Sunteți pe pagina 1din 60

Cursul 1 - 2.10.

2014

Principiile fundamentale ale procesului civil

Forma procesului civil

Sesizarea instantei

Este de principiu, facuta de partea interesata. Ca regula, nu avem sesizare din oficiu. De la regula conform careia isntanta se
pronunta doar sesizata si nu din oficiu sunt si exceptii: la punerea sub interdictie (art 165 NCC) avem aceasta exceptie de la regula de
baza; la divort unde traditional au existat cereri asupra carora judecatorul se pronunta chiar daca nu i s-a cerut acest lucru (exceptia e
partiala pentru ca partile totusi cer ceva, divortul) cand instanta se pronunta asupra autoritatii parintesti si asupra contributiei la cheltuieli
chiar daca partile nu au solicitat; exceptia din materie penala unde codul de procedura pennala prevede exceptie atunci cand o persoana
nu are capacitate de exercitiu sau e restransa, actiunea civila din procesul penal poate fi exercitata din oficiu). Mai sunt si alte exceptii,
dar acestea sunt cele mai cunoscute.
Mai exista o situatie usor diferita cand instanta e invocata de un organ stabilit de lege. Exemplul cel mai facil e actiunea pe care
procurorul o exercita cand legea ii permite (art 92 NCPC). Procurorul poate porni o actiune civila cand e necesar pentru apararea dr si
intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdictie si disparutilor.
Indiferent de oricine depune cererea, instanta trrebuie sa se pronunte doar in limitele cererii.

Cercetarea procesului si dezbaterile

Aici este grosul procesului pentru ca se administreaza probe, se invoca exceptii, se pun concluzii. Intervin o serie de principii
despre care vom vorbi dupa hotarare.

Hotararea

Hotararea este scopul final. Este o dezlegare in drept si devine obligatorie pentru parti (Jurisdictio si Imperio).

Definitia procesului civil

Procesul civil este activitatea desfasurata de catre instanta, parti, organele de executare si alte persoane sau organe care participa
la infaptuirea de catre organele jduecatoresti a justitiei in pricinile civile, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile
deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevazute de lege.
Asadar, procesul continua si prin executarea silita, nu se termina prin hotararea judecatoreasca. Aceasta executare silita poate sa
existe sau nu. Poate partea care pierde executa de indata hotararaea fara sa fie silita. Aceasta executare silita este parte componenta a
procesului civil ---> in vederea realizarii (de exemplu, actune in constituire --> o hotarare prin care se tine loc de contract de vanzare-
cumparare) sau stabilirii (de exemplu la revendicare, aici se stabileste un drept, nu se constituie) drepturilor si intereselor civile (pentru
ca sunt actiuni civile care nu au acoperire intr-un drept subiectiv ci intr-un interes legitim --> actiunea posesorie unde se apara starea de
fapt a posesiei, care nu e aflata intr-un drept) deduse judecatii si executarii silite a hj sau a altor titluri executorii (care provine dintr-un
inscris care nu e hj cum ar fi un act notarial prin care se constata un imprumut cu care poti sa te duci direct la executorul judecatoresc,
fara proces). Aceasta a fost o prezentare a definitiei.

Principiile procesului civil (nu o sa le avem de enumerat)

Acestea se gasesc in Constitutie, NCPC, Legea 303, CEDO, si Pactul international privind..
Aceste principii nu reprezinta o noutate majora, Nu au aparut odata cu NCPC. In vechiul cod nu exista un capitol dinstinct
numit principii fundamentale. Codul incepea brusc cu competenta. NCPC are un titlu preliminar in care dupa capitolul 1 vine capitolul
2 numit Principiile fundamentale ale procesului civil. Majoritatea principiilor de aici au existat si erau cunoscute si sub imperiul vechiului

Page 1 of 60
cod, dar nu erau enuntate expres. Nu trebuie sa privim cu o oarecare noutate aceste principii, dar importanta lor s-a accentuat.

Principiul legalitatii (art 7 NCPC)

Justitia se infaptuieste in numele legii, in conformitate cu dispozitiile legii. Jud are indatorirea de a asigura respectarea acestor
dispozitii. Mai interesante sunt consecintele. Jud nu poate decide contra legii chiar daca actioneaza conform convingerilor sale. Ceea ce
spune acest articol este ca judecatorul actioneaza conform legii, nu conform propriei sale constiinte sau convingeri. In comentarii, studii,
sunt critici de multe ori la adresa legii. Si judecatorii scriu critici, dar ei nu se pot opune ei in procesul civil. Sigur, ei pot invoca exceptii
de neconstitutionalitate. Jud au doua solutii: judeca dupa o lege nedreapta sau isi dau demisia. Judecatorul nu face legea, el doar asigura
respectarea ei, nu poate creea norme, nu se poate pronunta creand el insusi reguli juridice care nu exista sau ignorand unele care exista
si sunt opuse convingerilor lui. RIL care da judecatorului ICCJ puterea de a stabili norme exista, dar el nu face decat sa arate celorlalte
instante cum sa interpreteze o lege, nu sa inventeze una noua. Astfel, jurisprudenta nu e izvorde drept pt ca RIL nu e izvor de drept, nu
este o lege noua, ci doar o interpretare a unei legi. O alta consecinta este ca jud nu poate judeca in echitate, ci dupa lege (astfel, daca
partea are dreptate dar recursul nu a fost depus in termen, nu i se va permite sa il mai depuna). O alta consecinta este aceea ca
judecatorul e dator sa interpreteze legea.
Articolul 7 e interesant pentru ca daca vedem doar legea interna lucrurile sunt simple. Dar, tot aici, trebuie sa intelegem lege
lato sensu. La un moment dat jud ar putea sa inlature o lege in virtutea faptului ca intra in conlict cu conventie itnernationala cum au
facut judecatorii in cazul aplicarii directe a CEDO cand legea romana spunea ca actiunile in revendicare sunt inadmisibile pana cand se
da o lege noua, dar art 1 CEDO spune ca CEDO are prioritate in fata legii nationale. Tot aici intra aplicarea DUE. Daca judecatorul
aplica direct acele norme se incadreaza in art 7 pt ca el aplica legea in sensul de lege lato sensu.

