Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
FACULTATEA DE DREPT
ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
RECUNOAŞTEREA HOTĂRÂRILOR
PENALE STRĂINE
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 28 ianuarie 2016 a fost
publicată Decizia nr. 26/2015 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind
interpretarea şi aplicarea unitară a legii în materia recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine
penale în vederea executării lor în România, cu referire concretă la posibilitatea recunoaşterii şi
executării sancţiunilor/interdicţiilor aplicate de autorităţile judiciare străine al căror corespondent
în legea română sunt pedepsele complementare/accesorii.
2. Optica jurisprudenţială
Într-o primă orientare a practicii, unele instanţe au considerat că, potrivit procedurii
prevăzute de Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 300/2013,
sancţiunile/interdicţiile stabilite printr-o hotărâre de condamnare străină, similare pedepselor
complementare/accesorii din legea internă, nu pot fi recunoscute şi executate în România.
În esenţă, în hotărârile judecătoreşti care reflectă această orientare s-a reţinut că pedepsele
complementare/accesorii nu fac parte din categoriile de măsuri, expres şi limitativ stabilite de art.
154 alin. (3) şi art. 160 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, ce pot constitui obiectul procedurii
recunoaşterii hotărârilor străine.
Într-o a doua orientare a practicii, alte instanţe au considerat că pedepsele/interdicţiile
stabilite prin hotărârile de condamnare pronunţate de statele străine, similare pedepselor
complementare/accesorii din legea română, pot fi recunoscute şi puse în executare în această
procedură.
În esenţă, hotărârile judecătoreşti care reflectă această orientare nu au explicitat motivele
pentru care au dat o asemenea soluţionare problemei de drept analizate, ci s-au mărginit să
examineze necesitatea adaptării pedepselor complementare/accesorii la legea internă.
Pentru a se putea da însă, în speța de față, eficiență dispozitiilor legale române privind
pluralitatea de infractiuni sub forma concursului de infractiuni (inclusiv deci in ce priveste
aplicabilitatea dispozitiilor art. 36 din Codul penal român, rap. la art. 34 si 35 din Codul penal
român - în materia tratamentului penal sanctionator al concursului de infractiuni) este necesar ca
hotarârea penala pronuntata de instantele franceze, respectiv hotararea Curtii de Apel din Paris -
Camera Corectionala din data de 30.06.2009 sa-și produca efectele pe teritoriul satului român
(ceea ce implică recunoasterea de catre autoritatile judiciare române a hotararii penale pronuntate
de instantele penale franceze), adică să fie recunoscută pe teritoriul statului român.
Chiar daca nu există o dispoziție legală expresă în acest sens, prin care să se impună - (și)
în cazul recunoașterii pe cale incidentală - respectarea condițiilor prevăzute de art.131 din Legea
nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și
completările ulterioare (republicată), nu se poate concepe impunerea de către lege a acestor
condiții ("conditii privind recunoasterea";) doar în cazul recunoașterii unei hotărâri străine pe
cale principală, astfel încât instanta apreciază aceste conditii ("conditii pentru recunoastere";,
prevazute de art. 131 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală, cu modificările și completările ulterioare republicată), ca fiind valabile și
necesare în cazul ambelor tipuri de recunoaștere (pe cale principala sau, dupa caz, pe cale
incidentala) care pot interveni într-o cauză penală.
Or, condițiile pentru recunoașterea unei hotărâri străine sunt prevăzute de dispozițiile art.131 din
Legea 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și
completările ulterioare (republicată), dispoziții care stipulează faptul că recunoașterea unei
hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă:
a) România si-a asumat o asemenea obligatie printr-un tratat international la care este parte;
b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, încheiata la Roma la 4 noiembrie 1950,
ratificata de România prin Legea nr. 30/1994;
c) nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara care nu este
o infractiune de drept comun;
e) hotarârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale
române;
f) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte împotriva aceleiasi persoane în România;
g) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte împotriva aceleiasi persoane într-un alt
stat, care a fost recunoscuta în România.
