Sunteți pe pagina 1din 17

Facultatea de Istorie şi Geografie

Specializarea: Relaţii internaţionale şi Studii europene an III, gr. II

Disciplina: Geopolitica si Geostrategie

Geopolitica Ucrainei

Coordonator: Pintescu Florin


Student: Ungureanu Crina
2017
Cuprins
Introducere ....................................................................... 3
Caracteristicile statului ucrainean..................................... 4
Criza Geopolitica din Ucraina .......................................... 7
Ucraina pivot geopolitic ................................................... 8
Anexarea Crimeei ........................................................... 11
Legea educației – Un instrument al luptei geopolitice?.. 13
Concluzii ........................................................................ 16
Bibliografie/ Webografie ................................................ 17
Introducere

Întemeiată de cazaci, ţara a suportat ocupaţia ţaristă, apoi sovietică. Este vorba,
aşadar, de un amalgam etnic la care se adaugă printre alţii polonezii, ungurii, tătarii.
Toate aceste comunităţi s-au format în cei 500 de ani, în care ucrainenii au luptat cu
toată lumea pentru independenţa lor. Prinşi între Imperiul Otoman, Polonia catolică şi
Rusia ortodoxă, în 1654 cazacii ucraineni au mizat pe ajutorul Moscovei. Statul creat
atunci de hatmanul Bogdan Hmelnitki a dispărut de pe hartă pentru 350 de ani, iar
Ucraina a devenit cea mai mare colonie din Europa,

Foametea din secolul al XX-lea a omorât șapte milioane de oameni. În 1917,


odată cu revoluţia bolşevică şi prăbuşirea Rusiei ţariste, ucrainenii au sperat că şi-au
câştigat în sfârşit independenţa. Dar sovieticii nu concepeau să piardă cele mai fertile
terenuri şi poziţia strategică a Ucrainei. Ca să înfrângă rezistenţa acerbă a cazacilor,
Stalin a dezlanţuit foametea instituţionalizată şi teroarea deportărilor.

„Aveam 10 ani când am fost loviţi de Holodomor (Foametea ucigaşă - n.red).


Străzile erau pline de cadavre, copiilor le era teamă să iasă singuri din casă, ca să
nu fie prinşi de străini, pentru că oamenii înnebuniţi de foame deveniseră
canibali”, povestește jurnalista Miroslava Lescenko.

Șapte milioane de oameni au murit atunci. O amintire ce n-a putut fi ştearsă de


cei 70 de ani de propagandă sovietică, la fel ca dorinţa de libertate. Pe 24 august 1991,
Parlamentul de la Kiev a profitat de haosul creat de lovitura de stat de la Moscova,
împotriva lui Mihail Gorbaciov, şi a proclamat independenţa Ucrainei faţă de Uniunea
Sovietică.
Caracteristicile statului ucrainean

”Capitală Kiev
• Populaţie 2.700.000
• Coordonate 50°27′N 30°30′E / 50.45 , 30.5
Limbă oficială ucraineană
Sistem politic republică semiprezidenţială
Preşedinte Petro Poroshenko
Prim Ministru Vladimir Groisman
Suprafaţă Loc 44
• Totală 603.700 km²
Populaţie Loc 27
• Totală 46.481.000
• Densitate 77 loc./km²
Monedă grivnă ucraineană (UAH)
Fus orar UTC +2/+3
Domeniu internet ua
Prefix telefonic +380”

Vecinii

Ucraina este o ţară în Europa Orientală. Are frontieră cu Rusia - în nord-est,


Belarus - în nord, Polonia, Slovacia şi Ungaria - în vest, România şi Republica
Moldova - la sud-vest, Marea Neagră şi Marea Azov - la sud. Capitala Ucrainei este
oraşul Kiev. Ucraina este subdivizată în 24 de regiuni, două municipii cu statut de
regiune şi 494 de raioane.

Geografia

Cu o suprafaţă de 603.700 km² şi cu o ieşire la mare în lungime de 2.782 km,


Ucraina este a patruzeci şi patra ţară din lume ca suprafaţă. Este a doua ţară din Europa
ca suprafaţă, după Rusia europeană. Peisajul ucrainean este compus mai ales din
câmpii fertile (sau stepe) şi platouri, traversate de râuri cum ar fi Niprul, Doneţul,
Nistrul şi Bugul de Sud, care curg spre sud, vărsându-se în Marea Neagră şi în Marea
Azov. La sud-vest, Delta Dunării formează graniţa cu România. Singurii munţi din
ţară sunt Munţii Carpaţi, aflaţi în vest, cel mai înalt punct fiind vârful Hovârla la 2.061
m.
Politica

