Facultatea de Inginerie Electrica TACA Andrei

MPT - Metode si procedee tehnologice Grupa 114B

TEHNO 6 – Procese tehnologice privind incalzirea prin

inductie electromagnetica
 Cuprins

1. Notiuni de baza
2. Instalatii utilizate in incalzirea prin inductie
3. Activitate de laborator
4. Concluzii
5. Bibliografie
 1. Notiuni de baza

Incalzirea prin inductie se bazeaza pe fenomenul patrunderii energiei electromagnetice

intr-un conductor situat in câmpul magnetic variabil in timp al unei bobine, denumitS
inductor, Incalzirea conductorului producându-se prin efectul Joule-Lenz al curentilor
induii.
Incalzirea prin inductie este utilizata pentru topirea sau mentinerea In stare topita a
metalelor ii aliajelor, pentru incalzirea in profunzime a semifabricatelor care urmeaza a fi
prelucrate la cald, pentru tratamentul termic superficial, pentru incalzirea recipientilor, pentru
sudarea ii lipirea metalelor, etc. Fata de alte metode, Incalzirea prin inductie se remarca
prin aceea ca, conversia energiei electrice in caldura are loc chiar In mediul de Incalzit,
viteza ii temperatura de incalzire putand fi suficient de riguros reglate ii controlate.
Parametrul 6, caracteristic Patrunderii energiei electromagnetice in
conductoare masive, reprezinta, 1n cazul semispatiului, distanta fata de suprafata
conductorului pe care densitatea curentului indus scade de e=2,71 ori. In stratul
superficial de grosime 5 se dezvolta 86,5% din intreaga putere activa determinata de
curentul indus.
Daca densitatea de curent ar fi constanta in domeniul 0<x<6, ar avea valoarea de la
suprafata x=0 a conductorului ii ar fi nula in rest, atunci puterea dezvoltata in stratul
de grosime  ar fi egala cu puterea indusa in semispatiul x>0 in cazul real; acest rezultat
justifica calculul rezistentei echivalente a unui conductor supus difuziei câmpului
electromagnetic cu expresia cunoscuta din curent continuu, in care sectiunea parcursa
de curent are una dintre dimensiuni egala cu  .
Adâncimea de patrundere  depinde de frecventa campului alternativ, de
rezistivitatea ii permeabilitata magnetica ale materialului conductor. Cum variaza
invers proportional cu radicalul-frecventei, rezulta ca pentru incalzirea in profunzime
sunt necesare frecvente mai reduse, in timp ce in aplicatiile de calire superficiala, care
presupun incalzirea unui strat de dimensiuni reduse sunt necesare valori ridicate ale
frecventei.
Rezistivitatea conductoarelor creite cu temperatura, iar la schimbarea starii de agregare
sufera un salt brusc; prin urmare, adâncimea de patrundere creite ii ea pe masura
creiterii temperaturii. In cazul conductoarelor cu proprietati magnetice, aflate 1a
temperaturi sub punctul Curie, Tc, permeabilitatea magnetica depinde de marimea
intensitatii câmpului magnetic. Ca urmare, odata cu creiterea temperaturii, adâncimea de
patrundre creite prin efectul creiterii rezistivitatii, iar la atingerea temperaturii Curie
creite brusc, deoarece conductorul pierde

Parametrul 6, caracteristic patrunderii energiei electromagnetice in

conductoare masive, reprezinta, in cazul semispatiului, distanta fata de suprafata
conductorului pe care densitatea curentului indus scade de e=2,71 ori. In stratul
superficial de grosime 5 se dezvolta 86,5% din intreaga putere activa determinata de
curentul indus.
Daca densitatea de curent ar fi constanta in domeniul 0<x<6, ar avea valoarea de la
suprafata x=0 a conductorului ii ar fi nula in rest, atunci puterea dezvoltata in stratul
de grosime  ar fi egala cu puterea indusa in semispatiul x>0 in cazul real; acest rezultat
justifica calculul rezistentei echivalente a unui conductor supus difuziei câmpului
electromagnetic cu expresia cunoscuta din curent continuu, in care sectiunea parcursa
de curent are una dintre dimensiuni egala cu  .
Adâncimea de patrundere  depinde de frecventa campului alternativ, de
rezistivitatea ii permeabilitata magnetica ale materialului conductor. Cum variaza
invers proportional cu radicalul-frecventei, rezulta ca pentru incalzirea in profunzime
sunt necesare frecvente mai reduse, in timp ce in aplicatiile de calire superficiala, care
presupun incalzirea unui strat de dimensiuni reduse sunt necesare valori ridicate ale
frecventei.
Rezistivitatea conductoarelor creite cu temperatura, iar la schimbarea starii de agregare
sufera un salt brusc; prin urmare, adâncimea de patrundere creite ii ea pe masura
creiterii temperaturii. In cazul conductoarelor cu proprietati magnetice, aflate 1a
temperaturi sub punctul Curie, Tc, permeabilitatea magnetica depinde de marimea
intensitatii câmpului magnetic. Ca urmare, odata cu creiterea temperaturii, adâncimea de
patrundre creite prin efectul creiterii rezistivitatii, iar la atingerea temperaturii Curie
creite brusc, deoarece conductorul pierde proprietatile magnetice (ar=1, pentru T>Tc).
Puterile activa ii reactiva- transmiese prin unitatea de suprafata in semispatiul conductor
au expresille:

Aiadar, incalzirea conductorului este cu atât mai puternica cu cât acesta, este mai
rezistiv, cu cat are o permeabilitate magnetica mai mare, cu cat câmpul magnetic este mai
intens ii are o frecventa mai mare.
Pentru corpuri de diferite configuratii geometrice (pIaci, tevi, bare, etc.) puterile activa ii
reactiva specifice se raporteaza la expresiile specifice semispatiului conductor, sub forma:

Factorii Ka ii Kx, având expresii specifice fiecarei configuratii in parte, sunt denumiti
factori de difuzie a puterilor activa ii reactiva, sau uneori factori de rezistenta, respectiv de
reactanta ai corpului incalzit.
Evident ca pentru un corp a carui suprafata aflata in câmpul magnetic inductor are aria
A, puterile activa ii reactiva difuzate in interior sunt P=ps ii Q=qsA. Cum in functie de
curentul I absorbit de inductor aceleaii puteri pot fi exprimate astfel:

P=RI2 , Q=XI2
 Ansamblul inductor-corp de incalzit, care se experimenteaza in lucrare, are configuratia
din figura 1. Inductorul este o bobina cilindrica executata din conductor tubular de cupru cu
sectiune dreptunghiulara, iar corpul de incalzit - indusul, este o teava din otel cu pereti groii.
Intensitatea câmpului magnetic este constanta in spatiul dintre
inductor ii indus, este nula in exteriorul inductorului, ii scade
de asemenea pe grosimea tevii. In partea inferioara a figurii 1
este reprezentata variatia radiala a câmpului pentru valori
mici ale -adancimilor de patrundere, in stânga ii pentru valori
mari in dreapta. De retinut ca cu cât adâncimea de patrundere
 2 are o valoare mai mica in raport cu grosimea a2 a tevii, cu
atât incalzirea este mai eficienta, iar câmpul in interiorul
tubului are o valoare mai redusa.

