furnizarea tuturor documentelor despre un anumit subiect.
Documentul - reprezinta orice material in format tiparit sau electronic care are ca scop transmiterea coerenta
si corecta de informatii.
Documentare : a se informa amanuntit si temeinic (pe baza de documente); a dovedi, a sustine ceva pe baza
de documente (DEX).
Documentarea stiintifica reprezinta studierea tuturor cunostintelor existente in literatura de specialitate pe
plan mondial in legatura cu tema de interes - de studiat - si constituie o etapa obligatorie in realizarea oricarei
lucrari stiintifice.
Ea este un proces de invatare activa a tuturor informatiilor stiintifice referitoare la tema care face obiectul
cercetarii, cum sunt: notiunile si conceptele, in genere limbajul stiintific; principiile, legile, teoriile,
axiomele, ipotezele confirmate si neconfirmate; datele si informatiile necesare asupra fenomenului din
practica; metodele si tehnicile adecvate analizei, formularii si verificarii ipotezelor, etc.

Documentarea - invatarea constituie o latura importanta a creatiei stiintifice:


- a invata inseamna a repeta aceleasi trasee, pe aceleasi conexiuni;
- a crea inseamna a urma alte trasee (circuite) informationale, alte conexiuni.

Documentarea-invatarea se intemeiaza, deci, pe doua concepte diferite:


- informatia stiintifica este un produs specific al cercetarii stiintifice, este o marfa sub forma unei idei care
are atributele oricarei marfi (cerere, oferta si pret); adica este o idee care, utilizata corespunzator, creaza o
alta idee, pe baza informatiei stiintifice, innobiland continuu productia de bunuri si servicii;
- informarea este procesul de procurare a surselor care contin informatiile stiintifice necesare invatarii-
documentarii; procurarea acestor informatii a devenit astazi un proces dificil deoarece volumul
informatiilor stiintifice a crescut enorm (explozie informationala); informatia stiintifica este perisabila.
Din considerentele precizate mai sus, in vederea inlesnirii accesului la informatie stiintifica s-a nascut si s-a
dezvoltat un puternic sector de informare, care indeplineste, pentru beneficiarii lui, functii de triere,
clasificare, depozitare, inclusiv de prelucrare.
Complexitatea documentarii rezulta din impletirea informarii cu documentarea propriuzisa, care este de fapt
procesul de invatare, de insusire activa a tuturor informatiilor procurate despre tema aleasa.
Ca beneficiari ai sectorului de informare trebuie sa ne insusim un minim de cunostinte pentru a avea o
unitate de limbaj cu personalul retelelor de informare-documentare; trebuie sa cunoastem reteaua de
informare, locul unde se afla serviciile pe care ni le asigura.
Documentarea stiintifica devine si mai complexa si mai importanta prin cele patru etape pe care le cuprinde:
- informarea asupra surselor purtatoare de informatii stiintifice (identificare, locul de depozitare, etc.);
- culegerea surselor sub forme precum: procurarea si obtinerea surselor, notarea si fisarea surselor,
examinarea sumara a continutului surselor;
- studierea surselor sub forme precum: gruparea surselor, evaluarea utilitatii ideilor si fisarea acestora,
analiza ideilor din toate sursele consultate si stabilirea limitelor si valorilor lor, in general, si in raport cu
tema cercetata, in special;
- utilizarea surselor, in elaborarea lucrarii sub forma confruntarii si comparatiilor, a interpretarii
informatiilor (idei, ipoteze, metode), a critici obiective, de acceptare sau de respingere argumentata.
Documentarea nu este un scop in sine, ci se subordoneaza integral cercetarii stiintifice a temei alese; etapele
documentarii-invatarii nu sunt rigide, ele se adapteaza si se diferentiaza in functie de domeniu, de tema, de
experienta si vocatia cercetatorului, etc. .
Documentarea-invatarea, desi are un rol vital, nu se poate identifica in vre-un fel oarecare cu cercetarea
stiintifica in ansamblu, asa cum nu se poate confunda partea cu intregul.

