“Modelarea macroeconomică în băncile centrale.

Cazul (deloc curios) al Băncii Naţionale a României”

Tudor Grosu
Direcţia modelare şi prognoze macroeconomice
Banca Naţională a României

18 Noiembrie 2015
De reţinut

Economia este ştiinţa gândirii în termeni de modele şi arta alegerii acelor modele
relevante pentru lumea contemporană
John Maynard Keynes, scrisoare adresată lui Roy Harrod, iulie 1938

It is better to be vaguely right than exactly wrong

Citat atribuit lui John Maynard Keynes, deşi provine de la Carveth Read (Logic:
deductive and inductive (1898), p. 351)

2
Fundamente conceptuale ale politicii monetare (1)

- standard “aur”
- post-1970: moneda fiduciară – politicile contează (!)
- 1970-1980: inflaţie ridicată, fluctuaţii ale PIB: unde sunt băncile centrale?
- post-1980: inflaţie redusă şi stabilă în paralel cu absenţa sacrificării altor obiective
ale politicilor (de ex., creştere economică)
- paradox: într-o perioadă de succes maxim a macrostabilizării, băncile centrale
renunţă la ambiţia de a macrostabiliza (). De ce?
- băncile centrale îşi stabilesc obiective limitate: stabilizarea inflaţiei poate fi realizată
şi conduce, implicit, la o bună performanţă şi a economiei reale
- creşte importanţa regulilor, în detrimentul atingerii, în manieră discreţionară, a
unor obiective dintre cele mai diverse. Dar,
- noile reguli sunt principii sistematice de acţiune, într-un cadru instituţional, în care
băncile centrale îşi asumă consecinţele propriilor decizii, urmărind atingerea
obiectivelor stabilite.
- deloc neimportant, succesul politicilor depinde de încrederea pe care sectorul
privat o acordă acestora – “ţintirea inflaţiei”

3
Studiu de caz: Ţintirea inflaţiei
“Constrained discretion”

- se referă la practica de a stabili o ţintă numerică pentru rata inflaţiei, ce urmează a

fi atinsă pe un anumit orizont de timp;
- decidenţii acordă prioritate atingerii acestui obiectiv prin utilizarea de reguli
(elimină fenomenul de “inflation bias”), şi:
- decidentul este, de regulă, o bancă centrală independentă (de guvern), ce utilizează
o “ancoră nominală” (“We did not abandon monetary aggregates, they abandoned us”);
“goal independence” vs. “instrument independence”.

Ţintirea inflaţiei, avantaje:

1. atenţia se focusează pe ce poate realiza banca centrală şi nu pe o multitudine

de obiective, unele potenţial conflictuale (“inflaţia joacă rolul principal”)
2. agenţii economici pot anticipa mai bine viitorul şi, astfel, adopta decizii mai
bine informate; indiferent de timpul necesar ajustării în urma unui şoc, IT
asigură scurtarea acestuia, cu condiţia ca decidentul să fie credibil
3. simpla publicare a unei ţinte de inflaţie este de natură să sporească
credibilitatea
- performanţa băncii centrale este mai uşor de monitorizat  posibilitatea
unei pierderi reputaţionale este mai mare în condiţiile IT  decidentul este
mult mai preocupat de atingerea ţintei 4
Studiu de caz: Țintirea inflaţiei
Mandatul legal şi independenţa băncii centrale

- “stabilitatea preţurilor”  obiectivul principal al politicii monetare

- dar există şi mandate duale:
- SUA: “maximum employment, stable prices and moderate long term interest rates”;
- Australia are mandat dual (stabilitatea preţurilor + ocuparea forţei de muncă);
- Canada: “promovarea bunăstării economice şi financiare a ţării”
- Banca Angliei: a adăugat stabilitatea financiară după 2007/2008
- RO: sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său
fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor

- independenţa băncii centrale este, în general, garantată statutar

- independenţa stabilirii obiectivului: ţinta de inflaţie stabilită de banca centrală sau banca
centrală+guvern (e.g. Australia, Suedia, Finlanda  banca centrală; Canada, Noua Zeelandă 
banca centrală+guvern);
Număr bănci centrale - în ţările unde iniţial banca centrală a stabilit
obiectivul cantitativ, ulterior s-a ajuns la o
ţări emergente reconciliere cu guvernul  credibilitatea mix-ului de
ţări dezvoltate politici macroeconomice + legitimitate democratică
(= suportul publicului);