Ucraina este o republică guvernată după un sistem semiprezidenţial. Preşedintele


este ales prin vot popular direct pentru un mandat de cinci ani. Puterea legislativă este
reprezentată de un parlament unicameral cu 450 de membri, numit Verhovna Rada.
Parlamentul este responsabil de formarea Cabinetului de Miniştri, condus de Primul
Ministru. Legile, actele parlamentului şi cabinetului, decretele prezidenţiale,pot fi
abrogate de Curtea Constituţională, dacă încalcă Constituţia Ucrainei. Alte acte
normative sunt şi ele supuse verificărilor juridice. Curtea Supremă este instanţa
judecătorească supremă. Oficial, este garantată autonomia locală. Consiliile locale şi
primarii sunt aleşi prin vot şi exercită control asupra bugetelor locale. Liderii
administraţiilor regionale sunt numiţi de preşedinte.

Fortele militare de care dispune Ucraina

Dupa destramarea Uniunii Sovietice, Ucraina a mostenit una dintre cele mai puternice
armate din Europa, dotata cu arma nucleare si cu modele moderne de armament. La
acea data, efectivul militar se ridica la 700.000 de oameni. Ulterior, Kiev a renuntat la
arsenalul nuclear, a redus personalul, numarul de arme si tehnica de lupta. In 2012,
armata ucraina avea 164.000 de militari. Din acest total, trupele terestre reprezinta
peste 57.000 de oameni, marina militara dispune de 14.000 de miliatari, fortele aeriene
– de 42.000, iar personalul civil se cifreaza la 48.000 de angajati.

Economie

Ucraina produce aproape toate tipurile de vehicule de transport şi nave spaţiale.


Avioanele Antonov şi camioanele KRAZ sunt exportate în multe ţări. Majoritatea
exporturilor Ucrainei sunt îndreptate spre ţările Uniunii Europene şi ale Comunităţii
Statelor Independente. De la independenţă, Ucraina şi-a păstrat propria agenţie
spaţială, Agenţia Spaţială Naţională a Ucrainei. Primul astronaut care a ieşit în spaţiu
din partea Ucrainei a fost Leonid Kadeniuk la 13 mai 1997. Ucraina a devenit
participant activ în explorarea ştiinţifică a spaţiului. Între 1991 şi 2007, au fost lansaţi
şase sateliţi şi 101 vehicule spaţiale ucrainene, această ţară continuând să proiecteze
nave spaţiale.
Cultura

Obiceiurile ucrainene sunt puternic influenţate de creştinism, religia cu cei mai


mulţi practicanţi în ţară. Rolurile sexelor tind să fie şi ele repartizate în manieră
tradiţională, bunicii jucând un rol mai mare în educaţia copiilor decât în ţările
occidentale. Cultura ucraineană a fost influenţată şi de vecinii de la vest şi de la est ai
ţării, fapt ce se reflectă în artele plastice, arhitectură şi muzică.Tradiţia vopsirii ouălor
de Paşti, cunoscute sub numele de pîsankî, datează de multă vreme în Ucraina. Pe ouă
se desenează cu ceară pentru a se realiza formele; apoi, se aplică vopseaua pentru a le
colora, aceasta neacoperind părţile trasate cu ceară. După ce se vopseşte oul, se înlătură
ceara, lăsând doar formele colorate. Această tradiţie este mai veche de o mie de ani,
dinaintea apariţiei creştinismului în Ucraina.Bucătăria tradiţională ucraineană se
bazează pe carne de pui, porc, vită, peşte şi ciuperci. De asemenea, ucrainenii mănâncă
mulţi cartofi, cereale şi legume proaspete şi murate. Printre mâncărurile tradiţionale
ucrainene se numără varenîkî (găluşte fierte cu ciuperci, cartofi, varză, brânză sau
cireşe), borş şi holubţî (un fel de sarmale umplute cu orez, morcovi şi carne). Printre
specialităţile ucrainene se numără şi puiul Kiev şi prăjitura Kiev. Băuturile preferate
ale ucrainenilor sunt compotul, sucurile, laptele, iaurtul, apa minerală, ceaiul şi
cafeaua, precum şi berea, vinul şi horilka.

