1.

Arhitectura gotica, aria raspundirii, programele funcionale

2.Arhitectura gotica in Franta

3.Catedralele orasenesti din Franta

4. Catedrala Notre-Dame din Paris

5. Arhitectura locuintelor franceze in perioada gotica

6. Arhitectura gotica in Anglia

7. Particularitatile boltilor gotice in Anglia

8. Arhitectura gotica in Italia

9. Ansamblul din Pisa

10 Arhitectura cladirilor gotice publice din Italia

11.Arhitectura gotica in Germania

12.Gotica in tarile nordice- Belgia

13.Arhitectura gotica in tarile Europei de Est

14.Fortificatiile gotica

15.Renasterea italiana, periodizarea

16.Creatia arhitectilor Filippo Bruneleschi

17.Creatia arhitecturala a lui L.B.Alberti

18.Palazzi Medici Ricardi

19.Domul din Florenta, istoria, importanta

20.Creatia arhitectorului Donato Bramante

21.Creatia arhitecturala a lui Leonardo da vinci

23. Creatia arhitecturala a lui Rafael de Santis

24.Bazilica San Petru, istoria proiectarii

25.Renasterea tirzie

26.Creatia arhitectului Andrea Palladio

27.Creatia lui Vignola

28.Arhitectura castelului Caprarola

29.Tractatele de arhitectura

30.Fortificatiile si urbanismul in perioada renasterii

31.Stilul baroc in Italia

32.Creatia lui L.Bernini

33.Creatia lui F.Boromini

34.Baroco in Venezia

35.Barocul Germania

36.Barocul in Austria

37.Reprezentantii barocului vienez

38.Clasicismul in Franta, particularitatile conceptual

39.Arhitectura locuintelor franceze urbane-hotel

40.Resedinta regala din Versalli

41.Colonada Louvre-ului

42.Principalii reprezentati ai clasicismului francez

43.Clasicismul in Anglia

44.Catedrala Sf.Pavel din Londra

45.Clasicismul in Germania

46.Arhitectura medieval din india

47.Arhitectura Mausoleului Taj-Mahal

48.Arhitectura medieval din China

49.Arhitectura arabo-medievala

50.Tipurile de cladiri a arhitecturii arabe.

 1.Arhitectura gotica, aria raspundirii, programele funcionale

Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum și cu alte
biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-lea și
încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp și spațiu, cele mai importante opere arhitecturale
gotice acoperă perioada 1140 - 1500, fiind construite din România până în Portugalia și din Slovenia până
în Norvegia, Suedia și Finlanda. A fost precedată de arhitectura romanică și a fost succedată de arhitectura
renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu Renașterea, începută în Florența secolului al
XV-lea.
Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care este de
fapt o intersecție longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa
numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă
omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât și în alte forme ornamentale.
Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de da o altă dimensiune verticală
clădirilor. Goticul flamboaiant, adică goticul târziu, a fost faza de apogeu artistic a goticului care s-a
remarcat prin exagerarea abundenței detaliilor, în parte pentru a diminua greutatea pe care clădirile gotice
o impuneau, respectiv pentru a încerca o salvare a stilului.
Programe functionale

ARTA GOTICA
- Edificii de mari dimensiuni,
- Biserici foarte luminate cu aspect zvelt,
- Triumf al linilor verticale,
- Bolti de ogive,
- Arce frinte,
- Ziduri ajurate,
- Ferestre mari,
- Arce butante,
- Stilpi descompusi in colonete,
- Sculpturi cu motive din natura,
- Statui in Ronde-Bosse din ce in ce mai studiate,Vitralii.

2.Arhitectura gotica in Franta

-Primele catedrale gotice au apărut în inima Franței, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserica abațială
de la Saint-Denis din Paris, inălțată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui
Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, intre 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale
goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave
si o fațadă admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru și armonie. A doua este catedrala din Chartres,
cu două turnuri inegale. Catedrala din Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta.În sfârșit, cea
mai frumoasă rămâne catedrala din Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franței.
 3.Catedralele orasenesti din Franta

Ca monumente celebre ale stilului gotic in arhitectura bisericeasca, amintim:

In Franta (patria stilului, care, impreuna cu Germania, are cele mai multe biserici gotice) :

- Catedrala Notre-Dame din Paris, construita

intre 1163- 1245 si remaniata in sec. XIV, cu
cinci nave, galerii si un transept;

- La Sainte Chapelle din Paris, construita de

Ludovic cel Sfant in sec. XIII ;

- Catedrala din Reims (catedrala incoronarii

regilor Frantei), construita in secolele XIII-XIV, lunga de 138,70 m, vestita prin decorul ei sculptural, cu
cea mai impunatoare fatada principala din toata arta gotica;

- Biserica manastirii Saint-Ouen tot din Rouen (secolele XIV-XVII), remarcabila prin dimensiunile ei si
prin splendoarea decoratiei sculpturale;

- catedrala din Riga (sec. XIII), socotita in general ca o capodopera a stilului gotic si una din bisericile
cele mai mari din lume (suprafata 8000 m2, lungime 143 m., latimea 65 m. si inaltimea 43 m);

- Catedrala din Laon (sec. XII), cu cele mai frumoase turnuri de tip oriental, socotite printre cele mai
reusite produse ale geniului constructiv francez din Evul-Mediu ;

4. Catedrala Notre-Dame din Paris

Catedrala Notre-Dame din Paris, construita intre 1218-1235. Fatada estede un geometrism perfect, dar
cu cele doua turnuri. Construcţia clădirii cu cinci
nave s-a terminat prin lucrările de pe faţada
vestică. Faţada dantelată şi cele două turnuri
patrulatere de câte 69 m fiecare radiază echilibru.
Intrarea în catedrală se face prin trei porţi bogat
ornamentate, care evocă simbolurile goticului
târziu. Impresia spaţială în interiorul bisericii este
copleşitoare, zidurile ei se înalţă pe trei rânduri de
coloane. De proporţii impozante, 130 m lungime,
45 m lăţime, 35 m înălţime, unde încap până la 10 000 de persoane. Nava principală este împodobită cu
statui şi picturi.
 6. Arhitectura gotica in Anglia

Goticul poate fi considerat cea mai îndrăzneață invenție în domeniul arhitecturii occidentale. Spre
deosebire de romanic, goticul este un stil predominant urban. Construcțiile gotice devin astfel un simbol
al puterii și autonomiei orașelor. Arhitectura gotică avea la bază preocuparea arhitecților pentru distribuția
forțelor care acționează în interiorul structurii clădirii, pe care aceștia le-au direcționat de-a lungul
coloanelor, grinzilor și contraforturilor exterioare.

Catedrala din Canterbury din Canterbury, Kent este una dintre cele mai faimoase construcții religioase
creștine din Anglia .Primul arhiepiscop a fost Augustin de Canterbury, fost abate al abației benedictină Sf.
Andrei din Roma a fost trimis de Papa
Grigore I cel Mare în 597 ca misionar al
Anglo-Saxonilor. Augustin a fondat
catedrala în 602. În 1993, în timpul
investigațiilor arheologice a fost
descoperită sub pardoseala naosului
fundația unei foste catedrale saxone
construită pe un fost drum roman.

Augustin a fondat și mănăstirea Sf. Petru și Pavel din afara zidurilor orasului. Aceasta a fost dedicată Sf.
Augustin și timp de câteva secole a fost locul de înmormântare a multor arhiepiscopi. Abația face parte
din Patrimoniul mondial UNESCO împreună cu vechea biserică a Sf. Martin.
Catedrala din Salisbury este un monument istoric și de arhitectură, al cărui construcție a început în anul
1220. Datorită altitudinii joase a zonei, fundația catedralei a fost construită la numai 1,3 m de sol.
Continuând construcția, nava, transeptul și corul au fost terminate abia în 1258. Aripa vestică a fost gata
în anul 1265, fiind complet terminată abia în jurul anului 1280. Datorită timpului scurt în care a fost
construită, catedrala este construită într-un
singur stil: stil gotic englez timpuriu.
Catedrala se mândrește cu cel mai mare turn
din Marea Britanie și cea mai
mare mănăstire din Anglia. Cele mai
importante elemente componente ale
catedralei sunt: deambulatoriul, mănăstirea,
clopotnița si turnul (123 m – construcția sa
fiind terminată abia in 1320). Deși cea mai
fascinantă parte a catedralei este clopotnița, a
fost și cea care a cauzat cele mai multe probleme. Împreună cu turnul, ar fi adăugat 6397 de tone la
greutatea întregii catedrale.

8. Arhitectura gotica in Italia

În perioada goticului era o ţară slab dezvoltată, fărâmiţată, cu numeroase oraşe-
republici(Florenţa, Veneţia, Siena).

- specificul goticului la constituit existenţa unor

tradiţii artistice deosebite (antichitatea);

- principalul arhitect al perioadei Arnolfo di Cambio;

- goticul italian este mai masiv din punct de vedere
constructiv, mai reţinut din punct de vedere
compoziţional;
- operele se deosebesc şi după modul de folosire al
artelor plastice, principalul gen de artă folosit aici
sunt frescele, ele împodobeau pereţii catedralelor,
bisericilor, capelelor.
Catedrala Santa Maria del Fiore rămasă
neterminată până în perioada renaşterii, aspectul
iniţial al faţadei este cunoscut doar după desene.
Clopotniţa situată separat, 84m înălţime, calmă şi masivă, are o interesantă corelaţie a nivelelor:
al II mai înalt ca primul, al IV mai înalt ca al III, mai scund decât al II. Nivelul cel mai înalt al V
cu ferestre triple, tipic gotice.
Remarcabile sunt catedralele din Siena, Milano. Monumentele gotice civile sunt mai
numeroase, printre ele se numără palatele comunale, castelele, locuinţe modeste, loggiile,
fântânile din pieţele publice. Un loc deosebit îl ocupă cele din Veneţia.
Palatul Dogilor situat lângă catedrala San Marco
- faţadele sunt neobişnuite, parterul ocupat de un vast
portic, arcele se sprijină pe 36 stâlpi cilindrici, scurţi
cu capiteluri dezvoltate, fără bază;
- la colţurile porticului grupuri sculptate;
- etajul este format dintr-o loggie continuă deschisă cu
proporţii mai alungite. Fiecătei arcade de la primul
nivel îi corespunde două arcade gotice ale lodggiei;
- următorul etaj este tratat ca un perete compact,
decorat cu plăci de marmurăde diferite culori situate
pe diagonală.
Palatele de pe Canalul Grande sânt vestite prin
faţade fastuoase, un loc deosebit îl ocupă palatul Ca
d’Ora, decoraţiile căruia au fost cândva aurite.
- de obicei au trei registre verticale, unul central şi
două laterale, părţile laterale cu câte două ferestre înalte distanţate;
- arcele în ogivă cu câte trei patru lobi – influenţe arabe – se sprijină pe coloniţe elegante cu
capiteluri bogat decorate;
- clădirile unt placate cu marmură multicoloră.
În Italia centrală a mai fost creat un nou tip de construcţii gotice târzii, loggile orăşeneşti,
mici încăperi deschise pe trei sau două laturi, acoperite cu bolţi în cruce, serveau pentru diferite
ceremonii publice.
Stilul gotic începe să apropie arta cu idealurile ei estetice de omul real, pregătind astfel
apariţia Renaşterii.