Formele documentarii-invatarii
Documentarea-invatarea este extrem de complexa si cuprinte, in esenta, trei forme de baza:
- documentarea bibliografica (livresca) care are rolul sa asigure informarea si cunoasterea zestrei stiintifice,
adica a ceea ce au creat inaintasii pe plan national si international;
- documentarea directa, are scopul sa asigure informarea si cunoasterea fenomenului actual (din zilele
noastre) in mod practic; calitatea acesteia asigura perspective de a contribui la corectarea, perfectionarea,
si cresterea zestrei teoretice a stiintei;
- documentarea realizata prin consultarea specialistilor, care se poate realiza in toate etapele elaborarii temei
de cercetare, de la alegere pana la incheierea ei.

Documentarea bibliografica-livresca

Surse documentare bibliografice (sunt de patru feluri):


1. documente primare, care contin idei sub forma de documente periodice si neperiodice; documentele
primare neperiodice sunt reprezentate de: manuale, tratate, monografii, indrumare, rapoarte stiintifice,
rapoarte tehnice, standarde, brevete, teze de doctorat, rapoarte de cercetare, rapoarte statistice, rapoarte
de analiza stiintifica cu grad de generalizare, comunicari stiintifice, culegeri de lucrari stiintifice, etc.; iar
documentele primare periodice sunt reprezentate de revistele de specialitate, anuare si rapoarte de
activitate stiintifica anuala in institutii de invatamant, editoriale, etc.
2. documente secundare, periodice sau neperiodice, rezultate din prelucrarea documentelor primare: reviste
de referate, reviste de titluri, ghiduri bibliografice, sinteze documentare; scopul lor fiind sa il ajute pe
cercetator in gasirea documentelor primare unde se afla informatia necesara;
3. documente tertiare, periodice si, mai ales, neperiodice, rezultate din prelucrarea documentelor secundare,
sub forma de: bibliografii, culegeri de traduceri, sinteze de referate, etc.;
4. microformate benzi, discuri, imagini, etc.; cu reproduceri de documente rare si extrem de pretioase
pentru cunoasterea stiintifica cu inmagazinarea unui volum mare de informatii intr-un spatiu redus, cu
posibilitatea schimbului de informatii fara risc de deteriorare.
Documentele secundare si tertiare ajuta doar pentru a se ajunge la documentele primare; studiul acestora din
urma asigura succesul documentarii- orice documentare care se limiteaza la documente secundare si tertiare,
ramane o pseudodocumentare.
Documentarea bibliografica se realizeaza, de asemeni, in patru etape cu ajutorul unor instrumente specifice,
astfel:
- etapa de informare se realizeaza cu ajutorul cataloagelor alfabetic si pe materii, existente in toate
bibliotecile;
- etapa de culegere a surselor se realizeaza prin fisare bibliografica; o fisa bibliografica cuprinde: numele si
prenumele autorului, titlul lucrarii, locul publicarii, denumirea editurii, anul editarii si numarul de pagini;
- etapa studierii surselor se realizeaza prin: explorarea globala, rapida a fiecarei surse, ceea ce presupune
trecerea in revista a cuprinsului lucrarii, a bibliografiei acesteia, a mesajului si a contributiei personale a
autorului fata de alte surse; a gruparii dupa criterii de importanta a surselor; elaborarea de referate de
documentare (pe baza unei singure surse), de referate documentare de sinteza (pe baza mai multor surse);
elaborarea de note de lectura, conspecte, adnotari si fise de idee; fisa de idee are o importanta vitala pentru
precizia si eficienta cercetarii si pentru economisirea timpului;
- etapa utilizarii surselor nu include nicio particularitate speciala fata de alte forme de documentare

