Facultatea de Inginerie Electrica ȚACĂ Andrei

MPT - Metode si procedee tehnologice Grupa 114B

TEHNO 4 - Materiale magnetice in constructia

miezurilor magnetice ale echipamentelor electronice.
Procese tehologice de fabricare a miezului magnetic al
unei masini electrice asincrone.

Procesul tehnologic de fabricatie a miezului magnetic al

unei masini electrice
 Cuprins

1. Notiuni de baza
2. Conspect SR EN 10106:2001
3. Date nominale la o MU pentru procesarea miezurilor
magnetice
4. Procesul tehnologic de fabricatie a miezului magnetic al
unei masini asincrone(stator/rotor)
5. Activitate de laborator
6. Concluzii
7. Bibliografie
 1. Notiuni de baza

Prelucrari prin taiere si deformare plasitica la rece

Aceste prelucrari au pondere insemnata, deoarece in industria electrotehnica mai
mult de 50% din totalul pieselor care intra in componenta echipamentelor electrice se
fabrica din materiale sub forma de table, benzi sau profile speciale.
Aceste piese se obtin cu detasarea unor parti din materialul ce se prelucreaza prin
taiere (stantare) sau prin deformare plastica (indoire, ambutisare) efectuate de matite.
Deformarea plastica este procedeul prin care se schimba forma si dimensiunea
initiala a materialului de prelucrat sub actiunea fortelor exterioare.
Matritarea este procesul tehnologic de deformare realizata la cald prin care
matrerialul se deformeaza in intreg volulmul.
Procesele tehnice de stantare si matritare au urmatoarele avantaje:
a. simplitatea in procesul de lucru;
b. durata redusa de prelucrare;
c. precizie mare a dimensiunilor obtinute;
d. calitate superioara a suprafetelor;
e. productivitate mare;
f. pierderi de material minime;
g. sculele au durata mare de functionare
h. procesele de productie pot fi mecanizate, automatizate sau chiar
robotizate.
Dezavantaje:
a. sculele folosite sunt destul de complicate;
b. sculele necesita o durata mare de executie;
c. sunt rentabile doar la productia de masa;
d. fabricate din oteluri scumpe;
e. cost ridicat.
Taierea este operatia prin care materialul este separate in mai multe parti diferite,
dupa un contur inchis sau deschis prin intermediul a doua conjugate.

Materialele magnetice moi sunt caracterizate prin ciclul histerezis îngust; ele au
permeabilitate magnetică mare, câmp coercitiv mic, se magnetizează puternic în câmpuri
magnetice de intensitate mică şi işi pierd magnetismul la incetarea acţiunii câmpului
exterior.
Figura 1. Ciclul de histerezis al unui material magnetic moale.