13.Arhitectura gotica in tarile Europei de Est

 Stilul gotic se incadreaza intre secolele XII si XIV, fiind raspandit in toate tarile Europei centrale,
apusene, nordice, ajungand pana in Polonia si in Carpati. Mai putin s-a dezvoltat in Europa de est, dar si
aici vedem ca au fost preluate unele elemente a stilulul gotic. De exemplu castelul Vajdahunyad, situat in
capitala Ungariei, intr-unul din cele mai mari parcuri din Budapesta. El imbina patru stiluri arhitecturale
precum cel romanic, gotic, baroc si renascentist. In Romania stilul gotic a patruns catre mijlocul secolului
XIII. Acest stil s-a impus mai mult in arhitectura religioasa: biserica Sfantul Bartolomeu din Brasov,
bisericile din Prejmer si Bistrita si mai tarziu biserica evanghelica din Sebes, in secolul XV, Biserica
Neagra din Brasov, Catedrala Sfantul Mihail din Cluj-Napoca; elemente gotice intilnim si in castelul
Peles din Sinaia.

9. Ansamblul din Pisa

Acest complex este, cred, unic printre modele ale complexelor europene continentale.

Campo dei Miracoli. Una dintre cele mai faimoase şi admirate pieţe din lume, a fost solicitată de
guvernul oraşului într-un moment când Pisa se afla în cea mai înfloritoare perioadă a sa. Este formată
dintr-un complex de patru clădiri, construite de către arhitecţii cel mai geniali ai acelei epoci, într-un stil
unic, Pisa Romanic, cu rânduri alternative de piatră albă şi gri-verzui.

Domul din Pisa (Duomo di Pisa) a fost construit între

secolele XI şi XII, dar mai târziu a fost supus unor
diverse lucrări de restaurare, în special după marele
incendiu din 1595. Faţada prezintă patru rânduri de
coloane și decorațiuni din marmură colorată în partea
inferioară. Toate suprafeţele externe sunt accentuate de
linii orizontale de negru şi alb, cu o cupolă eliptică de
influenţă islamică. Interiorul formează o cruce latină,
fiind împărţit în cinci nave de către coloane de granit.
Decorațiunile originale au fost distruse aproape toate în
timpul incendiului din 1595.

Turnul înclinat (Torre Pendente) reprezintă unul din simbolurile Italiei în întreaga lume. Conceput ca un
turn-clopotniţă pentru catedrală, construcția sa a început în 1174 pe baza unui proiect al lui Bonanno
Pisano. Acesta a fost finalizat în secolul XIV. Turn rotund compus dintr-o bază cu arce ce susțin şase
loggia și care culminează cu o elegantă cameră unde se gasește clopotul.Înca din anul 1185 turnul a
început să arate semne de înclinare, lucru ce a provocat stoparea lucrărilor pentru aproape un secol. În
anul 1990 turnul a fost închis pentru lucrări de restaurare.

Baptisteriul (Battistero di San Giovanni). Lucrările pentru construirea unui Baptisteriu nou au început în
1152 . Construcţia a durat până la sfârşitul secolului al XIV-lea si de lucrări s-au ocupat diverși arhitecţi,
explicând amestecul de stiluri romanic si gotic. Forma baptisteriului a trebuit să evoce forma Sfântului
Mormânt. În secolul al XII-lea, Nicola si Giovanni Pisano au schimbat clădirea originală, prin
completarea acesteia cu o coroană de arcuri. În interior, se poate admira frumoasa fântană folosită pentru
botez şi, lângă altar, amvonul, lucrarea marelui Nicola Pisano.
 11.Arhitectura gotica in Germania

În Germania, goticul pătrunde mai tarziu, influențat de monumentele franceze. Cele mai cunoscute opere
gotice sunt:domurile din Koln, Nurnberg si Bamberg.
Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-
hală", cu trei nave de înălțimi egale

Imperiul german nominal era format dintr-un mare

număr principate feudale, comitate, şi alte regiuni.

- construcţiile gotice au un caracter specific –

materialul de construcţie este cărămida, ceea ce le
deosebeşte de celelalte prin culoare, factură, laconism
accentuat şi masivitatea formelor;

- apariţia goticului datează din sec XIII.

Biserica Sf. Elisabeta din Marburg – primul monument tipic al goticului timpuriu.
Construcţie împărţită în trei nave, cu o singură sală, cu bolţi în cruce suţinute de stâlpi cu câte
patru coloane adosate.
Catedrala din Freiburg(Breisgau, Germania) biserică bazilicală gotică.
- interiorul format din trei nave, nava mediană nu prea înaltă - 25m, cu navele laterale
neobişnuit de largi - 9m(faţă de cea centrală - 11m), împărţită în două nivele crează o impresie
sumbră;
- turnul cu fleşă ajurată(compusă din grinzi de piatră) al faţadei de apus este construit în sec
XIV, turnul reprezintă unul din cele mai importante prototipuri ale goticului german.

14.Fortificatiile gotice

Arhitectura gotica domina sculptura si artele decorative. Progresele tehnicii in constructia au ajutat
catedrala sa-si inalte boltile pe ziduri din ce in ce mai subtiri care nu necesitau fortificatii suplimentare,
strapunse de ferestre din ce in ce mai mari. Bolta catedralei este sustinuta de arce ogivale sau frante, care
ii permit sa se inalte ca niciodata pana acum. De asemenea catedrala gotica aduce inca un element de
noutate, si anume arcurile butante sau arcuri de sustinere, care sprijina zidurile laterale ale catedralei pt ca
acestea, prin subtirimea si golurile lasate de ferastre, sa nu se surpe.

Anumitor zone din Europa, în care biserica, în afară de funcţia de cult, este destinată şi apărării
comunităţii în vreme de primejdie, scop pentru care multe biserici in stil gotic au fost dotate cu amenajări
defensive, uneori foarte dezvoltate, adică incinte întărite cu turnuri de apărare şi bastioane, coridoare de
apărare, ferestre de tragere, guri de aruncare, ele erau inconjurate cu ziduri duble, triple si santuri de apa.
 12.Gotica in tarile nordice- Belgia

Aflându-se la nord de Franţa, arhitectura Belgiei a fost influenţată de goticul francez.

Biserica Notre-Dame du Sablon (în olandeză : Onze-Lieve-Vrouw zece Zavel ) este o clădire religioasă
situat de-a lungulSablon din Bruxelles . Este doar din XVIII -lea secol in mod specific de la 08 mai 1716 o
înregistrare scrisă a numelui găsit Our Lady of Victorii , care era deja
în uz la acea vreme printre oameni, pentru că am crezut, în mod greșit , a
fost infiintata pentru a sarbatori victoria lui Duke Ioan I -a batalia de la
Worringen .

Altarul este luminat de unsprezece lancets unor paisprezece metri de

mare, separate de stâlpi fasciculat . Lancets mai jos sunt pictate arcade
de lucernă. Aceste picturi de sfinți au fost efectuate de către Julien Van
der Plaetsen în 1867, în conformitate cu resturile de vopsea originale,
găsite în 1859, când sa retras lapte de var pe care le-a ascuns.Acestea au
fost însoțite de numele donatorului, un membru al liniei de Clutinc și
data (1435), pentru afirmând că această parte a bisericii a fost
finalizată. În aceste picturi sunt panouri mici historiated. În spandrels ale
arcadelor au fost sculptate cu grijă scene biblice mici, din păcate greu
pentru a vedea. Altarul neo-gotic în 1884. Corul este foarte luminos datorita ferestrelor sale. Cei de
absidei au fost efectuate de către Samuel Coucke Bruges în 1864-1865. În ceea ce privește cele două
golfuri drepte, ele sunt datorate Louis-Charles Crespin și maestru sticlar Ferdinand Prosper Colpaert. Ele
datează din 1934 și sunt dedicate frății de Saint-Hubert și Saint Wivine și Cavalerii Sfântului Mormânt.

Nava are o navă centrală flancat de patru nave . Aceasta este împărțită în șapte compartimente: cinci
-lea
golfuri planificate inițial și două Deschiderile suplimentare construit în al XVI-lea începutul secol.

21.Creatia arhitecturala a lui Leonardo da vinci

Leonardo da Vinci a prezentat ideea „orasului ideal”, care prevedea

reconstructia totala a orasului Milano. Imbold pentru capodopera sa a fost
ciuma care a cuprins orasul anterior. Orasul lui Leonardo era inzestrat cu
sisteme de canalzare, strazile erau late, cladiri elegante cu acrcade mari si
piloni. El a prevazut cele mai mici detalii, locurile speciale pentru animale
si o noua directie a constructiei cladirii. Pentru ca proiectul prevedea
reconstructia intregului oras, nu a fost implementat.

În 1502, Leonardo da Vinci a desenat un pod suspendat, parte a unui

proiect mai amplu pentru sultanul Baiazid II, podul fiind destinat să
traverseze intrarea în Bosfor, cunoscută drept Cornul de Aur. Baiazid nu a
acceptat proiectul, considerându-l irealizabil. Concepția lui Leonardo a fost reînviată în 2001, atunci când
podul Vebjørn Sand Da Vinci Project, ce se baza pe ideea sa, a fost realizat în Norvegia.
 15.Renasterea italiana, periodizarea

Primele manifestări ale Renaşterii au avut loc în Italia. După Pacea de la Lodi (1454), a intervenit un
echilibru între diversele forţe politice, ceea ce a dus la o perioadă de relativă linişte şi, în consecinţă, la
dezvoltarea economică a oraşelor din centrul şi nordul Italiei, favorizând înflorirea artei şi literaturii,
încurajată şi susţinută financiar de bogatele şi influentele familii Medici din Florenţa, Este din Ferrara,
Sforza din Milano precum şi de ducii de Urbino, dogii veneţieni şi de papalitatea romană.

În arhitectura Renaşterii se pot deosebi două tendinţe:

O primă tendinţă este caracterizată prin folosirea formelor de expresie ale antichităţii. Aceasta se
realizează în jurul anului 1500, în perioada de apogeu a Renaşterii, prin construcţiile clare şi armonice ale
lui Donato Bramante, şi se răspândeşte în tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de construcţie
coloanele, pilaştrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele, preluate din tratatul de arhitectură al lui
Vitruviu ("De architectura", sec. I î.Hr.), la care se adaugă cupolele (Domul din Florenca, Bazilica Sfântul
Petru din Roma). Faţadele sunt concepute ţinându-se seamă de simetrie şi ordine. Arhitecţii sunt
consideraţi artişti şi aparţin păturii cultivate a societăţii.