În acest sens, raportat la speta de fata, instanta constata ca acuzația penală formulată
împotriva petentului-condamnat GRC a fost soluționată de o instanță independentă și imparțială,
Curtea de Apel Paris-Camera corectionala si, respectiv, Curtea de Apel din Versailles - Camera
de Condamnare, neexistând obiecțiuni formulate de către petentul-condamnat cu privire la
încălcarea drepturilor sale pe parcursul desfășurării procesului penal, în fața instanțelor franceze.
Totodata, instanta constata ca [,] condamnarea petentului nu a fost pronunțată pentru o
infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară, iar hotarârea în cauză respectă ordinea
publică a statului român, respectiv este conformă cu principiile fundamentale ale statului de drept,
consacrate în Constitutia României.
Într-o atare situatie, instanta arata că, în ce-l priveste pe petentul-condamnat G RC,
singura modalitate și unicul moment în care recunoașterea hotărârii penale pronunțate de către
instanța franceză ar putea produce efecte în România este cel al dispunerii transferarii persoanei
condamnate sus-mentionate din Franta (ca stat de condamnare) în România (ca stat de executare),
în vederea executării pedepsei, în conditiile prevazute in aceasta materie (privind "transferarea
persoanelor condamnate";) de art. 141 si urmatoarele din Titlul VI - intitulat "Transferarea
persoanelor condamnate";- din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală, cu modificările și completările ulterioare (republicată).
Având în vedere aceste aspecte, în condițiile în care petentul-condamnat este deținut (la
momentul de fata) pe teritoriul statului francez, instanta constata ca recunoasterea, pe cale
incidentala, în temeiul art.122 din Legea nr.302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare,
a hotărârii penale pronuntate de Curtea de Apel din Versailles - Camera de Condamnare, la data
de 29.03.2012, in dosarul nr. 12/00364, și contopirea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare (cu
executare in regim privativ de libertate), ce i-a fost aplicata petentului-condamnat pentru
săvârșirea infracțiunii de "vatamare corporala";, prev. și ped. de art. 181 alin.(1) din Codul penal,
prin sentința penală nr.3543 din data de 30.11.2007 a Judecatoriei Iași, modificata prin decizia
penala nr. 300 din data de 27.06.2008 a Tribunalului Iași, ramasa definitiva prin decizia penala
nr. 281 din data de 12.05.2009 a Curtii de Apel Iași (in baza careia a fost emis, la data de
15.09.2009, de catre Judecatoria Iași, mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 4522/2007)
cu pedeapsa de 8 (opt) ani inchisoare, ce i-a fost aplicata acestuia de Curtea de Apel din Paris -
Camera Corectionala, la data de 30.06.2009, mentinuta de Curtea de Apel din Versailles -
Camera de Condamnare, la data de 29.03.2012, in dosarul nr. 12/00364, pentru săvârșirea unor
infractiuni de "proxenetism";, nu pot avea loc decât după executarea de catre petentul-condamnat
G.R.C. a pedepsei privative de libertate (de 8 (opt) ani închisoare) aplicate (de autoritatile
judiciare franceze) în străinătate (pe teritoriul statului francez) sau după efectuarea transferului
persoanei condamnate sus-mentionate din Franta (ca stat de condamnare) în România (ca stat de
executare), în vederea executării pedepsei respective, în conditiile prevazute in aceasta materie .
Pe cale de consecinta, fata de lipsa îndeplinirii condiției prevazute de art. 131 alin.(1) lit.
e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu
modificarile si completarile ulterioare (republicata), instanta, în baza dispozitiilor art. 449 alin.(1)
lit.a) si alin.(2)-(3) din Codul de procedura penala, a respins cererea de contopire de pedepse
formulata de catre petentul-condamnat.
BIBLIOGRAFIE
• Corneliu Bîrsan, Conveţia europeană a drepturilor omului, editura CH. BECK, 2005;
• Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 300/2013,
• www.rasfoiesc.com.