Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA DREPT

CENTRU BACĂU

DREPTUL MEDIULUI

TEMĂ DE CONTROL – ARIILE PROTEJATE

Coordonator:

Conf. univ. dr. Cristina ONEȚ

Student

TĂRNĂUCEANU Andra

Anul III, Semestrul I


Temă de control – Ariile protejate

Aria protejată este o zonă delimitată geografic cu elemente naturale rare


desemnată sau reglementată și gospodarită în sensul atingerii unor obiective
specifice de conservare. Aria protejată este deci un teritoriu protejat prin lege în
cuprinsul căruia se găsesc plante, animale, minereuri, formațiuni geologice rare
ce au o mare importanță din punct de vedere științific.
Parcurile naționale sunt suprafețe de teren sau de apă ce păstrează
nemodificat cadrul natural cu flora și fauna sa în scopul cercetării științifice,
recreației și turismului.
Prin monument al naturii se înțeleg specii de plante și animale rare sau
periclitate, arbori izolați, formațiuni sau structuri geologice de interes știin țific
sau peisagistic. (ex. Peșteri, chei, cursuri de apă, cascade, locuri fosiliere situate
în afara sau în interiorul perimetrelor construite.
În scopul protejării monumentelor naturii a fost adoptată în cadrul
conferinței din 1972 de la Stokholm Convenția privind patrimoniul mondial
cultural și natural, potrivit căreia patrimoniul natural este constituit din
formațiuni fizice, biologice, geologice și fiziografice ce constituie habitatul
speciilor vegetale și animale amenințate sau pe cale de dispariție.
Ariile protejate și monumentele naturii sunt desemnate prin acte sau
reglementări cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice, fiind
evidențiate în planul urbanistic și de amenajare a teritoriului.
Autoritățiile administarției publice locale la solicitarea agențiilor pentru
protecția mediului pot să pună sub ocrotire provizorie în vederea declarării ca
arii protejate sau monumete ale naturii anumite obiective ce justifică aceasta.
Autoritatea centrală pentru protecția mediului are mai multe atribuții,
respectiv:
- Declară noi zone de arii protejate sau monumente ale naturii și le
încadreaza pe categorii,
- Elaborează, editează, ține la zi și difuzează catalogul ariilor protejate și
a monumentelor naturii, de asemenea editează cartea roșie a speciilor
de plante și animale.
- Coordonează activitatea rețelei de arii protejate.
Legea nr.137/1995 privind protecţia mediului, republicată în 2003,
cuprinde dispoziţii (art.55 – 64) legate de conservarea naturii şi ariilor protejate
şi totodată recunoaşte toate ariile protejate declarate anterior ca atare.
În prezent, există un număr de peste 580 arii protejate, dintre care 13
sunt parcuri naţionale, trei dintre ele fiind recunoscute internaţional ca
Rezervaţii ale Biosferei.
Menţinerea şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate şi de
monumente ale naturii are ca scop, conservarea biodiversităţii, a habitatelor
naturale, a tuturor formaţiunilor şi structurilor cu valoare ecologică, ştiinţifică şi
peisagistică.
În cadrul ariilor protejate se delimitează următoarele categorii:
 Rezervaţiile naturale, sunt zone de o frumuseţe particulară ce cuprind
elemente sau specii animale sau vegetale ce posedă caracteristici unice,
reprezentative. Ele sunt supuse unui regim de protecţie, strict din partea
statului, fiind interzise activităţile şi accesul omului, cu excepţia
scopurilor ştiinţifice.
 Parcurile naţionale, sunt supuse controlului statului, având limite stabilite
ferm; accesul publicului este permis, însă vânătoarea şi pescuitul sunt
permise numai în anumite condiţii.
 Rezervaţiile naturale, cuprind suprafeţe de teren sau de apă, destinate
conservării unor medii de viaţă caracteristice. Există rezervaţii naturale:
forestiere, botanice, geologice, speologice, ornitologice, zoologice,
maritime etc. Ele sunt considerate sanctuare ale florei şi faunei de
importanţă naţională ori mondială.
 Rezervaţiile ştiinţifice, cuprind ecosisteme deosebite, specii de plante şi
animale de importanţă ştiinţifică naţională, ce reprezintă subiect de studiu
pentru cercetarea şi cunoaşterea ştiinţifică.
 Monumentele naturii, cuprind specii de plante şi animale rare sau pe cale
de dispariţie, arbori seculari, fenomene geologice unice de interes
ştiinţific sau peisagistic (peşteri, chei, cascade etc.); ele desemnează un
element natural individualizat, concret şi fac parte din ariile protejate.