Dacă materialul magnetic moale este supus unui câmp magnetic exterior H care
variază de la –H la +H inducţia magnetică variază după ciclul de histerezis din figura 1.
Materialul iniţial nemagnetizat parcurge curba de magnetizare iniţială de la 0 la H max, Bmax
după care scăzând câmpul H până la 0 inducţia scade până la valoarea Br (inducţie
remanentă). Scăzând în continuare câmpul inducţia dispare la valoarea –Hc (câmp
magnetic coercitiv) după care parcurge în continuare ciclul de histerezis până la valoarea
Hmax, Bmax. Ciclul de histerezis este o curbă neunivocă şi neliniară a cărui arie este
proporţională cu pierderile de putere activă (teorema lui Warburg). Locul geometric al
vârfurilor ciclurilor de histerezis se numeşte curbă de magnetizare şi se aproximează în
practică cu curba de primă magnetizare.
Materialele magnetice moi sunt folosite atât în domeniul curenţilor slabi, în curent
continuu şi în curentalternativ, de frecvenţe industriale, până la frecvenţe inalte şi foarte
înalte. Acestor materiale li se cere,după scop, inducţie de saturaţie mare, permeabilitate
iniţială sau maximă mare, permeabilitate constantă sau variabilă cu temperatura, ciclul
histerezis normal sau dreptunghiular şi în orice caz pierderi minime.
În câmpuri alternative, materialele magnetice moi trebuie să asigure pierderi
minime de energie. Aceste pierderi se compun din:
– pierderi prin histerezis
– pierderi prin curenti turbionari,
– pierderi reziduale.
Pierderile prin histerezis se datorează deformărilor reţelei cristaline cauzate de
incluziunile nemagnetice (corpuri străine).
Pierderile prin curenţi turbionari pot fi deduse din legea inducţiei. Reducerea lor
se obţine prin micşorarea grosimii materialului sau prin mărirea rezistivităţii lui prin
aliere cu elemente corespunzătoare scopului.
Pierderile reziduale apar la variaţia temporară a inducţiei şi sunt proporţionale cu
frecvenţa şi intensitatea curentului. Aceste pierderi se datorează, ca şi pierderile
histerezis, deformarilor reţelei cristaline prin incluziuni nemagnetice; migrările atomilor
de carbon în soluţie şi prezenţa azotului sunt factori importanti pentru apariţia pierderilor
reziduale. Cu descreşterea impurităţilor scad pierderile reziduale şi la un material pur ele
sunt practic inexistente.
În corpurile feromagnetice se dezvoltă căldură dacă în ele variază, în timp, câm-
purile magnetice exterioare. Se produc deci pierderi de putere activă. Acestea sunt de 2
feluri:
Pierderile prin histerezis magnetic – sunt proporţionale cu frecvenţa şi cu aria
ciclului de histerezis. Ele pot fi calculate cu expresia lui Steinmetz.
p n  f    B nmax
pn – căldura dezvoltată (pierderile) în unitatea de timp şi în unitatea de volum a
materialului
f – frecvenţa
η – o constantă de material numită constanta lui Steinmetz
Bmax – inducţia magnetică maximă
n – exponentul lui Steinmetz (1,6 < n > 2)
Materialele magnetic dure (arie mare a ciclului de histerezis) prezintă pierderi
mari prin histerezis.
Materialele magnetic moi (arie mică şi valori mici ale lui H c) au pierderi cu atât
mai mici cu cât ciclul de histerezis este mai îngust.
Pierderile prin curenţi turbionari – se datoresc efectului Joule-Lenz care însoţeşte
inducerea de curenţi electrici în corpurile feromagnetice de către fluxurile magnetice
variabile în timp. Într-o tolă cu arie mare, de grosime Δ şi de rezistivitate electrică ρ, se
dezvoltă, în unitatea de timp şi de volum, căldura:
k 2 2
pf     f  B 2max

