ASISTENTA SOCIALA A FAMILIEI

Familia constituie unitatea grupala a societatii fiind obiectul central de analiza si reflectie a mai
multor discipline stiintifice printre care asistenta sociala, sociologia, psihologia, psihologia sociala,
antropologia, istoria,, etnologia, demografia, stiintele juridice, stiintele economice, psihiatria si
altele.

Preocuparile stiintelor care se ocupa cu studierea familiei au mai multe directii, viziunile lor
fiind determinate de specificul si interesul stiintei respective existand insa numeroase legaturi intre
ele ca urmare a inevitabilelor interferente si suprapuneri.

1. Sfera de interes a stiintelor care se ocupa cu studierea familiei sunt:

1) Sociologia : dinamica rolurilor sociale; socializare; teoria schimbului social; tipologii

familiale; structura, functiile si tendintele dezvoltarii familiei.

2) Istoria sociala: dinamica cotidianului; grupul familial; comparatii in timp ale formelor de
organizare familiala.

3) Legislatie: legalitatea constituirii si desfacerii casatoriei, elucidarea actelor de ilegalitate din

familie.

4) Psihiatrie:starea sanatatii mintale;elucidarea motivatiei actelor de violenta.

5) Demografia: elaborarea de statistici si constatari cifrice; explicarea predictiilor

comportamentului demographic; prognoza demografica.

6) Psihologia sociala: valori, atitudini, intentii comportamentale ale familiei; teorii ale
socializarii si invatarii sociale si disonantei cognitive; statusuri si rolurile din familie;
afectivitatea si cooperarea; tensiuni intrafamiliale si strategiile de rezolvare a lor;
socializarea si educatia; realitatea de ansamblu a grupului familial; alegerea partenerului.

Ca urmare a faptului ca realitatea familiala se manifesta comportamental in mai multe

planuri, cercetarea familiei trebuie sa fie multi- pluri-interdisciplinara deoarece doar luarea in
considerare a tuturor factorilor care determina o situatie oarecare, poate fi de ajutor pentru
asigurarea eficientei interventiei in familie.

Asistenta sociala se foloseste de informatiile detinute de stiintele mentionate, dar nu se

limiteaza la acestea deoarece asistenta sociala are la baza metodologii specifice studierii
obiectului ei, scopul fiind identificarea, explicarea si elaborarea unui plan de interventie care sa
tina cont de unicitatea, demnitatea si autodeterminarea individului. In asistenta sociala teoria
se afla in contact permanent cu practica si este verificata de aceasta, asistentul social trebuie
sa cunoasca metodele si tehnicile de lucru specifice asistentei sociale in demersul sau privitor la
familia aflata in dificultate.

Aspectul preponderant practice al asistentei sociale nu inseamna ca acesta se rezuma la o

simpla activitate practica de ajutorare, ea, asistenta sociala este o stiinta in procesul ei de
devenire avand rolul de a elabora si sistematiza teoria pe baza cunostintelor rezultate si
verificate din activitatea practica in sfera realitatii sociale.

Legatura stransa dintre teorie si practica, dintre cunostintele acumulate si deprinderile

formate, face ca abordarea grupului familial, (grup cu cea mai mare incarcatura emotionala in
care relatiile dintre membrii sunt de foarte mare dependenta) de catre asistenta sociala sa aiba
semnificatii deosebite pe care le vom prezenta in continuare.
2. Istoric si forme de organizare ale familiei

Termenul de ,, familie”, are o varietate de continut a termenului, iar asistenta sociala nu se

poate opri la semnificatia juridica a termenului deoarece ne intereseaza interactiunea dintre formal-
informal din viata sociala. Murdock (1949) da o definitie in care spune ca ,, familia este un grup
social caracterizat de rezidenta comuna, cooperare economica si reproductie. Ea include adulti de
ambe saxe, din care cel putin doi au relatii sexuale recunoscute(aprobate ) social si au unul sau
mai multi copii proprii sau adoptati pe care ii cresc si ii ingrijesc. N Damian (1973) spune ca ,,
familia este un grup de rude prin casatorie, sange sau adoptare, care traiesc impreuna, desfasoara
o activitate economico-gospodareasca comuna, sunt legate prin anumite relatii spirituale(ideologice
si psihologice) iar in conditiile existentei statului si dreptului si prin anumite relatii juridice”.
Asistenta sociala sesizeaza limitele acestor definitii deoarece realitatea sociala ne atrage atentia
asupra unor fenomene care nu sunt surprinse de aceste definitii in incercarea lor de a defini familia,
este vorba de familiile monoparentale care sunt din ce in ce mai multe si care au recunosterea lor
in societate. Nici situatiile in care adultii nu mai au relatii intime dar raman sub acelasi acoperis si-
si indeplinesc mai departe celelalte roluri nu sunt cuprinse in aceste definitii, precum nici situatiile
in care in anumite societati cresterea si educarea copilului nu este sarcina familiei. ( In Kibbutzuri-
comunitati agricole din Israel care stapanesc in comun proprietatea- copiii dorm separat de parinti
lor si sunt crescuti si educati de persoane desemnate de Kibbutz, iar intr-o parte a indiei tatal
biologic al copilului nu este irrelevant social, alti barbati avand responsabilitatile de tata, la
populatiile din Noua Guinee rolul tatalui biologic este nerecunoscut social, rolul social fiind preluat
de unchiul copilului dinspre mama. Varietatea mare de forme de organizare a familiei, fiind un
system cu mai multe sub-sisteme, trebuie luata in considerare de asistentii sociali deoarece
eficacitatea interventiei este strans legata de modalitatea de abordare a intregii familii cu
respectarea specificului ei, familia fiind o forma speciala de comunitate, in care sunt asigurate
relatii sociale si biologice si este pregatita noua generatie.