A doua tendinţă, proprie mai ales ţărilor nordice, îmbină elementele antice cu tradiţiile stilului medieval,
în care predomină liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Se adaugă ornamente şi arabescuri (în
Spania). Maiştrii de construcţii sunt meseriaşi. Exemple: în Franca, aripa de vest a palatului Luvru din
Paris (1550-1558), realizată de Pierre Lescot; în Germania, castelul din Heidelberg şi primăria din
Augsburg, construită de Elias Holl.

Toate acestea s-au facut simtite in arhitectura multor cladiri si ele au continuat pana in zilele
noastre.Cea mai renumita lucrare a lui Brunelleschi este cupola bisericii Santa Maria dei Fiore,proiectata
in anul 1420,o mare realizare inginereasca,datorata in mare masura tehnicilor romane pe care artistul le-a
studiat.Tot el a fost cel care a enuntat,pentru prima data,legile perspective-desenarea unei scene pe o
suprafata plana,astfel incat desenul sa para a avea adancime,prin indepartarea graduala de prim-plan.

25.Renasterea tirzie

La mijlocul secolului al XVI-lea, Renaşterea Înaltă se schimbă în Italia cu cea târzie. Arhitecţii lucrează
în condiţiile reacţiei feudal-catolice, când se sting idealurile înalte ale Renaşterii, comanditari devenind
marii latifundiari şi prelaţii bisericii catolice. Au fost scrise tratatele teoretice Este fondată Academia
Vitruviană în 1530, membrii căreia tindeau să argumenteze teoretic legităţile arhitecturii Romei antice
studiind tractatul lui Vitruviu.

Se formează canonizarea arhitecturii romane antice, apar tendinţe spre un decorativism în pictură şi
arhitectură.În arhitectură continuă deschiderea spre natură, cu modelarea contextului natural al
amplasamentului. În această perioadă au activat doi mari maeştri, ambii autori ale unor tratate
arhitecturale - Vignola şi Palladio, care le-au elaborat în baza propriilor studii ale vestigiilor antice
romane. .

Arhitectura Renaşterii târzii, cu tendinţe spre pitoresc şi decorativism, a fost apreciată ca manifest al
manierismului, prin care se sustragea atenţia de la problemele sociale.Această tendinţă a condus la
distrugerea înţelegerii sintetice a construcţiei, funcţiei şi plasticităţii. Se folosesc metode de contrapunct
(contrastul), ordinul colosal, care uneşte 2 niveluri (etaje).Este realizată deschiderea către o integrare a
arhitecturii cu natura.
 23. Creatia arhitecturala a lui Rafael de Santis

Rafael Sanzio, cunoscut și ca Rafael sau Raffaello, (n. 6 aprilie 1483, Urbino; d. 6
aprilie 1520, Roma) a fost un pictor și arhitect de seamă al Renașterii italiene, unul din cei mai mari
artiști ai tuturor timpurilor, deși moartea sa prematură a pus capăt unei cariere excepționale.

După moartea lui Bramante, Rafael a fost

numit arhitect-șef de Catedrala Sf.. Peter (a
face, Planul nou Basilica) și terminarea lucrului
început de curte Bramante Vatican cu loggie. În
Roma, el a construit o biserică rotundă în ceea
ce privește Sant Eligio degli Orefichi (din 1509)
și elegant Chigi Capela Biserica Santa Maria
del Popolo (1512-1520). Rafael a construit, de
asemenea, palazzo: povidonă-Caffarelli (1515),
dublu semi-coloane din etajul 2 este rusticizată
la etajul 1 (reconstruita) Brankonio del Aquila
(finalizată în 1520, nu a fost păstrat), cu o fațadă de plastic bogat (ambele - în Roma) , Pandolfini în
Florența (construit de la 1520 de arhitectul proiectului Rafael J. da Sangallo), diferite forme de
constrângere nobil și intimitate de interioare. În aceste lucrări, Rafael legate invariabil de desen și de
relief fațadă decor cu caracteristicile clădirilor învecinate și site-ul, mărimea și scopul de a clădirii,
încercând să dea fiecare palatului, cât mai curând posibil și aspect elegant personalizate.Design
arhitectural interesant, dar a implementat doar parțial de Raphael, este un roman Villa Madama
(1517 constructia a continuat A. da Sangallo cel Tânăr, nu terminat), organic legată de curțile din jur,
grădini și un parc cu terasă.

17.Creatia arhitecturala a lui L.B.Alberti

Leon Battista Alberti (n. 18 februarie 1404 - d. 20 aprilie 1472) a

fost scriitor, arhitect, pictor, sculptor, filozof italian și umanist alRenașterii. În cadrul preocupărilor sale
multiple, putem adăuga și: lingvistica, muzica, arheologia.
Opere arhitecturale
• 1447 sau 1453: Tempio Malatestiano, din Rimini
• 1446 - 1451: Fațada lui Palazzo Rucellai, din Florența
• 1448 - 1470: Fațada lui Santa Maria Novella, Florența
• 1459 - 1462: reconstrucția orașului Pienza (împreună cu arhitectul Bernardo Rossellino)
• 1467: Sepolcro Rucellai, bazilica San Pancrazio, Florența
• 1470 și apoi 1477: altarul bazilicii Santissima Annunziata, Florența

De Re Aedificatoria
Una dintre cele mai de seamă contribuții ale lui Alberti, a cărei influență se extinde peste secole, o
constituie tratatul de arhitectură De re aedificatoria ("Arta de a construi"). Lucrarea are ca punct de
plecare celebrul tratat De re architectura al arhitectului roman Vitruviu (80 sau70 î.Hr. - 15? î.Hr.). Alte
surse literare utilizate includ Platon și Aristotel.

16.Creatia arhitectilor Filippo Bruneleschi

Filippo Brunelleschi , (n. 1377, Florența - d.1446) a fost
un bijutier, inginer constructor, arhitect și sculptor florentin, dintre creatorii Renașterii italiene timpurii.
Alături de Masaccio în pictură, Lorenzo
Ghiberti în sculptură și Donatello, Brunelleschi a
revoluționat arhitectura și arta plastică introducând
în spațiul plastic perspectiva, respectiv, metoda
perspectivei liniare, o metodă rațională, o
convenție prin care se crea un spațiu
tridimensional coerent, omogen și infinit pe o
suprafață bidimensională. Printre operele
arhitecturale care i-au adus faima se găsesc:
Loggia Spitalului Inocenților - Ospedale degli Innocenti - construită de Brunelleschi între 1421 și 1424 în
care, claritatea, simplitatea și linearitatea reprezintă o inovație a timpului și Domul Santa Maria del Fiore,
(Florența, 1420-1436) a cărui cupolă (supranumită „lanterna”) costruită fără proptele de sprijin este
considerată o capodoperă a arhitecturii italiene din Quattrocento (sec. XV).
Activitatea de arhitect
Interesat încă din 1409 de catedrala florentină Santa Maria del Fiore aflată în construcție, îl preocupă
problema cupolei și la concursul din 1418 prezintă un model cu care câștigă din nou concursul, ex-aequo
cu Ghiberti. Calitățile soluției tehnice propuse de el îi sunt recunoscute abea în 1423 când îi este
încredințată în totalitate responsabilitatea lucrărilor. Realizarea cupolei prezenta numeroase probleme și
anume faptul de a fi foarte amplă și la mare înălțime, date care nu permiteau folosirea tencuielii.
Brunelleschi folosește o structură murală constituită din cărămizi dispuse în formă de „spinare de pește”
care permitea înălțarea fără a mai fi nevoie de elemente susținătoare. De asemenea dă cupolei formă
perfectă de arc, întreaga suprafață find împărțită în opt porțiuni. În înaltul cupolei se află candelabrul
circular, care reprezintă elementul central al catedralei.
Cu această lucrare, Brunelleschi pune bazele arhitecturii renascentiste: a fost inițiatorul noii tehnici,
învățată din studiul monumentelor antice, care i-a permis să ridice maiestuoasa cupolă fără a fi nevoie de
armături dar, mai ales, a fost inițiatorul unei noi ideologii.
Arhitectura lui Brunelleschi este una rațională bazată pe linearitatea prospectivă și pe modularea exactă a
spațiului, de exemplu în Loggia pentru Spitalul Inocenților, construită de Brunelleschi între 1421 și 1424
în care, claritatea, simplitatea și linearitatea reprezintă o inovație a timpului.
În jurul anului 1423 Brunelleschi începe realizarea Bisericii San Lorenzo care va fi terminată în 1428,
odată cu construirea Sacristiei. În interior, biserica este compusă din trei navete despărțite de arcuri care
reiau motive din Loggia și care dau iluzia de profunzime a spațiului. Sacristia este un intrând cubic cu
cupola în formă de emisferă împărțită în 12 porțiuni.
Între 1430 și 1444, Brunelleschi realizează pentru familia Pazzi, Capela din Santa Croce. În 1444,
Brunelleschi realizează lucrări pentru a reconstrui Biserica Santo Spirito impunătoare și monumentală.
Activitatea lui Brunelleschi nu se limitează la câmpul arhitecturii religioase: acesta a fost arhitect și
inginer militar, inventator al unor mașini, arhitect civil (contribuie la construirea Palatului Parte Guelfa și
realizează partea centrală aPalatului Pizzi – 1440).

18.Palazzi Medici Ricardi

Cladirea este o lucrare de Michelozzo , comandat de către patriarhul de soarta Medici , Cosimo cel
Bătrân . La prima Cosimo a cerut pentru un proiect de Brunelleschi , dar, fiind un politician fin, desfăcut-
o pentru prea mult măreția ei, care cu siguranță s-ar fi provocat invidia toți concetățeni (dă Vasari că
proiectul a fost prea somptuoase și magnific , chiar dacă declarațiile de Vasari gasit nici o altă dovadă cu
privire la existența proiectului de Brunelleschi). Scrupule sale, de altfel, nu au fost nefondate, având în
vedere că doar 10 de ani mai devreme, din cauza taxei de
tiranie din partea adversarilor săi politici, a suferit
închisoare în Palazzo Vecchio și exil în regiunea Veneto,
din care, cu toate acestea, a fost rechemat la Florența, cu o
mulțime de satisfacție pentru popularul aclama.

Palatul a fost și este situat într-o locație strategică la

intersecția Via Larga (acum Via Cavour ) și Via de 'Gori,
aproape de bisericile protejate de familie ( San
Lorenzo și San Marco) și Duomo . Intreaga zona este acest
numește "Neighborhood Medici."