Demografia

” Conform recensământului din 2001, ucrainenii compun 77,8% din populaţia


ţării. Alte grupuri etnice semnificative sunt ruşii (17,3%), românii (0,8%), belaruşii
(0,6%), tătarii crimeeni (0,5%), bulgarii (0,4%), maghiarii (0,3%), polonezii (0,3%),
evreii (0,2%), armenii (0,2%), grecii (0,2%).Ucraina se consideră a fi într-o criză
demografică, datorită mortalităţii ridicate şi a natalităţii scăzute. Natalitatea în Ucraina
este de 9,55 naşteri la mia de locuitori anual, iar mortalitatea este de 15,93 decese la
mia de locuitori anual.Regiunile industrializate din est şi sud-est sunt cele mai
populate, şi aproximativ 67,2% din populaţie trăieşte în mediul urban.În primii cinci
ani de independenţă ai Ucrainei, au avut loc migraţii semnificative ale populaţiei. Peste
un milion de oameni s-au mutat în Ucraina în anii 1991-1992, mai ales din celelalte
foste republici sovietice. În total, între 1991 şi 2004, 2,2 milioane de persoane au
imigrat în Ucraina (printre aceştia, 2 milioane au venit din alte foste state sovietice), şi
2,5 milioane au emigrat din Ucraina (printre acestea, 1,9 milioane s-au mutat în alte
foste republici sovietice). În prezent, imigranţii constituie aproximativ 14,7% din
totalul populaţiei, sau 6,9 milioane de oameni.”1

Criza Geopolitică din Ucraina

Începute din anul 1990, așezările geopolitice și geostrategice din estul Europei
încă nu s-au încheiat, deoarece Federația Rusă, după destrămarea comunismului și
prăbușirea fostei Uniuni Sovietice, nu renunță la pretențiile sale hegemonice din
spațiul Comunității Statelor Independente, iar lumea europeană occidentală încă nu a
oferit tot sprijinul politic, social, economic și militar în dezvoltarea democratică a
țărilor din această parte a Europei, chiar dacă din punct de vedere formal unele țări
sunt membre ale N.A.T.O. și ale Uniunii Europene.

Proclamarea independenţei de stat a Ucrainei, de către Rada Supremă, la 24


august 1991, care este şi sărbătoarea naţională a poporului ucrainean, este considerată
de mulţi analişti ca fiind factorul principal ce a demonstrat eşecul reformării U.R.S.S.
şi a permis lansarea proiectului Comunităţii Statelor Independente (C.S.I.). După 1991,
poporul ucrainean era unanim animat de ideea statului naţional dar, în evoluţia
dezvoltării sale, populaţia s-a confruntat cu dificultăţi neprevăzute care au dus la
scăderea nivelului de trai şi la spulberarea euforiei naţionale. Din punct de vedere
istoric şi geopolitic, analiştii apreciază că Ucraina, în graniţele sale actuale, este un stat
fragil, problema critică fiind dată de lipsa elementelor de unitate naţională.

”Geopolitica este o teorie, o orientare de cercetare care relevă legătura de


substanță între poziția geografică (n.n.: geo înseamnă pământ, teritoriu) a unui stat și
politica sa. (…) Geopolitica privește și analizează politica din perspectiva cadrului
natural în care are loc, ea propunându-și să explice măsurile și orientările politice pe
baza datelor naturale ale unui stat: poziție geografică, suprafață, bogății naturale,
populație etc.”2. Astfel, potrivit obiectului de studiu al geopoliticii, instabilitatea în
Ucraina este însoţită şi de pericolul dezintegrării, ameninţarea venind din interior şi
fiind determinată de criza economică, situaţia politică, neînţelegerile dintre grupurile
politice şi conflictele dintre principalele regiuni. Partea de vest a ţării, reprezentată de
naţionaliştii ucraineni, optează pentru independenţă deplină faţă de Moscova, orientare

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ucraina.
2
Rudolf Kjellen Probleme geopolitice 1916
spre Occident şi integrare în structurile euroatlantice, în timp ce rusofonii din est şi din
sud (în special din peninsula Crimeea şi bazinul Doneţk) doresc dezvoltarea unor
relaţii de cooperare strânse cu Federaţia Rusă şi integrarea Ucrainei în structurile
economice, politice şi de securitate ale C.S.I. Ultimele studii de specialitate
evidenţiază faptul că dezacordul între ucraineni şi populaţiile din diverse regiuni ale
ţării ameninţă serios independenţa şi integritatea Ucrainei.

Tensiunile regionale s-au transformat în cereri insistente pentru autonomie, în


special cele din partea rusofonilor din estul ţării şi Crimeea. Fragmentarea politică a
divizat Ucraina în două părţi, de est şi de vest, fiecare regiune încercând, mai mult sau
mai puţin, să-şi aleagă propria cale pentru supravieţuirea economică. De asemenea,
Kievul este preocupat şi de încercarea Rusiei de a-şi menţine influenţa în C.S.I. şi
asupra fostelor state socialiste, din acest punct de vedere Ucraina având o poziţie
strategică specială, deoarece reprezintă „cap de pod” şi „tampon” între spaţiul
euroasiatic şi lumea occidentală.