Răspunderi și sancțiuni

Încălcarea prevederilor legale atrage după sine răspunderea civilă,


contravențională sau penală după caz.
Amenda contravențională se aplică ori de câte ori se constată săvârșirea
următoarelor contravenții :
- nedifuzarea informațiilor deținute de autoritatea administrației publice
locale
- introducerea în țară a unor specii de plate sau animale vii
- culegerea sau comercializarea plantelor
- capturarea, deținerea sau comercializarea speciilor de animale
declarate monumente ale naturii
Problema răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate se soluționează
potrivit principiului: poluatorul plătește.

Regimul juridic special al ariilor protejate


Acest regim juridic este reglementat de Ordonanța de Urgență nr.
236/2000 privind regimul ariilor protejate, care are ca scop garantarea
conservării și utilizării durabile a patrimoniului natural. Acest patrimoniu este de
interes public major și face parte din strategia națională pentru dezvoltare
durabilă.
Fiecare categorie de arie protejată are un regim special juridic diferit,
stabilit la nive național și internațional. Dacă o arie aparține domeniului public și
necesită protecție datorită valorii patrimoniului său, aceasta va rămâne în
domeniul public dar va obține regim de protecție. Se va ține cont de interesele
comunității de care aparține acea arie și de cunoștințele tradiționale ale locului
pentru a se valorifica această resursă. Dacă aceste arii sunt deținute de o
persoană, până la instaurarea regimului de arie protejată, proprietarii sunt
obligați să aplice și să respecte măsurile stabilite de autoritățile mediului, fiindu-
le interzisă orice activitate care ar putea pricinui daune patrimoniului.
Autoritățile publice centrale pentru protecția mediului și Academia
Română pentru ariile naturale protejate se vor ocupa de stabilirea și
administrarea bunurilor patrimoniului natural care se vor afla sub regim de
protecție sub mandatul unor acte normative adoptate de Guvern. De asmenea, ca
sprijin, vor avea autoritățile publice județene sau locale.
Administrarea ariilor protejate se poate face prin: structuri de
administraţie special constituite; regii autonome; companii; societăţi naţionale şi
comerciale; autorităţi ale administraţiei locale; servicii descentralizate ale
administraţiei publice centrale; instituţii de cercetare, de învăţământ, ştiinţifice;
muzee; organizaţii nonguvernamentale, persoane fizice cu calitatea de custode,
pentru ariile protejate ce aparţin domeniului public şi nu necesită structuri de
administrare special constituite.1
Bunurile cu valoare de patrimoniu natural deţinute în regim de
proprietate privată, sunt ocrotite şi se conservă de proprietarii lor, în condiţii
legale, în caz contrar, se va dispune măsura indisponibilizării provizorii sau
definitive, în scopul instituirii unei administrări speciale ale acestora.

Regimul juridic general al ariilor protejate


Menţinerea şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate şi de
monumente ale naturii are drept scop, conservarea unor habitate naturale, a