Michelozzo a atras de la rigoarea clasica

de Brunelleschi pentru a purifica și îmbogăți tradiția de
florentin gotic mucegai. Forma clădirii original a fost
aproape cubică, cu o curte centrală de la care un portal care
permite accesul la grădină, înconjurată de ziduri înalte.

Fațada sa este o capodoperă de simplitate și eleganță, toate aceste personaje "excepțional", ca utilizarea
de piatra cioplita , care în evul mediu a fost în mod normal rezervat pentru clădiri publice, care a găzduit
un guvern oraș. Exteriorul este apoi împărțit în trei nivele, separate de cadre cu dinții în creștere de la
margine la etajele superioare. În schimb, din piatra cioplita este dimensionată astfel încât să fie foarte
proeminent la parter, mai aplatizat la primul etaj și este caracterizată prin plăci netede și listate doar o
secundă, subliniind, astfel, reducerea trendul ascendent volum, și subliniind o orizontală volume.

La parter exista o loggie colț (pereți în 1517); la etajul de sus, în loc de cornisa sculptat console au fost
mierle că accentuat armata. De-a lungul laturilor de est și de sud se execută o bancă stradă , o
mare soclu de piatră, care a fost folosit pentru motive estetice și practice.

Ferestre cu șprosuri puncta regulat fatada încadrată de un inel arc rotund, cu un medalion în centru cu
" brațele Medici și rozete.Ferestrele sunt ușor diferite între etaje, cu cadre mai largi în partea de sus, astfel
încât pentru a echilibra înălțimea de la etajul inferior.Efectul toate acestea, este de a oferi o mai mare
prioritate parter .
 19.Domul din Florenta, istoria, importanta

Domul Sfanta Maria del Fiore din Florenta. A fost construita pe locul unei alte catedrale, Santa
Reparata, avand drept impuls noile catedrale extraordinare din Pisa si Siena. Peretii sunt acoperiti cu
dungi verticale si orizontale din marmura colorata. Catedrala are doua usi laterale impodobite cu lucrari
ale lui Nanni di Banco Donatello si Jacopo della Quercia. Cele sase ferestre laterale, sunt despartite de
pilastri. Doar cele patru ferestre apropiate de transept permit trecerea luminii. Celelalte doua ferestre sunt
ornate total. Ferestrele din cupola centrala sunt rotunde, lucru specific stilului italian gotic. Podeaua
bisericii, din marmura, a fost pusa in secolul al XVI-lea. Domul, larg de 42 de metri, a fost initial un dom
din lemn, ridicat de Arnolfo di Cambio. Ridicarea cupolei de piatra peste bolta catedralei a adus mai
multe dificultati tehnice. In 1419 s-a tinut o prezentare de
proiecte pentru viitorul dom al catedralei. Brunelleschi si-a
inspirat proiectul din cupola dubla a Panteonului din Roma.
Acesta a proiectat un model de lemn si unul de piatra cu
ajutorul lui Donatello si Nanni di Banco. Brunelleschi a
castigat sustinerea proiectului, insa acesta nu a terminat
proiectul intentionat, pentru a fi sigur ca el va conduce
lucrarile la acesta. Solutiile lui Brunelleschi au fost ingenioase
si unice pana la acea data. Proiectul deosebit octagonal al
domului, asezat pe a un tambur (cilindru) si nu chiar pe
acoperis, a permis ridicarea domului fara a mai fi nevoie de
schele asezata pe podeaua catedralei. Acoperisul conic a fost
incununat cu o cruce purtnad sfinte moaste. Aceasta cruce
ofera domului inaltimea totala de 114.5 metri. Ridicarea
catedralei a inceput in anul 1296 dupa proiectul lui Arnolfo di
Cambio si a fost inheiata in anul 1469 cu sfera si crucea de pe
dom, ale lui Verrocchio. Lucrarile privind fatada au inceput in anul 1876 sfarsidu-se in 1887. Aceasta
fatada neo-gotica din marmura alba, verde si rosie se armoniaza cu intreaga catedrala, insa este excesiv
decorata.

Catedrala urmeaza planul unei basilici, cu o nava si doua abside formand o cruce romana. Nava si cela
doua abside sunt traversate de arce large acompaniate de pilastri care impart nava in trei arcade patrate.
Dimensiunile acesteia sunt imense: lungimea de 153 metri, latimea de 38 metri si de 90 de metri in
dreptul bratelor. Inaltimea arcelor din absidele laterale este de 23 de metri. Inaltimea cupolei centrala,
pana in dreptul ferestrelor domului este de 90 de metri. Interiorul gotic este cavernos, dand senzatia de
gol.
 20.Creatia arhitectorului Donato Bramante

Donato di Pascuccio d'Antonio, cunoscut sub numele de Bramante, (n. 1444, Monte Asdrualdo - d. 11
martie 1514, Roma), a fost un pictor și arhitect italian, considerat, alături de Michelangelo și Rafael, una
dintre cele mai mari personalități artistice
ale Renașterii italiene.

S-a format ca artist în orașul său natal, dar a

început să lucreze la Mantova, Milano, Roma.
Până în 1476, Bramante rămâne la Urbino,
unde este elevul fratelui Carnevale și devine
pictor specializat în construirea unui spațiu
arhitectonic ca fond al unei scene. Influența
lui Melozzo din Forlì se manifestă mai ales în
operele milaneze. Studiul anticelor edificii
clasice și discuțiile cu Leonardo, l-au îndreptat către folosirea formelor arhitectonice clasice, cu scopul de
a crea echilibru și armonie. Un exemplu se regăsește în concepția sa despre orașul ideal, care rezultă un
fel de manifest al noii arhitecturi milaneze, din plin renascentistă.
Ca arhitect, Bramante a fost primul care a reușit să recreeze un edificiu care să conțină toate
caracteristicile clasice, astfel încât a putut fi luat ca model și de către contemporanii săi.
Arhitectură
• Galeria acoperită a Mânăstirii della Pace-Napoli
• Palatul cardinalului Adriano da Corneto-Borgo Nuovo
• Palat-San Biagio sul Tevere
• Tempieto-biserica Sf. Petru-Montorio
• Curtea principală a palatului Vatican
• Reconstrucția Bazilicii Sf. Petru

Tempietto, creatia lui Donato Bramante, poate fi considerat un punct culminant al arhitecturii
renascentiste, in care se regasesc toate principiile si caracteristicile acestei epoci de creatie. Geometria
este clara, planul este un cerc. Cupola cu lanterna puncteaza centralitatea.

In 1506, Donato Bramante a primit de la Papa insarcinarea de a reconstrui vechea bazilica Sfantul Petru
din Roma. El a adoptat in proiectul sau de catedrala un plan central in cruce greaca inscrisa, simetric pe
toate 4 fatadele. Centrul urma sa fie acoperit cu o cupola asemanaoare cu cea a Pantheonului, iar in jurul
ei aveau sa se inalte 4 domuri mai mici, cu 4 turnuri.
 24.Bazilica San Petru, istoria proiectarii

Bazilica a fost construita pe locul legendarei inhumarii a lui Petru. Initial pe aceste locuri a fost
ridicata o mica biserica. Papa Nicolai V, prietenul lui Alberti, i-a comandat lui Bernardo Rosselino,
proiectul unei bazilici noi.

Construirea bazilicei a trecut prin 6 etape:

1. 1452-1454,-Proiectul lui Bernardo Rosselino;

2. 1505,- Proiectul lui Bramante; Fig.1
3. 1514,- Proiectul lui Raffaello Sanzio; Fig.2
4. 1536,- Proiectul lui Antonio da Sangalo; Fig.3
5. 1547,- Proiectul lui Buonarotti Michelangelo; Fig.4
6. 1607,- Proiectul lui D. Fontano si C. Moredna;
1. In 1452-1454 Bernardo Rosselino a inceput constructia bazilicii. A reusit sa puna fundatiile navei
transversale, dar constructia s-a oprid din cauza decesului papei Nicolai V.
2. In 1505 papa Iulius II i-a incredintat lui Bramante proiectarea unei bazilici noi. Conform
proiectului lui Bramante, planul bazilicii avea infatisarea unei cruci grecesti inscrise {cu laturile
egale}, cu abside semicerculare. Din locul intersectiei navelor se ridica o cupola grandioasa, tamburul
careia trebuia sa fie inconjurat de o colonada. Odata cu moartea lui Bramante, constructia inceteaza.
3. Discipolul lui Bramante in constructia bazilicii este Raffael {Raffaello Sanzio}. Proiectul nou al
bazilicii are un plan in cruce latina, cupola se retrage pe plan secundar, iar fatada principala ocupa
locul de frunte in compozitie. Partea de Est a planului repeta planul lui Bramante,cu ceva abateri.
4. Proiectul noi este alcatuit de Antonio da Sangalo in 1536. Constructia bazilicii se reia din nou
pina in 1546.
5. Noul val de dezvoltare a arhitecturii- barocco, este cel mai bine conturat in creatia lui Buonarotti
Michelangelo, ce conducea constructia bazilicii din 1547. Michelangelo se intoarce la schema
planului lui Bramante, dar ii atribuie spatiului de sub cupola {h=123,4m}o insemnatate dominanta. In
acest scop se restring toate incaperile laterale, si sunt eliminate turnurile de la colturi.
6. In 1607, sub autorizatia papei Pavel V, arhitectii Domenico Fontana si Carlo Moderna incep
constructia navei longitudinale,ceea ce transforma planul “cruce greaca” in cruce latina. Domenico
Fontana a decorat fatadele in stil baroccan, dominant in Italia, tot el a introdus in tambur coloanele
duble.

fig. 1 fig. 2 fig. 3 fig. 4

 26.Creatia arhitectului Andrea Palladio

1508-1580, teoretic şi arhitect-practic A. Palladio vedea în

arhitectura antichităţii un ideal pe care-l dorea să-l renască în
edificiile proiectate de el. În operele sale tind spre norma clasică,
spre o simetrie strict a faţadelor şi planurilor. Este recunoscut drept
un maestro al accentelor plastic şi luminoase. El finisează procesul de transformare a castelului feudal în
casă urbană aristocratic, process început de arhitecţii florentineni. În arhitectura sa casa devine o parte a
străzii, element al ansamblului orăşenesc. Palladio a creat un tip de vilă suburbană, în care sunt unite
încăperile de locuit şi de onoare cu cele gospodăreşti, el combină vila cu spaţiul rustic. A lucrat toată
viaţa în Vicenţa, lîngă Veneţia şi doar cîteva clădiri au fost construite în vecinătatea oraşului.

1. Palazzo Cheriegani , 1566

2. Rotonda, lîngă Vicenţa, 1551-1567, o compoziţie în perfectă armonie cu mediul înconjurător. Are o
compoziţie central, cubiformă, cu patru porticuri, ridicate pe postamente cu trepte monumentale,
dominată de o cupolă tronconică, orientate.
3. Teatrul olimpioico.
4. Loggia deli Capitanio în Vincenţa.