3. Functiile familiei

Varietatea mare de organizare societala a familiei, schimbarile culturale si de civilizatie, dar

si perspective din care este vazuta familia( functie-disfunctie; familie normala- familie carentata;
etc), determina ca definirea functiilor familiei sa fie vazute diferit.

Din perspectiva interventiei asistentei sociale, principalele functii ale familiei sunt :

a)Functia sexual reproductiva.

- nici o societate nu aproba relatii sexuale intamplatoare, incestul, relatiile sexuale intre
rude.

- Sunt interzise casatoriile intre parinti-copii, frati –surori, bunici-nepoti, unchi-nepoti.

- Sunt interzise anumite forme de mariaj ( mai multe sotii sau mai multi soti)

- Sunt reglementate modalitatile de intrerupere a casatoriilor, recasatoria, incurajarea sau nu

a reproductiei.

b)Functia economica.

- inaintea dezvoltarii industriale familiile consumau ceea ce produceau, ceea ce insemna

o ,,specializare”, o responsabilizare a fiecaru membru din familie precum si o organizare bugetara a
grupului familial. In aceste familii capul familiei coordona tot grupul din acest punct de vedere,
familiile erau preponderant extinse, asigurandu-se continuarea traditiilor si pastrarea bunurilor
dabandite.

- functiile economice sunt diferite de la o generatie la alta dar si de la o societate la alta, in

acest sens fiind foarte important nivelul de industrializare care permite o uniformizare a
oportunitatilor de dezvoltate regionala.
 - locuinta poate favoriza sau defavoriza viata in cadrul grupului familial fiind importante
conditiile de habitat, suprafata locuintei, numarul de personae care locuiesc impreuna si in aceeasi
camera, dotarea camerelor, etc.

- bugetul familiei, raportul dintre venituri si cheltuieli.

- calificare profesionala a membrilor familiei, veniturile rezultate, capacitatea de organizare

a familiei in diferite situatii: nastere, somaj, boala, etc.

c) Functia de socializare. Insusirea valorilor sociale ale societatii de catre viitorii membrii
si dobandirea priceperilor si deprinderilor necesare care sa-i faca pe acestia capabili sa presteze
muncile necesare continuarii dezvoltarii societatii. Familia are rolul de a-si pregati copiii pentru
viata, din toate punctele de vedere, astfel socializarea in familie este socializarea primara, iar viata
il invata pe individ sa-si insuseasca si alte roluri sociale ( elev, student, parinte, angajat, etc), ceea
ce inseamna o continua socializare care se realizeaza in alte institutii decat familia cum ar
fi scoala, locul de munca, etc, si se numeste socializare secundara.

Socializarea este un proces prin care individual invata ceea ce trebuie sa faca pentru ceilalti
si ceea ce poate in mod legitim sa astepte de la ei.

Socializareea si educatia copiilor depinde de valoarea pe care o acorda societatea copiilor,

de aceea procesul de socializare este diferit de la o societate la alta.

Integrarea sociala reprezinta un proces social fundamental care presupune acomodarea

adica solutionarea conflictelor existente intre diferite aspiratii si atitudini comportamentale intre
indivizi, grupuri, clase.