Principiul contradictorialitatii (art 14 NCPC)

Este unul dintre cele mai importante principii. El vine din materia procesului. Materia procesului este una conflictuala. Prof
Ciobanu in tratatul din '96 a aratat ca in realitate conflictul exista in orice raport juridic civil (chiar daca intr-un ct de v-c esti intr-o relatie
de amicitie, in substanta tot un conflict este pentru ca este o opozitie de interese). De cele mai multe ori nu se ajunge la proces, dar acest
conflict latent daca nu poate sa fie stins pe cale de intelegere genereaza litigii. Atunci avem o exprimare procesuala a conflictului existent
in orice raport civil. Astfel, procesul civil cupridne 2 parti si judecatorul trebuie sa asculte ambele opinii, concluzii, inscrisuri, neputand
lua o decizie inainte. Contradictorialitatea nu exista doar atunci cand jduecatorul ii asculta efectiv. Daca ii citeaza si nu vin la proces
evident ca nu poate sa opreasca procesul aici.
La art 14 alin (1) se spune ca instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor daca legea nu
prevede altfel. judecatorul te citeaza asigurandu-ti posibilitatea savii in fata lui si sa spui ce ai de spus. Sunt situatii in care nu exista
contradictorialitate si o sa le abordam imediat.
Instanta trebuie sa citeze partile, aceasta fiind garantia cotnradictorialitatii. Instanta trebuie sa puna in discutia partilor toate
exceptiile, imprejurarile de fapt sau de drept invocate. De exemplu, vom vedea ca la un moment dat instanta apreciaza ca e nevoie de o
proba in proces pe care nimeni nu a solicitat-o. Pentru aflarea adevarului, instanta ar putea sa o administreze totusi. Instanta trebuie sa
constate ca nimeni n-a cerut-o, trebuie sa puna in discutia partilor daca nu cumva aceasta proba e utila. Daca toti zic nu si ea zice da,
poate sa o administreze abia atunci. De exemplu, observa ca cererea e netimbrata desi trebuia platita o taxa de timbru. Ea nu anuleaza
direct cererea, ci pune in discutia partilor daca cererea e timbrata sau nu si abia apoi anuleaza cererea.
Instanta trebuie sa si spuna de ce crede un anumit lucru. Unele instante invoca, de exemplu, exceptia prescriptiei fara sa zica de
ce. Daca instanta nu dezvolta aceasta idee, nu ai cum sa te aperi. NCPC obliga instanta sa si motiveze ca partile sa-si poata exprima in
cunostinta ideile, nu doar intuind. Totusi, exista astfel posibilitatea antepronuntarii de catre instanta in aceasta situatie.
Instanta trebuie sa isi intemeieze hot doar pe motive de fapt si de drept. Daca se inchid dezbaterile si dupa aceea instanta spune
ca n-avea dreptate nici ala nici ala si ca a gasit ea acum teza juridica ce dezleaga problema si ca pe aceasta teza gasita acum dupa dezbateri
va judeca nu e bine. Cauza trebuie repusa pe rol si sa spui ce ai gandit dupa si abia dupa aceea sa inchizi din nou dezbaterile pentru ca
poate pe noua teza partile ar fi avut argumente sa o combata. Un alt exemplu este cand o parte solicita cheltuieli si spune ca depune
dovada dupa dezbateri. Nu se poate, pentru ca acele dovezi, chitante poate nu sunt bune. Pot fi contestate. De asemenea, sunt inscrisuri
importante care se depun dupa inchiderea dezbaterilor si daca sunt chiar asa importante cauza trebuie repusa pe rol. Instanta nu poate
sa isi intemeieze hotararea pe aspecte cunoscute prin propriile simturi fara ca acestea sa fi fost probe in dosar.
In privinta partilor, ele trebuie sa faca cunsocute motivele de fapt si de drept si mijloacele de proba. Ele trebuie sa expuna
situatia de fapt in mod corect si complet. Si daca nu fac asa ce? Textul nu ramane doar la valoare de principiu. La art 194 e forma cererii
de chemare in judecata si la punctul d se arata ca cererea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept. Cererea care nu le cuprinde

Page 2 of 60
este nula. Asadar exista si aplicari concrete. De asemenea, art 21 spune ca dupa primirea cererii de chemare in judecata, instanta
comunica cererea paratului punandu-i in vedere ca in 25 de zile sa depuna o intampinare ce sa cuprinda toate exceptiile lui si apararile
fata de actiunea reclamantului. Dupa aceea el nu mai poate administra probe sau invoca exceptii. Astfel, acestea sunt aplicatii ale
principiului contradictorialitatii. Aici vorbim, sigur de regula de principiu, dar concretizarile sunt suficient de multe. Instanta e obligata sa
puna in discutia partilor, dar si partile trebuie sa-si expuna punctul de vedere. Nu poti sa le obligi, dar nu pot invoca de exemplu ca
motiv de recurs faptul ca au avut alt punct de vedere.
Sunt situatii in care acest principiu e partial inlaturat din ratiuni ce tin fie de urgenta unui proces sau unei proceduri, fie de
natura lui. De exemplu, daca vorbim de o procedura de sechestru asigurator. Pana la solutionarea unui proces, pentreu ca cel chemat in
judecata sa nu isi agraveze starea de insolv, partea reclamanta poate cere masuri asiguratorii. Aici vorbim de inainte sa inceapa sa-si vanda
bunurile. Putem vorbi de sechestru, popriri. Daca creditorul castiga, le transforma in masuri executorii si daca pierde, le va disponibiliza
si poate plati daune pentru aceste masuri asiguratorii. Desigur, ca nu se citeaza o persoana ca sa ii zici ca peste 20 de zile poate ii va bloca
conturile pentru ca in timpul asta poate sa isi mareasca starea de insolv. Astfel, totul se petrece in secret. Partea impotriva careia s-a luat
masura tot afla pana la urma si poate face apel unde se vor cita ambele parti. Mai sunt si alte ipoteze. De exemplu se incearca luarea
unor masuri temporare si foarte urgente astfel incat citarea unei parti din strainatate ar dura mai mult decat timpul necesar unei masuri.
Astfel, avem ordonanta presed care e rapida. Ulterior, pot face apel partile. Mai sunt situatii cand lipsa de cotnr decurge din natura
pricinii (masurile necontencioase). Aici cel care formuleaza cererea nu cere un drept impotriva unei persoane (de exemplu, cere
infiintarea unei asociatii). Nu se cere un drept impotriva cuiva. Atunci se va cita doar eventual persoana care a depus cererea sau nici
chiar atat.

