Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bugetul public reprezintă documentul - program prin care statul prevede anual mărimea
şi structura veniturilor şi cheltuielilor din cadrul economiei publice. Astfel, veniturile se înscriu
după conţinutul lor fiscal sau nefiscal şi după sursa de provenienţă, în cadrul fiecarei subdiviziuni
stabilindu-se nivelul încasărilor. La rândul lor, cheltuielile se înscriu, după conţinut şi după
destinaţia pe care o capătă (pe domenii de activitate, ramuri sau subramuri), stabilindu-se nivelul
acestora.
Prin bugetul public se stabileşte un raport între veniturile publice, care sunt în principal
impozite şi taxe, şi nevoile sociale, urmărindu-se evitarea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale
asupra membrilor societăţii. Pe baza puterii de contributie a subiecţilor impozabili se stabileşte
măsura în care este bine să se satisfacă nevoi generale, care pot fi utile, necesare sau indispensabile.
Astfel, prin bugetul public se poate stabili un echilibru între nevoile colective şi mijloacele cu care
se acoperă. Printr-un buget bine alcătuit, Parlamentul şi Guvernul pot avea o imagine de ansamblu,
aproape exactă, asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale create în
economia financiară şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor.
a) bugetul public este un act de previziuni, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ
şi comparativ de venituri publice, adică indică sursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora
exprimate în cheltuieli;
b) bugetul public este un act de autorizare prin care puterea executivă este împuternicită de
puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
c) bugetul public este un act anual, anul bugetar ca perioadă de exerciţiu financiar este cel
mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea şi se poate urmări execuţia veniturilor
şi cheltuielilor.
Fiecare din componentele sistemului de bugete prin care se stabilesc resurse şi cheltuieli
publice se aprobă printr-o lege: legea bugetului de stat; legea bugetului asigurărilor sociale de stat;
bugetele locale.
Prin bugetul public studiem finanţele publice care exprimă fluxuri financiare privind
formarea resurselor băneşti publice şi fluxuri financiare ce se degajă în procesul de gestionare a
acestor resurse. În cea mai mare parte, aceste fluxuri sunt de forma prelevărilor şi transferurilor prin
care statul şi colectivităţile locale îşi constituie resursele băneşti necesare desfăşurării activităţii
specifice, prin cheltuieli.
La nivelul fiecarui stat se elaborează mai multe categorii de bugete corelate care
alcătuiesc un sistem. Sistemul bugetar este diferenţiat în funcţie de structura organizatorică a
fiecarui stat. În cazul statelor unitare, ca de exemplu Franta, Olanda, Spania, România etc., structura
sistemului bugetar cuprinde un buget al administraţiei publice centrale şi bugete locale, care
corespund unităţilor administrativ - teritoriale. În cazul statelor de tip federal, ca S.U.A., Germania,
Elveţia, Canada etc., se impun mai multe verigi cum sunt bugetul federal, bugetele statale şi apoi
bugetele locale proprii fiecărui stat membru al federaţiei.
Bugetul de stat are un rol complex care include mai multe componente: financiară şi
economică; alocativă, redistributivă şi de reglare.
Rolul alocativ se referă la finanţarea serviciilor publice, decurgând din funcţiile pe care şi
le asumă statul. Conţinutul acestui rol constă în repartizarea resurselor fiecărui an bugetar pe
destinaţii ce rezultă din îndeplinirea funcţiilor statului ca instituţie suprastructurală, dar, cel puţin
parţial, şi din postura sa de agent economic.