Ucraina pivot geopolitic

”Nu putem sublinia îndeajuns faptul că, fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie
un imperiu, dar cu Ucraina, prima dată înşelată, apoi subordonată, Rusia devine
în mod automat un imperiu. (Zbigniew Brzezinski)”3

În plus, Ucraina constituie un pivot geopolitic datorită existenţei sale ca ţară


independentă ce contribuie la transformarea Rusiei. Fără acest spaţiu Rusia încetează
să mai fie un imperiu euro-asiatic, în timp ce pierderea acestei zone nu a avut doar un
efect de pivot, ci de cataclism geopolitic. În fapt, importanţa geopolitică şi
geostrategică a zonei se datorează legăturii pe care o are cu regiunea mediterană şi
Balcanii, Ucraina reprezentând interfaţa vechiului imperiu. „Chestiunea cea mai
importantă care trebuie menţionată este că Rusia nu poate fi în Europa fără ca Ucraina
să fie în Europa, în timp ce Ucraina poate să fie în Europa fără ca Rusia să fie aici.”
Spaţiu de proiectare al puterii, Ucraina împreună cu Marea Neagră formează în egală

3
Bzrezinski, Zbigniew, Marea Tabla de şah, ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000
măsură o zonă unde SUA şi UE îşi desfăşoară influenţele şi primesc statutul de
partener strategic de prim rang.

Din punct de vedere al geopoliticii interne, Ucraina se caracterizează printr-o


juxtapunere a trei sectoare spaţiale:

– la vest, Ucraina impregnată de cultura occidentală, catolică, ce priveşte spre Uniunea


Europeană;

-în centru, Ucraina, stricto sensu, unde minorităţile etnice şi lingvistice sunt slab
reprezentate;

– la est, o Ucraină foarte rusificată.

Toată această pluralitate a fost folosită atât de Rusia, cât şi de SUA pentru a-şi
atrage cea mai mare parte către zona lor de influenţă. Căderea geopolitică cauzată de
implozia sovietică a permis ţărilor occidentale să se implice în această regiune şi să
promoveze proiecte. În prezent, se simte o confruntare tacită între Rusia şi Occident
pentru această zonă, în special după „Revoluţia Portocalie” (2005) şi orientarea către
Uniunea Europeană. Această bătălie diplomatică a devenit mai evidentă după lărgirea
NATO din 2004 şi cea a UE în 2007 când UE s-a situat în vecinătatea imediată a zonei.

Pentru analiza geopolitică a Ucrainei, un rol important i se oferă factorului geo-


energetic. În plan energetic, pe lângă bazinul imens de cărbune din Donbass (în prezent
împărţit de frontiera ruso-ucraineană, dar care reprezenta încă 30% din rezervele
Uniunii Sovietice înainte de dispariţia acesteia), trebuie subliniată prezenţa gazului
natural în regiunile Lvov şi Kharkov, a petrolului la Iviano-Kfrankvisk, dar care
reprezintă rezerve insuficiente pentru nevoile noii Ucraine, ceea ce a permis Moscovei
s-o şantajeze cu hidrocarburi. Poziţia geografică şi reţeaua de gazoducte construite în
timpul URSS fac din Ucraina un important actor pe piaţa energetică şi un important
element pentru securitatea energetică europeană şi din acest punct de vedere,
„chestiunea energetică” nu este o chestiune ucraineană, ci are un caracter geopolitic.
În acest context, trebuie menţionat că tranzitul de gaz via Ucraina spre Europa în 2007
a fost de 112,1 miliarde metri cubi.

Astfel, importanţa Ucrainei este dată de tranzitul pe care îl asigură, deoarece pe


viitor se prefigurează ca jumătate din importurile de energie ale Europei să traverseze
zona. În plus, acest spaţiu este un coridor vest-est ce leagă Asia Centrală şi regiunea
Caspică cu Europa continentală dar şi un coridor nord-sud, cum este redat de conducta
de gaz Bleu Stream care leagă Rusia de Turcia. De asemenea, lupta diplomatică între
Occident şi Rusia pentru această regiune, se dă datorită faptului că aceasta asigură o
deschidere către una din cele mai bogate zone energetice din lume – Orientul Mijlociu
dar şi către zona Caspică, ale cărei resurse potenţiale s-ar ridica la 233 miliarde de
barili . Astfel, în special pentru occidentali, atragerea Ucrainei în zona lor de influenţă
ar permite controlul asupra zăcămintelor caspice şi ar permite SUA să-şi reducă
dependenţa vis-a-vis de ţările arabe şi să vândă acest lichid preţios Chinei ce se află în
plină dezvoltare.