Educatia primita de copil in familie, este definitorie pentru devenirea lui, persoanalitatea
copilului se formeaza in familie prin intarirea comportamentelor dezirabile si descurajarea
comportamentelor care nu sunt valorizate social, modelul oferit de parinti va fi preluat de copil, pe
baza lor copilul va invata ca rolurile adultilor sunt complementare iar pe masura ce creste prin
largirea sferei relatiilor sociale si cu ajutorul familiei va conceptia despre rolurile adultilor se va
completa. Credintele, valorile, normele, istoricul si numele familiei in care creste copilul sunt
insusite de catre acesta, iar prin socializarea secundara acestea se completeaza cu noi cunostinte,
copilul avand informatiile necesare ca-si insuseasca rolurile sociale specifice societatii in care
traieste

d)Functia de solidaritate familiala, afectivitate si protectie.

In cadrul familiei se asigura unitea, sprijinul reciproc, apartenenta la un grup care-ti da

stabilitate, se manifesta sentimentul de incredere, se dezvolta intimitata, toate acestea fiind bazate
pe sentimentele de afectivitate dintre membrii grupului familial.

4.Tipuri de familii.

Grupul familial poate fi incadrat in diferite tipologii, in asistenta sociala suntem interesati de
a evidentia structura care sprijina cel mai mult interventia. Din acest punct de vedere consideram
ca fiind cele mai importante criteriile: numarului de parteneri, numarului de parinti care formeaza
familia, numarului de copii din familie, orientarea sexuala a parintilor, apartenenta culturala a
parintilor.
Dupa Poligame Poliandrice
numarul - este familia
de in care se afla -este familia in
persoane mai multi care femeia are
parteneri. dreptul de a
avea mai multi
sotiPoliginice

- este familia in
care barbatul
are dreptul de
a avea mai
multe sotii.
Monogame Nucleare Seriale Biparentale - cu parinti
-este familia - in cazul - in care exista naturali
in care este - este familia decesului ambii parinti
permis doar formate din cei partenerului
un singur doi soti si copiii sau in caz de - familie mixta
partener lor necasatoriti. divort, -familie reconstituit
partenerul a.
Extinse ramas se poate
recasatori. Monoparentale

-familie Stricta Monoparentale

- unul dintre parinti
formata din - in cazul nu exista si copiii
mai multe decesului sunt crescuti de un
generatii, frati sau in caz de singur parinte.
parinti, bunici, divort
copii, nepoti, partenerul
care traiesc in ramas nu se
acelasi spatiu. poate
recasatori.
Dupa numarul de copii din Familie fara copii
familie Famile cu un copil
Familie cu doi copii
Familie cu trei si mai multi copii

Dupa criteriul orientarii sexuale a Familii heterosexuale

partenerilor Familii homosexuale
Dupa criteriul apartenentei culturale Apartin aceleiasi culturi
apartenerilor Apartin unor culture diferite

5. Familia ca sistem

Intelegerea functionarii unei familii nu se poate decat ca urmare a intelegerii teoriei

sistemelor. Aceasta teorie spune ca un sistem este o grupare de elemente care functioneaza
in mod interdependent si din a caror functionare apar trasaturi noi, care nu
caracterizeaza pe nici unul din elementele sistemului considerat in mod separat.
 In cadrul sistemului, elementele constitutive pot fi puternic interdependente asa cum este o
familie, in acest caz spunem ca sistemul este puternic organizat, iar daca elementele sistemului
sunt relative independente, spunem ca avem un sistem slab organizat asa cum este o comunitate.

Familia ca sistem relationeaza puternic, deoarece legaturile emotionale dintre cei care
compun sistemul familial sunt foate puternice, putem spune ca grupul familial poate fi privit ca o
unitate emotionala, in acest context izolarea individului de grupul sau este greu de acceptat, iar
influenta puternica a grupului asupra membrilor sai este mai usor de inteles. Individul nu mai poate
fi vazut, decat ca o parte a unui intreg pe care-l reprezinta nu numai din punct de vedere a
valorilor, ci poarta in el armonizarea emotionala pe care a invatat-o si pe care o are cu familia lui.
Relationarea din interiorul sistemului familial, este unica pentru fiecare element al sistemului,
deoarece fiecare este unic si reprezinta ceva diferit, nu exista doi copii cei mai mici, doar unul este
cel mai mic, sau cel mai mare, este un singur tata sau mama, fiecare are rolul lui si este parte a
unui subsistem pe care-l imbogateste, un subsistem al adultilor intr-o familie reprezinta ceva iar in
alta familie reprezinta altceva prin raportare la celelalte subsisteme, deoarece fiecare se afla intr-o
pozitie emotionala diferita de a celorlalti. Particularitatile individuale, fac diferenta intre cantitatea
de emotie receptionata de fiecare membru al sistemului familial, din acest punct de vedere exista o
diferentiere a legaturilor afective dintre membrii sistemului familial, care determina structuri
relationale diferite de la o familie la alta si individualizeaza fiecare element al sistemului familial.
Viata familiei nu este lipsita de evenimente, insa sistemul familial tinde sa restabileasca un
echilibru atat in ceea ce priveste functionarea sistemului in relatie cu campul social, cat si in
interior prin restabilirea relatiilor dintre membrii sistemului. Tendinta sistemului de a-si pastra
echilibrul, se numeste homeostazie si este mecanismul de reglare sistemica a universului familiei
si consta in pastrarea a ceea ce a functionat.( o familie care are un copil cu retard si un alt copil
sanatos, iar in timp sistemul functioneaza echilibrat cu rolurile pe care le are fiecare si cu motivele
de anxietate ale familiei vis-à-vis de copilul cu retard si cu motive de bucurie pentru copilul
sanataos, in situatia in care copilului cu retard profita de potentialul de recuperare pe care-l are si
micsoreaza diferenta dintre el si fratele sau, apare un dezechilibru in familie pentru care trebuie
pregatita toata familia deoarece in homeostazie rolurile sunt semnificative si obligatorii)