Documentarea directa

Are o importanta speciala vizand cunoasterea fenomenului real, asa cum se prezinta el in practica, in
totalitatea insusirilor si trasaturilor lui concrete. Datele documentarii directe pot fi statistice, dar pot fi
preocurare in urma organizarii prin efort propriu a cercetatorului (anchete, chestionare, etc.); calitatea datelor
este insa hotaratoare pentru succesul oricarei cercetari stiintifice: ele trebuie sa aiba relevanta; estimarile
trebuie sa fie corecte; pregatirea datelor sa se realizeze in raport cu scopul lucrarii; datele trebuie sa asigure
comparabilitate perfecta; statisticile trebuie sa fie coerente.
Etapa studierii surselor (documentarea directa) trebuie sa se intemeieze pe o buna observare a datelor; sa
aprofundeze observarea fenomenului; ierarhizarea, agregarea, dezagregarea datelor sa asigure corelatia,
masurarea cantitativa si calitativa a datelor studiate.
Documentarea prin consultarea specialistilor
Este o etapa de mare eficienta ce poate fi utilizata in toate etapele elaborarii lucrarii (studiului) cu privire la
toate aspectele teoretice, conceptuale, metodele de analiza si de calcul ca si interpretarea datelor si
formularea concluziilor. Cel care efectueaza studiul (lucrarea) trebuie sa cunoasca reteaua de institutii care
poseda date statistice, teoretice, efectueaza studii si cercetari, care dispune de toate sursele de informare
teoretica si practica inclusiv prin internet.
Studiul bibliografic reprezinta sutiderea tuturor cunostintelor existente in literatura de specialitate pe plan
mondial in legatura cu tema de interes- de studiat- si constituie o etapa obligatorie in realizarea oricarei
lucrari stiintifice.
Autorul unei lucrari stiintifice trebuie sa aiba o preocupare reala fata de tema aleasa, sa incerce prin scrierea
materialului respectiv sa isi limpezeasca viziunea si sa capete un plus de informatie bine asimilata.
Este recomandat (ideal) ca la finele lucrarii sa se faca o distinctie intre bibliografia temei si bibliografia
consultata.
In bibliografia temei sunt incluse cartile, studiile, articolele care au legatura cu subiectul lucrarii de redactat
(intocmit), dar pe care, din motive intemeiate, nu le-a putut fisa; aceste titluri pot fi de folos altor persoane
preocupate de tema sau temele respective.
Bibliografia consultata este cea din care autorul (autorii) a extras idei sau citate care i-au sustinut propriile
argumentatii, la aceste surse facandu-se trimiteri bibliografice in locuri precise (“citare in text”).
Cele mai frecvente dificultati intampinate in realizarea corecta si facila a studiului bibliografic sunt
reprezentate:
- alegere unei teme la intamplare sau acceptarea unei teme fata de care nu are interes (in sens stiintific);
- de unde caracterul prea vag sau general al acesteia;
- de aici decurge impasul bibliografic si, in cele din urma,
- blocajul redactional.
Scopul documentarii bibliografice il reprezinta cunoasterea realizarilor existente pe tema cercetarii, a
preocuparilor similare in domeniu, a potentialelor directii de cercetare si compararea rezultatelor obtinute de
la alti cercetatori pe teme similare.
O conditie de baza a cercetarii si documentarii in domeniu este cunoasterea profunda a limbajului stiintific,
metodelor si metodologiilor de cercetare, cunoasterea logicii dezvoltarii domeniului, analiza critica a
realizarilor din domeniu.
Indeplinirea acestor conditii vor servi la:
- sustinerea ipotezelor;
- verificarea veridicitatilor;
- demonstrarea veridicitatii sau falsitatii teoriei existente;
- initierea unei noi teorii (teze, conceptii).
In rezumat, etapele cercetarii bibliografice sunt urmatoarele: informarea generala asupra temei de cercetare,
identificarea surselor, accesul la ele (surse), culegerea materialelor bibliografice, adnotarea superficiala si
ordonarea lor (adnotarilor).
Fondurile de documentare si informare sunt extrem de diverse - de la traditionalele biblioteci stiintifice la
bibliotecile virtuale; de la informatia din domenii inguste de cercetare la domenii inrudite.