Dreptul la aparare

Acest princ e in stransa legatura cu princ contradictorialitatii. Faptul ca reclamantul isi prezinta punctele de vedere paratului si
paratul si le prezinta pe ale lui reclamantului e un element al exercitiului dreptului la aparare. Instanta pune in discutia partilor ca acestea
sa se apere pana la urma.
Dreptul la aparare are doua componente.
In primul rand, intelegem toata multitudinea de drepturi pe care legiuitorul le pune la dispozitia partilor intr-un proces si care le
garanteaza un proces echitabil intelegem si dreptul de a avea un avocat.
Dreptul la aparare e garantat.
In recurs, cererile si concluziile partilor puteau fi depuse doar de avocat ori ruda sau sotul licentiat in drept. Partea poate sa isi
angajeze un avocat ori consilier juridic pt firme sau poate sa se apere singura. In schimb, in recurs, pot semna doar avocati ori consilierii
sau prin exceptie sotul sau ruda de gradul 2. S-a considerat in septembrie ca este neconstitutionala aceasta norma. Daca urmarim
revistele de drept vom vedea ca in cursul verii facultatea de Drept a avut o pozitie cu privire la aceasta problema. F de D a aratat printr-
un pdv ca acest drept e constitutional. Se arata practica a cel putin 12 tari din UE in care apararea sau retractarea cererii de recurs si
sustineerea ei prin avocat e obligatorie.Aceasta prevedere nu e o limitare a dreptului la aparare in recurs. Din contra, textul avea
urmatoarea logica. Recursul e o cale de atac extrem de tehnica. Nu poti veni in recurs in fata ICCJ is sa spui ca esti nemultumit de
hotarare si sa se mai judece o data. Trebuie indentificata greseala de procedura si sa se icnadreze i ncele 8 motive de recurs. Acolo nu
poti nici sa zici ca jud a interpretat gresit. In recurs poti sa invoci doar greseli de procedura ori ca jud a interpretat un text de lege in mod
gresit. O persoana fara calificare juridica nu poate face asta. Multe parti fac recurs fara sa aiba motiv. Acolo isi expun toata viata fara sa
aiba vreo legatura cu cele 8 motive si vorbesc in fata instantei de recurs. Dupa aceea cererea se anuleaza si intervine dezamagirea (de ce l-
a mai ascultat jumatate de ora?). Instanta pierde timp, recurentul vine de la Baia Mare cu sperante si dupa aceea spune ca instanta e
corupta. De aceea in toate statele civilizate obligativitatea prezentarii prin avocat la recurs este una reglementata. In majoritatea tarilor se
considera nu o limitare a dr la aparare ci o efectivitate a acestui drept. Dreptul dat unui parti trebuie sa fie unul efectiv. Daca ii dai
dreptul cuiva sa faca recurs, dar nu ii dai si o posibiltate infima sa ii fie admisa, este un drept iluzoriu. Recursul trece printr-un filtru
astfel.

Principiul rolului activ al judecatorului

Este un principiu extrem de important. A fost si sub vechiul vechiului cod. Procedura civila are doua modalitati de a fi condusa
de catre judecator. Exista un proces de tip acuzatorial si un proces de tip inchizitorial. Procesul de tip acuzatorial presupune ca jud e
pasiv, nu intervine in dezbateri, nu propune probe, nu invoca exceptii, lasa partile sa se manifeste si la sfarsit trage concluzia. In acest
domeniu, prostia se plateste la maxim. Daca ai un avocat care invoca multe argumente, jud le va lua in considerare. Daca avocatul nu
invoca argumente, jud nu le va invoca pentru el. La fel si la probe. Procesul inchizitorial presuune ca jud sa intervina in dezbateri, sa

Page 3 of 60
intrebe partile, sa administreze sau sa propuna partilor probe. Aceasta se traduce prin rolul activ al jud in procesul civil. Cel mai
important e sa intelegem ce inseamna rolul activ si unde se opreste el.
In baza rolului activ, jud poate solicita partilor sa solutioneze pe cale amiabila cauza. Le aminteste din cand in cand.
El poate da calificare exacta unei cereri in raport de continutul ei si nu dupa denumirea data de parte. Daca avem o cerere pri
ncare se cere anularea contractului X si in motivare contractul sa incheiat la data .. si s-a stabilit plata la data .. si cumparatorul n-a platit
pretul. E clar ca cere nulitatea, dar din motivare reiese altceva. Nu cumva aceasta cerere e o cerere de rezolutiune? El cheama partile si
intreaba ce cere reclamantul, rezolutiunea sau anularea? Dupa aceea, califica cererea ca pe uan de rezolutiune. Daca era acuzatorial, se
respingea cererea de plano. Judecatorul nu poate sa schimbe temeiul juridic cu de-a sila. Daca tot nu vrea sa accepte ca e rezolutiune,
accepta, se retrage si o respinge. In art 152 NCPC exista denumirea marginala "cererea gresit denumita". Cererea e valabila chiar daca
poarta o denumire gresita. Inainte de 1993, singura cale de atac era recursul. Daca oamenii n-au mai avut de atunci treaba cu justitia sunt
tentati sa faca recurs impotriva oricarei hotarari. In cazul asta instanta nu respinge recursul ca inadmisibil si il va califica ca fiind apel si il
va judeca ca atare.
Judecatorul conduce dezbaterile si ia orice masuri necesare pentru buna desfasurare a procesului.
Judecatorul rezolva litigiul potrivit regulii de drept si invoca din oficiu norme imperative. El poate invoca doar exceptii de
ordine puublica, cele pri ncare se semnaleaza incalcarea unor norme de procedura dar care vizeaza interesul public si nu unul privat. De
exemplu, in caz de incompatibilitate de ordine publica: judecatorul a judecat si in prima instanta acea cauza. La necompetenta teritoriala
este de obicei o incompatibilitate de ordine privata si nu e treaba judecatorului sa o invoce. Daca e necomp materiala, e o problema
daca judeca judecatoria sau tribunalul si aici este vorba de ordine publica si judecatorul trebuie sa invoce exceptia. In procedura civila,
normele dispozitive sunt de ordine privata si cele imperative sunt de ordine publica. Nu e ca in dreptul substantial.
Judecatorul poate pune in discutia partilor introducerea in cauza a anumitor terti sau poate dispune introducerea din oficiu in
cauza a unor terti. De regula, partile stabilesc cadrul procesual. Instanta poate pune totusi in discutie daca nu cumva ar trebui sa mai
participe o persoana. De exemplu, la iesirea din indiviziune la partaj. Instanta, ca sa nu respinga cererea ca nu au chemat toti
proprietarii, propune partilor sa il cheme si pe cel de al 4lea frate daca sunt prezenti doar 3. Daca nu vor sa-l cheme, se ia act si se
respinge cererea. Sunt situatii in care judecatorul nici nu mai intreaba partile. Acestea sunt cu totul exceptionale. Pentru ele trebuie sa fie
o prevedere expresa a legii. De exemplu in art 436 din NCC, parintii si copilul vor fi citati in toate cauzele referitoare la filiatie chiar si
atunci cand nu au calitate de reclamant sau parat.
Instanta poate ordona din oficiu probe chiar fara vointa partilor daca socoteste necesar pt aflarea adevarului. Totusi, mai intai
trebuie sa puna i ndiscutia partilor.
Limita rolului activ ar fi principiul dreptului de dispozitie a partilor. Judecatorul nu poate sa se pronunte asupra a ce partile nu
au cerut (sa dea mai mult sau sa dea altceva decat au cerut).

