Sunteți pe pagina 1din 4

Deprinderi sistematice și explicite de bază pentru realizarea scrierii

Există o legătură puternică între cursivitatea și calitatea scrisului la copii și experiența


acestora de a realiza un text scris, experiența măsurându-se în capacitatea de a scrie corect de
mână și de a cunoaște regulile de ortografie.

Cu cât copiii vor fi instruiți să scrie corect de la o vârstă mai mică, cu atât aceștia își vor
îmbunătăți abilitățile de comunicare cu cei din jur.

Tulburările limbajului scris sunt foarte variate la elevii cu dificultăți de învățare. Este necesară
o evaluare atentă a acestora pentru a se putea interveni cât mai eficient în corectarea lor. Atât
în cazul copiilor normali, cât și în cazul copiilor cu dificultăți de învățare este recomandat ca
procesul de instruire să se axeze pe exersarea scrisului de mână, precum și pe pronunția
corectă a cuvintelor rostite.

Scrisul de mână

Principalul obiectiv în instruirea elevilor pentru realizarea scrierii este acela de a-i motiva să
se exprime cât mai lizibil, cât mai citeț, procesul în sine implicând acordarea unui maxim
efort de atenție din partea acestora asupra sarcinilor impuse de profesor.

Intervențiile instructiv-recuperatorii clasice în cazul copiilor cu dificultăți de învățare


presupun ca achiziționarea grafemelor să aibă loc în etape cu grad de dificultate crescător,
pornind de la scrierea de către cadrul didactic a literei pe tablă, trasarea și transcrierea acesteia
de către elev, concomitent cu pronunțarea denumirii sale și încheind apoi cu reproducerea cât
mai fidelă a grafemului. La acestea se adaugă diverse activități specifice terapiei dislexiei,
îndeosebi bazate pe recunoașterea cuvântului și formarea auzului fonematic.

Etapa învățării scrisului implică următoarele componente ale demersului instructiv-educativ:

* stabilirea posturii corecte a elevului în bancă și a materialelor necesare scrierii (creion,


stilou, foaie de hârtie)

* prezentarea de către profesor a literei de mână la tablă sau pe o planșă, urmată de intuirea
acesteia de către elev și continuând cu stabilirea elementelor componente

* scrierea model a grafemului pe tablă, cu explicarea fiecărei mișcări a mâinii


* realizarea literei pe tablă de către elevi cu fixarea regulilor de scriere, prin verbalizarea
acestora

* exersarea de către elevi a scrierii literei în aer și pe coli neliniate

* pregătirea celor mici pentru procesul scrierii prin exerciții motrice ale mâinii și degetelor

* scrierea literei de trei ori

* verificarea scrisului

- elevii care au scris corect exersează singuri, iar ceilalți primesc ajutor din partea cadrului
didactic

- scrierea cuvintelor după explicarea modalităților de legare a literelor noi cu cele deja
învățate: copierea cuvintelor după modelul scris pe tablă sau pe caiete, transcrierea cu litere de
mână a cuvintelor cu litere de tipar, dictarea sau scrierea din memorie a cuvintelor ce conțin
litera nou învățată

- scrierea propozițiilor

Copiii cu dificultăți de învățare, cu cât vor fi instruiți să scrie cât mai din timp, cu atât pe
viitor, vor depăși mai ușor problemele legate de comunicare.

De exemplu, un studiu realizat pe copii de clasa I ce prezentau carențe și ritm încetinit de


scriere, a pus în evidență rolul demersului instructiv-educativ pentru dobândirea unor
capacități ridicate de comunicare scrisă. Procesul a presupus o perioadă de șapte ore de
instruire suplimentară. Timp de trei ori pe săptămână, fiecare copil era pregătit timp de 15
minute de către un profesor, moment în care acesta era supus la patru activități:

* Pentru prima activitate, cea de pregătire, elevul avea ca și sarcină numirea și identificarea
literelor alfabetului.

* În cadrul celei de-a doua activități – practica alfabetului – elevului i se prezentau trei litere
mici a căror formă era foarte asemănătoare (ex. l, i, t). Într-o primă etapă, profesorul scria
aceste litere, după care elevii erau rugați să le scrie în caiete după model. În a doua etapă li se
cerea să le transcrie de trei ori, urmând ca apoi profesorul să-i ghideze în formarea de cuvinte
conținând aceste litere.
* A treia activitate presupune alcătuirea de scurte propoziții timp de trei minute, în
componența cărora să se regăsească cuvinte ce conțin literele învățate în activitatea
precedentă.