Permeabilitatea depinde de intensitatea câmpului magnetic. Permeabilitatea
constantă se obţine prin laminare la rece urmată de revenire şi apoi din nou laminare la
rece.
Materialele magnetice moi se clasifică în mod raţional după compoziţie, luandu-se ca
bază elementul principal de aliere, care impune caracteristicile specifice ale materialului,
de exemplu tablă silicioasă slab sau bogat aliată.
Materialele magnetice moi sunt clasificate astfel: diferite sorturi de fier, fonta şi
otelul, aliaje fier-siliciu, aliaje fier-siliciu texturate, aliaje fier-siliciu sinterizate, aliaje
fier-siliciu-aluminiu (Alsifer), aliaje fier-aluminiu(Alfenol), aliaje nichel-fier (Permalloy),
aliaje cu permeabilitate mare, aliaje cu permeabilitate constantă, aliaje cu ciclu histerezis
dreptunghiular, aliaje cu inducţie de saturaţie mare, aliaje termocompensatoare, aliaje
magnetostrictive, pelicule metalice magnetice, materiale nemagnetice.
Carbonul este elementul cel mai dăunător pentru materialele magnetice moi. El
se dizolvă în fierul topit şi rămâne fie sub forma de soluţie solidă, fie sub formă de
pulbere grafitică; el măreşte câmpul coercitiv, micşorează permeabilitatea şi produce
îmbătrânirea materialului.
Oxigenul se dizolvă în fier şi îi influentează în măsură mai mică proprietăţile
magnetice decât carbonul: el influenţează plasticitatea materialului.
Hidrogenul influenţează proprietăţile magnetice în măsură mai mică decât
oxigenul; el se elimina la temperaturi de peste 650 °C. Hidrogenul poate servi, în anumite
împrejurări, ca dezoxidant, devenind astfel un element util.
Azotul are o influentă asemănătoare carbonului, însă în măsură mai mică; el
favorizează îmbătrânirea magnetică.
Sulful măreşte câmpul coercitiv şi pierderile prin histerezis.
Fosforul măreşte pierderile prin histerezis şi influenţează mai puţin câmpul
coercitiv.
Manganul favorizează formarea cementitei în fier; influenţa lui ca element
dăunător este mai slabă decât a fosforului şi sulfului.
Siliciul ca soluţie solidă, în fierul pur, produce scăderea inducţiei de saturaţie.
Nichelul influenţează favorabil permeabilitatea magnetică şi reduce câmpul
coercitiv.
Cobaltul este singurul element care măreşte inducţia de saturaţie.
Siliciul măreşte rezistivitatea materialului, deci micşorează pierderile prin curenţi
turbionari, favorizează mărirea granulelor mărind astfel permeabilitatea; micşorează
precipitarea carbonului în grafit şi contribuie astfel la reducerea câmpului coercitiv şi a
pierderilor prin histerezis.
Aluminiul micşorează energia cristalină în fier;un daos de 0,1-0,2% în fier pre-
vine îmbatrânirea; în procente mai mari până la 16% (Alfenol) imprima caracteristici
magnetice foarte bune, în special permeabilitate maximă şi câmp coercitiv comparabil cu
cele ale permalloyului.Materialul este ductil şi poate fi laminat la dimensiuni foarte
reduse, de ordinul micronilor.
Cromul, molibdenul şi cuprul sunt elemente faorabile de aliere în anumite aliaje
fier-nichel, imprimând materialului caracteristici speciale.

2. Conspect SR EN 10106:2001
3. Date nominale la o MU pentru procesarea
miezurilor magnetice
4. Procesul tehnologic de fabricatie a miezului magnetic al unei
masini asincrone(stator/rotor)
 5. Activitate de laborator

In timpul laboratorului, ni s-a prezentat un generator pe baza de ulei.

Am consultat si STAS-urile:
SR EN 10106 - 2001 “ Table magnetice cu graunti neorientati
laminate la rece si livrate in stare finite”
Tablele au grosimi de F=0.35; 0.5; 0.65; 1.
Simbolizare : M 250-35A
Exp: M = otel magnetic conform SR EN 10027

SR EN 10107-2001 “Table magnetice cu graunti orientate”

Tablele au grosimea de F=0.23; 0.27; 0.3; 0.35.
Exp: M097 – 30N
STAS 12305-85 “Aliaje magnetice moi”
STAS 9543-74 “Materiale oxidice magnetice moi”
STAS 10154-87 “Materiale oxidice magnetice moi”
SR EN 61247-2002 “Miezuri PM din oxizi magnetici si accesorii

6. Colcluzii

In constructia de masini, aparate electrice si echipamente electrice

intra piese, organne de masini, construite din materiale metalice care
necesita o prelucrare precisa implicand procedee tehnologice diverse.
In conformitate cu cele amintite in acest referat simbolizarea si
cunoastera cat mai buna a aliajelor poarta un rol important in alegera
materialului cel mai economic si cel mai eficient la tipul de aparat, masina
sau chiar sisteme complexe de aparate, in realizarea celor mai bune
performante.

7. Bibliografie

Standardul SR EN 10106:2001
Notitele din caiet
Indrumar de laborator
www.asro.ro
Catalogul Standardelor Romane