1Ordonanţa de Urgenţă nr.236/2000


biodiversităţii, a structurilor cu valoare ecologică, ştiinţifică şi peisagistică. 2
Alături de ariile protejate şi monumentele naturii existente, se pot declara şi
altele prin acte sau reglementări cu caracter normativ, prin amenajamente
silvice, urmând a fi incluse în planurile de urbanism şi de amenajare a
teritoriului, aprobate conform legii.
Conform articolului 56 din Legea nr.137/1995, Autoritățile centrale
pentru protecția mediului au următoarele atribuțiuni:
 declară noi zone pentru extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi
monumente ale naturii, la propunerea Academiei Române;
 organizează reţeaua de monitorizare şi stabileşte regimul de administrare
a acestor zone;
 controlează modul de aplicare a reglementărilor de către administratorii
acestor zone;
 elaborează, completează, şi difuzează „Catalogul ariilor protejate şi al
monumentelor naturii” precum şi „Cartea roşie a speciilor de plante şi
animale din România”.
 Autorităţile administraţiei publice locale are următoarele atribuţii:
 informarea agenţilor economici, a turiştilor şi a populaţiei cu privire la
existenţa în zonă şi la importanţa ariilor protejate şi a monumentelor
naturii;
 să informeze populaţia şi agenţii economici cu privire la sancţiunile
aplicabile pentru nerespectarea statutului ariilor protejate şi al
monumentelor naturii;
 să pună sub ocrotire provizorie, în condiţiile expres prevăzute de lege
anumite obiective, în vederea declarării lor ca şi arii protejate sau
monumente ale naturii.
De asemenea, există obligații pentru toate persoanele fizice sau juridice
cu scopul de a proteja temeinic aceste obiective de importanță națională:
 să respecte statutul suprafeţelor limitrofe ariilor protejate, monumentelor
naturii pe care s-au identificat elemente ce necesită a fi ocrotite;
 să gospodărească ecologic şi durabil suprafeţele pe care le deţin în calitate
de proprietari şi care sunt declarate arii protejate sau monumente ale
naturii;
 să nu culeagă şi să comercializeze plante declarate monumente ale naturii;
 să nu captureze, deţină şi comercializeze animale declarate monumente
ale naturii;
 să nu disloce, deţină şi comercializeze piese mineralogice, speologice,
paleontologice, ce provin din locuri declarate monumente ale naturii;

2Legea nr.137/1995
 să nu introducă în ţară, cu excepţia celor prevăzute de lege, culturi de
microorganisme, plante şi animale vii, fără acordul autorităţii centrale
pentru protecţia mediului, cu consultarea Academiei Române.
Principalele obiective ale gestionării corecte şi viabile a ariilor protejate
sunt:
 cercetarea ştiinţifică;
 protejarea speciilor sălbatice şi a diversităţii genetice;
 utilizarea durabilă a ecosistemelor naturale;
 protejarea şi ocrotirea particularităţilor culturale şi tradiţionale;
 dezvoltarea educaţiei, a turismului;
 stabilirea unui sistem naţional şi internaţional al categoriilor ariilor
protejate;
 gradarea intervenţiei umane cu privire la categoriile de arii protejate etc.

Răspunderea juridică
Nerespectarea și încălcarea prevederilor legilor de protecție a mediului și
a atribuțiunilor și obligațiilor prezentate mai sus, atrage după sine răspunderea
civilă, contravențională sau penală.
Cel mai des întâlnită este răspunderea contravențională și se aplică
pentru nerespectarea atribuțiunilor administrației publice locale de a nu anunța
despre existența și delimitarea ariilor protejate, de asmenea în cazul în care
acestea nu iau măsurile de interdicție în zonele respective. Se pedepse ște
culegerea, deținerea, comercializarea de plante și animale declarate monumente
ale naturii. De asmenea, se pedepsește desfășurarea oricăror activități care nu au
autorizație de mediu.
Sancţiunea ce se aplică pentru astfel de fapte este amenda
contravenţională, al cărui cuantum se actualizează prin hotărâri de guvern.
În afara contravenţiilor stabilite prin art.83 din Legea nr.137/1997 şi prin
dispoziţiile Ordonanţa de Urgenţă nr.236/2000, Legea nr.82/1993 prevede la
art.12, un număr de 34 de fapte contravenţionale la regimul Biosferei Delta
Dunării.
Răspunderea penală, intervine în cazul săvârşirii de fapte
contravenţionale în astfel de condiţii încât, conform legii penale, constituie
infracţiuni. Sancţiunile ce se aplică în astfel de cazuri sunt amenda penală sau
închisoarea.
Răspunderea civilă, intervine atunci când prin fapta ilicită săvârşită se
cauzează un prejudiciu patrimonial, ce trebuie reparat; problema răspunderii
reparatorii pentru pagubele ecologice produse se soluţionează conform
principiului „poluatorul plăteşte”; răspunderea este obiectivă, independent de
culpă; răspunderea este solidară, în cazul pluralităţii autorilor.
Bibliografie:

 Legea protecției mediului nr. 137/1995, republicată în 2000


 Ordonanţa de Urgenţă nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale
protejate
 Mircea Duţu, Regimul juridic de protecţie şi conservare a Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, Rev. „Dreptul” nr.5 şi 6 din 1994