Sunteți pe pagina 1din 7

Tema 1.

Identificați 10 articole din cadrul Legii 272/2004 care sunt aplicate în mod
constant deficitar în teritoriu. Oferiți exemple concrete și potențiale soluții de
ameliorare a situațiilor identificate.

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (numită și Legea
copilului) este legea care reglementează protecția copiilor în România. Legea este inspirată
după modelul canadian, model care a fost luat în seamă și cu ocazia redactării noului cod
civil al României. În anul 2004, la presiunile Uniunii Europene și ale baronesei Emma
Nicholson, Guvernul României a emis această lege axată îndeosebi pe problematica adopțiilor
de copii. Legea neglijează aspectul divorțurilor și nici nu a fost urmată de norme de
aplicare, lăsând totul la latitudinea oamenilor din sistem.
Legea introduce o serie de noțiuni inovatoare cu privire la drepturile copilului și relațiile
dintre copii și părinți, printre care: interesul superior al copilului, programul de legături
personale (care extinde noțiunea de drept de vizită, care exista în legislația anterioară) și
altele. Legea definește și abuzurile asupra copiilor enumerând responsabilitățile variatelor
autorități în domeniul prevenirii abuzurilor precum și în domeniul protecției copiilor abuzați.
Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, republicata 2014 este
structurata pe douăsprezece capitole: Capitolul I - Dispozitii generale si definitii, Capitolul II -
Drepturile copilului, Capitolul III - Protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv,
de ocrotirea parintilor sai, Capitolul IV - Protectia copiilor refugiati si protectia copiilor in caz
de conflict armat, Capitolul V - Protectia copilului care a savarsit o fapta penala si nu
raspunde penal, Capitolul VI - Protectia copilului impotriva abuzului, neglijarii, exploatarii si
a oricarei forme de violenta, Capitolul VII - Institutii si servicii cu atributii in protectia
copilului, Capitolul VIII - Organisme private, Capitolul IX - Finantarea sistemului de
protectie a copilului, Capitolul X - Reguli speciale de procedura, Capitolul XI - Raspunderi si
sanctiuni, Capitolul XII - Dispozitii tranzitorii si finale.
Deși legea 272 este în esență o lege bună sistemul drepturilor copilului este totuși incomplet.
De-a lungul anilor a existat o tentativă nereușită a Asociației TATA de a îmbunătăți legea
272, în anul 2009. Inițiativa a fost respinsă de Parlamentul României. Aceeași inițiativă a fost
reluată în anul 2011 de către Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților, sub
conducerea deputatului Nicolae Păun ca urmare a scandalurilor legate de divorțul
soților Irinel și Monica Columbeanu precum și datorită necesității adaptării Legii 272/2004
noilor realități juridice generate de intrarea în vigoare a noului Cod civil.

Suport legal

 Dispozițiile art. 9 din Convenția cu privire la drepturile copilului ratificată de România


prin Legea nr. 18/1990 impun statelor părți obligația de a "veghea ca nici un copil să fie
separat de părinții săi împotriva voinței acestora, exceptând situațiile în care autoritățile
competente decid și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile că această separare
este în interesul suprem al copilului". Principiul neseparării copilului de părinți emană și
din dispozițiile art. 33 din Legea nr. 272/2004 care spune: "Copilul nu poate fi separat de
părinții săi sau de către unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor
expres și limitative prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest
lucru este impus de interesul superior al copilului".
 Art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de
România la 01.09.1994 spune că "soții se bucură de egalitate în drepturi și în
responsabilități cu caracter civil, între ei și în relațiile cu copii lor în ceea ce privește
căsătoria, pe durata căsătoriei și cu prilejul desfacerii acesteia iar dreptul la viața de
familie este garantat de art. 8 din CEDO."
 Dispozițiile art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii ratificată de
România prin Legea nr. 87/2007consacră dreptul fundamental atât al copilului cât și al
părintelui, de a obține și întreține relații personale în mod constant și nerestrictiv: "Copilul
și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constant. Aceste
relații personale nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când acest lucru este necesar
în interesul superior al copilului."
 Dispozițiile art. 21 din Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor
civile ale răpirii internaționale de copii ratificată de România prin Legea nr. 100/1992
(publicată în M.Of. nr. 243 din 30 septembrie 1992) care spune: "Autoritățile centrale sunt
legate prin obligațiile de cooperare vizate la art. 7, pentru a asigura exercitarea
nestânjenită a dreptului de vizitare și îndeplinirea tuturor condițiilor la care exercitarea
acestui drept ar fi supusă și în vederea înlăturării, în măsura posibilului, a obstacolelor de
natură a se împotrivi la aceasta."