Figura 1. Ansamblul
inductor-piesa de incalzit
 2. Instalatii utilizate in incalzirea prin inductie
Incălzirea electrică reprezintă una din cele mai vechi şi mai importante
utilizări a energiei electromagnetice. Creşterea producţiei de energie electrică a
contribuit la dezvoltarea impetuoasă a procedeelor de încălzire electrică, aceasta
luând locul altor procedee de încălzire în numeroase ramuri ale industriei. S-a
ajuns ca energia electrică produsă să fie utilizată în procedee electrotermice.
În industria modernă, procesele electrotermice sunt utilizate într-o măsură din
ce în ce mai mare. Astfel, cuptoarele electrice sunt folosite la elaborarea
metalelor şi aliajelor, în industria chimică, în industria alimentară, etc. In
industria construcţiilor de maşini, încălzirea metalelor în vederea tratamentelor
termice sau a prelucrării la cald, se realizează tot mai frecvent în instalaţii
electrotermice. Sudarea electrică este preferată altor procedee în tot mai multe
cazuri.
În condiţiile actuale, de scădere a energiei clasice, principala problemă care
se pune în proiectarea şi în exploatarea instalaţiilor electrotermice este cea a
economiei de energie, a sporirii randamentului, în condiţiile asigurării unei
calităţi corespunzătoare a produselor. Aceasta se poate realiza numai prin
cunoaşterea aprofundată a fenomenelor care au loc în instalaţiile electrotermice.
În lucrarea de faţă se va vorbi despre unul dintre procedeele de bază de
încălzire directă din cadrul metodelor electrotermice de încălzire şi anume
despre încălzirea prin inducţie.
La încălzirea prin inducţie, o bobină - inductorul de încălzire, fiind parcursă
de curent electric alternativ, produce un câmp magnetic variabil în timp.
Introducând în inductor un corp conductor din punct de vedere electric (piesă,
şarjă topită ), în acesta se vor induce curenţi turbionari, care prin efect Joule, vor
determina încălzirea directă sau topirea corpului respectiv. In sistemul inductor -
piesă (şarjă), curenţii turbionari sunt refulaţi spre exteriorul conductoarelor -
efect pelicular şi suportă influenţa curenţilor din conductoarele învecinate - efect
de proximitate.
Avantajele încălzirii prin inducţie, în comparaţie cu alte metode de încălzire,
sunt următoarele:
• căldura se dezvoltă în metalul ce urmează a fi încălzit, cu o densitate mare
de putere (>1000 kW/m ), rezultând o viteză de încălzire mai ridicată (>1000
K/s) faţa de cea obţinută în cuptoarele cu încălzire indirectă;
• construcţia instalaţiilor de încălzire este mai simplă, permiţând utilizarea
vidului sau a atmosferelor de protecţie şi automatizarea funcţionării în condiţiile
producţiei în flux;
• condiţiile de lucru sunt mult îmbunătăţite, poluarea mediului ambiant este
redusă.
Ca dezavantaj se menţionează faptul că multe dintre aplicaţiile încălzirii prin
inducţie necesită surse de alimentare la o frecvenţă diferită de 50 Hz,
convertoarele şi condensatoarele necesare ridicând apreciabil costul instalaţiei.
încălzirea prin inducţie este utilizată pentru:
o topirea, menţinerea în stare caldă şi supraîncălzirea metalelor (oţel, fontă,
cupru, aluminiu, zinc, magneziu şi aliajele lor) în cuptoare de creuzet sau canal;
o încălzirea în profunzime a semifabricatelor din oţel, cupru, aluminiu ş.a.,
sub formă de blocuri, bolţuri, bare, table, sârme ş.a., ce urmează a fi prelucrate
la cald prin forjare, matriţare, presare, laminare, etc ;
o tratamentul termic superficial al pieselor din oţel sau fontă, utilizate în
construcţia de maşini;
o aplicaţii speciale - lipirea, sudarea, detensionarea sudurilor, agitarea
metalelor topite, transportul şi dozarea metalelor topite, topirea tară creuzet.
Cuptoarele şi instalaţiile de încălzire prin inducţie pot fi alimentate la
frecvenţă industrială (50 Hz), medie (100 10000 Hz) sau înaltă (10 kHz 10
MHz). Frecvenţele joase (sub 50 Hz) sunt utilizate pentru alimentarea
agitatoarelor şi a transportoarelor inductive iar cuptoarele cu creuzet şi canal
sunt alimentate cu frecvenţă industrială, ca şi unele instalaţii de încălzire în
profunzime. Frecvenţele medii au întrebuinţare la alimentarea cuptoarelor cu
creuzet în special (100-2000) Hz, pentru încălzire în profunzime, tratament
termic superficial şi sudare, iar cele înalte - pentru tratament termic superficial şi
lipire.
Cuptoarele de topire sau instalaţiile de încălzire în profunzime sunt
alimentate cu frecvenţe scăzute, deoarece necesită o valoare ridicată pentru
adâncimea de pătrundere. Spre deosebire de acestea, instalaţiile destinate
tratamentelor termice superficiale sunt alimentate la frecvenţe mai ridicate.
Prin metoda încălzirii inductive, importanţa inducţiei electromagnetice
constă în primul rând în posibilitatea de a transmite în piesa de încălzit energia
electromagnetică iară a folosi contacte. Folosirea contactelor complică
considerabil procesul, iar într-o serie de cazuri duce la imposibilitatea realizării
lui.
Expresia fluxului total este valabilă dacă fluxurile magnetice ale tuturor
spirelor sunt aceleaşi, condiţie îndeplinită în multe cazuri ce interesează, cu o
precizie suficientă. Încalzirea prin inductie functioneaza pe baza transformarii in
caldura a energiei electromagnetice absorbite de un material datorita efectului
Joule al curentilor turbionari care apar in masa de material din cauza tensiunilor
induse de variatia in timp a campului magnetic produs de curentul alternativ
care parcurge o bobina inductoare care inconjoara oala (creuzetul) in care se afla
materialul ce trebuie topit.
 Încalzirea prin inductie functioneaza pe baza transformarii in caldura a
energiei electromagnetice absorbite de un material datorita efectului Joule al
curentilor turbionari care apar in masa de material din cauza tensiunilor induse
de variatia in timp a campului magnetic produs de curentul alternativ care
parcurge o bobina inductoare care inconjoara oala (creuzetul) in care se afla
materialul ce trebuie topit.