Ucraina între Occident și Orient

Aproape toate avantajele economice pe care le-a avut Ucraina pe timpurile


“imperiilor ruse” au fost anihilate cu grija in ultimul deceniu de catre geniul malefic
al noului Ţar, Vladimir Putin, sa vedem cum:

Ucraina a reînnoit permisiunea de staţionare la Sevastopol a flotei ruse din Marea


Neagră până în 2042. Clar că presiunile politice ale Kremlinului au făcut-o să accepte
păstrarea bazei navale ruse pe teritoriul său. Micsorarea pana la minimul posibil a
exporturilor de cereale din Ucraina spre Rusia. Daca pe timpul URSS cam 45-50% din
granele Ucrainei ajungea in afara ei, astazi exporturile de cereale au atins minimul
istoric de 13-15% din totalul cerealelor ucrainiene. Producţia internă de cereale a
Rusiei acoperă integral necesarul sau de consum şi îi permite să facă și exporturi.

Continuitatea teritoriala a Rusiei spre Marea Neagră şi Marea Azov nu este nici
un pericol avand in vedere doua lucruri – primul si poate cel mai important – prezenta
bazei navale ruse de la Sevastopol si al doilea este faptul ca Rusia isi exporta astazi si
petrolul si celelalte marfuri pe care le exporta din porturile de la Marea Neagra prin
porturile de la Marea Baltică. Rusia deposedează gradual Ucraina de principalele sale
active industriale prin intermediul fuziunii sau preluarii lor directe de catre firme
rusesti.

De fapt Ucraina nu are nici un subiect cu care poate negocia cu Rusia, inclusiv
conductele de transfer de gaz si petrol spre Europa. Rusia a aratat foarte lesne ca poate
inchide robinetul fara sa se sinchiseasca de cat de friguroasa este iarna europeana. Pana
la urma ucrainienii au fos siliti de europeni sa se conformeze cerintelor Rusiei.
Problemele Ucrainei sunt si mai mari astazi decat erau pe timpul administratiilor
Ronald Reagan in Statele Unite. Orice analist serios intelege ca fara umbrela politica
a Statelor Unite, Uniunea Europeana nu poate garanta nimic Ucrainei. Astea ar fi si
cauzele:

O mare parte din populatia Ucrainei este loiala Moscovei si crede ca singura
soluţie pentru o redresare a economiei Ucrainei este o colaborarea economica extinsa
cu Mama Rusia. Diminuarea sau chiar ruperea relatiilor economice cu Rusia ar activa
automat mişcările secesioniste din Crimea şi Estul Ucrainei. Rusia poate destabiliza
foarte usor Ucraina prin iniţierea unor revolte în interiorul societatii ucrainene.

Americanii sprijina numai verbal (si asta destul de firav) intentia de integrare a
Ucrainei in spatiul Uniunii Europene. UE nu poate asigura securitatea internă a
teritoriului ucrainean în faţa presiunilor economice ale Rusiei si nici nu poate prezenta
alternative fezabile economice si de securitate interna. Economia Ucrainei nu poate
concura cu multinationalele europene, care in multe cazuri vor canibaliza (asa cum s-
a intamplat la noi) industriile invechite care lucreaza astazi la limita subzistentei cu
multe ajutoare de la stat.

Anexarea Crimeei

Pornind de la una din definiţiile crizei care ne arată că ea „reprezintă o schimbare


radicală a situaţiei naţionale sau internaţionale, caracterizată prin existenţa unor
ameninţări directe la adresa obiectivelor de securitate, a intereselor şi a valorilor
fundamentale ale părţilor implicate într-o competiţie conflictuală, se poate spune că
acest lucru s-a întâmplat şi în Ucraina, fiindu-i afectate grav obiectivele de securitate,
interesele şi valorile naţionale cu consecinţe de izolare a ţării pe plan internaţional.
Problema specială a Ucrainei o reprezintă Crimeea, poziţie strategică foarte importantă
pentru apărarea graniţelor de sud ale Rusiei şi C.S.I., iar mişcarea ei secesionistă pro-
rusă a afectat integritatea teritorială a Ucrainei. În plus, între Crimeea şi Rusia există
legături economice, militare şi culturale strânse, iar peninsula reprezintă teritoriu
istoric rus transferat Ucrainei în 1954. Drept urmare, secesiunea Crimeei a devenit
reală, generând în această regiune un conflict violent și un declin economic continuu.
”Criza din Crimeea din 2014 s-a declanșat după plecarea de la putere a președintelui
Viktor Ianukovici, ca urmare a protestelor antiguvernamentale din 2013-2014.
Factorul declanșator al acestui proces a fost abrogarea legii referitoare la limbile cu
statut regional prin care mai multe limbi folosite în Ucraina, inclusiv româna, au fost
scoase din uzul oficial. Actorii tensiunilor sunt, pe de o parte, grupările rusofone care
se opuneau noilor schimbări politice de la Kiev și doreau alipirea Crimeei de Rusia iar,
pe de altă parte, grupuri de ucraineni și tătari crimeeni, care sprijineau mișcarea
Euromaidan. La 23 februarie, Rada Supremă a Ucrainei a abrogat legea privind bazele
politicii de stat în domeniul lingvistic, lege care a conferit limbii ruse statut de limbă
regională în 13 (din 27) regiuni administrative ale Ucrainei, în care membrii
comunităților etnice reprezentau mai mult de 10% din populație.”4 Începând cu 23
februarie Rusia a mobilizat forțe de intervenție rapidă la frontierele Ucrainei și în
Crimeea. La 25 februarie militanți pro-ruși s-au adunat în fața Parlamentului republicii
autonome din Simferopol pentru a cere organizarea unui referendum, respingând
puterea de la Kiev. La 27 februarie un grup de persoane înarmate pro-ruse au ocupat
sediul Parlamentului și Guvernului din Crimeea și au arborat steagul rus. În noaptea
de 27 spre 28 februarie, aeroporturile din Crimeea au fost ocupate de persoane
înarmate rusofone.