27.Creatia lui Vignola

Vigniola (1507-1573) Arhitector-manierist din

Bolonia, care incearca sa ia de la Palladio si Serlio
titlul de cel maiestru a Renasterii tirzii. Operele
sale centrale este Biserica Il Gesu la Roma si
Farnese Vila in Kapraole ce au deschis drumul
spre formare a stilului Baroc. Dupa studii la
Bolonia si Roma si deverse calatorii se intoarce la
Roma unde intra la serviciu lui Pope Julius III, la care cu Georgio Vasari si Bartolomeo Ammannati
construeste dupa modelul vilelor antice villa Giulia(1551-1555). In 1550 Vignola sub conducerea lui
Michelangelo a construit 2 domuri mici la catedrala Sf.Petru, iar dupa moartea capitanului prelungeste
lucrul asupra catedralei. In acelasi timp construieste pe Via Flaminio Biserica din Sant’Andrea della
Valle – prima constructie la care domul are forma ovala, alungita.

In 1568 Vignola incepe lucrul asupra celei mai impunatoare biserici din istorie Ile-Gesu, principala
biserica a Ordinului Izuit. Pentru dobindindirea iluziei unui spatiu vast intern in Ile-Gesu alatura capele,
partea laterala cu naosul. Totusi maestrul nu a izbutit sa termine aceasta biserica pina la moarte,
constructia fiind preluata de Giacomo della Porta. Efectul de iluzia este pre;uata in constinuare si devine
un element al arhitecturi din Baroc.

Alte lucrari lui Vegnola este Villa Giulia pentru Pope Julius III, la Roma (1550-1553). Aici Vignola
lucreaza cu Ammanati. Villa Farnese la Caprarola(1559-1573). Villa Lante la Bagnaia(1566). Bazilica
Santa Maria degli Angeli. Chesia del Gesu, biserica mama a ordinului izuit, care devine o sursa pentru
 fatadele bisericilor din Baroc. Ca multi alti arhitecti Vignola prezinta planuri pentru constructii( ca de
exemplu Fatada din San Petronio )

28.Arhitectura castelului Caprarola

Palatul a fost unul dintre cele mai multe vile

construite de familia Farnese în propriile lor
domenii. A trebuit inițial să aibă caracteristici
defensive așa cum se obișnuia în conacele din zona
Lazio între secolele XV și XVI. Designul pentru o
reședință fortificată a fost inițial
încredințată Antonio da Sangallo cel Tânăr de
Cardinalul Alessandro Farnese, cel Bătrân . Lucrul a
început în 1530 , dar a fost suspendat în 1546 din
cauza decesului Sangallo. Cardinalul Alexandru cel
Tânăr , care a început să se transforme în Caprarola,
a vrut să ia pe bunicul proiectului, astfel, în 1547 ,
el a încredințat construcția la Vignola , dar
activitatea a fost reluată abia în 1559 Vignola
schimbat radical proiectul inițial:. construirea,
menținând în același timp fortificația pentagonal inițial, a fost transformat într-un palat impresionant
renascentist, care a devenit resedinta de vara a Cardinalului și curtea sa. În loc de bastioanele colțul
arhitect introdus din terasele deschise de mari dimensiuni la peisajul rural înconjurător, în timp ce centrul
de resedinta a fost construit în jurul o curte pe două etaje, cu partea superioară din spate ușor. Vignola
ordonat tăierea de deal cu pași pentru a izola clădirea și, în același timp, se integrează armonios cu zona
înconjurătoare; de asemenea, un drum drept, a fost deschis în centrul satului de mai jos, astfel încât să se
conecteze vizual clădirea a orașului și consolida poziția sa dominantă pe întregul sat.

În interiorul reședința de lux a lucrat cei mai buni pictori și arhitecți de timp. Temele picturilor au fost
inspirate de literare Annibal Caro și produse de Taddeo Zuccari, înlocuit ulterior la moartea sa ( 1566 ),
fratele lui Federico Zuccari , de Onofrio Panvinio și Fulvio Orsini .

La vila sunt atașate la "Farnese Gardens" (cu același nume ca și grădinile de familie de pe dealul Palatine
Hill din Roma ), un exemplu splendid degradina Renașterii târzii, realizate printr-un sistem de terasare în
spatele vilei, cocoțat pe un deal de la care proprietate se ridica clădirea și conectate prin Vignola cu
domiciliul prin poduri. Lucrările la gradina a fost începută în 1565 de către Giacomo Del Duca , folosind
terasarea terenului pentru a se scurge temeliile Bisericii Gesu din Roma, și a fost finalizată abia în 1630 ,
sub conducerea lui Girolamo Rainaldi . Mici, clădire care se află în grădinile a fost selectat de către Luigi
Einaudi ca resedinta de vara pentru cei șapte ani ai lui Președinția Republicii (1948-1955) [1] .

Cladirea a fost terminata dupa doi ani de la moartea lui Vignola.

Din partea de sus puteți admira forma de pentagon, cu o curte circulară pentru curte centro.Questo a fost
înclinată spre centru, unde a fost localizat în interiorul o "gură de convertiți" care a colectat tot apa de
ploaie care a fost folosit la fiecare bine de utilizare de zi cu zi (de spălat, gătit, etc ..) Cladirea este
încadrată de drum se lărgește în piața din fața fațadei principale (în cazul în care vă plasați intrare). Inițial
tot în jurul a fost înconjurat de un șanț .

29.Tractatele de arhitectura

Vitruviu este autorul celebrului tratat de arhitectură De architectura.

Lucrarea conține zece volume:

Volumul 1: Organizare urbană
Vol.2: Materiale de construcție
Vol3: Temple și ordine arhitecturale
Vol.4: Continuare
Vol.5:Construcții civile
Vol.6: Arhitectură domestică
Vol.7: Ornamente și decorații
Vol.8: Alimentarea cu apă
Vol.9: Științele care influențeaza arhitectura (geometrie, astronomie)
Vol.10.: Utilizarea și conducerea mașinilor

De architectura este un tratat al arhitecturii grecești și romane, dedicată împăratului Augustus. Reprezintă
una din puținele lucrări majore ale arhitecturii antice care a supraviețuit până în zilele noastre.

Ca să ne dăm seama de valoarea acesteia, să menționăm câteva concepte și teorii care apar aici:
Un edificiu trebuie să aibă trei calități: firmitas, utilitas, venustas, adică durabilitate, utilitate, estetică.
Arhitectura este o imitație a naturii. Așa cum păsările și albinele își construiesc spațiul locuibil, astfel și
oamenii trebuie să folosească elemente naturale și mai ales edificiile arhitectonice să se
integreze mediului, peisajului înconjurător, concept de o puternică actualitate.

Ordinele arhitecturale inventate de greci: doric, ionic, corintic, arată că aceștia erau înzestrați cu un
puternic simț al proporțiilor. Punctul culminant îl constituie înțelegerea proporțiilor corpului uman.
Ulterior, Leonardo da Vinci avea să reprezinte grafic, cu specifica sa măiestrie, omul vitruvian, Un trup
uman înscris în cerc și pătrat (figuri fundamentale ale ordinului cosmic).

În De architectura sunt prezentate și uneltele și dispozitivele specifice nivelului de atunci al tehnologiei

romane: macarale, scripeți, ceasuri solare, clepsidre. Este descris șurubul lui Arhimede împreună cu
aplicațiile sale practice.

33.Creatia lui F.Boromini

Francesco Borromini ( ITAL. Francesco Borromini , de fapt

Francesco Castelli, Ital. Francesco Castelli , 25 septembrie 1599,
Bissone Ticino - 02 august 1667 , Roma ) - marele italian arhitect
care a lucrat în Roma . Reprezentantul cel mai radical de la
începutul baroc

Fiul unui zidar, a studiat la pietrar din Milano . Din 1619 a lucrat în Roma Carlo Maderno , ruda sa
îndepărtată, în Bazilica San Pietro . După moartea Maderno sa alăturat unui grup de Bernini , termina
construirea Palazzo Barberini . Mai târziu, el a lucrat în Roma în rivalitate permanentă cu Bernini pentru
atenție papal. Pentru stilul său de creație a fost caracterizată de lipsa de linii drepte, o multime de detalii
arhitecturale complicate și capricioase, interioare plan de complicate, cu o diferență de nivel
amețitor. Cerc el a preferat întotdeauna elipsei . Completarea Falconieri Capela în biserica San Giovanni
dei Fiorentini, 22 iulie 1667 simtit grav bolnav și nu mai iasă din casă. Manuscrise arse și desene, și apoi
sa sinucis.

31.Stilul baroc in Italia

Arhitectura barocă este un stil arhitectural predominant al secolelor al XVII-

lea și al XVIII-lea, a derivat din renașterea manieristă și a evoluat ulterior în
rococo.

Incepe prin modelul bazilicii cu cupolă şi naos în formă de cruce. Printre

primele structuri din Roma care s-au desprins de convenţiile manieriste,
exemplificate prin Il Gesù.

Cele mai importante caracteristici ale arhitecturii baroce sunt:

 înlocuirea navelor lungi și înguste cu formele largi și ocazional

circulare, eliptice sau curbilinii;
 folosirea într-un mod impresionant a luminii;

 folosirea opulentă a ornamentelor;

 decorarea cu fresce uriașe a tavanelor;

 punerea în evidență a fațadelor prin una sau mai multe proeminențe aranjate simetric sau relativ
simetric față de o axă verticală centrală a clădirii;

 utilizarea interiorului în scopul prezentării picturii și sculpturii, în special în barocul târziu, așa
numitul "interior carcasă";

 folosirea frecventă a amestecului dintre pictură și arhitectură;

 prezența coifurilor de biserici în formă de bulb de ceapă.

1. Carlo Maderno - biserica Santa Susanna (1597-1603).

2. Pietro da Cortona - bisericile San Luca e Santa Martina(1635) şi Santa Maria della Pace (1656).
3. Gian Lorenzo Bernini - Piaţa Sfântul Petru, Sant'Andrea al Quirinale (1658), Palazzo
Barberini (1629), Palazzo Chigi-Odescalchi (1664).
4. Francesco Borromini - biserică San Carlo alle Quattro Fontane (1638-41), Sant'Ivo alla
Sapienza (1642-60).
5. Carlo Fontana - bisericii San Marcello al
Corso (1682-63).
6. Francesco de Sanctis şi Filippo Raguzzini -
Piazza Sant'Ignazio, 1727.

35.Barocul Germania

Arhitectura barocului a fost îmbrățișată cu entuziasm

în centrul Germaniei (a se vedea Palatul
Ludwigsburg din Stuttgart și complexul Zwinger din
Dresden).
Primul val de arhitectura baroca aparține lui Avraam Leitner (c. 1639-1701). El a lucrat cu italianul
Francesco Karatti la construcția palatului în Cherninskogo Praege.