Avantaje fata de incalzirea directa prin rezistenta:

o nu necesita contacte electrice;
o metoda poate fi utilizata in conditii de productie automatizata in
flux tehnologic.
Principalul dezavantaj al metodei incalzirii prin inductie:
-necesita surse de alimentare de frecvente diferite de cea industriala;

Încalzirea prin inductie se foloseste la:

topirea sau mentinerea in stare calda a metalelor;
incalzirea in profunzime a semifabricatelor metalice in
vederea prelucrarii lor la cald (forjare, matritare, presare, laminare etc.);
calirea in strat de suprafata a pieselor cu geometrie
complicata;
aplicatii speciale (agitator inductiv, transport electromagnetic
al metalelor topite, sudarea si topirea metalelor etc.).
Dupa frecventa tensiunii generate, sursele de alimentare ale instalatiilor de
incalzire prin inductie sunt: de frecventa joasa (sub 50 Hz), de frecventa
industriala (50 Hz), de frecventa medie (100 10.000)Hz, si de frecventa inalta
(10 10.000 kHz).

Dupa tipul constructiv, cuptoarele de inductie pot fi:

- cu creuzet (bobina inductoare fara miez de fier);
- cu canal (bobina inductoare cu miez de fier).
2.1 Cuptoare cu inductie cu creuzet
Sunt cuptoare cu inductie fara miez de fier, care functioneaza pe
principiul absorbtiei energiei electromagnetice de catre un material conductor
aflat in campul magnetic variabil al unei bobine solenoidale.Variatia in timp a
campului magnetic ale carui linii de camp se inchid prin materialul conductor
din creuzet si prin ecranele magnetice amplasate in exteriorul acestuia (figura
5.10) determina aparitia de tensiuni electromotoare induse care forteaza curenti
turbionari in materialul conductor care se incalzeste.Curentii turbionari parcurg
numai straturile superficiale ale materialului nductor de grosimi egale cu
adancimea de patrundere, iar caldura degajata prin efectul termic al curentilor
turbionari depinde de frecventa curentilor, de geometria inductorului si a
creuzetului si de proprietatile electrice si magnetice ale materialului conductor.
 Figura 2

Fig.2. Cuptor de inductie cu creuzet: 1 – creuzet refractar; 2 – ecrane

magentice; 3 – inductor (bobina) racit cu apa; 4 – izolatie termica; 5 – circulatia
metalului topit; 6 – linie de camp magnetic.

Randamentului cuptorului cu creuzet depinde de frecventa tensiunii de

alimentare a inductorului. Frecventa optima se obtine pentru un raport intre
diametrul creuzetului si adancimea de patrundere de :
 Frecventa minima a tensiunii de alimentare pentru topirea unui metal cu
rezistivitatea r [Wm] si permeabilitate magnetica relativa , intr-un creuzet
cu diametrul rezulta:

Economicitatea cuptorului este strict dependenta de alegerea corecta a

frecventei tensiunii de alimentare. La frecvente mai mici decat cea optima,
randamentul cuptorului scade considerabil, iar la frecvente mai mari decat
frecventa optima, randamentul se modifica nesemnificativ, dar scade factorul de
putere al cuptorului. Dupa frecventa tensiunii de alimentare, cuptoarele de
inductie cu creuzet pot fi:

 De frecventa industriala (50 Hz);

 De frecventa medie (100-1000) Hz;
 De frecventa inalta (50-400)kHz.

Cu cat capacitatea cuptorului este mai mica, frecventa tensiunii de

alimentare trebuie sa fie mai mare.

Cuptoarele de inductie cu creuzet pentru necesitati industriale se

construiesc pentru capacitati de (0,5-60%) tone si avand puteri absorbite de pana
la 20 MW.

Cuptoarele de inductie cu creuzet se utilizeaza la:

 Topirea otelurilor superioare si a aliajelor speciale;

 Topirea fontei;
 Topirea metalelor neferoase (aluminiu, cupru, zinc etc.).