- 15/27: ţinta stabilită de BC+guvern; 9/27: ţinta

stabilită de BC; 3/27: ţinta stabilită de guvern
(Norvegia, Africa de Sud, M.Britanie);

- independenţa asupra instrumentului: toate cele 27 de

ţări care au adoptat ţintirea inflaţiei beneficiază de 5
independenţă (excepţie: M.Britanie, 1992-1997)
Guvern Banca centrală BC+Guvern
Studiu de caz: Țintirea inflaţiei
Orizontul optim de politică monetară şi măsura de preţuri aleasă

- orizontul depinde de poziţionarea ratei inflaţiei raportat la intervalul considerat a fi compatibil

cu “stabilitatea preţurilor”

- în cele 19 ţări cu ţinte ale inflaţiei de 3% sau mai mici, orizontul este “termenul mediu” (2 ani
sau mai mult); avantajul unui orizont explicit este că permite ancorarea aşteptărilor de inflaţie
ale agenţilor economici, acomodând, în acelaşi timp, abateri pe termen scurt de la ţintă (şocuri)

- orizontul depinde şi de durata mecanismului de transmisie a politicii monetare: cu cât este mai
îndelungat, cu atât capacitatea băncii de a influenţa rata dobânzii pe termen scurt se reduce

- toate cele 27 de ţări folosesc IPC ca obiectiv operaţional (deflator PIB)

- inflaţia de bază (CORE): surprinde determinanţii monetari ai inflaţiei, dar este mai puţin vizibilă
publicului; inflaţia de bază exclude efectele de runda întâi ale şocurilor (care sunt, astfel,
acomodate de banca centrală), dar nu şi pe cele de runda a doua ale acestora asupra
preţurilor/salariilor (contracarate prin întărirea politicii monetare)
- în unele ţări (e.g. RO), rata inflaţiei de bază exclude preţurile volatile ale alimentelor  lipsă de
credibilitate a băncii centrale în situaţia ţintirii măsurii CORE a inflaţiei
- chiar dacă nu îl ţintesc, multe bănci centrale analizează şi publică proiecţii ale inflaţiei CORE, ca
măsură a tendinţelor inflaţioniste care se manifestă în economie (e.g. şocul reducerii TVA - cotă
standard + cotă redusă – 2015, 2016, 2017  creşterea cererii solvabile  creşterea achiziţiilor de
produse incluse în coşul CORE)

• RO (09.11.2015): “În bună măsură, reducerea dinamicii anuale a IPC cu 0,2 puncte procentuale a fost
determinată de accentuarea declinului cotaţiilor ţiţeiului pe pieţele internaţionale... . O traiectorie
descendentă a urmat şi inflaţia de bază CORE2 ajustat, influenţa restrângerii pronunţate a deficitului de
cerere fiind contrabalansată de...”
6
Fundamente conceptuale ale politicii monetare (II)

Cadrul conceptual:
- “noua sinteză neoclasică” (Goodfriend, King, 1997):
- termen scurt: analiză keynesiană, bazată pe rigiditatea preţurilor/salariilor; analiză
prospectivă, aşteptările agenţilor contează: AD-AS-regula Taylor
- termen lung: analiză neoclasică (în spiritul Real Business Cycle), echilibru determinat al
economiei la fiecare moment de timp (variabile “naturale”)
(http://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2015/html/sp151116.en.html)
- oferă suport teoretic regimului de ţintire “flexibilă” a inflaţiei:
- salarii/preţuri rigide: (i) inflaţia ridicată produce ajustări ineficiente ale preţurilor
relative=cost al inflaţiei; (ii) modificările ratei nominale a dobânzii afectează şi rata
reală=efecte de contracarare posibile ale băncii centrale la adresa şocurilor de cerere
agregată, dar
- există şi şocuri de natura ofertei  abateri ale inflaţiei de la ţintă  o parte din preţuri
sunt rigide  readucerea inflaţiei la ţintă implică fluctuaţii ineficiente ale PIB. În esenţă,
există un trade-off între inflaţie şi PIB pe termen scurt.

- pe frontiera Taylor, alegerea optimă (volatilitate

minimă a inflaţiei şi PIB) defineşte funcţia de
reacţie  răspunsul politicii monetare la şocuri
care afectează economia.

7
Practica.
“Cercul” modelării şi prognozei într-o bancă centrală

Noi, CPM-ul, ne - Cine este “proprietarul” proiecţei?