La 1 martie, noul premier crimeean Serghei Aksionov a solicitat Rusiei, prin


intermediul președintelui rus Vladimir Putin, „asistență în asigurarea păcii și stabilității
pe teritoriul” Crimeei pentru a prelua „temporar controlul securității” Crimeei, urmând
ca toate autoritățile să se supună ordinelor sale sau să demisioneze. Răspunsul Statelor
Unite a venit prin vocea președintelui Barack Obama, care a avertizat Rusia despre
consecințele unei intervenții armate în Crimeea și în estul Ucrainei. La 1 martie,
președintele rus Vladimir Putin a solicitat și a obținut în unanimitate permisiunea
Camerei superioare a Parlamentului Federației Ruse pentru a utiliza forțele armate pe
teritoriul Ucrainei:„Având în vedere că situația extraordinară în derulare în Ucraina
amenință viața cetățenilor Federației Ruse și faptul că trupele noastre armate sunt
desfășurate în conformitate cu un acord internațional pe teritoriul Ucrainei (Republica
Autonomă Crimeea), ”în baza art. 102 alin. (1) lit. g din Constituția Federației Ruse
solicit Consiliului Federației Ruse permisiunea de a utiliza forțele armate ale Federației
Ruse pe teritoriul Ucrainei pentru normalizarea situației socio-politice din această

4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Anexarea_Crimeei_de_c%C4%83tre_Federa%C8%9Bia_Rus%C4%83.
țară”. 5Membrii Consiliului Suprem al Republicii Autonome Crimeea au votat pe 6
martie organizarea unui referendum privind statutul regiunii, dar și ieșirea în mod
oficial din componența Ucrainei și alăturarea la Federația Rusă. Parlamentul din
Crimeea a adoptat la 11 martie o declarație de independență față de Ucraina. Duma
(Camera inferioară a Parlamentului rus) a adoptat o declarație de susținere a poporului
din Crimeea, promițând să asigure securitatea locuitorilor peninsulei independent de
originea lor etnică, de limba și religia lor. Vladimir Putin a comparat intervenția
rusească în Crimeea cu operațiunea Occidentului în Kosovo, doar că aici nu s-a tras
nici măcar un foc de armă. În contextul securităţii naţionale şi regionale, problema
Crimeei capătă valenţe politice, economice, etnice şi militare. Din punct de vedere
politic, situaţia din Crimeea se reduce la o confruntare între grupurile pro-ruse şi pro-
ucrainene ale populaţiei.

Gruparea pro-rusă este sprijinită de forţele armate ruse, care au cartierul general
la Sevastopol. Obiectivul grupării pro-ucrainene l-a reprezentat păstrarea integrităţii
teritoriului, inviolabilitatea graniţelor şi menţinerea statutului actual al Republicii
Crimeea, ca parte integrantă a Ucrainei. Alianţa tătaro-ucraineană este fragilă,
deoarece există reminiscenţe istorice, unde naţionaliştii nu s-au opus deportării
tătarilor şi nu au manifestat interes faţă de autodeterminarea lor. Situaţia din Crimeea
este foarte complicată, în primul rând din cauza problemelor economice severe cu care
se confruntă Ucraina şi a absenţei unor reforme economice efective. Nivelul de trai în
Crimeea s-a deteriorat continuu, provocând nemulţumirea populaţiei faţă de guvern şi
administraţia centrală. Mişcarea secesionistă pro-rusă a atras din ce în ce mai mulţi
adepţi, datorită dominaţiei economice a Moscovei.