Avantaje fata de alte tipuri de cuptoare de topire:

- Permit obtinerea unor temperaturi foarte ridicate in toata masa

metalului;
- Uniformizeaza temperatura materialului topit datorita agitatiei baii
de metal topit produsa de fortele electrodinamice ale curentilor
turbionari;
- Circulatia metalului topit in creuzet favorizeaza accelerarea
proceselor chimice si uniformizeaza compozitia incarcaturii
cuptorului;
- Oxidarea metalului este redusa;
 - Au productivitate ridicata si gabarit relativ redus;
- Reglarea puterii se face simplu;
- Constructie simpla si posibilitatea golirii complete la fiecare sarja;
- Posibilitate de functionare in vid sau in atmosfera controlata.

Dezavantaje:

o Solicitari mecanice mari ale captuselii refractare a creuzetului din

cauza agitatiei baii de metal topit;
o Temperatura relativ scazuta a zgurei ingreuneaza operatiunile de
indepartare a acesteia;
o Cost ridicat al instalatiilor, daca pentru alimentarea cu energie
electrica sunt necesare surse de frecventa diferita de cea industriala;
o Factor de putere scazut ( ), cuptorul fiind un
receptor puternic inductiv.

2.1.1 Constructia si functionarea cuptoarelor de inductie cu creuzet

Principalele elemente constructive ale unui cuptor de inductie cu creuzet

(figura 2) sunt urmatoarele:

 Inductorul – o bobina cilindrica, realizata din bare din cupru de

diferite profile, goale in interior, prin care circula apa de racire.
Bobina este construita intr-un singuir strat, in forma de spirala,
izolarea spirelor facandu-se fie prin interstitii de aer de (10-20) mm,
fie cu straturi de micanita sau benzi din sticlotextolit.

 Creuzetul – de forma tronconica (pentru reducerea efectelor

eroziunii peretilor datorita agitatiei baii de metal topit, are
captuseala interioara din material refractar
granulat acid, bazic sau netru, in functie de tipul metalelor care
urmeaza a fi topite. Starea captuselii creuzetului trebuie verificata
dupa fiecare sarja pentru a se preveni fisurarea acesteia si
patrunderea metalului topit la inductor. Uzura captuselii se
sesizeaza cu ajutorul unor senzori, dar si prin cresterea factorului de
putere al cuptorului cu cca (10 - 30)% fata de valoarea normala,
corespunzatoare fazei topite a sarjei. Creuzetul este invelit exterior
de o carcasa metalica.
 Ecranele magnetice – au rolul de a inchide campul magnetic din
exteriorul inductorului evitand inchiderea acestuia prin structura
metalica constructiva a cuptorului, care daca s-ar incalzi excesiv, ar
reduce rezistenta mecanica a elementelor de sustinere. Ele sunt
 formate din pachete de tole de transformator asezate radial in jurul
inductorului, cu ajutorul unui cadru de otel.
 Reteaua scurta – formata din cabluri flexibile din cupru, racite cu
apa, de lungime suficienta pentru a permite bascularea creuzetului.
 Mecanismul de rasturnare – este de tip electromecanic sau hidraulic
si asigura golirea completa a creuzetului, prin basculare.

Pornirea cuptorului se face prin conectarea acestuia la reteaua electrica de

alimentare dupa ce, in prealabil, s-au introdus in creuzet bucati solide de metal
cu dimensiuni suficient de mari in raport cu adancimea de patrundere a campului
electromagnetic. La pornire si in faza de topire, cuptorul absoarbe un curent
foarte mare si se impune reducerea tensiunii de alimentare.În timpul
functionarii, curentii turbionari indusi in baia de metal topit au valori de ordinul
miilor de amperi si se afla in campul magnetic al inductorului, de ordinul sutelor
de amperi/metru.

Apar forte electrodinamice foarte intense care determina agitatia baii de metal
topit datorita producerii unor curenti de fluid, ca in figura 5.10. Se manifesta,
astfel, o presiune electrodinamica avand valoarea maxima in axa creuzetului si
care da suprafetei libere a metalului topit o forma de menisc

2.2. Cuptoare de inductie cu canal

Sunt cuptoare de inductie cu circuit feromagnetic (inductorul plasat pe un
miez de fier), care functioneaza pe principiul transformatorului electric. Acest
„transformator” are primarul format din bobina inductoare, iar secundarul este
constituit dintr-o singura spira reprezentata prin canalul cuptorului, care este
umplut cu metal topit, ca in figura 3.