Este nevoie de formăm o
modificarea
(cât de acceptabil este un model de
viziune asupra
viziunii asupra funcţionării
tip “black-box”?)
lumii lumii
- Este decizia CPM-ului colectivă sau
individuală? (necesită nu doar
considerabil mai multă flexibilitate a
modelelor existente, ci şi – posibil – mai
Interpretăm ce Observăm multe modele care să acomodeze
vedem conform ce se
opiniile diverse ale membrilor CPM, a.î.
viziunii noastre întâmplă în
să ajungem în final la o singură proiecţie
despre realitate
funcţionarea
– sunt FAN CHART-urile o soluţie?)
lumii

8
Practica.
“Cercul” modelării şi prognozei într-o bancă centrală

Rezerva Federală a SUA (valoarea mediană nu

reprezintă viziunea colectivă sau proiecţia Comitetului)

“Although not every member will agree with every

assumption on which our projections are based, the fan
charts represent the MPC’s best collective judgement
about the most likely paths for inflation, output and
unemployment, as well as the uncertainties surrounding
those central projections”
Sursa: Raport asupra inflaţiei, Banca Angliei, August 2014 Banca Naţională a României
9
Practica.
Cu ce se ocupă macroeconomiştii?

Macroeconometricienii (macroeconomiştii) au următoarele sarcini (Stock and Watson,

2001):

1. descriu şi sumarizează datele macroeconomice;

2. fac prognoze macroeconomice;
3. inventariază ceea ce ştim şi ceea ce nu ştim despre funcţionarea economiei
(“inferenţă structurală”); şi
4. consiliază şi (uneori) devin decidenţi de politici (“analiza politicilor”).

Înainte de anii 1970, cele patru sarcini — descrierea datelor, prognoza, inferenţa
structurală şi analiza politicilor — erau realizate pe baza unei varietăţi de “tehnologii”:
- modele de dimensiuni mari cu sute de ecuaţii;
- modele cu o singură ecuaţie care se concentrau asupra interacţiunii unui număr
redus de ecuaţii;
- modele simple univariate, ce implicau prezenţa unei singure variabile.

Ulterior anilor 1970, niciuna din aceste abordări nu a mai părut rezonabilă  Chris
Sims (1980)  VAR (Vector AutoRegressions)
10
Practica.
VAR. Descrierea datelor

Datorită dinamicii complicate implicată de modele de tip VAR, statisticile prezentate sunt mai
informative decât coeficienţii estimaţi în ecuaţii sau statisticile de tip R2.

- teste de cauzalitate Granger: testează măsura în care valorile trecute ale unei variabile ajută în
predicţia unei alte variabile
- funcţii de impuls la răspuns: ilustrează traiectoria curentă şi pe cele viitoare ale variabilelor incluse
în VAR (sau o selecţie a acestora) la creşterea cu o unitate, în momentul prezent, a unuia din
termenii “eroare” ai modelului, presupunând în acelaşi timp că eroarea revine la valoarea zero în
perioadele imediat următoare
- descompunerea variaţiei erorii de prognoză: importanţa relativă a fiecărui şoc în ierarhia efectelor
asupra variabilelor din sistem (VAR).

11
Practica.
VAR. Descrierea datelor

Cauzalitate Granger Descompunerea variaţiei erorilor Funcţii de răspuns la şoc

12
Practica.
VAR.Descrierea datelor

Funcţii de răspuns la şoc în VAR cu “inflaţie-şomaj-rata dobânzii”

13
Practica.
VAR. Prognoză

- testul suprem al unui model este performanţa în afara sample-ului

- metodologia utilizată: proiecţia de peste h perioade este calculată pornind de la estimarea
sistemului (VAR) până într-un anumit trimestru, realizarea prognozei pentru h perioade viitoare,
re-estimarea VAR-ului după adăugarea încă unui trimestru, realizarea unei noi prognoze ş.a.m.d.

Valorile din tabel sunt erori medii pătratice (RMSE) (eng. root mean squared errors) pentru un VAR cu 4 lag-uri,
comparate cu un model de tip univariat (4 lag-uri) (eng. autoregressive, AR) şi un proces de tip “random walk”
(RW)

14
Practica.
VAR. Inferenţă structurală

Care este efectul asupra ratei inflaţiei şi ratei şomajului al unei creşteri a ratei dobânzii cu 100
puncte de bază?