A) Subsisteme familiale

Rezistenta la schimbarea familiei, adaptarea, mentinerea integritatii si functionalitatii, se

realizeaza prin subsistemele familiale.

a)Subsistemul adultilor sau marital.

- rolul sau preponderant este de a modela intimitatea si angajamentul.

- Abilitatile necesare sunt complementaritatea ( a oferi fara sa aiba sentimental ca pierde,

sotii simt ca pot fi independenti dar in acelas timp si ca sunt impreuna) si acomodarea
reciproca.

- Acest subsistem poate deveni un refugiu fata de stresul extern.

- Poate stimula creativitatea si invatarea.

- Are nevoie de protectie fata de alte subsisteme mai ales in situatia in care cuplul are copii,
si consta in oferirea de suport emotional.

b)Subsistem parental.

- apare in momentul nasterii primului copil.

Cuprinde parintii si membrii familiei extinse.Are responsabilitatea de a creste copiii, de a-i

ghida, disciplina, de a stabili limite.Parintele este in acelasi timp in subsistemul marital si in cel
parental, ceea ce-l poate pune in dificultate.

- orice influenta exterioara asupra copilului are influenta asupra acestui subsistem.
 c)Sistemul fratriilor.

- include copiii din familie fiind primul grup social in care toti membrii lui au drepturi egale.

- Copiii invata ce este negosierea, competiria, suportul reciproc, atasamentul, fata de

prieteni.

- Copiii preiau diferite roluri in familie, acest lucru ii va ajuta foarte mult in evolutia lor
ulterioara.

- Exista o diferentiere a rolurilor, copiii mici sunt securizati, ingrijiti si ghidati pe cand cei
mari sunt mai independenti si pot avea contacte cu personae din afara familiei.

Subsistemele au nevoie de granite flexibile dar clare.

Granitele sunt reguli care reglementeaza participarea indivizilor in cadrul subsistemelor, si au

scopul de a proteja un sistem de altul. Granitele vor avea puternic impact asupra functionarii
fiecarui subsistem, deoarece are functii specifice si anumite cerinte de la membrii sai.

B)Tipuri de granite.

a) granite rigide :

– permite interactiuni si comunicare minimala intre sisteme.

– Permite indivizilor o interactiune minima si independenta maxima.

– Subsistemul se poate separa de restul familiei.

b) granite clare:

- promoveaza comunicarea deschisa si intimitatea sistemelor.

c) granite difuze :

- functiile pe care le indeplinesc membrii subsistemelor sunt vag definite.

- Permite o intimidate minima si interactiune maxima, nefiind foarte clar cine este
autoritatea si care sunt responsabilitatile fiecaruia, in acest fel membrii familiei sunt
influentati unii de altii.

C) Rolurile in familie.

Ceea ce asteapta societatea de la un barbat sau de la o femeie, de la un tata sau de la o

mama, se confunda de multe ori cu o imagine falsa, dar care circula cu valoare de adevar la
nivelul constiintei comune.

,Rolul reprezinta asteptarile celorlalti fata de o persoana, ce detine o anumita pozitie. Partenerii
din cadrul sistemului familial, sunt intr-o continua negociere de roluri, prin ajustarea
comportamentului si a asteptarilor conform cu felul in care vad schimbul de bunuri, activitati,
sentimente, ca fiind echitabil sau nu.

In cadrul familiei avem urmatoarele roluri:

1) Rolul conjugal, vizeaza relationarea cu partenerul.

 - cunoasterea de sine si a partenerului.

- Satisfacerea reciproca a nevoilor afectiv-sexuale, a intereselor si a aspiratiilor referitoare la

viata de cuplu.

- Sustinerea reciproca in urmarirea sarcinilor si functionarea familiei.

