Sunteți pe pagina 1din 4

Universitatea “TRANSILVANIA” Brasov

Nume:Boboc Florina
Specializare: P.I.
Anul: I
Disciplina : Pedagogia Comunicarii
Eu si comunicarea mea !

Termenul de „comunicare” provine de la latinescul „comunicare” care însemn a face


ceva împreună. În antropologia clasică, termenul de comunicare se folosea pentru a
desemna toate tipurile de schimburi care se realizau în cadrul societăţii umane. În
prezent noţiunea de comunicare se referă la schimburile de informaţii.

Comunicarea reprezinta un proces esential de mentinere a legaturilor interumane,


care sta la baza organizarii sociale.

Majoritatea vorbitorilor percep cuvantul COMUNICARE ca pe un schimb de mesaje,


fapte, idei,impresii, intre doua sau mai multe persoane.

Conceptului de comunicare nu i s-a stabilit inca o definitie unica, incercarea de a gasi


o definitie universal valabila fiind aproape imposibila .

Scopul comunicarii este cel al crearii unei modalitati prin care mesajele sa fie
receptate (auzite, citite) ,intelese, acceptate.

Comunicarea este un proces acomplex care, din unghiul stiintei comunicarii, dispune
de patru componente fundamentale :

 Emitatorul
 Canalul
 Informatia
 Receptorul

Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din
care una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege), cu
condiţia ca partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă). Instrumentul
comunicării este limba. Limbajul corpului (mesaje transmise prin tonalitatea vocii,
expresia feţei, poziţia corpului, gesturi, etc) reprezintă, de asemenea, o parte
importantă a comunicării. O bună comunicare presupune combinarea armonioasă a
limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris şi citit) cu cel nonverbal (exprimat
prin semne, gesturi, desene).

Comunicarea se realizează pe trei niveluri – dintre care, cel logic (cel al cuvintelor),
reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la nivel paraverbal
(ton, volum, viteză de rostire) şi 55% la nivel nonverbal (expresia facială, poziţia,
mişcarea etc).

Exista mai multe tipuri de comunicare:


Universitatea “TRANSILVANIA” Brasov
Nume:Boboc Florina
Specializare: P.I.
Anul: I
Disciplina : Pedagogia Comunicarii
 Comunicarea intrapersonala- comunicarea in si catre sine.

 Comunicarea interpersonala- comunicarea intre oameni.

 Comunicarea de grup- comunicarea intre membrii grupului si comunicarea


dintre oamenii din grupuri cu alti oameni.

 Comunicarea de masa- comunicarea primita de, sau folosita de un numar


mare de oameni

Scopul comunicarii este:

- sa informam pe altii;

- sa atentionam pe altii;

- sa explicam ceva;

- sa descriem;

- sa convingem, etc.

Comunicarea se realizeaza pe trei nivele: logic, paraverbal si non verbal. Daca intre
aceste nivele nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace, altfel mesajul
transmis nu va avea efectul scontat.

Comunicarea are o foarte mare eficienta asupra personalitatii deoarece in ziua


de azi individul se defineste in functie de ceilalti iar comportamentul reprezinta o
constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interactiunea atrage concomitent
comunicarea.

Sinele se construieste in interactiunea cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei


situatii nu este niciodata strict individuala desi apare astfel; in acelasi timp nici
individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice
evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a crea
personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate si
integrarea in aceasta. Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup,
echipa, societate, etc.
Universitatea “TRANSILVANIA” Brasov
Nume:Boboc Florina
Specializare: P.I.
Anul: I
Disciplina : Pedagogia Comunicarii
Prin comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile,
experienţele trăite, primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi, prin
învăţare, omul se construieşte pe sine ca personalitate.

Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire a relaţiilor


interpersonale şi de integrare socială.

Mulţi oameni consideră procesul comunicării ca fiind un proces simplu, deoarece la


majoritatea persoanelor el decurge uşor. Dacă ne gândim totuşi ce anume reprezintă
comunicarea, vom fi surprinşi de cât de complex este acest proces în realitate.

Vorbirea foloseşte buzele, limba, palatul moale, laringele şi plămânii. Scrisul şi cititul
presupun coordonare vizuo-manuală. Limbajul semnelor/gesturilor utilizează mâna,
palma, precum şi întregul corp. Limbajul desenelor implică controlul vizual şi
manual. Dar aceste instrumente, în parte, nu sunt suficiente pentru comunicare; cele
mai importante instrumente de care avem nevoie sunt înţelegerea şi capacitatea de a
învăţa.