- metodologia utilizată: funcţia de răspuns a ratei inflaţiei şi a celei a şomajului la un şoc aplicat
ratei dobânzii de politică monetară într-un VAR de tip structural

linii continue: funcţie de reacţie de tip Taylor inerţială

linii punctate: funcţie de reacţie de tip Taylor anticipativă

- în situaţia utilizării unei funcţii anticipative, banca centrală obţine o “victorie” majoră împotriva
inflaţiei, cu costul înregistrării unei recesiuni economice

15
Practica. Relevanţa pentru economiştii din băncile centrale
VAR. Critici

1. în stipularea ipotezelor de identificare, impunem concepţii a priori cu privire la funcţionarea

economiei. Acestea nu pot fi testate  testele de cauzalitate Granger nu sunt utile, deoarece nu
ne spun nimic despre cauzalităţile contemporane  mulţi econometricieni consideră vectorii
autoregresivi de tip recursiv sau structural mai degrabă artă decât ştiinţă
2. modelele VAR standard nu surprind ne-liniarităţile, modificările sau rupturile în parametrii
3. Sistemele de prognoză care apelează la VAR-uri trebuie să conţină cel puţin trei variabile (de ex.,
rata inflaţiei, PIB, rata dobânzii etc.)  adăugarea de noi variabile creează complicaţii (de ex., un
VAR cu 9 variabile şi 4-laguri are 333 coeficienţi ce trebuie estimaţi)
- (RO) seturi relativ reduse de date
- (RO) rupturi structurale
- (RO) cicluri de afaceri incomplete
Alternativa ar putea fi Bayesian VAR (restricţii suplimentare), Litterman (1986)
4. prezenţa “puzzle-ului preţului” (eng. price puzzle): datorată omiterii variabilelor utile în
prognozarea inflaţiei viitoare (atunci când aceste variabile ar sugera creşterea ratei inflaţiei,
băncile centrale tind să majoreze ratele dobânzilor  funcţii de tip Taylor anticipative)  în mod
eronat,VAR-ul atribuie aceste creşteri ale ratei dobânzii şocurilor de politică monetară 
distorsionarea funcţiilor de răspuns la şoc
5. ratele dobânzilor fluctuează în timp  VAR-urile cu parametrii constanţi sunt specificate într-o
manieră incompletă (TV-VAR);VAR-uri cu număr redus de variabile prezintă instabilitate
6. în măsura în care ecuaţiile structurale conţin “aşteptări” (de ex. ecuaţia Phillips), aşteptările vor
depinde de parametrii funcţiei de reacţie
7. dacă reducem reacţia decidenţilor la o sumă de comportamente sistematice, endogene, analiza
bazată pe VAR nu mai este utilă
8. problema corelaţie vs. cauzalitate (schema de identificare) [economişti vs. oameni de ştiinţă]
16
Problema simultaneităţii în teorie

– simultaneitate: reacţia endogenă a decidenţilor la evoluţiile din economie face dificilă

măsurarea efectelor politicilor;
– deoarece în acelaşi timp acţionează mai multe canale de transmisie, este dificilă izolarea
fiecăruia în parte;
– estimare vs. calibrare.

În condiţiile aplicării unei politici

cu caracter contraciclic, atât
rata dobânzii, cât şi PIB se reduc
simultan.

17
Problema simultaneităţii în practică

Corelaţie între gap-ul PIB şi cel al ratei dobânzii la depozite, România, 2001-2007

– corelaţia contemporană între PIB şi rata dobânzii este pozitivă

– au ratele dobânzilor o influență expansionistă asupra economiei?

18
Abordări alternative ale activităţii de modelare

Unul din scopurile analizei macroeconomice este acela de a oferi răspunsuri cantitative la
întrebări esenţiale (Del Negro and Schorfheide, 2011):

– răspunsuri la unele întrebări, cum ar fi cele legate de evoluţia inflaţiei în următoarele două
trimestre (creştere, scădere) pot fi obţinute pe baza modelelor de tip univariat, prin
exploatarea relaţiilor persistente între variabile (corelaţii);

– alte întrebări, cum ar fi cele specifice dinamicii ciclului de afaceri, necesită un set minimal de
restricţii, deduse pe baza considerentelor de ordin teoretic, ce ar permite, de ex., identificarea
şocurilor structurale în cadrul modelelor multivariate; în timp ce

– uneori, macroeconometricienii sunt adesea confruntaţi cu întrebări pentru adresarea cărora

sunt necesare modele teoretice sofisticate, capabile să previzioneze felul în care agenţii
economici îşi ajustează comportamentul la (de exemplu), modificări ale politicilor fiscală
şi/sau monetară (critica Lucas)

N.B.
– multe modele cu fundamente teoretice adânci nu reuşesc să depăşească testul empiric
(de ex., modelele de echilibru general dinamic (eng. DSGE), înainte de ajustarea
persistenţei variabilelor…
– …în timp ce numeroase modele care trec unele din testele empirice deviază în mod
flagrant şi adesea într-o manieră ad-hoc de la teorie
19
Teoria
DSGE. Ce este?