Principiul disponibilitatii (art 9 NCPC)

Partile au dreptul de a dispune de elementele esentiale ale procesului civil. Procesul poarta doar asupra a ceea ce partea
reclamanta a inteles sa solicite instantei. Procesul se poate stinge prin vointa partilor. Reclamantul poate renunta la cerere, poate renunta
la drept, partile pot incheia o tranzactie, paratul poate achesa (nu se opune si spune ca o sa o faca), instanta nu poate exercita o cale de
atac, partile pot sa nu ceara punerea in executare, sa ramana o simpla hartie. Sigur ca sunt si exceptii de la aceste reguli. De exemplu, in
materia partilor observam ca atunci cand e vorba de minori pusi su interdictie sau disparuti, chiar daca reprezentantii fac un act de
dispozitie legal de a renunta la proces, instanta poate dispune continuarea procesului daca considera ca acest lucru este in avantajul
reprezentatului.

Cursul 2 - 9.10.2014

Principiul privind respectarea justitiei

E mai greu de aplicat


Art 23 CPC – pare ca principiul denumit “respectul cuvenit justitiei” ar fi unul unilateral adica partile, avocatii, mandatarii,
expertii sunt obligati sa manifeste respectul cuvenit fata de instanta si sa nu tulbure buna desfasurare a sedintei
Respectul cuvenit = nu trebuie sa presupuna neaparat judecatorul care in acel moment indeplineste rolul de instanta ci se refera la
instanta in genere. “Sa nu tulbure buna desfasurare a sedintei” e mai clar.
Insa textul nu absolva nici judecatorul de atributii – daca intervin acte de tulburare se indeparteaza din sala cei care fac astfel
de tulburari, insa sa nu uitam ca si magistratii au cod deontologic, deci prin actele pe care le fac si ei trebuie sa se autocenzureze. Exista si

Page 4 of 60
o fapta penala reglem – art 278 CP (incalcarea solemnitatii sedintei) – reprezinta infractiune intrebuintarea de cuvinte si gesturi jignitoare
sau obscene, de natura sa perturbe activitatea instantei, de catre o persoana care participa sau asista la o procedura in fata instantei..

Exigentele art 6 CEDO – procesul civil echitabil

In realitate ele fie dubleaza anumite principii, fie adauga principii noi:
a). accesul la justitie
b). cauza sa fie examinata in mod echitabil, public, intr-un termen rezonabil
c). examinarea cauzei sa se faca de un tribunal independent si impersonal stabilit prin lege
d). hotararea sa fie pronuntata in mod public cu mentiunea ca in jurisprudenta curtii trebuie vazuta in mod mai flexibil –
public e si cand e pusa la dispozitia publicului prin mijloace usor accesibile – la noi regula e pronuntarea in public, dar atunci cand se
amana se afiseaza pe portalul instantelor sau intr-un alt mod usor accesibil.

Normele de procedura civila

Clasificarea normelor de procedura civila

Clasificarea in functie de obiectul de reglementare

a). Norme de organizare judecatoreasca. Sunt acele norme care vizeaza organizarea instantelor, dar si compunerea si
constituirea instantei de judecata. Vizeaza raporturile judecatorilor cu celalalte puteri, statutul judecatorilor, grefierilor, dar si
compunerea completelor – 1,2,3,4 judecatori, constituirea completelor, dar si normele privind incompatibilitatea, abtinerea, recuzarea.
Aceste norme se gasesc mai ales in : l 304/2004- organizarea judecatoreasca, l 303-2004 – statutul judecatorilor si procurorilor (cum se
distribuie aleatoriu dosarul, in ce complete poate sa fie un judecator partial), CPC – privind abtinerea, recuzarea, cazurile de
incompatibilitate
b). Norme de competenta – cele care stabilesc atributiile instantei de judecata in raporturile cu alte organe ale statului si in
raporturile dintre ele, raporturi care pot fi teritoriale sau materiale.
Deci avem 3 tipuri de competenta :generala (cu alte institutii ale statului : comp CCR), materiala (raporturile dintre J-T, T-CA, CA-
ICCJ), teritoriala (dintre inst de grad egal, dar aflate in circumscriptii diferite).
Se regasesc in CPC, dar si in legi speciale ca l contenciosului admin, legea 10 privind nationalizarile.
c). Norme de procedura propriu- zisa : nelimitate . Se regasesc in principal in CPC. ex : cum redactez cererea de chemare in
judecata art. 194, norme care stabilesc modul de administrare a probelor, modul de redactare a unei hotarari, norme care instituie
termene..
Normele de procedura sunt de mai multe feluri:
- de procedura contencioasa – 49%- in cartea a II-a CPC denumita procedura contencioasa. Procesele de principiu sunt
contencioase
- de procedura necontencioasa – acele situatii in care e nevoie de interventia instantei pt autorizarea functionarii unei asociatii
sau a unei pers jur, dar fara ca petentul sa opuna un drept impotriva cuiva. Se gasesc in cartea a III-a CPC, dar si legi speciale – legea
fundatiilor si asociatiilor, legea partidelor politice.
- de executare silita – in cartea a V-a CPC.

Importanta clasificarii:
- motivele de recurs – hotararea a fost data cu incalcarea comp de ordine publica a instantei;
- competenta judecatorului stagiar se stabileste la nivelul judecatoriei, nu doar prin lege;
- in plus termenele in care se poate invoca exceptia necomp sunt diferite pt cele de organizare si cele de competenta;
- avem si reguli privind aplicarea in timp : art 24 si urm : distinctii in materie de comp si norme procedurale pr-zise.