 Dispozițiile art. 14 din Legea 272/2004 consacră dreptul fundamental al minorului de


a "menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte
persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
 Dispozițiile art. 15 din Legea 272/2004 enumeră modalitățile de realizare ale legăturilor
personale dintre minor și persoanele mai sus enunțate, dreptul de vizită fiind menționat la
litera (b).
 Dispozițiile art. 43 alin. 3 din Codul Familiei abrogat, care spune: "părintele divorțat,
căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a veghea la creșterea, educarea,
învățătura și pregătirea lui profesională."
 Potrivit dispozițiilor art. 97 din Codul Familiei abrogat, ambii părinți au aceleași drepturi
și îndatoriri față de copiii lor minori. Ei exercită drepturile lor părintești numai în interesul
copiilor, iar potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea 272/2004 "Ambii părinți sunt
responsabili pentru creșterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea
obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure
bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin
menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale,
precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său", dispoziții
legale ce se coroborează cu dispozițiile art. 43 alin. 3 din Codul Familiei care
spune: "părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a veghea
la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională."
 Dispozițiile art. 496 din noul cod civil, care spune: "(5) Părintele la care copilul nu
locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința
acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în
interesul superior al copilului."
 Dispozițiile art. 262 din noul cod civil, care spune: "(1) Copilul nu poate fi separat de
părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. (2) Copilul
care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea
legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile
prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al
copilului."
 Dispozițiile Art. 307 Cod Penal care spune "se sancționează fapta persoanei căreia i s-a
încredințat minorul prin hotărâre judecătoreasă, spre crestare și educare, de a împiedica în
mod repetat pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile
stabilite de părți sau de către organul competent.
Decizii a Curții Constituționale a României cu privire dreptul de
acces[modificare | modificare sursă]

 Prin Decizia nr 82 din data de 25.02.2003 Curtea Constituțională a României a decis că


este accesul părintelui nerezident la minor este mai mult decât util chiar și atunci când
minorul se exprimă verbal în sensul de a nu accepta acest acces. Cu alte cuvinte, copilul
,mai ales cel sub vârsta de 14 ani nu are un drept de veto iar părintele rezident este obligat
să încurajeze și chiar să impună copilului respectarea programului de legături personale
decis de către instanță. În această speță instanța spune următoarele: "se poate întâmpla, în
asemenea situații, ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se defuleze,
transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o resimte față de fostul soț, care, deși, poate
întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta din urmă
(n.n. părintele nerezident) ca părinte, fiind lipsită de justificare din punctul de vedere al
copilului. Prin urmare, instabilitatea afectivă și emoțională a minorului, pe fondul unei
imaturități psihice și a lipsei experienței de viață, îl privează pe acesta de posibilitatea de a
sesiza care este adevăratul său interes și, adesea, de a discerne intre bine și rău. [...]
celalalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul și care este debitorul obligațiilor corelative,
fiind ținut sa-i asigure fostului sau soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea
efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de
împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea
obligațiilor pe care le are orice părinte fata de copilul său și care subzista atâta timp cât
părintele nu este decăzut din drepturile părintești.
Decizii a Curții Constituționale a României cu privire la stabilirea dreptul de
vizită[modificare | modificare sursă]