- macroeconomia modernă caută să explice evoluţia economiei la nivel agregat utilizând teorii ce
au la bază fundamente microeconomice explicite (≠ VARs) ≠ abordarea Keynesistă tradiţională
(teoretizări ad-hoc ale relaţiilor dintre variabilele macroeconomice la nivel agregat)

- modelele de echilibru general dinamic stohastic (eng. DSGE) reflectă deciziile colective ale unor
indivizi presupuşi raţionali, pe o gamă de variabile care se referă atât la prezent, cât şi la viitor
(natura inter-temporală a deciziilor  dinamic); deciziile individuale sunt coordonate prin
intermediul pieţelor

- economia este în echilibru continuu, general (≠ echilibrul parţial al teoriei Keynesiene): dată fiind
informaţia disponibilă, indivizii adoptă deciziile optime şi nu fac greşeli în mod sistematic
(comportament de tip raţional)

- economia este tot timpul în echilibru pe termen scurt (termenul lung – steady-state – este o
proprietate matematică a modelului, ce prevalează în condiţiile în care toate şocurile s-au
disipat)

- şocurile sunt tratate ca variabile aleatoare, imposibil de previzionat pe baza informaţiilor din
trecut  stohastic

- deoarece se concentrează asupra comportamentului indivizilor, oferă un cadru util de analiză a

impactului politicilor economice, prin respectarea parametrilor structurali “adânci” ai
economiei (care, în general, nu sunt modificaţi odată cu schimbarea politicilor) (≠ modelul
Keynesian  coeficienţii pot fi modificaţi în manieră ad-hoc)
20
Teoria
DSGE. Evaluarea performanţei

– în materie de descriere a datelor şi prognoză, modele DSGE (economii închise) au

început să se apropie de performanţa predictivă a modelelor de tip VAR

– avantajele evidente ale modelelor de tip DSGE, în special microfundamentele şi

robusteţea la “critica Lucas”, se impun mai ales în cazul realizării de inferenţe
structurale şi analize de politici: modelele DSGE sunt explicite în privinţa legăturilor
cauzale şi a tratamentului aşteptărilor agenţilor economici şi oferă un cadru de
analiză coerent din punct de vedere teoretic

Cu toate acestea, modelele de tip DSGE impun anumite constrângeri băncilor centrale:

• disponibilitatea resurselor umane necesare dezvoltării acestor modele

• modelele DSGE impun costuri fixe ridicate:
– modelarea e relativ complicată
– cerinţele software şi hardware la limita de sus
– o ofertă de economişti cu titluri doctorale se impune în mod permanent
• alte modele sunt mai puțin constrângătoare dpdv. al costurilor fixe

21
Teoria şi practica, combinate
Model macro semi-structural, de dimensiuni reduse. Abordarea BNR

- relativ mai puţin sofisticat (cu un nivel de agregare mai ridicat) comparativ cu modelele derivate
pe baza optimizării explicite a agenţilor economici; ecuaţii: cerere agregată, ofertă agregată,
funcţie de reacţie de tip Taylor, ecuaţie de paritate neacoperită a ratei dobânzii, ecuaţii pentru
componentele coşului de consum, salariul brut etc.