Clasificarea in functie de campul de aplicare

a). norme generale


b). norme speciale

Page 5 of 60
Reguli:
- norma speciala deroga de la generala. Avem norme speciale si in CPC : cartea a VI-a (996, 999). Regula se aplica si atunci
cnd norma generala e ulterioara normei speciale
- in masura in care o norma speciala tace, aceasta se completeaza cu cea generala . Exemplu : art 14 l 47/1992 – procesul in fata
CCR se desfasoara potrivit unor reguli diferite : procedura jurisdictionala prevazuta in prezenta lege se completeaza cu regulile PC in
masura in care sunt compatibile cu procedura in fata CCR. CPC caror procese se aplica art 2 (reprezinta procedura de drept comun in
materie civila. (2) se aplica si in alte materii in masura in care legea care le reglementeaza nu contine dispozitii contrare). Aplicabilitatea
generala a CPC - procedura de dr comun in materie civila, deci il aplicam in ceea ce numim civil latosensul ori de cate ori nu avem
dispozitii speciale, dar si in zone ca si c.a., procesul fiscal, contraventional, constitutional.
Decizia 34/ nov 2006 a CCR : dispozitiile CPC se aplica si in penal in masura in care dispozitiile de acolo nu reglementeaza o anumita
situatie juridical
- norma generala ulterioara nu inlatura o norma speciala anterioara decat daca se prevede in mod expres acest lucru. Faptul ca
2 legi coexista nu inseamna conflict neaparat, fiind posibil ca ele sa nu reglem aceeasi situtatie. Art 83 lit k din legea de punere in
aplicare a CPC (76/2012) : orice alte dispoziti contrare, chiar daca sunt cuprinse in legi speciale : considerentul : legiuitorul stia ca acest
cod care va schimba fata procedurii civile nu are cum sa cuprinda toate dispozitiile de procedura civila. Daca nu ar fi fost aceasta
prevedere si gaseam intr-o lege anterioara ca apelul intr un domeniu se face in 15 zile asa ramanea, neputand sa se aplice dispozitiile
cuprinse in CPC.

Clasificarea in functie de natura interesului ocrotit

a). Norme imperative. Sunt normele care vizeaza ocrotirea unui interes general
b). Norme dispozitive. Sunt normele care vizeaza ocrotirea unui interes privat. Si acestea sunt imperative de cele mai multe ori,
spre deosebire de Dreptul Civil. Deosebirea esentiala este ca la normele dispozitive, desi obligatorii, sanctiunea este nulitatea relativa
care poate fi invocata in termene destul de scurte. Foarte rar, partile convin sa nu se aplice nulitatea relativa. Daca se incalca o norma
dispozitiva, de regula, instanta nu pune in discutia partilor acest lucru. Daca se incalca o norma imperativa, instanta invoca din oficiu.
Normele de organizare sunt intotdeauna imperative. Ele reglementeaza organizarea instantelor care sunt parte componenta a
statului. O singura exceptie ar fi aici si anume cazurile de incompatibilitate de la art. 42 din NCPC (cazuri de incompatibilitate relativa).
Cele de la 41 se pot invoca oricand. Cele de la 42 trebuie sa se invoce imediat ce se afla.
Normele de competenta generala, materiala si teritoriala exclusiva sunt de ordine publica.
Normele de competenta alternativa si de drept comun sunt de ordine privata (atunci cand sunt competente mai multe instante
si reclamantul o alege).
Normele de procedura propriu-zisa se determina de la caz la caz daca sunt imperative sau dispozitive. In primul rand, sunt
situatii in care chiar legiuitorul prin formularile folosite arata natura normei respective. De exemplu, ,,persoanele care nu pot fi ascultate
ca martori'' este o norma propriu-zisa care ne precizeaza ce martori pot fi ascultati. In alin (2) se precizeaza ca persoanele de la 4 si 5
atrag nulitatea absoluta a hotararii daca sunt audiate ca martori. Un alt exemplu este depasirea termenului de 30 de zile in care se poate
face apel. Este de ordine publica deoarece aceste termene au fost instituite pentru ca aceasta incertitudine referitoare la un drept si care
se rezolva printr-un proces trebuie sa inceteze cat mai repede. Judecatorul va invoca din oficiu depasirea termenului de 30 de zile pentru
ca nu e acceptabil ca o procedura litigioasa sa devina incerta sub aspectul intinderii ei in timp.
Normele imperative sunt sanctionate cu nulitatea absoluta. Aceasta nulitate poate fi invocata de oricare dintre parti, de instanta
din oficiu sau chiar de procuror daca participa. Teoretic, invocarea poate avea loc in orice parte a procesului daca legea nu prevede
altfel. Normele dispozitive sunt si ele obligatorii, dar invocarea lor poate fi invocata doar de partea al carei interes e afectat prin
incalcarea normei respective si doar la termenul imediat urmator aparitiei cazului de incalcare a normei. Legiuitorul se fereste uneori sa
spuna ca o norma e imperativa sau dispozitiva. De multe ori, ne genereaza informatii despre natura ei dandu-ne informatii despre
regimul aplicabil. De exemplu, la exceptia autoritatii de lucru judecat se spune ca poate fi invocata de parti in orice parte a procesului. E
clar ca din aceasta cauza e o norma imperativa.

Aplicarea in timp a normelor de procedura civila

In codul vechi era regula de aplicare imediata a legii noi raportand-o la fiecare act de procedura in parte. Daca azi intra in
vigoare o lege care spunea ca maine completul trebuie format din 2 judecatori, atunci de maine judecau 2 judecatori chiar daca procesul

Page 6 of 60
incepuse cu un singur judecator. Exista o singura rezerva in materia competentei. Aici regula era aceea ca instanta daca a fost legal
investita sub imperiul legii vechi ramane legal investita.
In NCPC se adopta un alt sistem care ar putea fi sintetizat la maxim prin consacrarea principiului supravietuirii legii vechi
pentru situatiile in curs si aplicarea imediata a legii noi pentru situatiile create dupa intrarea legii in vigoare.
Toate procesele si executarile incepute sub imperiul legii vechi vor fi supuse legii vechi chiar daca aceste situatii vor dainui si
sub legea noua si legea noua se aplica doar pt procesele si executarile incepute dupa intrarea in vigoare a legii. Se adopta aici principiul
unicitatii actului, procesului, dar nu total. Este combinat cu principiul fazelor procesuale. Procesul are atat faza de proces cat si faza de
executare. Cu alte cuvinte, chiar daca procesul a inceput sub imperiul legii vechi, executarea incepe prin aplicarea legii noi daca incepe
dupa intrarea in vigoare a legii noi. Avem de exemplu: eu ma judec in mai multe procese care au inceput pe vechiul cod. Daca obtin o
hotarare definitiva, executarea o fac pe noul cod care a intrat in vigoare inca din martie 2013. Prin acest sistem catalogat un pic retrograd
se urmareste sa se dea predictibilitate procesului. Trebuie sa se asigure partilor o predictibilitate a normelor de procedura. Daca ai
angajat procesul sub anumite reguli, te astepti sa nu apara legi care sa distorsioneze asteptarile pe care ti le-ai facut. De exemplu, incepi
procesul stiind ca ai apel si recurs si apare o lege care spune ca nu mai ai recurs.