Toate semnele barocului italian (grandoarea monumentală, la scară, utilizarea de maiestrie a mediului
natural) se regasesc in arhitectura germana.
Steingruber a mers mai departe și a creat o serie de palate domnești, ale căror planuri de erau sub forma
unor litere latine, câmpul gol intern, care este conceput ca o serie de camere, spații de locuit, coridoare,
scări în spirală. Pereții exteriori ai palatelor decorati, ca de obicei, cu ferestre, portaluri, streasina,
parapeti, sculptat, risolits.
Astfel, "E" - un complex rezidential pe cele trei etaje, în cazul în care performanța medie a literei "E" este
conceput ca o capelă, cu o cupolă.
Jucat cu litere atât de bine ca unele nu
pot fi pe deplin realizate - de
exemplu, litera "H" sau "X".

32.Creatia lui L.Bernini

Gian Lorenzo Bernini a fost printre

cei mai mari artiști ai barocului,
cunoscut mai ales ca sculptor, deși a
avut lucrări semnificative și în
domeniul architecturii, picturii și poeziei. S-a născut în anul 1598 la Napoli, fiul sculptorului toscan Pietro
Bernini. În 1605 familia lui s-a mutat la Roma. În copilărie, Gian Lorenzo a lucrat ca asistent al mai puțin
talentatului său tată. A fost considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai barocului. Mare architect și
sculptor, activitatea lui Bernini este legată de acțiunea papilor din secolul al XVII–lea.

Capodopera sa este Piața Sfântului Petru din Roma, delimitată de o colonadă gigantică formată din 284 de
coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de Bernini uimește și astăzi: cele
două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în
piață. Ca sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin compozițiile sale ce redau mișcarea și prin
preferința pentru policromie. Astfel, monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea combină marmura
roșie, verde și albă, în care Bernini a sculptat figure reale și alegorice, cubronzul aurit. Personajele sunt
dispuse scenografic și întreaga compoziție sugerează mișcarea.

Gian Lorenzo Bernini a construit două clopotnițe, care au trecut în istorie drept "Urechile de măgar ale lui
Bernini". La terminarea reparațiilor, același papă a ordonat să fie demontat plafonul din bronz din
pridvorul Pantheonului, care de atunci oferă privirii scheletul și grinzile acoperișului. Bronzul, inclusiv
cuiele, au fost reutilizate la turnarea coloanelor baldachinului din altarul Domului San Pietro
din Vatican și a tunurilor noi pentru artilerie de pe zidurile Castelului Sant'Angelo. La 7 iulie 1894, în
prezența unei delegații a guvernului, comisia arheologică italiană doboară "Urechile lui Bernini",
Pantheonul revenind la splendoarea sa anterioară, pe care o putem admira astăzi.

Nu trebuie uitate nici intervențiile sale din Piazza Barberini în Roma, unde a pus să fie construite două
fântâni (a Tritonului și a Albinelor) și Palatul Barberini.

Bernini a murit la 28 noiembrie 1680 și a fost îngropat în Biserica Santa Maria Maggiore din Roma, după
ce a stat în serviciul a opt papi. A fost unul dintre cei mai de seamă artiști ai epocii.
 36.Barocul in Austria

Arhitectura barocco este legată de ideologia

religioasă şi de cultura aristocratică, fiind
răspândită în ţările în care era puternică biserica
catolică, iar aristocraţia era clasă domnitoare.

Palatul Schönbrunn (în germană Schloss

Schönbrunn) este o fostă reședință imperială de
vară în stil baroc și cu 1441 de camere, aflată în
prezent în Viena, Austria. Fiind unul dintre cele mai importante monumente culturale din țară, el a fost
începând cu anii 1960 una dintre cele mai importante obiective turistice din Viena. Palatul și grădinile
ilustrează gusturile, interesele și aspirațiile monarhilor din familia Habsburg. Palatul se află la vest de
centrul orașului Viena, în cartierul Hietzing. Până în 1642 se numea "Katterburg".

Palatul Belvedere din Viena se află în mijlocul unui parc splendid. Palatul a fost construit pentru Eugen
de Savoia, de către J.L. von Hildebrandt, un foarte cunoscut arhitect baroc al perioadei
respective. Belvedere înseamnă un loc din care se poate vedea frumusețea, iar Palatul Belvedere oferă o
priveliște minunată asupra orașului vechi, din grădinile sale.

34.Baroco in Venezia

Longhena ( 1598 - 1682 ) după ciuma din 1630 a început construcția de biserica Santa Maria della
Salute , folosind un Planul centrală , cu ambulatoriu , derivate din modele de antichitatea târzie
( Mausoleul Santa Costanza din Roma, San Vitale din Ravenna ). La
corpul octogonal al bazilicii, Longhena adăugat un sanctuar mărginit pe
ambele părți de douăabside ; această soluție, similară cu cea adoptată
de Andrea Palladio în Biserica Mântuitorului , consolidat axa
longitudinală a templului și, de fapt, a transformat organizația într-o
centrală naos în sine. De Palladio, dar în retrospectivă, chiar
de Brunelleschi , derivă, de asemenea, tratamentul coloristic cu piatra gri
pentru componentele structurale și tencuiala de pe pereți. Caracterul
baroc al templului este evident in forma de externe în masă, e scenic de-a
lungul Canal Grande : corpul octogonala, acoperita de o mare dom (timp
dublu, conducerea exterior în utilizarea lemnului ca venețian), alături de cupola altarului și două turnuri
de clopot. In plus, arc impozant fațadă , care sunt în concordanță cu forma spațiilor interioare, confirmă
prezența axei longitudinale.

Celelalte lucrări Longhena nu poate concura cu biserica de Sănătate. Acest lucru se aplică la Duomo di
Chioggia și Biserica Scalzi . ] O îndoială, ar putea apărea pentru fațada dell'Ospedaletto bisericii ,
construit in anii șaptezeci ai secolului al XVII-lea și împodobită cu un aparat de bogată și imaginativă
este format din atlase , capete gigant și măști de leu.
 37.Reprezentantii barocului vienez

Johann Bernhard Fischer von Erlach a fost un arhitect austriac, sculptor, și istoric de arhitectură a
căror arhitectură barocă profund influentat si modelat gusturile ale Imperiului Habsburgic . Cartea sa
influent un plan de Civile și istorice Arhitectura (1721) a fost unul dintre primele și cele mai populare
studii comparative ale arhitecturii mondiale. Lucrarile sale majore includ Palatul
Schönbrunn , Karlskirche , precum și Biblioteca Națională a Austriei din Viena , și Schloss Klessheim ,
Biserica Sf. Treime, și Biserica Collegiate din Salzburg .

Johann Lukas von Hildebrandt a fost un arhitect baroc austriac și inginer militar care a proiectat clădiri
impunătoare și biserici și a cărui operă a avut o influență profundă asupra arhitecturii a Imperiului
Habsburgic , în secolul al XVIII-lea. După studiază la Roma sub Carlo Fontana , el a construit cetăți
pentru Printul Eugen de Savoia în timpul campaniilor sale italiene, devenind arhitect lui preferat. În 1700
el a devenit inginer tribunal din Viena, iar în 1711 a fost numit șef al departamentului de instanța de
clădire. El a devenit arhitect instanță în 1723. Creatiile sale pentru palate, Estates, grădini, biserici, capele
si vile au fost pe scară largă imitat, iar principiile sale arhitecturale răspândit în toată Europa centrală și de
sud-est. Dintre operele sale mai importante sunt Palais Schwarzenberg , St Biserica lui Petru ,
și Belvedere din Viena,Castelul Savoy în Ráckeve , Palatul Schönborn în Göllersdorf, și Schloss Hof .

38.Clasicismul in Franta, particularitatile conceptual

Odata cu dezvoltarea relatiilor capitaliste in Franta, incepe tendinta catre rationalism si practicism, in
arhitectura severa, fatadele se inalta in stilul clasicist, tot mai activa este imitarea arh-rii antice. Aceasta
este prima etapa a dezvoltarii clasicismului francez.

Pentru aceasta perioada sunt caracteristice compozitii urbanistice, de scara mare, simetrice, cu parcuri,
gradini regulate.

Particularitati:

 Bosajele orizontale
 Acoperisurile inalte
 Acoperirea centrala se deosebeste de cele
laterale pentru accentuarea intrarii
 Prezenta axei de simetrie
 Pastrarea acoperirilor separate pentru fiecare volum
Ca exemple pot servi: biserica universitatii Sorbona, palatul Vaux-le-Vicomte, palatul Luvru, palatul
Versailles.

39.Arhitectura locuintelor franceze urbane-hotel

 In urma caderii feudalismului si crizei absolutismului din sec.XVIII,se incordeaza contradictiile claselor.
In rindurile burgheziei,in locul formelor clasice secolului XVII si greutatii somptuoase a barocului vine
in I-a jumatate a sec.XVIII motivele antirealiste ale rococo-ului.

Are loc schimbul valorilor in arhitectura locuintelor individuale si dezvoltarea locuintelor franceze
urbane tip hotel. In planificarea lor predomina tendintele rationale,orientate spre crearea confortului
maximal pentru familie.

Hotelul francez al sec.XVIII-locuinta de tranzitie. Ea pastreaza inca trasaturile curtii interioare si in

acelasi timp capata caracteristicile viitoarei vile burgheze. In locul constructiilor pompoase baroc vine
exactitatea si functionalitatea in constructia palatelor,ceea ce este evident in exemplul palatului cu 2
nivele construit intre anii 1762-1764 de catre arhitectul J.Gabriel. Aceasta constructie cu camere nu prea
mari pare a fi acomodata mult mai bine vietii familiei burgheze decit pentru respectarea etichetei curtii.

41.Colonada Louvre-ului

Organizarea celor 2 mari logii, unite prin rizoliti intr-un intreg, da fatadelor o deosebita forma aerata.
Cladirea este inclusa in ansamblul suprafetei si limiteaza spatiul. Finetea colonadei Luvrului aduce
fatadei o deosebita caracteristica aristocrata.

O deosebita importanta maestrii clasicismului

acorda proportiilor. Anticipari ale clasicismului
au aparut inca la sfirsitul sec.XVI in arta
ahitectilor-teoreticieni italieni A.Palladio,
J.Viniolla, Serlio. In Franta, clasicismul devine
curent oficial abia in a II-a jumatate a sec.XVII.
Temele principale ale operelor de arhitectura ale
acestui curent au fost palate si curti
grandioase,chiar si ansamblul urban.

Apogeul clasicismului este atins de maniera

constructiei geometrice regulate in Paris si
Versailles. Dezvoltarea birjei duce la dezvoltarea
oraselor,carora li se face strimt in mediul
fortificatiilor medievale. Formarea oraselor burgheze este legata de modificarea lor,largirea vechilor
artere comerciale,constructia noilor magistrale si pieti. Pentru ansamblul urban clasic este caracteristic
construirea cladirilor cu fatade asemanatoare,deoarece accentul compozitional cade pe largirea strazilor si
pietelor,considerat ca un organism architectural integru.