- modelul este capabil să descrie corect funcţionarea economiei (good story telling)

- utilizat pentru analizele de politică (de ex., care este impactul adoptării unei anumite decizii cu
privire la rata dobânzii asupra inflaţiei, cursului de schimb, PIB etc.) şi prognoză

- estimarea/calibrarea parametrilor, uşor de realizat:

- în cazul estimării parametrilor, restricţiile în/între ecuaţii sunt mai uşor de implementat faţă
de modelele de mari dimensiuni (de ex., ipoteza unei curbe Phillips verticale pe termen
lung)
- în cazul calibrării parametrilor, un model de dimensiuni mai reduse permite derularea cu
uşurinţă sporită a analizelor de senzitivitate la modificarea parametrilor

- implică un număr mai redus de restricţii în cazul în care seriile cronologice nu sunt suficient de
lungi sau sunt marcate de schimbări structurale: operează cu un număr semnificativ mai redus
de parametrii, din care numai o parte sunt estimaţi

22
Modelul central al BNR (Model de Analiză şi Prognoză pe termen Mediu)

Caracteristici:

– model bazat pe gap-uri, liniar şi semi-structural (cu fundamente teoretice de

inspiraţie neo-keynesiană)
– calibrat pe baza fituirii momentelor, a estimării, a experienţei din literatura
de specialitate şi a judecăţilor de tip expert / estimat
– răspuns sistematic al autorităţii monetare de tip anticipativ (eng. forward-
looking):
• regim de ţintire a inflaţiei
• focalizare pe deviaţia de la ţintă a ratei inflaţiei de peste 4 trimestre
• regim de curs de schimb de tip liber flotant (bazat pe o ecuaţie de tip
UIP, complementată de ecuaţii privind dinamicile componentelor
sistematice, de ex., trend-ul cursului real de schimb efectiv al leului)
– steady-state bine definit, cu impunerea unei dinamici stabile către echilibrul
pe termen lung
– arhitectură deschisă, capabil să preia informaţii din modele de tip “satelit”
– aşteptări de tip hibrid ale agenţilor economici, consistente cu modelul:
componentă inerţială (eng. backward-looking) şi anticipativă (eng. forward-
looking)
23
DAR...
“Un singur model înseamnă niciun model”
Abordarea BNR

Din diverse motive, băncile centrale folosesc un număr de modele şi nu unul

singur:

– principala motivaţie este incertitudinea cu privire la adevărata structură a

economiei şi şocurile cu care se confruntă aceasta  pentru minimizarea riscurilor
asociate unui model specificat în mod eronat, băncile centrale folosesc mai multe
modele (şi, eventual, ponderează în mod corespunzător rezultatele furnizate de
acestea)
[de ex., proiecţii ale PIB pe termen scurt: DFM, single equations, ECMs, SIMs;
ECM; BVARs]

– fiind prin definiţie simplificări ale unei realităţi complexe, niciun model nu adresează
toate întrebările relevante din perspectiva autorităţii monetare – cele mai multe
modele sunt construite pentru a adresa un set specific de probleme

24
MONETA (http://www.bnr.ro/game.aspx)
Scopul jocului

- obiectivul băncii centrale este asigurarea stabilităţii preţurilor, însă este vizată într-o
anumită măsură şi sprijinirea activităţii economice, fără prejudicierea obiectivului
fundamental menţionat (regim de ţintire a inflaţiei de tip flexibil – “no inflation
nutters”)

25
MONETA
Scopul jocului

- “MONETA” este un exerciţiu interactiv care îl plasează pe jucător în poziţia de

guvernator al băncii centrale
- guvernatorul şi instituţia pe care o conduce sunt responsabili în faţa puterii legislative
(Parlament)

26
MONETA
Scopul jocului

- mandatul guvernatorului este de 5 ani  simularea electronică se întinde pe durata

a 20 trimestre <convenţionale>
- un punctaj ridicat în clasament măreşte şansele guvernatorului de a fi reales pentru încă un
mandat 

27
MONETA
Scopul jocului

- economia stilizată este supusă unei serii de “şocuri” aleatoare (frecvenţa şi

intensitatea acestora creşte în funcţie de nivelul de dificultate selectat 
“începător”, “mediu”, “avansat”)
- din punctul de vedere al decidentului de politică monetară, aceste şocuri constituie
“surprize”

28
Curba cererii agregate

29
Curba ofertei agregate

30
Ecuaţia parităţii neacoperite a ratelor dobânzilor

31
Funcţia de reacţie de tip Taylor

32
Cum se calculează punctajul?

• Punctaj calculat pe baza unei funcţii pătratice de penalizare:

– Deviaţia inflaţiei de la ţintă;
– Deviația PIB de la nivelul potenţial (gap PIB);
– Variaţii ale ratei nominale a dobânzii de politică monetară.

• Se calculează un punctaj relativ având în vedere valoarea funcţiei de penalizare

a jucătorului şi cea aferentă regulii de conduită a politicii monetare (regulii
Taylor).

33