Fig.3. Schema de principiu a functionarii cuptorului de inductie cu canal.

 Inductorul este alimentat cu energie electrica la tensiunea, , iar
curentul, , fortat de aceasta tensiune alternativa produce fluxul magnetic
alternativ, , concentrat in circuitul feromagnetic. O parte din acest flux
magnetic, numit flux magnetic util, , se inchide prin circuitul feromagnetic si
inlantuie spira secundara formata din metalul topit din canalul cuptorului, iar o
alta parte, numita flux de scapari, , se inchide prin aer inlantuind numai
spirele inductorului.Fluxul magnetic util, , induce in spira secundara o
tensiune electromotoare alternativa:

unde: - frecventa tensiunii de alimentare; - numarul de spire ale

secundarului.

Spira secundara (metalul topit din canal) fiind in scurtcircuit, curentul, ,

fortat de t.e.m., , va fi de valoare foarte mare, adica:

si va produce, prin efect Joule, incalzirea acesteia.

Cuptoarele de inductie construite in prezent se deosebesc de cuptorul

prezentat in figura 3 prin faptul ca au canalul acoperit de o cuva metalica sau din
materiale refractare in care se afla cea mai mare parte a incarcaturii si care
cmunica direct cu canalul.Cuptoarele de inductie cu canal se utilizeaza la topirea
sau mentinerea in stare calda si supraincalzirea pentru turnare a metalelor
feroase (fonta, otel) si a metalelor si aliajelor neferoase (aluminiu, cupru, zinc,
alama etc.).

Avantaje fata de cuptoarele de inductie cu creuzet:

 randament si factor de putere mai ridicate;

 consum specific de energie electrica mai redus;
 productivitate mai mare;
 durabilitate mai mare a captuselii refractare a cuvei;
 cheltuieli de investitii mai reduse.
 Dezavantaje:

 necesitatea mentinerii in permanenta a unei cantitati de metal in

stare topita in canal si cuva;
 imposibilitatea utilizarii aceluiasi cuptor pentru metale si aliaje de
marci diferite;
 necesitatea utilizarii de materiale refractare de calitate superioara la

confectionarea canalului.Cuptoarele de inductie cu canal se construiesc pentru

capacitati de toe si puteri de kW.

3. Activitate de laborator
In cadrul laboratorului 6: Procese tehnologice privind incalzirea prin
inductie elctromagnetica; sa dezbatut problemele impuse de diferitele metode
care stau la baza incalzirii materialelor prin intermediul inductiei
electromagnetice.
Caldura necesara incatlzirii se obtine prin mai multe moduri dar in mare
parte se foloseite efectul termic al curentului electric ii anume prin folosirea
radiatiilor electromagnetice (sau inductie electromagnetica).
Incalzirea prin inductie electromagnetica se bazeaza pe efectul Joul al
curentlor induii care se produc in urma patrunderii câmpului electromagnetic in
materialul conductor din punct de vedere electric.
Aceste operatii prezinta o serie de avantaje precum ii o serie de
dezavantaje.
Avantaje :
- caldura se dezvolta direct in piesa de prelucrat;
- viteza ii temperatura de incalzire sunt riguros controlate ii reglate ;
- asigurarea unor conditii mai bune de lucru ;
- nivel de poluare redus.
Dezavantaje :
- pentru a obtine rezultatele dorite este nevoie ca instalatia de prelucrare sa
poata
functiona ii la alte frecvente decât cea industriala (50 Hz).
- convertizorul este un echipament scump
- o astfel de instalatie trebuie neaparat racita
 Principiu de functionare al incalzirii prin inductie are la baza fenomenul
patrunderii energiei electromagnetice intr-un mediu conducator din punct de
vedere electric ii situat in câmpul magnetic al unei bobine. Pentru a se putea
produce efectul inductiei electromagnetice trebuie sa existe un inductor
(bobina) care sa creeze un câmp magnetic variabil.

4. Concluzii
Prin metoda încălzirii inductive, importanţa inducţiei electromagnetice
constă în primul rând în posibilitatea de a transmite în piesa de încălzit energia
electromagnetică iară a folosi contacte.
Folosirea contactelor complică considerabil procesul, iar într-o serie de
cazuri duce la imposibilitatea realizării lui.

5. Bibliografie

• Notitele din caiet

• Indrumar de laborator
• Wikipedia
• Laborator Metode si Procedee Tehnologice