40.Resedinta regala din Versalli

Unul din renumitele exemple a clasicismului francezdin sec.XVII este Versailles. Sistemul strict
geometric al planului curtii, exactitatea geometrica proiectata a palatului, prin unirea celor 3 drumuri
principale ale Frantei spre palat, prin infinitul orizontului aleei principale a primit o larga recunoastere a
absolutismului sau Ludovic XIV.

Ideea compozitiei alcatuita din 3 raze care se unesc

spre palat,in spatele carui se extinde parcul grandios
este atribuita lui Le Notre. Palatul Versailles a fost
finisat de arhitectul A. Mansard(1646-1708),iar decorul
interior este meritul pictorului S. Le Bren.

Versailles este un compex grandios format din palat si

parc,compus din diferite constructii si edificii, unite
impreuna printr-o singura idee artistica intr-un ansamblu
arhitectural. Fatadele palatului, mai ales cea din partea parcului, sunt definite in forme arhitecturale
stricte. Parterul cu goluri de intrare ce contin caracteristicile rusticului francez. Pentru nivelul 2 sint
folositi pilastrii ordinului ionic,iar nivelul superior este amenajat cu pilastri medii ai ordinului corintic.

Neprivind la suprafata medie a fatadelor (cca 500m), cladirea nu pare a fi monotona datorita prichiciului
central si rizolitilor,care intrerup sirul metric al golurilor si pilastrilor. Blocurile alungite in directia
orizontala ale palatului se combina bine cu suprafetele-oglinda de apa si flora nu prea inalta al parcului.
In interioarele pompoase ale pictorului Le Bren domina motivele clasice care se combina cu formele
decorative ale barocului,oglindind contrastul ideilor artistice ale cercurilor de artisti din Franta.

42.Principalii reprezentati ai clasicismului francez

Tendinte clasiciste au aparut in creatia arhitectilor teoreticieni – Andreea Palladio, Geaicomo Viniola,
Serlio, care in operele lor au pus bazele canonizarii regulilor de construktie a ordinelor arhitecturale.

O interesanta compozitie a creat A. Le Notre la reconstructia gradinii Tuilri si a prospectului Champes

Elisee. O importantsa enorma in evolutia arhitecturii clasicismului a avut concursul pentru fatada de est
a Luvrului. Au participat la concurs cei mai mari arhitecti, printre care shi Lorento Bernini,cu un proiect
in stil baroc. Cel mai bun a fost recunoscut proiectul lui Clod Perro.

Palatul de la Versalle a fost finalizat de Arduen Mansar, interioarele au fost realizate de Le

Braine (motivele clasice se imbina cu formele dekorative ale barocului,reflektind

controversele orientarilor artistice ale nobilimii Frantei).

O constructie minunata dein sec. XVII-lea era Casa Invalizilor, cu o capacitate de 6000 de pacienti.
Planul rational,cu skarile amplasate comod, era un confort nou pentru timpurile respective, pina la
alimetare cu apa si canalizare. A fost inceput dupa proiektul lui L. Briuan. Cladirea a fost finalizata de
A.Mansar, autor Catedralei Casei Invalizilor, compozitie verticala a careia definitiva anasamblul.

43.Clasicismul in Anglia

Urbanism
În sec. XVII Londra era micul oraş englez unde cît de cît se încercs de a rezolva problemele urbanistice.
În 1618 a fost organizată comisia de construcţii a Londrei (I. Djons – unul din cei mai influenţi membri ai
ei).

Inigo Jons, 1630. Piaţa Covent Garden – piaţa arhitectural sistematizată a Londrei. La vest o biserică cu
portal ce amintea construcţiile antice cu 2 clădiri în părţi. La nord şi est era incadrată de clădiri în 3 nivele
cu arcade la parter.

Tot anii 30 sec. XVII – lucrări de amploare pe str. Great

Queen Street şi piaţa Lincolns In Filds cu construcţii
clasice.

1666 – incendiu în Londra.

Arhitectul Cristofer Ren – propune planul de

reconstrucţie a oraşului. Primul plan urbanistic după un
proiect real.

În continuare Londra şi organizarea ei arhitecturală s-a

dezvoltat ca şi în celelalte mari oraşe europene: apariţia
unor mari ansambluri, pieţe, care mai tîrziu erau legate
prin construcţii adecvate astrăzilor. La jum. sec. XVIII în Londra erau create aproximativ 10 mari pieţe.

Construcţii publice

Inigo Jones – Banqueting House (1619-1622), clădire pentru recepţii la nivel de stat. Compoziţia clădirii
este percepută ca ceva original şi chiar cu caracter pur englezesc. Detaliile sunt încrezătoare şi curate ca
prifil.

White holl (I.J.) - unul din cele mai grandioase palate, proiectate cîndva în Europa. Complexul de clădiri
în care era inclus şi Banqueting House era mai mult decît locuinţa regelui, căpătînd importanţă publică.

Proiectat de Inigo Jones în 1638 amplasat în jurul la 6 curţi pătrate şi una rotundă.

Clasicismul propagat de Inigo Jones era aplicat mai mult la construirea palatelor. Un loc important printre
clădirile publice în Anglia sec. XVII îl ocupă şcolile şi colegiile. Arhitectura lor era mult mai simplă.

Oxford şi Cambridge se îndeplinesc construcţii intense. Însă aici se foloseau încă pe larg formele
arhitecturii gotice cu un straniu amestec al Renesansului Europei de nord.

44.Catedrala Sf.Pavel din Londra

Clădirea catedralei „Sf. Paul”, realizata de Cristofer Wren, cu înălţimea mai mult de 100 m, era pentru
contemporani un simbol a biruinţei burgheziei asupra feudalismului şi a bisericii anglicane asupra celei
catolice.

Primul sau proiect, care era asezat pe vechile temelii ale catedralei a fost respins in anul 1669. Cel de-al
doilea proiect, in forma de cruce greaca
(realizat in jurul anului 1670) a fost si el
respins ca fiind prea radical. Pana la urma,
proiectul ales si aprobat a fost in anul 1275.

Proiectul aprobat avea doar un mic dom cu

spira in varf, dar regele Charles al II-lea a
dat lui Wren libertatea de a face modificari
la proiectul initial. Astfel, Wren a ajuns sa
aplice catedralei un imens dom cat si doua
turnuri in capatul vestic al acesteia.

Catedrala Saint Paul a fost terminata la data

de 20 octonbrie 1708. Catedrala Saint Paul
este construita din piatra de Portland, intr-un stil renascentist tarziu. Domul impresionant al acesteia a fost
inspirat dupa cel al Basilicii Sfantul Petru din Roma. Acesta se afla la o inaltime de 108 metri deasupra
podelei bisericii. Nava catedralei detine trei mici capele.

45.Clasicismul in Germania

De la început, clasicismului în Germania a avut un caracter dual. Pe de o parte, ca și în alte țări, a fost
stilul de monumente arhitecturale, în mod clar subordonate la canoanele antice, pe de altă parte - este
dorința de a aborda legătura armonioasă între scopul și forma. Prima direcție poate fi reprezentat de
produsul dintre timpurie clasicismului german - Poarta Brandenburg din Berlin (1789, de către K.
G.Langhans), David Gill și Genttse G. - autori ai vechii Monetarii din Berlin (1798 - 1800), Teatrul
Național din Berlin, proiectat de către Friedrich
Gilly (1797).
Monumentul celebru al lui Gill a fost să fie în
formă de acropola artificiale, ridicate pe
Leipziger Platz. De zona de la Potsdam a condus
arc de triumf, ghemuit deasupra cu cvadriga.
Clasicism târziu poate fi reprezentată de
lucrările arhitectului L. Klenze, în Munchen au
creat o zonă extinsă delimitată Glyptotek
(muzeu de sculptură antică), Pinacoteca (Galeria
de Artă) și propileus (1816-1862).
Casele urbane constau din camere mici,
confortabile au tavane netede, peretii se termina
cu cornise, netede, vopsite cu vopsea de un ton.
În 1820, porneste un nou stil - Biedermeier, în care baza clasic stilistică rațională a fost "diluata".

46.Arhitectura medieval din india

Arhitectura din India a propus, de-a lungul secolelor, o mare varietate de soluţii şi nuanţe stilistice, ce
reflectă diversitatea culturilor şi religiilor (budistă, hindusă, musulmană) care convieţuiesc pe vastul
teritoriu al acestei ţări.

• ARHITECTURA BUDISTĂ. S-au păstrat

puţine urme ale arhitecturii budiste antice.
Templele şi palatele au fost complet distruse,
fiind construite din lemn. Ne putem face o
imagine despre acestea observând unele situri
celebre, săpate în stâncă (Karla, Ellora,
Ajanta). Varietatea capitelurilor se impune ca
element structural de mare importanţă. Preluat din tradiţia persană, capitelul indian propune tipologii
diverse: bifurcate, decorate cu animale
înglobate în zidărie, în formă de bulb, de potir
sau sferic. Capiteluri extrem de elaborate sunt
cele cu bodhika, care suprapun, de jos în sus,
floarea de lotus răsturnată, animale înglobate
în zidărie şi o abacă trapezoidală. Mai trebuie
amintit arcul supraînălţat care, prin repetiţie,
determină structura bolţii. Tipologiile
edificiilor sunt cele care şi astăzi mai pot fi
admirate în complexele monastice rupestre:
vihara, constituit dintr-un claustrum central
către care dau chiliile călugărilor; caitya,
format dintr-o sală de rugă-ciuni în plan
bazilical, cu trei nave întâlnit şi în China.
Edificiul budismului este, prin excelenţă, stupa
caracterizată printr-o decoraţie sculpturală luxuriantă a portalurilor (torana), care aminteşte de cea a
templelor hinduse.

• ARHITECTURA HINDUSĂ. Stilurile templelor hinduse pot fi reduse la trei. Stilul nagara poate fi
identificat în templele de la Khajuraho, Konarak şi Bubaneswar, în nordul Indiei. Amplasate pe un soclu,
templele se înalţă asemeni unor culmi muntoase, încheindu-se cu un tip special de pinacluri (sikhara) care
simbolizează ciutura de apă aflată deasupra „esenţei pure" (amalak) sau, în ipoteza unei lecturi
antropomorfe a edificiului, un cap încoronat. Stilul dravidian îşi are originea în secolele VII-VIII, în
„oraşul celor şapte temple", aflat în apropiere de Madras, în sudul ţării; aici, fiecare edificiu (ratha) este
sculptat într-un singur bloc uriaş de granit. Această tehnică va sta la baza apariţiei, trei secole mai târziu,
în sudul Indiei, a siluetei caracteristice a turnului în trepte, animată de un impresionant număr de figuri
umane policrome, surprinse în mişcare. Stilul vesara, în schimb, se dezvoltă între secolele VI-XII, în
perioada Impe-riului Chalukya, fiind caracterizat de temple stelare.