Rolul redistributiv are în vedere utilizarea unor părţi din produsul intern brut mobilizate
prin impozite şi taxe şi distribuite prin intermediul cheltuielilor pe care le face statul. Conţinutul
acestui rol constă în deplasarea unor cote de putere de cumpărare între componentele structurale ale
societăţii în general, respectiv ale economiei în particular. Impozitul pe dividende, de exemplu,
afectează negativ puterea de cumpărare a posesorilor de titluri, adică a unui segment de populaţie
despre care se poate presupune că, făcând invesţitii, şi-au putut asigura consumul pe care ei înşişi îl
consideră satisfăcător sau, cel puţin, îl considerau satisfăcător la un moment trecut, atunci când au
economisit. Din surplusul de venit generat de investiţie (dividendele) statul preia o cotă, un anumit
cuantum de putere de cumparare, pe care o transferă către alte segmente de populaţie, în general
Începând din anul 1993, prin Legea bugetară se nominalizează şi se anexează la bugetul
de stat lista veniturilor publice care trec integral în fiecare din cele două componente: bugetul de
stat şi bugetele locale. De asemenea, se stabilesc sumele defalcate din impozitul pe venitul global al
persoanelor fizice care se încasează de bugetele locale, pentru fiecare destinaţie în parte.
Bugetele judeţene reprezintă o verigă distinctă în cadrul bugetelor locale. Ele cuprind
venituri şi cheltuieli finanţate pentru obiective şi acţiuni de interes judeţean.
Universalitatea bugetului
Unicitatea bugetară
Conform acestui principiu, toate veniturile şi toate cheltuielile publice se înscriu într-un
singur document. Astfel, bugetul public, prin unicitatea documentului, asigură o prezentare de
ansamblu şi deci o cunoaştere clară a situaţiei finanţelor publice, adică a surselor de venituri şi a
destinaţiei cheltuielilor, precum şi a formei echilibrate sau deficitare a bugetului. Astfel, se pot
examina veniturile şi cheltuielile, permiţând parlamentarilor să emită judecăţi de valoare asupra
structurii şi volumului cheltuielilor propuse de Guvern, pe baza cărora se pot lua decizii de amânare,
respingere a unor cheltuieli inoportune sau de modificare a unora dintre ele. Totodată, unitatea
bugetară permite exercitarea controlului de către Parlament asupra politicii Guvernului privind
Neafectarea veniturilor
Anualitatea bugetului
Specializarea bugetară
Principiul echilibrului bugetar prevede că bugetul public trebuie să fie echilibrat, adică
balansat: veniturile publice să acopere cheltuielile publice.
În practica economică s-au întâlnit şi se întâlnesc adesea situaţii în care dificultăţile
economiei, conjunctura nefavorabilă, amploarea angajării cheltuielilor publice etc. au făcut şi fac
imposibilă aplicarea principiului echilibrului bugetar.
Publicitatea bugetului
Acest principiu are în vedere că bugetul public să fie adus la cunoştinţa opiniei publice
prin mijloace de publicitate. Bugetul statului este cunoscut prin mass-media încă din faza de proiect
şi din timpul dezbaterilor parlamentare.
După adoptarea ei de către Parlament, legea bugetară se publică în Monitorul Oficial şi
în culegeri legislative.
1.4. Competenţele aprobării bugetelor publice anuale
a) Bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale se aprobă de către Parlament, prin legi separate
Aprobarea bugetului trebuie să aibă loc înainte de începerea anului bugetar la care se
referă. Conform prevederii Constituţiei, dacă Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor
sociale de stat nu au fost aprobate cu cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se
aplică în continuare bugetele anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.
Proiectul de buget local pentru anul următor este întocmit de către primar sau
preşedintele consiliului judeţean, care-l supune spre aprobare consiliului local, o dată cu contul de
încheiere a exerciţiului bugetar anului expirat, încheiat.
capitalei
Bugetul
3, 4, 5 si 6
Bugetul propriu al
BUGETE INTOCMITE LA
municipiului Bucuresti
Fig. 1.1. Structura sistemului bugetar dupa nivelurile de proiectare si executie ale bugetelor in Romania
NIVELURI LOCALE
Bugetele localitatilor
Bugetele comunelor
administrativ -
teritoriale
Bugetele oraselor
Bugetele municipiilor
Fondul de Sanatate
Fondul de Somaj
NIVEL CENTRAL
Bugetul CNVM
Bugetul Presedintiei
Bugetul Parlamentului