- Modelarea intimitatii si a vietii de cuplu pentru copil

- Stimularea functionarii cuplului prin folosirea tuturor resurselor persoanale.

2) Rolul parental, vizeaza relationarea cu copiii.

- Cresterea si educarea copiilor.

- Formarea identitatii sexuale la copii.

- Stimularea evolutiei si dezvoltarii persoanalitatii copilului.

3) Rolul fraternal, vizeaza relationarea cu fratii.

- invatarea traiului alaturi de egali ceea ce presupune afectiune, rivalitate, solidaritate,

competirie, conflict, negociere.

- Completarea identitatii de sine si a celor sexuale.

- Sustinerea afectiva si comportamentala in diferite situatii

D) Etapele vietii de familie.

Evenimentele care apar in viata de familie, determina o permanenta restructurare si

reorganizare a acesteia. Transformarile dintr-un subsistem influenteaza si celelalte subsisteme, iar
schimbarile au loc de cele mai multe ori in salturi care provoaca stres.

Etapele vietii familiale.

1) Cuplul care nu are copii:

– este o perioada de cunoastere si adaptare reciproca.

– Cuplul are timp liber, are prieteni, petrece mult, momentele de gelozie sunt frecvente.

– Viata este frumoasa deci probabilitatea de divort este mica.

– Hotararea de a divorta este luata pe moment, foarte repede datorita faptului ca nu este un
copil intre ei iar capitalul marital este mic.

2) Primul copil:

- mama intrerupe slujba sau scoala ceea ce inseamna reducerea cheltuielilor.

- Viata mamei se concentreaza asupra copilului.

- Apar sarcini noi pentru mama.

- Tata are orgoliul satisfacut dar a aparut concurenta pentru timpul si afectiunea mamei.
 - Aparitia copilului are impact pregnant asupra relatiei de cuplu deoarece presupune
impartirea sarcinilor de crestere si educare a copilului, financiare si gospodaresti.

- Are loc o extindere prin accesarea familiei extinse.

3) Plecarea copiilor de acasa:

– revenirea la sistemul marital ca diada.

– Dezvoltarea relatiilor de adult-adult.

– Adaptare pentru a face fata bolilor si incapacitatilor functionale dar si decesului parintilor,
rudelor, prietenilor.

4) Stadiul vaduviei:

- mai multe femei decat barbati.

- Suport economic scazut.

- Necesitati legate de sanatate, mari.

- Suportarea statutului de anormalitate in societate.

5)Divortul:

- separare in fapt dar cu locuinta comuna.

- separare totala dar fara divort.

- divort (Sanctiune: ambii parteneri sunt culpabilizati: Constatare: ca urmare a faptului ca cei
doi nu mai stau in fapt de mult timp; Consintamantul reciproc: prin daclaratia ambilor soti.

6) Familii in viata tarzie:

- preocupare pentru mentinerea functionarii.

- are loc un decline psihologic.

- preocupare din partea subsistemelor pentru sprijinirea varstnicilor.

- declansarea mecanismelor de coping pentru a face fata pierderii sotului, copiilor, rudelor,
prietenilor si pregatirea pentru moarte.

Coping: este un efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapini sau tolera solicitarile
interne sau externe care depasesc resursele personale, este intentionat si constient.

Servicii sociale oferite familiei

Toate nevoile persoanei pot fi satisfacute in cadrul familiei, de aceea familie trebuie sa
ofere conditiile propice pentru asigurarea atentiei, dragostei, aprobarii si respectului intre membrii
grupului familial.

Familia este un tot unitar complex, ceea ce face ca o schimbare a unei componente sa
atraga dupa sine modificari in intregul sistem, de aceea interventia serviciilor de sistenta sociala,
trebuie sa se adreseze familiei in ansamblu, indiferent care dintre subsistemele familiale este
afectat.

Una dintre cele mai importante functii ale familiei, este functia de socializare si de crestere
a noii generatii, de aceea climatul afectiv din famile este baza dezvoltarii normale a copilului,
comportamentul, preocuparile, timiditatea sau indrazneala copilului reflecta capacitatea familiei de
a asigura conditii propice dezvoltarii normale a copilului, deoarece stim din teoria atasamentului ca
un bun atasament al copilului il face capabil de detasare, autonomie si afirmare.