Cazul normelor de competenta

Art. 25 consacra principiul supravietuirii legii vechi cu o exceptie. In alin. (2), se spune ca procesele in curs de judecata la data
schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante potrivit legii sub care au inceput. In caz de
trimitere spre rejudecare, dispozitiile legale privitoare la competenta in vigoare la data cand a inceput procesul raman aplicabile. Vechiul
cod spunea ca in caz de trimitere spre rejudecare se va aplica legea noua. Cu alte cuvinte, in actualul cod, ciclurile procesuale in faza
procesului de pana la executare nu genereaza aplicarea legii noi.

Cazul normelor de procedura

Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare. Si
normele de organizare se supun acelorasi reguli pentru ca art 24 nu face distinctie daca sunt norme de organizare, de competenta sau
norme de procedura propriu-zisa.

Cazul mijloacelor de proba (Art. 26)

Legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale este
cea in vgoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii. Administrarea probelor se face
potrivit legii in vigoare la data administrarii lor. Aici nu mai functioneaza supravietuirea legii vechi.
Conditiile de admisibilitate sunt cele care stabilesc regulile potrivit carora o proba e legala sau nu. Cel mai util e sa ne raportam
la norme concrete.
Proba preconstituita este inscrisul, dar nu toate inscrisurile ci doar cele autentice, sub semnatura privata, in forma electronica.
Nu sunt probe preconstituite registrele si hartiile domestice. Ele fac dovada doar impotriva celui care le-a facut. Nici mentiunile facute de
creditor nu sunt probe preconstituite. In cazul probei cu martori pentru acte juridice, admisibilitatea tine de o exceptie de la regula
probei prin inscrisuri. Acesti martori de la acte juridice sunt probe preconstituite. Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori daca
valoarea e mai mare de 250 de lei. Aici singura regula e proba cu inscrisuri. La faptele juridice, martorii nu sunt proba preconstituita. In
cazul expertizelor, cercetarilor la fata locurilor si marturisirilor, aceste probe nu sunt preconstituite.
Daca legea din anul 2010 cand s-a incheiat o vanzare spunea ca martorii sunt inadmisibili, chiar daca apare o lege pe parcurs
care spune ca martorii sunt admisibili, se va aplica tot legea din 2010 pentru ca acesti martori ar fi o proba preconstituita. Daca e vorba
de un accident de circulatie in 2010 si intre timp apare o lege in care se spune ca se admit martori, se va aplica direct legea noua pentru
ca nu sunt o proba preconstituita.
Administrarea probelor se face potrivit legii aflate in vigoare la data administrarii lor. De exemplu, procedura falsului, art. 304-
308. Cineva spune ca un inscris depus la dosar este fals. E un incident care tine de administrarea efectiva a probelor. Acum persoanele
pot veni in procedura falsului si prin reprezentant cu procura speciala. Daca intre timp se da o lege si se spune ca partile trebuie sa vina
personal si partile inca nu au fost chemate in fata instantei, atunci li se va preciza ca pot veni doar personal si nu si prin mandatar. Un alt
exemplu este la marturisire care se ia pe calea interogatoriului. Cel chemat in persoana va fi intrebat de presedinte asupra fiecarui fapt in
parte. Statul si alte persoane juridice pot raspunde si in scris. Daca se ia o norma prin care se spune ca nu mai pot raspunde in scris si
trebuie sa vina neaparat un reprezentant si inca nu s-a efectuat interogatoriul, atunci acestia trebuie sa trimita un reprezentant.

Page 7 of 60
Exceptie: Sunt autori care aplica regula administrarii probelor si proceselor incepute inainte de NCPC. Gresit! Aceasta norma
se aplica modificarilor NCPC. Pentru a vedea cum se face pt procesele incepute inainte de NCPC trebuie sa ne uitam la Legea de
Punere in Aplicare a NCPC.

Cazul hotararilor (Art. 27)

Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.

Actiunea civila

Notiune

Actiunea civila e ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului subiectiv sau a unei situatii
juridice, precum si pentru asigurarea partilor din proces.
Actiunea nu se confunda cu dreptul subiectiv. Dreptul la actiune apare ca o modalitate de exercitare a dreptului subiectiv.
Dreptul subiectiv cuprinde dreptul subiectiv civil de a avea o anumita conduita, de a pretinde o anumita conduita din partea subiectului
pasiv si dreptul subiectului activ de a recurge la actiune. Dreptul la actiune preexista cererii de chemare in judecata, exista odata cu
dreptul. Este dreptul subiectului activ de a folosi forta coercitiva a statului pentru a il obliga pe cel pasiv sa isi respecte obligatiile legale.
Actiunea nu se confunda cu cererea de chemare in judecata. Aceasta e doar o forma de manifestare a actiunii. Nu introducem
o actiune, noi declansam o actiune prin intermediul cererii de chemare in judecata.
Actiunea este preexistenta procesului.
Dreptul la actiune e parte integranta a dreptului subiectiv civil. Aceasta cupridnde dreptul de a sesiza instanta, dreptul de a
solicita probe, dreptul de a recuza judecatorii, dreptul de a formula cai de atac, dreptul de a solicita executarea silita etc.
Distinctia dintre dreptul material la actiune si dreptul procesual la actiune, desi imbratisata implicit de art. 2500 NCC, nu este in
masura sa explice sursa juridica a dreptului la actiune. In NCC se spune ca dreptul la actiune se poate stinge prin prescriptie daca nu este
valorificat in termen. Se prescrie acest lucru, dar pana sa ajungem la concluzia ca actiunea e prescrisa, se pot intampla multe. Trebuie sa
introducem cerere, sa se invoce exceptia prescriptiei, se pot face recuzari etc. Dreptul la actiune nu se prescrie. Doar o parte a lui se
prescrie. Se prescrie dreptul de a constrange o persoana. Celelalte drepturi care fac parte din el pot fi exercitate (de exemplu,
introducerea cererii de chemare in judecata). Prof. Deleanu spune ca acest drept la actiune decurge din liberul acces la actiune. Dar
dreptul la actiune preexista liberului acces la actiune. Este clar ca dreptul la actiune vine din dreptul subiectiv. El exista dintotdeauna, nu
apare atunci cand ne punem noi problema constrangerii subiectului pasiv.

