Principiile fundamentale ale dreptului international

Aspecte generale

Dreptul international, ca oricare alta disciplina juridica, reuneste anumite principii

generale formate ca rezultat al abstractizarii elementelor fundamentale ale
normelor juridice care intra in componenta acestui drept.

Principiile fundamentale au aparut si s-au dezvoltat in cadrul raporturilor dintre

state, odata cu aparitia si dezvoltarea dreptului international, de-a lungul diferitelor
epoci istorice, reflectand conditiile si cerintele sociale economice corepsunzatoare
acestor epoci.

Atat numarul principiilor ca si continutul, respectiv sfera lor de aplicare se afla

intr-o continua dezvoltare. Termenul de principiu desemneaza in limba latina
“inceput”, “origine”, “element fundamntal”.

In teoria dreptului, principiile reprezina idei conducatoare, diriguitoare, ale

intregului sistem de drept. Apar ca axiome, rezultate din constinta juridica a
societatii, reflectand un set de nevoi sociale, relevante la un moment dat.

Exista, prin urmare, o influenta in sens dublu, adica: principiile, in calitate de

coloana vertebrala a dreptului, ordoneaza in jurul lor intregul sistem de drept, fiind
la randul lor modelate de impulsurile sociale ale comunitatii, care, se exprima prin
constinta juridica a acesteia.
 Caracterele/Caracteristicile principiilor fundamentale

- interdependente

- nu se ierarhizeaza

a. Maxima generalitate ( reprezinta abstractizarea a ceea ce este esential din

intregul sistem al dreptului international public, avand rol diriguitor si
dominant pt acest sistem )
b. Universalitatea ( data de faptul ca aceste principii fundamentale sunt
rezultatul acordului de vointa al quasi majoritatii statelor si se extind chiar si
la alte subiecte de drept international )
c. Obligativitatea ( se exprima prin tratate sau cutume )
d. Imperativitatea ( norme de “Jus cogens” = norme de la care nu se poate
deroga, decat prin principii care au forta juridica similara )
e. Confera expresie si protejeaza o valoare fundamentala in raporturile dintre
subiectele dreptului internatonal
f. Sistemicitatea ( respectarea unui pirncipiu atrage dupa sine respectarea
celorlalte. Incalcarea uni principiu atrage dupa sine incalcarea celorlalte)
 Principiile propriu-zise

Sediul Materiei:

- Carta ONU ( 1945 )

- Declaratia Adunarii Generale a ONU ( 1970 ) referitoare la principiile dreptului

international privind relatiile de prietenie si cooperare dintre state potrivit Cartei
ONU

- Actul final al Conferintei de la Helsinki ( 1975 ) ( Conferinta pentru Securitate si

Cooperare in Europa, devenita Organizatia pentru Securitate si Cooperare in
Europa )

Principiul suveranitatii

Este un atribut esential al statului si consta in suprematia puterii de stat in plan

intern si independenta acestuia in plan extern fata de orice alta putere.

Se manifesta in independenta statului in toate domeniile vietii politice, economice,

sociale, culturale si altele, concretizandu-se in stabilirea si infaptuirea politicii
interne si externe proprii, independente.

Cele 2 laturi ale suveranitatii constituie un tot unitar, dand expresie legaturii
existente intre politica interna si cea externa a unui stat.

Trasaturile esentiale ale suveranitatii:

- indivizibilitatea ( nu poate fi fragmentata, atributele ei nu pot apartine mai multor

titulari )

- inalienabilitatea ( nu poate fi abandonata sau cedata altor state sau entitati

internationale )

- exclusivitatea ( teritoriul unui stat nu poate fi supus decat unei singure

suveranitati )
- caracterul originar si plenar ( suveranitatea apartine statului, nefiindu-i atribuita
din afara, iar prerogativele puterii de stat cuprind totalitatea domeniilor de
activitate(politic, economic, social, cultural) )

Toate aceste trasaturi au cunoscut evolutii semnificative in timp.

Continutul suveranitatii ( egalitatea suverana ):

- statele sunt egale dpdv juridic

- fiecare stat se bucura de drepturile inerente deplinei suveranitati

- fiecare stat are obligatia de a respecta personalitatea altor state

- integritatea teritoriala si independenta politica sunt inviolabile

- fiecare stat are dreptul de a-si alege propriul sistem politic, social, economic si
cultural, precum si dreptul de a se devolta in mod liber.

- fiecare stat are obligatia de a se achita pe deplin si cu buna credinta de indatoririle

internationale, precum si de a convietui in pace cu alte state.

- dreptul de a-si stabili legile proprii, de a defini si conduce liber relatiile sale
internationale, de a fi sau nu parte la tratate de alianta, dreptul de neutralitate.

- egalitatea se refera la faptul ca statele au o capacitate egala de a dobandi drepturi

si obligatii. Aceasta are o dimensiune diplomatico-juridica si o dimensiune
economica, definite de necesitatea asigurarii egalitatii compensatorii.
 Principiul autodeterminarii

Acest principiu face vorbire despre egalitatea in drepturi a popoarelor si despre

dreptul de a dispune de ele insele.

Titularul acestor drepturi, respectiv titularul aplicarii principiului autodeterminarii

este poporul, sau natiunea nu alt subiect de drept internatonal.

Nu poate fi executat un astfel de drept de catre o minoritate nationala.

Toate popoarele au dreptul de a-si hotari singure statutul lor politic, in deplina
libertate si fara amestec din afara.

Principiul neamestecului in treburile interne ( neimixtiunii )

Mai multe secole, amestecul in treburile interne s-a considerat ca fiind un mijloc
licit de conduita internationala.

Revolutia Franceza a afirmat necesitatea neinterventiei poporului francez in afaceri

interne ale altor popoare si inadmisibilitatea amestecului unor puteri straine in
afacerile interne ale Frantei. Ca reactie, legtimarea interventiei este consacrata de
Congresul de la Viena din 1815.

In 1823, doctrina Monroe a prevazut neamestecarea statelor in afacerile SUA.

Continutul neimixtiunii:

- obligatia statelor de a nu interveni in afacerile care tin de competenta nationala

altor state

Potrivit acestui principiu, este exclusa orice forma de interventie, nu numai cea
armata, este exclusa orice forma de amenintare indreptata impotriva peronalitatii
unui stat sau impotriva elemntelor sale componente ( economic, politic, social,
cultural )

O problema a etapei actuale este aceea a interventiei umanitare.