Echilibrul functionarii familiei, face posibil ca in interiorul sistemului familial sa apara rutini
de satisfacere a nevoilor persoanale si comune. Aceste rutini sunt intrerupte de momentele de criza
din viata familiei, care pot fi etape majore din viata familie sau pot apare ca urmare a rigiditatii si
incapacitatii familiei de a da un raspuns adecvat solicitarilor externe sistemului familial. Crizele sunt
oportunitati de reorganizare si de identificare a unor noi modalitati superioare de raspus la
solicitarile din plan social, insa pot surprinde familiile insuficient de adaptate si fac posibila trecerea
acestora din stadiul de vulnerabilitate in cel de familii defavorizate. Criza poate arunca familia in
disfunctionalitate, ca urmare a incapacitatii sistemului familial de a asigura membrilor sai
functionarea normala, prin satisfacerea nevoilor si asigurarea confortului. Functionarea normala a
individului, presupune conform teoriei lui Maslow, cinci tipuri de nevoi umane dupa cum urmeaza:

Tip I nevoi fiziologice.

- cuprind nevoile biologice cum ar fi nevoia de aer, mancare, apa, somn, sex si o
temperatura relativ constanta a corpului. Daca acestea nu sunt satisfacute, simtim boala,
iritatie, durere, discomfort. Ele sunt cele mai puternice nevoi. O persoana va cauta sa-si
satisfaca mai intai nevoile fiziologice.

Tip II nevoi de siguranta si securitate pot incepe sa se activeze numai dupa ce nevoile
fiziologice sunt relative satisfacute. Ele au de a face cu stabilitatea si consistenta intr-o lume
haotica. Ele sunt mai mult de natura fiziologica. Avem nevoie de securitatea casei si familiei. De
exemplu, intr-o familie cu un sot abuziv, sotia nu poate sa avanseze spre nivelul urmator deoarece
este ingrijorata de siguranta ei. Iubirea si apartenenta trebuie sa astepte pana cand ea nu mai este
sluga fricii. Multi oameni, mai ales in tarile vestice, se plang de legi si ordine din cauza ca nu se
simt in siguranta sa faca o plimbare in cartier. Multi oameni, mai ales cei din centrul oraselor, din
pacate, se opresc la acest nivel.

In plus, nevoile sigurantei cateodata motiveaza oamenii sa devina religiosi. Religia ne ofera
confortul unei promisiuni de siguranta a unui loc dupa ce murim si parasim insecuritatea acestei
lumi. Nevoile sigurantei sunt cruciale pentru copii.

Tip III nevoi de apartenenta si dragoste O data acoperite necesitatile de baza, aceasta este cea
mai importanta. Nimeni nu poate sa se realizeze ca persoana fara a fi dorit si acceptat de catre
celelalte fiinte omenesti. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenta la un grup, sau
de implicare intr-o relatie intima non-sexuala. Relatia cu celelalte persoane la un nivel afectiv
profund este forma obisnuita de a satisface aceasta necesitate. De exemplu, familia, tovarasul de
viata sau prietenul. Lipsa de dragoste si apartenenta poate sa dea ocazie la importante dezechilibre
mintale.

Tip IV nevoia de autorespect si de respect de sine, Fiecare fiinta umana are nevoie sa se
respecte pe ea insasi si sa aiba o conceptie potrivita despre propria sa persoana. Este vorba aici de
recunoasterea venita din partea altor indivizi (care rezulta in sentimente de putere, prestigiu,
acceptare, etc) cat si din respectul de sine, ce creeaza sentimentul de incredere, adecvare,
competenta. Nesatisfacerea nevoilor de stima rezulta in descurajare, si pe termen lung in complexe
de inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi subestimarea, de exemplu, a
gandi ca toata lumea imi este superioara) are ca rezultat un randament scazut si, in consecinta,
deteriorarea comportamentului.

Tip V nevoi axiologice de autodezvoltare Potrivit lui Abraham Maslow, o persoana din zece
simte intens aceasta nevoie. Psihologul afirma ca oamenii care au totul pot mari potentialul lor. Ei
pot cauta cunostinte, liniste, experiente estetice, implinire de sine. Cea mai mare parte se
concentreaza in jurul nevoilor care pot fi prevazute. Autorealizarea include obiective mai inalte si
mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfectiune, bunatate, adevar, hotarari individuale), care
sunt tot mai fragile, ca si varful piramidei.

Familiile care nu pot gestiona singure situatiile de criza, sunt sprijinite de serviciile de
asistenta sociala, prin servicii sociale si prestatii sociale.

Serviciile de asistenta sociala sunt parte a serviciilor oferite

de sistemul de protectie sociala, sistem care are rolul de a sustine
persoane, grupuri si comunitati care se afla in dificultate, adica nu
mai pot sa desfasoare prin resurse proprii o viata la standarde
minime considerate a fi normale.

A)Protectia sociala se realizeaza prin:

a)beneficii sociale financiare, care au rolul de a suplini un deficit de

resurse financiare, serviciile vizand un deficit de capacitati

– sistemul de asigurari sociale ( pensii, indemnizatie de somaj,

ajutor in caz de boala)

– sistemul de asistenta sociala acorda prestatii sociale tuturor

celor aflati in nevoie, fara ca acest ajutor sa fie conditionat
de o contributie anterioara.