Elementele actiunii civile

Partile

Partile sunt persoanele implicate in raportul juridic dedus judecatii. Reprezentantii lor (avocati, parintii pentru copil etc.) nu au
calitatea de parti. In mod exceptional, pot fi parti si persoane care nu sunt integrate raportului juridic dedus judecatii, de exemplu
organizatiile sindicale cand isi apara membrii de sindicat printr-o actiune in judecata. Sindicatul poate actiona in justitie pentru apararea
unor drepturi sau interese ale membrilor de sindicat. Raportul juridic se leaga intre angajator si membrul de sindicat. Sindicatul poate
actiona aici. Seamana cu o reprezentare, dar nu este pentru ca sindicatul nu are nevoie de o procura. E o exceptie. ICCJ are un RIL
1/2013 in care ne spune ca sindicatul este parte in proces, nu un simplu reprezentant. De asemenea, procurorul poate fi parte in proces
in anumite cazuri.
Partile poarta denumirea de reclamant si parat, dar denumirea se poate schimba dupa procedura aleasa sau faza procesuala. In
apel, partea care face apel se numeste apelant, iar cealalta parte se va numi intimat. In recurs avem recurent si intimat.

Obiectul

Obiectul actiunii civile reprezinta protectia unui drept sau protectia unei situatii juridice sau a unui interes legitim. Ca regula, se
apara drepturi subiective, dar procesul se poate declansa si sub motivul unor simple interese legitime sau situatii de fapt precum posesia.

Page 8 of 60
Din perspectiva procesual civila, posesia primeste o protectie civila asimilabila unui drept.
Obiectul se particularizeaza in raport cu mijlocul procedural utilizat. Daca cererea de chemare in judecata are ca obiect
obligarea la predarea unui bun, a unei sume de bani, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare,
acestea sunt obiecte ale actiunii din perspectiva cererii de chemare in judecata. In apel, obiectul va fi hotararea primei instante a carei
verificare se cere.
Cand am definit actiunea civila, am definit-o ca fiind si pt asigurarea apararii partilor. Nu doar reclamantul exercita actiunea, ci
si paratul prin apararile pe care le face. Si paratul recuza, face cai de atac, invoca excceptii. Actiunea este atat pentru cel care atac cat si
pentru cel care se apara.

Cauza

Cauza este scopul spre care se idnreapta vointa celui care reclama si a celui care se apara. Deosebim intre cauza actiuni, cauza
petendi, si cauza cererii de chemare in judecata, cauza debendi. E importanta deosebirea deoarece cauza actiunii este de exemplu,
obtinerea posesiei unui bun si stoparea posesiei bunului respectiv de catre cineva care o face fara drept. Cauza cererii de chemare in
judecata poate fi alta. Prima oara judecatorul vine sa vada daca titlul pe care il ai e bun si vede ca e nul. Dar pe parcurs poti sa spui ca ai
descoperit ca unchiul era proprietar si spui ca l-ai mostenit. Nu se va opune exceptia autoritatii de lucru judecat pentru ca trebuie sa se
verifice in raport cu noul titlu daca esti proprietar sau nu.
Cauza trebuie sa fie reala, licita si morala. De exemplu, A incheie cu B o promisiune de vanzare si B promite sa vanda. B mai
incheie un astfel de antecontract si cu C. Profitand ca A nu a incheiat in cartea funciara antecontractul nu vrea sa vanda. Il pune pe C sa
il dea in judecata, el vine, acheseaza, se pronunta o hotarare de incheiere a contractului si cand e chemat in A, spune ca nu mai are
bunul si nu pentru ca l-a vandut el, ci pentru ca instanta a pronuntat o hotarare care sa tina loc de contract. Actul era usor de desfiintat,
dar la hotarare e mai greu. N-au fost parte in proces ca sa poata ataca hotararea. Aceasta este o cauza falsa. A fost facuta doar pt a eluda
drepturile lui A.

Cursul 3 - 16.10.2014

Conditiile de exercitiu ale actiunii civile (art. 32 NCPC)

Orice cerere poate fi formulata si sustinuta doar daca autorul acesteia: are capacitate procesuala in conditiile legii, are calitate
procesuala, formuleaza o pretentie si justifica un interes.

Conditia formularii unei pretentii

In doctrina, vom gasi aceasta conditie ca fiind denumita si afirmarea unui drept. In doctrina anterioara, toata lumea vorbea de
afirmarea unui drept, nu de formularea unei pretentii. De ce NCPC a preferat sa o numeasca formularea unei pretentii? In primul rand,
sub imperiul vechiului cod, au fost autori care pe nedrept au spus ca aceasta nu e o conditie de exercitiu a actiunii pentru ca nu poate fi
verificat prealabil intr-o faza preliminara a procesului existenta sau inexistenta dreptului, fapt ce rezulta doar dupa dezbateri. Insa,
doctrina nu a spus niciodata ca dreptul trebuie sa si existe. E necesara doar afirmarea dreptului, nu si existenta lui. Exista situatii in care
poti formula o cerere in justitie fara sa afirmi un drept si soliciti doar protectia juridica a unei situatii juridice (posesia). Actiunea
posesorie poate fi exercitata fara a avea un drept. Atunci, legiuitorul nu a mai spus afirmarea unui drept si ii spunem formularea unei
pretentii care cuprinde si afirmarea unui drept si protectia unei stari de fapt.

In ce priveste afirmarea dreptului, sunt retinute mai multe conditii: a). trebuie sa fie recunoscut sau ocrotit de lege, b). sa fie
exercitat in limite sale externe si interne, c). sa fie exercitat cu buna-credinta.
b). Daca vorbim de exercitarea unui drept in limitele prevazute de lege, sa luam ca exemplu dreptul la actiune. El trebuie sa se
materializeze intr-o cerere de chemare in judecata. Totusi, legea prevede ca cererea de chemare in judecata se face in anumite limite de
forma (art. 194). S-a cerut CCR declararea ca neconstitutional a textului pentru ca anuleaza accesul la justitie. Nu a fost declarat
neconstitutional pentru ca acest text nu anuleaza accesul liber la justitie ci doar il conditioneaza de indeplinirea unor conditii de forma.
O conditie este ca dreptul sa fie actual (sa nu fie supus unui termen suspensiv sau unei conditii).
Sunt situatii cand reclamantul poate formula cererea chiar daca dreptul nu e actual. Aceste actiuni se numesc actiuni preventive.
Sunt trei ipoteze:
- Cererea pentru predarea unui bun la implinirea termenului contractual care poate fi facuta chiar inainte de implinirea acestui

Page 9 of 60
termen. Legiuitorul vrea sa evite situatia in care reclamantul ar astepta linistit implinirea termenului de predare a bunului si paratul nu l-
ar preda. Durata actiunii ar face ca bunul nu sa fie predata la momentul termenului, ci la 1-2 ani, durata procesului. Asadar, daca exista
dubii ca paratul nu va preda bunul, paratul poate fi obligat printr-o actiune sa il predea la finalul contractului, rapindu-i-se posibilitatea de
a nu mai preda bunul la timp.
- Cererea de obligare la plata unei obligatii de intretinere sau alta prestatie periodica care poate fi facuta atat pt ratele scadente
cat si pentru cele viitoare, urmand ca plata efectiva a ratelor sa se faca la implinirea termenului contractual. Aici este chiar o necesitate.
Dreptul este pentru toata intretinerea, nu pentru fiecare luna in parte. Persoana avand dreptul nu trebuie sa stea sa formuleze actiune in
fiecare luna. Poate solicita obligarea la ratele scadente si cele vigoare si ele vor fi platite cand devin scadente.
- Se pot formula cereri inainte de implinirea termenului pentru executarea la termen a unor obligatii atunci cand se va constata
de catre instanta ca acestea pot preintampina o paguba insemnata pentru reclamant daca ar fi obligat sa astepte implinirea termenului. In
aceasta ipoteza, s-a prevazut posibilitatea de a mai exista si alte situatii in afara celor 2 identificate de legiuitor.