• ARHITECTURA ISLAMICĂ. Din secolul al Xll-lea, populaţii mu-sulmane au început să se

stabilească în India, unde stilul islamic se mani-festă mai ales prin arcele polilobate sau carenate, cupolele
în formă de bulb sau ovoidale. Cele mai gran-dioase edificii, precum Taj Mahalul, aparţin dinastiei
Moghul (secolul al XV-lea).

47.Arhitectura Mausoleului Taj-Mahal

Taj Mahal este un monument în orașul Agra, India. A fost construit de împăratul Shah Jahan drept
mausoleum pentru soția sa, Mumtaz Mahal. Clădirea a fost construită între 1630 și 1653.

În 1983 Taj Mahal a devenit parte din patrimoniul mondial UNESCO și rămâne și până astăzi printre cele
mai vizitate și faimoase monumente din lume.

Taj Mahal-ul a fost construit de al cincilea împărat mogul, Shah Jahan, în memoria celei de-a doua
soții Mumtaz Mahal, prințesa persană
musulmană. Împărăteasa a murit după
nașterea celui de-al 14-lea copil, alături de
soțul său, în timpul campaniei de zdrobire
a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-
a afectat într-atât pe împărat încât părul i-a
albit în numai câteva luni.

Construcția Taj Mahal-ului a demarat

în 1631 și a durat 22 de ani. Se spune că 20
de mii de oameni ar fi fost trimiși să
muncească aici. Materialele erau aduse din
întreaga Indie și din alte zone ale Asiei cu
ajutorul unei "flote" ce numără 1000 de elefanți. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal-ul a
devenit "simbolul dragostei eterne". Clădirea "răsare" din peisajul roscat, așezată fiind pe o terasă de
marmură albă care pune în evidență uriașul dom și cele patru minarete. Ansamblul închide în interior o
grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene iar aleea principală, care pornește de la intrarea
impozantă, este străjuită de arbori ornamentali.

Clădirea este situată într-un decor natural și comunică cu exteriorul printr-o poartă înaltă și masivă, care
este simbolul clar al intrării în paradis. Aceasta era fabricată din argint masiv și nituită cu cuie de argint,
însa, din cauză că era foarte grea, s-a scufundat. A fost înlocuită cu una din alama, mult mai ușoară.

Potrivit legendei, Shah Jahan a intenționat să construiască pentru el însuși un monument similar, dar că
acesta ar fi urmat să fie construit din marmură neagră pe malul celălalt al râului Yamuna.

48.Arhitectura medieval din China

Despre maiestria constructorilor chinezi maruturie este Marele zid chinezesc, construit ce V-III
i.e.n.,intins pe o distantsa de 4000 de km la hotarul de nord al Chinei.

Pentru contructii in China erau folosite-lutul,piatra,ceraminka,dar principalu era lemnul. Mesterii chinezi
au elaborat citeva tipuri de constructii - deani - pavilion rectangular in plan, tai- constructia deasupra
portii de intrare, lou- cladire cu mai multe niveluri, tin-
foisor in parc.

Deani, era folosit pentru locuinta, construita pe o

platforma batuta din pamint, captushitsa cu piatra. Pe
platforma era instalata carcasa cladirii, dintro sistema de
elemente standart confectionate – stilpi, grinzi cu console.
Coloanele era izolate de umezeala prin bazele din
piatra,fusul era protejat de actiunile malefice prin lacuri
speciale si vopsit in rosu. Colturile acoperisurilor erau
ridcate in sus. Toate elementele de lemn erau vopsite.

In China portile caselor erau orientate spre sud. Casa

imparatului era cea mai inalta, apoi a functionarilor, cele
mai mici - casele populare. Strazile erau pavate cu piatra.

Palatul imperial repeta schema casei de locuit populara,

dar de dimensiuni mai mari. Avea curti interioare,,sala cu tron era numita “Pavilionul armoniei supreme”,
avea dimensiunile 64*35m. Peretii interiori ale palatelor erau pictati cu imaginea florilor, pasarilor si
dragonilor sacri.

49.Arhitectura arabo-medievala
 Subordonarea manifestărilor artistice unor norme cu caracter religios va conferi artei islamice o
marcantă notă de originalitate. Arta islamică, structural unitară dar nu uniformă, este departe de a fi
rămas imuabilă. În cele treisprezece secole de evoluţie se disting patru perioade. Prima (de la mijlocul
secolului VII până la sfârşitul secolului IX) corespunde
epocii omeyyade, de expansiune politico-militară şi celei
de glorioasă domnie a califilor abbasizi. La începutul
acestei perioade, sub califii omeyyazi, arabii preiau şi
integrează în creaţiile lor elemente siriene şi elenistico-
bizantine.

În cea de a doua perioadă (sec. X-sfârşitul sec. XII),

odată cu dislocarea imensului imperiu şi cu coexistenţa
celor trei califate rivale (Bagdad, Cordoba şi Cairo) se
crează trei mari centre cultural-artistice. Arta islamică se
degajează de influenţele anterioare, căpătând clare
caractere proprii. Este abandonat vechiul tip de
moschee, bazat pe predominanţă dată cupolei, care va
deveni element esenţial al arhitecturii funerare. Se
fixează acum şi silueta caracteristică a minaretului -
care, începând cu secolul al XI-lea, devine foarte înalt,
pe un plan circular, subţiindu-se spre vârf şi având, la
înălţimea de 3/4, balconul muezinului.

Cel mai vechi monument de arhitectură arabă care s-a păstrat, derivat în mod evident din arhitectura
creştină siriană, este aşa-numita Cupolă a Stâncii din Ierusalim. Dar creaţia cea mai remarcabilă a epocii
omayyade este marea moschee din Damasc (datând din 706 şi reconstruită în secolul al XI-lea). Dintre
marile monumente religioase ale epocii abbaside care au rămas, cel mai impresionant este faimoasa
moschee din Cordoba, a cărei construcţie a fost începută în 785. În ceea ce priveşte decoraţia acestor
monumente de artă religioasă şi nu numai, deoarece Coranul interzicea pictarea sau sculptarea figurilor
umane şi animale, se dezvoltă o decoraţie cunoscută sub numele de arabesc, care deşi nu este inventată
de arabi, ei sunt cei care o promovează şi o transformă într-un element caracteristic artei lor.

În domeniul artelor minore, meşterii arabi au obţinut rezultate remarcabile în confecţionarea armelor
fin cizelate şi bogat împodobite, în prelucrarea artistică a metalelor uzuale şi nobile, a lemnului şi a
fildeşului.

Aportul arabilor la cultura şi civilizaţia Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei şi al
Siciliei. Viaţa intelectuală şi culturală din aceste două ţări aflate sub ocupaţia islamică era superioară
celei din restul Europei acelei vremi. Legăturile artistice ale europenilor cu lumea arabo-islamică încep
încă din secolul al VIII-lea, odată cu schimburile comerciale care includeau şi obiecte de artă şi mai
târziu, prin intermediul cruciadelor europenii au cunoscut mai de aproape arta arabă. Arhitectura Evului
Mediu occidental a fost sensibil influenţată de tradiţiile arhitecturii arabo-musulmane (ferestre duble,
arce diferite, creneluri, cupole, arcade sau bolte poligonale, suprafeţe traforate).

50.Tipurile de cladiri a arhitecturii arabe.

Moscheea lui Ibn Tulun este o moschee din orașul Cairo, din Egipt. Este cea mai veche moschee din
oraș și cea mai mare ca suprafață a curții. Moscheea a fost comandată de către Ahmad Ibn Tulun,
guvernator abbasid al Egiptului între anii 868-884. Construcția a început în anul 876 și a fost finalizată
trei ani mai târziu. Ea a fost construită pe Gebel Yashkur sau Dealul Recunoștinței. O legendă locală
spune că pe acest deal ar fi oprit Noe arca sa un timp pentru a se
odihni după Marele Potop.

Alhambra din Granada este unul dintre cele mai importante

monumente de arhitectură islamică. Acesta, împreună cu Marea
Moschee din Cordoba sunt cele mai prestigioase dovezi ale
prezenței musulmane în Spania din secolul VIII până în secolul
XV. Cuvântul Alhambra provine de la Al Hamra (‫)الحمراء‬, "
roșu " în arabă, datorită culorii stâncilor pe care este construit
palatul.

Planul de construcție al palatului este confuz. El se organizează

în mai multe săli dreptunghiulare, parțial integrate în incintă,
legate între ele prin vestibule și dispuse în jurul celor două
bijuterii, curtea mirților (patio de los arrayanes) și curtea leilor
(patio de los leones). Se poate vorbi mai degrabă de o artă a decorațiunii decât de una arhitectonică.

Moscheea de Alabastru sau Moscheea lui Muhammad Ali este o moschee din Cairo, Egipt. Aceasta
este una dintre cele mai mari moschei din Cairo și cea mai mare moschee construită în secolul al XIX-lea,
fiind o faimoasă atracție a orașului. Muhammad Ali a ordonat ca moscheea să fie construită în stil
otoman, la fel ca marile moschei din Istanbul. Moscheea a fost construită cu un dom central, înconjurat de
patru cupole mici și de patru semidomuri. Domul central măsoară 21 de metri în diametru și înălțimea
clădirii este de 52 de metri. Cele două minarete sunt construite tot în stil otoman, cu două balcoane și
capace conice, și au o înălțime de 82 de metri.

Materialul principal este calcarul, dar curtea și etajul sunt făcute de alabastru. Fațadele exterioare sunt
severe și unghiulare și se ridică până la nivelul micilor domuri acoperite de plumb.

Al-Azḥar (în arabă ‫ )الزهر‬este o universitate-moschee situată în Cairo, capitala Egiptului. Universitatea-
moschee a fost fondată de către fatimizi în anul 970 e.n. Moscheea a fost construită cu scopul
studierii islamului în forma sa ismaʿilită.[1] Al-Azḥar va funcționa ca centru de educație religioasă
islamică și ca moschee.

Arhitectura Al-Azḥar prezintă o multitudine de stiluri. În forma sa inițială moscheea avea nu patru, ci trei
arcade. Coloanele acestora erau construite în stil pre-islamic, iar capitelurile cu ornamente specifice
aparțineau stilului corintic. În perioada fatimidă Al-Azḥar are un minaret din cărămidă și o poartă din
lemn, care se găsește în prezent într-un muzeu cairot. În timpul sultanatului mameluc rugăciunile de
vineri întrerupte de Ṣalāḥ ad-Dīn vor fi ținute din nou la Al-Azḥar (1266).