Legea educației – Un instrument al luptei geopolitice

În data de 5 septembrie 2017 Rada Supremă a Ucrainei (Parlamentul unicameral)


a adoptat o nouă Lege a Educației, care, potrivit reprezentanților minorităților
naționale din Ucraina, prin articolul nr. 7 reduce dreptul la studii în limba maternă. În

5
https://constitutii.files.wordpress.com/2013/01/konst_2011.
pofida mai multor demersuri și apeluri, Președintele Petro Poroșenko a promulgat
legea la sfârșitul lunii septembrie.

Considerăm această lege un instrument pur al luptei geopolitice. Rudolf Kjellen


scria că geopolitica ține de mediul politic al poporului, iar în percepția politică slavă
geopolitica este considerată o știință ce se axează pe formele de control al spațiului.
Ea ne învață cum să ținem sub control spațiul geografic. Ce poate fi mai important
pentru un stat (Ucraina), aflat în război nedeclarat? Cunoaștem forma economică de
control al spațiului (de ex., războiul gazelor), cunoaștem forma militară de control
(cazul Transnistriei), dar și forma lingvistic-informațională. Așadar, limba este un
instrument de control al spațiului. De exemplu, controversata concepție a „lumii ruse”
include trei elemente: religia ortodoxă, limba rusă și memoria istorică comună. Toate
au ca scop să controleze spațiul geografic din Rusia și din proximitatea Rusiei.

Dar divizările lingvistice intr-un stat in care exista minoritati nationale semnificative
pot crea unele probleme foarte dificile. Astfel , Gabriel A. Almond afirma că:
”Sistemele Politice pot hotari sa ignore diferentele rasiale, entice sau religioase dintre
cetatenii lor, dar nu pot evita sa nu utilizeze una sau mai multe limbi. De obicei, confli
tele lingvistice apar in controversele legate de politicile educationale sau de utilizarea
unei anumite limbi in administratie”.6

Pentru Moscova limba rusă a fost și este o unealtă geopolitcă. Revenind la


Ucraina, merită menționat faptul că în 2014, după Euromaidan, un grup de politologi
ucraineni în frunte cu V.Iablonski și S.Zdioriuk au publicat monografia „Ucraina și
proiectul lumii ruse” (Kiev, Institutul Național de Studii Strategice, 2014, 80 p.), în
care sunt făcute mai multe recomandări Președintelui și Parlamentului. Potrivit
experților, pentru a contracara influența Federației Ruse asupra Ucrainei trebuie redusă
dependența societății ucrainene de limba rusă. Un capitol aparte al monografiei
finanțate de Guvernul de la Kiev este consacrat școlilor cu limba rusă de predare din
Ucraina ca un element al promovării limbii ruse.

Recomandările experților Institutului Național de Studii Strategice sunt


următoarele: 1) Ucraina trebuie să reglementeze propriul spațiu informațional prin
introducerea unor cote lingvistice în audiovizual (ceea ce a și fost realizat în vara

6
Gabriel A. Almond, Politica Comparata astazi, Editura Institutul European, Iasi 2009, pag.42
anului 2017); 2) Kievul trebuie să asigure școlarizarea majorității elevilor din Ucraina
în limba de stat (ceea ce este prevăzut în noua Lege a Educației).

Se propune inventarea unei ideologii naționale (nu statale) proprii, care să fie o
alternativă concepției „lumea rusă”. Sunt examinate mai multe variante și aleasă
concepția de „lume ucraineană”, care a fost propusă inițial de Sviatoslav Șevciuc,
Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. Această concepție este una
națiocratică și prevede consolidarea societății ucrainene prin consolidarea pozițiilor
limbii ucrainene. Cu alte cuvinte, Kievul propune schimbarea „lumii ruse” cu o „lume
ucraineană”. O himeră geopolitică este înlocuită cu o altă himeră. Este similară și
politica de promovare a acestor concepții în mediul credincioșilor, Patriarhul Chiril
fiind înlocuit de Capul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene.

De la teoria geopolitică până la practică nu e prea departe. Noțiunea de „lume


ucraineană” o putem întâlni astăzi în discursurile liderilor politici de la Kiev. În
adresarea sa către Parlament, Președintele Petro Poroșenko a spus că Ucraina a refuzat
ideea de „lumea rusă” și alege o lume nouă – „lumea ucraineană”. Același lucru a fost
declarat de președintele Radei Supreme. Așadar, pasionați de combaterea „lumii ruse”,
decidenții politici de la Kiev au ajuns prea departe, încălcând prin adoptarea Legii
Educației unele drepturi constituționale ale altor minorități naționale din Ucraina. În
această aventură geopolitică existențială pentru Kiev totul este posibil.