Comunicarea şi limbajul reprezintă lăstarul osaturii psihice prin care se dezvoltă şi se


exprimă comportamentul şi personalitatea umană, marcând valenţele acestora şi
nivelul expectaţiilor individului în sistemul de integrare în comunitate, prin care se
urmăreşte maximalizarea potenţialului socio-cultural. Acest proces începe de la
naştere şi evoluează în funcţie de zestrea nativă, dar mai ales în raport de condiţiile
de mediu, mai mult sau mai puţin favorabile, astfel încât comunicarea şi limbajul
introduc note diferenţiatoare între diferitele persoane şi contribuie la definirea, în
ansamblu, a profilului psihologic al omului. Încă din copilăria timpurie, achiziţiile din
acest domeniu se produc în etape sau în trepte, iar calitatea şi cantitatea acestora
constituie pietre de temelie pentru construcţia devenirii umane. – Emil Verza, Tratat
de logopedie, vol II .

Limbajul este definit ca activitate psihică între oameni prin intermediul limbii,
aşa cum reiese şi din definiţia dată de Rubinstein: ,,Limbajul este limba în acţiune’’.
Limbajul reprezintă axul sistemului psihic uman, făcând posibil fenomenul de
conştiinţă; activitatea limbajului nu se opreşte odată cu întreruperea comunicării cu
alţii, ci se păstrează şi pe parcursul stării de veghe şi chiar în timpul somnului.

Limbajul face posibilă definirea omului, cu toate atributele sale şi contribuie la


crearea unui anumit statut în cadrul societăţii, prezentându-i particularităţile
individuale. Prin limbaj, oamenii au posibilitatea de a coopera în muncă, de a-şi
comunica experienţa de viaţă, de a-şi fixa experienţa social-istorică, de a-şi organiza
ideile şi activitatea, de a se forma ca personalităţi şi de a-şi dezvolta conştiinţa
Universitatea “TRANSILVANIA” Brasov
Nume:Boboc Florina
Specializare: P.I.
Anul: I
Disciplina : Pedagogia Comunicarii
individuală şi socială, limbajul fiind forma cea mai înaltă de exprimare şi manifestare
individuală a omului. Limbajul conservă experienţa generaţiilor anterioare, devenind
un bun al omenirii şi, în acelaşi timp, modalitate de cunoaştere şi de relevare a
existenţei înconjurătoare. Limbajul, ca fenomen social, se îmbogăţeşte ş se dezvoltă în
permanenţă, atât din punctul de vedere al exprimării, cât şi al multiplelor influenţe ce
acţionează asupra sa.

Sunt de parere că unde exista comunicare , există și înțelegere ! Nu ne putem face


înțeleși dacă nu comunicăm , prin comunicare se formeaza și se întreține o relație fie
de prietenie , fie de colaborare, etc... .

În nici una dintre situaţiile din viaţa mea, nu mă pot descurca fără comunicare : e
vorba de dobândirea unor experienţe comune (ce presupune un dialog), sau
transmiterea unor informaţii culturale, sau… şi lista are atâtea
exemple. Comunicarea semnifică mult mai mult decât schimbul şi răspândirea de
informaţii. Comunicarea creează şi menţine societatea.

Eu ca și persoana sunt foarte deschisa la vorbă , mereu vorbind găsesc o solutie la


orice fel de problemă , de aceea cred ca și am o relație buna cu lumea . Fiind deschisă
la vorbă , oarecum il fac si pe cel de langă mine să nu se rușineze, inchidă și totuși
începe și el sa comunice fără rețineri .

In concluzie , prin cele prezentate mai sus și prin faptul că arta de a comunica nu este
un proces natural ori o abilitate cu care ne năştem. Noi învăţăm sa comunicam. De
aceea trebuie să studiem ce învăţam ca să putem folosi cunoştinţele noastre mai
eficient. Orice comunicare implică creaţie şi schimb de înţelesuri. Aceste înţelesuri
sunt reprezentate prin „semne” şi „coduri”. Se pare că oamenii au o adevărată nevoie
să „citească” înţelesul tuturor acţiunilor umane. Observarea şi înţelegerea acestui
proces poate să ne facă să fim mai conştienţi referitor la ce se întâmplă când
comunicam.