Uneori arhitectura este descrisa ca o practica autonoma, referentiala a sinelui.

Modelata pe
istoria artei, istoricii ocupati cu studiul arhitecturii discuta despre o cladire ca obiect al
contemplarii artistice, implicand ca metoda e modalitatea de experimentare familiara a unei
cladiri. Forograful actioneaza ca mediator intre scriitor si cititor, acesta fiind incurajat sa
reuneasca experimentarea fotorafiei cu experienta cladirii. Obiectul discutiei arhitecturale
este , de cele mai multe ori, fotografia si nu cladirea, pentru ca ilustraza mult mai veridic
dorintele si asteptarile arhitectului si istoricului asupra unui obiect de contamplare artistica.