Complementul

Complementul este o parte secundară de propoziție,

care determină un verb, un adjectiv, un adverb sau
o interjecție cu funcția de predicat.

pe cine? ce?

cui? despre cine? despre

ce? la cine? la ce? pentru

cine? cu cine? cu ce?

de cine? de ce?

Complementul unde? de unde? pe unde?

răspunde la pâna unde? încotro?

întrebările: când? de când? până când?

cât timp?

cum? în ce fel? cât?

din ce cauză? din ce

pricină?

în ce scop? cu ce scop?

 Să mergem în camera noastră. (în

camera complement, determină verbul să mergem)
 Mașina roșie ca focul este a mea. (ca
focul complement, determină adjectivulroșie)
 Mașina merge mai repede decât trenul. (decât
trenul complement, determină adverbul mai repede)
 Hai la masă. (la masă complement, determină
interjecția hai)
Complementele care determină un adjectiv sunt
precedate de prepoziții sau de adverbe de
comparație (cât, ca, decât). Complementele care
determină un adverb se exprimă prin adverbe (așa,
cam, destul, destul de) sau substantive ori
pronume precedate de adverbe de comparație (cât,
ca, decât).

Clasificarea complementelor

Complementele se împart în două clase:

circumstanțiale și necircumstanțiale.

Complementele circumstanțiale (cuvântul

circumstanțial înseamnă împrejurare) arată
împrejurările în care se petrece acțiunea exprimată
de verbul determinat și se împart în complemente
circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de
scop, condiționale, concesive și consecutive.

Cele necircumstanțiale arată obiectul asupra căruia

se efectuează acțiunea sau obiectul căruia i se
acordă ceva și se împart în complemente directe,
indirecte și de agent.
 Locul complementului în propoziție

De obicei, complementele stau după cuvintele

determinate. Există și cazuri în care complementele
(complementele direct) stau înaintea cuvântului
determinat.

 Pe ea am văzut-o în autobuz.
 În autobuz am văzut-o pe ea.

Punctuația complementului

! Complementul direct și cel indirect nu se despart

niciodată prin virgulă de verbele determinate.

Complementele aflate în raport de coordonare se

despart sau nu prin virgulă între ele conform regulilor
de punctuație descrise la Punctuația conjuncțiilor.