Prestatii sociale sunt ajutoarele sociale acordate in bani si in natura, persoanelor sau familiilor
ale caror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime si cuprind:

- alocatiile familiale: nasterea, educatia si intretinerea copiilor

- ajutoarele sociale si speciale catre familii sau persoane, in functie de nevoile si veniturile
acestora.

- Persoanele cu deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale beneficiaza de ajutoare

speciale.

- alocatiile pentru copii.

- bursele de studiu.

- subventiile la transport

Prestatii administrate de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse:

Alocatia de stat pentru copii

Alocatia complementara

Alocatia de sustinere pentru familia monoparentala

Drepturi financiare pentru nevazatori

Alocatia pentru copiii nou-nascuti

Subventii pentru asociatii si fundatii

Indemnizatia lunara de hrana cuvenita adultilor si copiilor infectati cu HIV sau bolnavi de SIDA
Ajutorul pentru incalzirea locuintei

Ajutoarele banesti acordate populatiei cu venituri reduse care utilizeaza pentru incalzirea locuintei
gaze naturale

Asistenta sociala a persoanelor varstnice

Fondul national de solidaritate

Ajutoare financiare si de urgenta

Ajutor rambursabil pentru refugiati

Finantarea lucrarilor de constructii, reparatii, amenajari si modernizari ale institutiilor de asistenta

sociala si medico-sociala

b) Serviciile sociale care au rolul de a corecteaza, dezvolta si consolideaza,

subliniaza Zamfir (1999), capacitatile personale si sociale de functionare
normala si e eficienta intr-un mediu social dat, sprijinind indivizii,
grupurile si comunitatile pentru a-si rezolva problemele in conditiile in care
capacitatile existente nu sunt suficiente.

Acestea sunt :

1. Invatamantul.

2 Sanatatea.

3. Asistenta sociala:

- servicii de asistenta sociala.

 Servicii cu caracter primar.

 Servicii specializate.

 Servicii de ingrijire social-medicala.

7. Servicii de asistenta sociala a familiei

a)Serviciile cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situatii de dificultate
ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune sociala si pot fi urmatoarele:
- identificarea nevoilor individuale si de grup, precum si a principalelor categorii de beneficiari de
servicii sociale;

- informarea asupra situatiilor de risc, precum si asupra drepturilor sociale ale persoanei;
- masuri educative si de supraveghere destinate prevenirii comportamentelor deviante;
- consiliere pentru persoane varstnice, persoane cu handicap, persoane cu patologie cronica,
persoane dependente de consumul de alcool, droguri sau alte substante toxice, persoane infectate
sau bolnave HIV/SIDA, pentru familiile acestora, precum si pentru alte persoane din grupul social
cu care s-au aflat in contact permanent sau incidental;
- consiliere pentru persoanele si familiile care adopta copii sau care au minori in plasament ori
incredintare;

- consiliere pentru tineri care parasesc institutiile pentru protectia copilului;

- consiliere si sustinere pentru persoanele neglijate, abuzate, victime ale violentei in familie ori ale
traficului de persoane;

- sprijin material si financiar acordat persoanelor si familiilor cu venituri insuficiente pentru

acoperirea nevoilor minime, prevazute de ansamblul dispozitiilor legale in vigoare;
- masuri de urgenta pentru urmatoarele persoane: fara adapost, victime ale traficului de persoane,
ale violentei in familie, precum si pentru orice persoana aflata in dificultate;
- orice alte masuri de protectie sociala

b) Serviciile specializate au drept scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatilor

individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie sociala.
Obiectivele serviciilor specializate:

a) gazduirea, ingrijirea, recuperarea, reabilitarea si reinsertia sociala a persoanelor varstnice,

persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependente de alcool sau de droguri,
persoanelor victime ale violentei in familie sau ale traficului de persoane;
b) suport si asistenta pentru copiii si familiile in dificultate;

c)gazduirea si educatia speciala pentru copiii sau tinerii cu handicap sau care prezinta dificultati de
adaptare;

d) gazduirea tinerilor care parasesc sistemul de protectie a copilului pe o perioada determinata, in

conformitate cu legislatia in vigoare;

e) insertia sociala si profesionala a tinerilor care parasesc sistemul de protectie a copilului;

f) gazduirea pe perioada determinata a persoanelor fara adapost;

g) asistenta si suport pentru asigurarea unei vieti autonome si active persoanelor de varsta a treia,
precum si servicii de ingrijire acordate varstnicilor aflati intr-o situatie de dependenta;
h) acordarea de masuri de suport pentru integrarea in munca, altele decat cele prevazute de Codul
muncii, inclusiv atelierele protejate;