După adoptarea Legii Educației, Dan Dungaciu, expertul Institutului de Politică


și Relații Internaționale de la București, a declarat că etnicii români din Ucraina sunt
o victimă colaterală a conflictului ruso-ucrainean. Dungaciu a precizat că, potrivit
percepției generale, Ucraina este o victimă a agresiunii ruse și multe state au frică să
se pronunțe împotriva Kievului pentru a nu fi acuzate că au o poziție similară cu Rusia.
Putem fi de acord în mare parte cu concluziile lui Dan Dungaciu, însă, în același timp,
nu suntem de acord cu faptul că etnicii români din Ucraina sunt o victimă colaterală a
războiului ruso-ucrainean.

Să menționăm doar câteva elemente ale discursului politic din Ucraina care
argumentează, chipurile, necesitatea adoptării noii Legi a Educației: 1) Românii din
Ucraina reprezintă o enclavă lingvistică; 2) Tinerii români, alături de cei polonezi și
maghiari, preferă să migreze în patriile lor istorice, și nu rămân în Ucraina; 3)
Minoritățile naționale, românii inclusiv, nu sunt integrați în societate; 4) Etnicii români
nu sunt loiali politicii Kievului; 5) Absolvenții școlilor cu limba română de predare nu
au nicio perspectivă în Ucraina… Toate cele cinci probleme enumerate mai sus vor fi
soluționate, potrivit legislatorilor, de noua Lege a Educației! După toate aceste
declarații ale politicienilor, ale oficialilor de la Kiev și de la Cernăuți, ne întrebăm:
sunt oare etnicii români doar o simplă victimă colaterală a războiului nedeclarat dintre
Ucraina și Rusia?

Și dacă în cazul Kievului geopolitca este mai mult o știință de control asupra
spațiului, atunci noua Lege a Educației va asigura acest control în mod direct, un
control în haine democratice, dar cu încălcări grave ale dreptului național și
internațional. Ucraina, de fapt, se gândește că prin această lege va realiza o
uniformizare peste ani a societății ucrainene, datorită unicității lingvistice obținute.
Astfel, va dispărea problema vorbitorilor de limbă rusă din estul și sudul Ucrainei, vor
dispărea temerile ucrainenilor, cultivate secole de-a rândul în manualele de istorie, că
toți vecinii au pretenții teritoriale față de statul ucrainean și toți sunt dușmani. Este
neglijat faptul că problema trebuie soluționată prin integrare socială, prin dezvoltare
economică, și nu prin măsuri ce vor determina o asimilare lingvistică inevitabilă cu
ajutorul metodelor restrictive. Așadar, această lege trebuie analizată în termeni politici
și mai ales geopolitici.

Concluzii

Conchizând, se poate spune că analizând variabilele spaţiului geografic, populaţie,


resurse, se poate considera că Ucraina reprezintă un veritabil pivot geopolitic ce
determină interesul crescut pentru această regiune a celorlalţi actori ai scenei
internaţionale (Rusia, SUA, Uniunea Europeană). Criza geopolitică din Ucraina
reprezinta efectele transformărilor din țările din spațiul exsovietic, concretizarea
conținutului politicii de Securitate și apărare a Federației Ruse și modalitățile de
funcționare a organismelor internaționale. Situatia actuala a Ucrainei este una destul
de critica iar autoritatile Kievene trebuie sa tina cont de situarea geografica a Ucrainei
si sa-si formeze un plan geopolitic bine conturat pentru a-si valorifica interesul
national. Cert este faptul ca Ucraina reprezinta un interes major pentru Rusia cat si
pentru SUA ceea ce sa si demonstrate prin conflicut din Crimeea. Acest conflict dupa
cum am mentionat mai sus a lipsit Ucraina de ”coloana sa vertebrala” care o reprezenta
Crimeea. Din punct de vedere a sustinerei Ucrainei la nivel European, aceasta nu
dispune de sprijinul statelor member dovedinduse intr-un final prin recunoasterea
majoritatillor statelor europene a anexarii Crimeei de catre Federatia Rusa.
Bibliografie/ Webografie
Halford J, Mackinder, Idealurile democratice şi realitatea, 1919
Bzrezinski, Zbigniew, Marea Tabla de şah, ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000
Bogdan Cron , Ziarul Lumina, dosarele istoriei, 11decembrie 2009
Asist. univ. drd. Cătalin Andru , ”Rolul NATO în cadrul evoluţiei construc iei de securitate
europene la ț începutul secolului XXI”
Gabriel A. Almond, Politica Comparata astazi, Editura Institutul European, Iasi 2009,
http://revistapolis.ro/criza-geopolitica-din-ucraina-the-geopolitical-crisis-in-ukraine/ accesat la
data de 10.12.2017
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ucraina accesat la data de10.12.2017

S-ar putea să vă placă și