 Prin Decizia nr 82 din data de 25.02.2003 Curtea Constituțională a României a decis că


este accesul părintelui nerezident la minor este mai mult decât util chiar și atunci când
minorul se exprimă verbal în sensul de a nu accepta acest acces. Cu alte cuvinte, copilul
,mai ales cel sub vârsta de 14 ani nu are un drept de veto iar părintele rezident este obligat
să încurajeze și chiar să impună copilului respectarea programului de legături personale
decis de către instanță. În această speță instanța spune următoarele: "se poate întâmpla, în
asemenea situații, ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se defuleze,
transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o resimte față de fostul soț, care, deși, poate
întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta din urmă
(n.n. părintele nerezident) ca părinte, fiind lipsită de justificare din punctul de vedere al
copilului. Prin urmare, instabilitatea afectivă și emoțională a minorului, pe fondul unei
imaturități psihice și a lipsei experienței de viață, îl privează pe acesta de posibilitatea de a
sesiza care este adevăratul său interes și, adesea, de a discerne intre bine și rău. [...]
celalalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul și care este debitorul obligațiilor corelative,
fiind ținut sa-i asigure fostului sau soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea
efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de
împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea
obligațiilor pe care le are orice părinte fata de copilul său și care subzista atâta timp cât
părintele nu este decăzut din drepturile părintești.
Tema 2. Realizați un lectorat cu părinții pe tema: Petrecerea timpului de calitate alături
de copii

Una din nevoile cele mai importante ale părinţilor din zilele noastre este să găsească formula
potrivită pentru a dedica timp atât familiei – şi în special copiilor – cât şi carierei sau altor
probleme care trebuie rezolvate. Timpul a devenit resursa cea mai critică atât la serviciu cât şi
acasă, iar găsirea echilibrului dintre viaţa personală şi viaţa profesională este o provocare din
ce în ce mai mare.

Unii părinţi ajung să se simtă atât de vinovaţi că nu oferă copiilor mai mult timp încât încep să
găsească diverse metode de a compensa această lipsă: cumpără multe jucării şi lucruri pentru
copil, îi îndeplinesc absolut orice dorinţă, renunţă sau fac multe excepţii de la regulile de
comportament, devin prea protectivi sau foarte toleranţi cu comportamentul copilului. În
realitate însă, nimic din toate acestea nu îl ajută pe copil şi nu ajută relaţia. Din contră,
încurajează comportamente problematice ale copilului (de exemplu să plângă în magazin dacă
nu primeşte jucăria dorită acum) şi nu îl învaţă abilităţi esenţiale pentru viitor (de exemplu să
amâne primirea unei recompense, să valorizeze ceea ce are deja sau să ia decizii în mod
independent).

Este necesar să facem alegeri radicale între muncă şi familie sau putem găsi metode prin care
copiii să primească ceea ce merită din partea noastră, păstrându-ne totuşi cariera, preocupările
faţă de propria persoană şi faţă de cuplu? Cercetările arată tot mai ferm că un copil nu are
nevoie de părinţi care renunţă la orice altceva pentru a i se dedica în totalitate. Din contră, un
copil se dezvoltă mai sănătos când are părinţi mulţumiţi de viaţa lor, care au interese variate,
succese în carieră, care sunt satisfăcuţi de activităţile lor, şi care nu transformă copilul în tot
universul lor. Pentru că ne dorim un copil care atunci când creşte să îşi dorească o carieră de
succes, să înveţe, să fie împlinit – este esenţial să îl învăţăm chiar noi, de mic, aceste valori,
prin ceea ce facem noi înşine. Este posibil să avem o viaţă plină de satisfacţii şi de asemenea o
relaţie excelentă cu copilul, pentru că ceea ce are nevoie copilul din partea noastră este
calitate, şi nu cantitate.
Timpul petrecut cu copilul construieşte temelia relaţiei cu părinţii şi a celorlaltor relaţii pe
care le va dezvolta copilul pe tot parcursul vieţii. Forţa unei familii vine din calitatea timpului
pe care membrii ei îl petrec împreună şi aprecierea pe care şi-o arată unul altuia. Când timpul
pe care îl putem oferi copilului este şi aşa scurt, ceea ce facem cu el devine esenţial.

