Sunteți pe pagina 1din 2

REFLEXOTERAPIA

Invelisul cutanat reprezinta o bariera intre mediul extern si mediul


intern, el fiind in acelasi timp si un sediu al schimburilor intre acestea.
Pielea apare ca un vast organ de simt, ea primind informatii in
permanenta si avand un rol foarte important in mentinerea echilibrului
functional al organismului. De asemenea, ea este si unul dintre mijloacele
de expresie a corpului uman sau a unei parti din acesta. Observarea pielii
poate furniza informatii asupra organismului si orice actiune asupra ei
poate influenta ansamblul organismului, coordonator al acestor fenomene
fiind sistemul nervos prin intermediul arcului reflex. Numeroase tehnici
de masaj folosesc arcul reflex, unele foarte vechi, altele imaginate si
create pornind de la insasi aceasta notiune, dar toate facand parte din
reflexologie.
Scurt istoric
Masajul terapeutic reflex isi are originea in medicina populara a
timpurilor stravechi , fiind folosit de amerindieni, incasi, chinezi si
egipteni si mentionat in textele Romei antice.
Cunostinte despre folosirea reflexelor corporale in scop terapeutic
se regasesc in mai multe culturi dar cele mai insemnate informatii se pare
ca provin din China si Egiptul antic. La Saqqara, in Egipt, poate fi
admirata o pictura murala ce reprezinta masajul mainilor si al talpilor.
Specialistii au stabilit cu aproximatie ca pictura dateaza din jurul anului
2350 i.H. In China exista izvoare istorice ce sustin ca �medicul� Wang
Wei isi trata pacientii combinand tehnici de acupunctura cu tehnici de
masaj al talpilor cu policele. De asemenea, unele triburi de amerindieni
foloseau la tratarea diferitor afectiuni relatia dintre punctele reflexe si
organele interne.
In epoca moderna specialistii il recunosc pe medicul american
William Fitzgerald (1872 � 1942) drept parintele refloxologiei moderne.
Acesta a studiat terapiile folosite de amerindieni, a dezvoltat teoria
moderna a corespondentei dintre diferite parti ale corpului si a descoperit
ca talpile reprezinta o copie fidela a corpului. Dr. Fitzgerald a identificat
10 zone reflexe, grupate in 2 serii a cate 5 zone longitudinale, fiecare
terminandu-se la nivelul picioarelor, la un deget sau la halucele
corespondent.
O semnificativa contributie la dezvoltarea reflexologiei a avut si
Eunice Ingham. Aceasta a descoperit ca picioarele sunt partile corpului
care raspund cel mai bine la masajul zonelor. Ea a facut o harta a
intregului corp pe picioare si a observat ca o presiune alternativa aplicata
anumitor puncte a avut rezultate terapeutice importante. Aceasta metoda
terapeutica este, asadar, fondata pe principiul conform caruia exista zone
de energie care strabat tot corpul si zone reflexe situate in picioare care
corespund tuturor organelor majore, glandelor si partilor corpului.
In functie de zona corpului in care se afla punctele reflexe
reflexologia se imparte pe mai multe ramuri:
- reflexologia vertebrala consta in percutia usoara, cu varful
unui deget, pe apofizele spinoase ale vertebrelor, timp de cateva secunde
sau minute, in functie de indicatii
- reflexologia tesutului conjunctiv subcutanat este o metoda
bazata pe efectul unei stimulari a neuronilor periferici, stimulare ce pune
in actiune un reflex cuto-musculo-visceral si functioneaza dupa principiul
ca fiecare organ bolnav se poate manifesta la periferia corpului, prin
intermediul sistemului nervos, sub forma de simptome reflexe si algice;
aceasta tehnica este bazata pe stimularea periferiei corpului prin masarea
si intinderea unuia dintre cele trei straturi de tesut conjunctiv; se
prelucreaza mai intai dermul si tesutul subcutanat, apoi stratul
aponevrotic
- reflexologia mainilor se bazeaza pe o metoda de tratament
asemanatoare celei aplicate la nivelul picioarelor
- reflexologia capului se bazeaza pe acelasi principiu al
corespondentei, partea inferioara a capului reprezentand zona superioara
a corpului, parte mijlocie a capului corespunde zonei mijlocii a corpului,
iar partea superioara a capului reprezinta zona inferioara a corpului;
exceptie fac gura si cavitatea bucala, care reprezinta aparatul digestiv
- reflexologia urechii (auriculoterapia)
- reflexologia endonazala � mucoasa nazala este foarte bogata in
zone reflexogene si poate fi stimulata in boli ca nevralgia sciatica, astmul
bronsic, cefalee, impotenta sexuala; stimularea zonelor respective se face
cu un betigas infasurat in vata la unul dintre capete
- reflexologia intestinului gros � zonele reflexogene de la nivelul
intestinului gros pot fi reperate printr-o palpare abdominala profunda, iar
stimularea acestora poate fi efectuata printr-un masaj profund executat cu
varfurile degetelor
- reflexologia piciorului se bazeaza pe teoria zonelor si pe
reflectarea partilor corpului pe picior; aceasta reflectare nu se limiteaza
doar la talpa ci se extinde si pe partea dorsala si partile laterale ale
piciorului