* În cea de-a patra activitate, sarcina elevilor era de a scrie una dintre literele învățate în
cadrul activității numărul 2 într-o manieră creativă ( de ex. să scrie litera i sub forma unui
fluture sau litera t sub forma unei secure), sarcina având drept scop întipărirea mai ușor în
memorie a modului în care este format grafemul respectiv.

Conform lui Graham (2000), datele au arătat o îmbunătățire a rezultatelor copiilor la scriere în
urma acestei instruiri, aceștia prezentând mai târziu o capacitate crescută în alcătuirea de
cuvinte și propoziții noi.

Pronunția corectă

Principalul scop urmărit al instruirii pronunției este reprezentat de capacitatea elevilor cu


dificultăți de învățare de a articula și verbaliza corect cuvintele pe care le folosesc în scris.
Acest proces presupune învățarea normelor și a regulilor privind ortografia, rostirea corectă a
cuvintelor uzuale precum și despărțirea în silabe a acestora.

La fel ca în cazul dobândirii scrisului, învățarea pronunției corecte și a regulilor de ortografie


îi va ajuta mai târziu pe acești copii să comunice cât mai eficient cu cei din jur și să fie
integrați în societate.

Într-o primă etapă a acestui demers, profesorul le va oferi elevilor ajutorul în pronunțarea unor
cuvinte uzuale prin despărțirea acestora în silabe. Acesta poate utiliza pentru facilitarea
demersului cartonașe sau jetoane cu aceste cuvinte și modul în care sunt formate (cuvintele
erau despărțite în silabe).

O altă sarcină presupune identificarea din partea elevilor a unor cuvinte asemănătoare ca
pronunție, dar diferite din punct de vedere al grafemelor (ex. omofonele), precum și alcătuirea
de cuvinte asemănătoare, pornind de la un cuvânt principal ce servește ca model sau tipar.

O ultimă etapă a procesului este reprezentată de verificarea corectitudinii scrierii și pronunției


cuvintelor, precum identificarea și repararea posibilelor erori apărute pe parcurs.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale formării abilităților de scriere și pronunție a
literelor și cuvintelor la copiii cu dificultăți de învățare constă în capacitatea acestora de a crea
singuri propoziții prin intermediul cărora au posibilitatea exprimării gândurilor, trăirilor,
sentimentelor, a nevoilor, facilitându-le astfel drumul integrării în colectiv.

Avantajele tehnologiei de acces pentru ajutarea elevilor care întâmpină dificultăți de


scriere

În ultimul deceniu a crescut interesul față de utilizarea tehnologiei de acces pentru


ajutorarea elevilor care întâmpină dificultăți de scriere, în special a elevilor cu dificultăți de
învățare. Aceste tehnologii includ: editoare text (word processors), corectoare text (spell
checkers), programe predictoare de text (word prediction), programe ce recunosc vocea
umană (speech recognition) și programe ce transformă textul scris în vorbire.

Deasemenea, acestea nu sunt proiectate pentru a înlocui învățarea scrierii de mână ca proces,
ci intervin ca o punte de sprijin pentru însușirea deprinderilor de scriere în special pentru
elevii ce întâmpină dificultăți în redactare.

În urma unui studiu longitudinal comparativ din 2004 al lui Shrieber între două grupuri de
elevi din ciclul primar cu și fără acces la editorul de text, s-a demonstrat că elevii care au avut
acces la acest soft au înregistrat o creștere semnificativă a competențelor scrierii în
următoarele arii: scrierea cu înțeles, calitatea conținutului, forma și organizarea scrierii.

Cercetările lui Zhang din 2000 demonstrează că tehnologiile de acces oferă elevilor cu
dificultăți de învățare sprijinul necesar pentru a se integra în școlile de masă și pentru a
participa la orele din curricula generală.

Acestea ajută elevul să transforme sarcinile scrise din format clasic în format electronic,
permit detalierea, organizarea și editarea sarcinilor de scriere și nu în ultimul rând, îi
motivează pe copii să participe într-o manieră plăcută la realizarea acestora.

Conform lui Fletcher, dactilografia computerizată se poate dovedi o soluție compensatorie


pentru acei elevi cu disgrafie severă, fără a constitui ea însăși o formă de terapie.