Iată în continuare câteva criterii care ne pot ghida în planificarea timpului dedicat copilului.

1. Timpul pe care îl dedicăm copilului trebuie să răspundă nevoilor lui. Asta înseamnă să
ştim care sunt cele mai importante nevoi ale copiilor, dar şi să învăţăm să fim atenţi la
semnalele transmise de copil. În ceea ce priveşte identificarea semnalelor transmise de copil,
prin ceea ce face sau spune, prin reacţiile faţă de noi sau faţă de alte persoane, este important
să facem exerciţiul de a găsi cauzele comportamentelor sale. Mai ales când ne confruntăm cu
comportamente problematice ale copilului, putem folosi aceste situaţii ca ocazii de a identifica
ce nevoie stă de fapt în spatele lor. Copilul repetă cuvinte nepotrivite deşi i-am spus să n-o
mai facă? Poate că are nevoie de mai multă atenţie din partea noastră şi nu ştie cum s-o obţină
altfel. De ce ne ajută să căutăm cauza din spatele comportamentelor? Pentru că, identificând
nevoile copilului, ştim mai bine ce să-i oferim astfel încât el să se simtă confortabil, iubit, şi
să se poată dezvolta. Nu mai trebuie spus că astfel, comportamentele cu ajutorul cărora
copilul încerca să-şi satisfacă nevoia (şi care ne deranjau) vor dispărea.

2. Timpul petrecut cu copilul trebuie să fie predictibil, copilul să ştie că se poate baza pe
dvs., că sunteţi acolo, disponibil, că asta nu se schimbă în funcţie de orice situaţie neprevăzută
sau de stările părintelui. Bineînţeles că există la fiecare dintre noi zile mai bune sau mai rele,
momente în care suntem trişti sau supăraţi sau în care apare ceva important şi urgent.
Majoritatea zilelor însă trebuie să îi dea copilului siguranţa că vom trăi împreună momentele
speciale, mult aşteptate, şi sentimentul că are control asupra celor ce urmează să i se întâmple.

3. Să fie interesant şi atractiv pentru copil.


Este important ca timpul petrecut cu copilul să fie plin de activităţi care îi plac copilului,
activităţi care să îl stimuleze, pe care le poate alege, potrivite cu vârsta lui, creative, care
respectă atât potenţialul cât şi preferinţele copilului. Joaca şi explorarea îl dezvoltă pe copil.

4. Să educe abilităţi esenţiale pentru viaţă.


Părintele are responsabilitatea de a-l învăţa pe copil să îşi construiască o viaţă împlinită.
Copilul învaţă din familie să îi placă propria persoană, să aibă aşteptări realiste faţă de sine şi
faţă de ceilalţi, să dezvolte relaţii sănătoase cu ceilalţi, să gestioneze eşecurile sau
schimbările, să aibă interese variate şi curajul de a încerca. Astfel de abilităţi sociale şi
emoţionale asigură ingredientele necesare construirii unei vieţi împlinite. Ele se învaţă de mic,
prin exemplul adulţilor din viaţa copilului dar şi prin experienţele de învăţare pe care părinţii i
le oferă

Altfel spus, este de preferat sa petreci 30 de minute pe zi timp de calitate cu copilul decat sa
stai cu el 8 ore pe zi, timp in care sa ai alte ocupatii si sa fii cu gandurile in alte parte. Fiecare
minut pe care il petreci cu copilul fiind prezent/a 100%, bucurandu-te de bucuriile lui si
impartasindu-i trairile va apropie si va intareste relatia.

Si, pentru ca celor mici le place atat de mult sa se joace in aer liber, profitati de vremea
frumoasa pentru a petrece timp de calitate afara.