i) acordarea de masuri de readaptare, de preorientare si de reeducare profesionala stabilite prin

legislatia in vigoare;

j) primirea si ingrijirea in situatii de urgenta, cu sau fara gazduire, acordarea de sprijin sau
acompaniament social, adaptarea la o viata activa sau insertia sociala si profesionala a persoanelor
sau familiilor in dificultate ori in situatii de risc;

k) actiuni de identificare, ajutor, sustinere, formare sau informare, consiliere, expertiza ori
coordonare in vederea prevenirii oricarei forme de dependenta;

l) activitati, masuri si servicii sociale tip pilot;

m) orice alte masuri de interventie sociala.

 c) Serviciile de ingrijire social-medicala reprezinta un complex de activitati care se acorda in
cadrul unui sistem social si medical integrat si au drept scop principal mentinerea autonomiei
persoanei, precum si prevenirea agravarii situatiei de dependenta.
Serviciile de ingrijire social-medicala sunt acordate persoanelor care, datorita unor afectiuni fizice,
psihice, mentale sau senzoriale, se gasesc in imposibilitatea de a realiza activitatile curente de
viata sau care se afla in faza terminala a unei boli incurabile.
Principalele categorii de persoane carora li se adreseaza serviciile de ingrijire social-medicala sunt
persoanele varstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care sufera de boli
incurabile si care necesita o gama larga de servicii sociale, cum ar fi servicii de ingrijire, asistenta,
tratament, recuperare functionala, reabilitare si insertie sociala.
Serviciile de ingrijire social-medicala pot fi clasificate in urmatoarele categorii:
a) servicii de baza: ajutor pentru igiena corporala, imbracare si dezbracare, igiena eliminarilor,
hranire si hidratare, transfer si mobilizare, deplasare in interior, comunicare;
b) servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de
cumparaturi, activitati de menaj, insotirea in mijloacele de transport, facilitarea deplasarii in
exterior, companie, activitati de administrare si gestionare, activitati de petrecere a timpului liber;

c)servicii de ingrijiri medicale;

d) servicii de recuperare si reabilitare, conexe domeniului medical si social: kinetoterapie,

fizioterapie, terapie ocupationala, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie si altele
asemenea;

e) servicii de reabilitare si adaptare a ambientului: mici amenajari, reparatii si altele asemenea.

V. Bibliografie selectiva
Berne, E.,2003, Jocuri pentru adulti. Psihologia relatiilor umane, Amaltea, Bucuresti.

Chelcea,S., Marginean, I., Cauc., 1998, Cercetarea sociologica. Metode si tehnici,Destin Deva.

Cojocaru, St., 2003d, Vulnerabilitate si interventie sociala, in George Neamtu ( coord.) Tratat de
asistenta sociala, Polirom, Iasi.

Cojocaru, St., 2003c, Metodologia elaborarii proiectelor, in George Neamtu (coord.), Tratat de
asistenta sociala, Polirom, Iasi.

Cojocaru, St., 2005, Metode apreciative in asistenta sociala: ancheta, supervizarea si

managementul de caz, Polirom, Iasi.

Ilut, P., 1997, Abordarea calitativa in a socioumanului, Polirom, Iasi.

Ionescu, S.( coord. ), 2001, Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, interventie, Bucuresti.

Killen, K., 1998, Copilul maltratat, Eurobit, Timisoara.

Krogsrund, K., O’Melia, M., DuBois, B., 2006, Practica asistentei sociale, Polirom, Iasi.

Marginean, I., 2000, Proiectarea cercetarii sociologice, Polirom, Iasi.

Mitrofan, I., Mitrofan, N., 1991, Familia de la A la.Z, Editura Stiintifica, Bucuresti.

Muntean, A., 2001, Familii si copii in dificultate, Mirton, Timisoara.

Muntean, A.,2000, Violenta domestica si maltratara copilului, Eurostampa, Timisoara.

Muntean, A., 2006, Psihologia dezvoltarii umane, Polirom Iasi.

Prelici, V., 2007, Asistenta sociala: idee; demers; profesie, Mirton, Timisoara.

Sandu, A., 2004, Asistenta si interventie sociala, Lumen, Iasi.

Verza, E., Schiopu,U., 1981, Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Vlasceanu, L., 1996, Metodologia cercetarii sociale. Metode si tehnici, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti.

Zamfir, E., Zamfir, C., 1995, Politici sociale – Romania in context european, Alternative, Bucuresti.

Zamfir, C., 1999a, Politici sociale in Romania, Expert, Bucuresti.