Iata, asadar, cum poti petrece timp de calitate cu copilul chiar si dupa ce acesta (re)incepe
scoala sau gradinita, dupa vacanta de vara:

1. Profita la maximum de drumul dinspre si spre casa. Cauta sau inventeaza diferite joculete
care sa va distreze si sa va creeze o buna dispozitie. De exemplu, un joculet pe care mi l-am
inventat eu insami cand eram mica si pe care il jucam cu sora mea, in drum spre scoala, este
urmatorul: ne uitam la numerele de inmatriculare ale autoturismelor si cautam ce cuvinte
sugereaza sau s-ar potrivi mai bine cu literele de pe numerele respective.
Mai multe idei despre cum poti transforma in timp de calitate un drum pe care trebuie sa-l faci
impreuna cu cel mic gasesti in acest articol:

Cum transformi un timp pierdut in timp de calitate cu copilul. Distractia de pe drum

2. Nu te grabi sa ajungi acasa. Opreste-te cu copilul intr-un parc in drum spre casa si lasa-l sa-
si elibereze energia la locul de joaca. Cei mici au nevoie de multa miscare de care nu
intotdeauna au parte la gradinita, scoala sau afterschool.

3. Desenati pe asfalt. Alegeti un loc in parc, in parcarea din spatele blocului sau intr-un alt loc
mai putin circulat de masini si desenati tot ce va trece prin minte. Poti folosi aceasta activitate
pentru a intari cunostintele noi dobandite de copil sau pentru a-l ajuta sa-si exprime emotiile
sau vreo suferinta despre care ii este greu sa vorbeasca, daca este cazul.

4. Adunati frunze, castane, ghinde, pietricele sau orice alte materiale naturale din parc sau pur
si simplu de pe strada, de sub copacii din drumul vostru spre casa. Este o activitate ce
presupune atentie, miscare si care poate fi prelungita si acasa: cele mai frumoase „exponate”
pot fi amenajate intr-o miniexpozitie sau puteti folosi aceste materiale pentru a crea diferite
aplicatii.

5. „La vanatoare de…” orice obiect sau material mai mult sau mai putin rar. Acest joc poate fi
practicat oriunde poti gasi asemenea materiale sau imagini. De exemplu, puteti cauta un trifoi
cu patru foi, o frunza uriasa de artar, o frunza care sa aiba pe ea minim 3 culori, o piatra ovala
sau patrata etc.

6. Daca ai un copil suficient de mare incat sa aiba rabdare sa stea alaturi de tine pe banca sau
pe bordura unui trotuar cel putin 10-15 minute, poti avea scurte discutii care sa va mentina
comunicarea la un nivel profund. Ai grija ca intrebarile pe care le pui sa fie deschise, adica sa
presupuna un alt raspuns decat „da” sau „nu” si sa elimini orice atitudine de judecata si
critica.

7. Profita de vremea frumoasa si de timpul petrecut in aer liber pentru a va relaxa


impreuna. Intr-o societate in care toata lumea se grabeste si este afectata de stres, este o
necesitate sa-ti inveti copilul sa se relaxeze dupa o zi plina. Asa ca puteti merge intr-un parc
sau cel putin intr-un loc mai linistit, sub un copac, si puteti practica scurte exercitii de
respiratie, scurte meditatii si scurte exercitii de prezenta. Chiar si 5 minute de relaxare in acest
mod te va ajuta si pe tine si pe cel mic sa aruncati gandurile negative acumulate peste zi si a
ajungeti acasa linistiti si echilibrati.

Pentru ca sa iti fie mai usor sa pastrezi o comunicare constanta cu copilul, poti sa iti
organizezi programul saptamanal in asa fel incat sa-ti programezi cate o activitate speciala in
aer liber pe zi.

Acest lucru te va ajuta sa faci aceste activitati, insa pentru ca timpul petrecut cu cel mic sa fie
de calitate, mai este nevoie de ceva. Este nevoie de prezenta ta totala in acele momente alaturi
de copil,orice ar face. Pur si simplu, inchide-ti telefonul sau da-l pe silentios si uita de griji si
probleme pentru 30 de minute-o ora sau cat va permite timpul. Cu siguranta, dupa o
saptamana petrecuta in acest fel, vei observa o imbunatatire a comunicarii cu copilul.