Daca nu se indeplineste conditia formularii unei pretentii, intervine respingerea cererii ca prematura.
Daca la momentul formularii cererii de chemare in judecata, dreptul nu era actual, dar pana la discutarea exceptiei de
prematuritate invocate de parat dreptul devine actual prin ajungerea lui la scadenta, exceptia de prematuritate nu mai poate fi respinsa.
Conditiile trebuie verificate la momentul introducerii cererii. Daca cererea se respinge ca prematura, la o noua cerere va putea fi facuta
atunci cand dreptul va deveni actual si nu se va putea opune autoritatea de lucru judecat pentru ca instanta, in procesul initial, nu a spus
ca dreptul nu exista, ci a spus ca inca nu a ajuns la scadenta si nu discuta existenta sau inexistenta lui.

Conditia existentei unui interes

Interesul este folosul practic al demersului judiciar. El poate fi material in cazul actiunilor patrimoniale sau moral in cazul
actiunilor nepatrimoniale. Conditia interesului a fost pusa deoarece rolul instantelor este de a solicita conflicte. Prin urmare, se spune ca
procesul este ca un razboi. Nimeni nu duce razboaie daca nu are de ce. Si atunci, instanta te intreaba in primul rand daca ai un interes
prin introducerea actiunii. Daca vine cineva sa spuna ca a fost deranjat de faptul ca intr-o emisiune a fost denigrata imaginea lui
Napoleon, nu se poate judeca cu nimeni.
Art. 33 din NCPC impune niste conditii ale interesului: sa fie determinat (sa nu fie general, sa faci bine in lume, oamenii sa
traiasca mai bine etc.), sa fie legitim (protejat de lege, de exemplu un comerciant cere sa nu mai fie niciun comerciant prin jurul lui), sa
fie personal, sa fie nascut si actual.
Interesul este o conditie de exercitiu a actiunii. Actiunea nu se confunda cu cererea. Interesul trebuie sa se regaseasca nu numai
in declansarea prin cerere ci si in cererea de probe, formularea de exceptii, formularea unei cereri de recuzare etc. Toate acestea sunt
forme de exercitare a actiunii. Unii juristi considera ca interesul trebuie sa existe doar in cererea de chemare in judecata. Inteersul
trebuie verificat in fiecare act de exercitare a actiunii civile
Exemple de actiuni respinse ca lipsite de interes:
- S-a respins cererea unei persoane care avand titlu executoriu, a solicitat instantei sa ii recunoasca dreptul. Actele notariale pot
fi puse in executare fara un proces in sensul de jurisdictio. Te poti duce cu ele direct la executorul judecatoresc.
- S-a respins exercitarea unei cai de atac de catre partea care a castigat procesul. Intr-un proces de partaj, se cere dispunerea
partajarii bunurilor din comun. Paratul nu formuleaza cerere reconventionala, limitandu-se doar la aparare, stiind ca tot va lua ceva,
chiar daca pierde. Poate lua si jumatate. Daca se respinge cererea, paratul nu poate face apel pentru ca din pdv juridic nu are interes. El
a castigat procesul prin faptul ca nu s-a facut partajul, chiar daca la nivel profan partajul i-ar fi convenit.
- O alta ipoteza este cea in care una din parti cere sa se duca pana la capat procedura de verificare de scripte (cel caruia i se
opune un inscris sub semnatura privata, are dreptul sa spuna ca este sau nu semnatura lui, se verifica de un expert etc.) chiar daca
persoana care a depus un inscris declara ca nu mai vrea sa il foloseasca in proces.
- A si B se judeca. B este nelegal citat la proces. Nimeni nu observa, B nu vine la proces, castiga B. A face apel spunand ca B nu
a fost legal citat la prima instanta. Si aici este o lipsa de interes.

Aceste conditii ale interesului sufera si ele unele exceptii. Conditia ca interesul sa fie personal poate fi susceptibila de unele
semne de intrebare in cazul in care legea recunoaste posibilitatea de a actiona altor persoane decat titularul dreptului. Desi in doctrina
este o derogare de la caracterul personal, in realitate acolo nu o derogare. De exemplu, actiunea oblica, actiunea revocatorie sunt
considerate derogari de la caracterul personal, desi toate acele persoane au un interes pana la urma. In cazul nostru, de exemplu,
procurorul poate introduce actiunea. El nu are un interes personal. El doar apara drepturile si interesele cetatenilor. Are un interes legat
de profesia pe care o exercita. Asadar, toate aceste derogari sunt derogari de la calitatea procesuala, nu de la cea a interesului.

Page 10 of 60
In cazul in care nu se regaseste conditia interesului, instanta va respinge cererea fara o analiza in fond, pe baza exceptiei lipsei
de interes. Exceptia lipsei de interes este o exceptie de ordine publica. Ea nu mai da dreptul la parcurgerea procesului sau efectuarea
actului din cursul procesului. Daca o cerere se respinge ca lipsita de interes, evident ca hotararea nu are autoritate de lucru judecat
deoarece interesul poate sa apara ulterior. In general, hotararile care nu vizeaza fondul nu sunt susceptibile de autoritate.

Connditia calitatii procesuale (legitimatio causa)

Calitatea procesuala este identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic dedus judecatii. Cu alte cuvinte, calitatea
procesuala este institutia de drept procesual care ne face legatura cu dreptul substantial pentru ca ea genereaza transpunerea raportului
juridic de drept substantial in plan procesual spunand ca reclamantul sau persoanei reclamantului si persoanei paratului trebuie sa ii
corespunda subiectul raportului juridic. Nu dai in judecata vecinul pentru ca tu ai o creanta fata de un tert. Fata de debitor trebuie sa
stabilesti daca ai un drept, nu fata de vecin.
In primul rand, e vorba de identitatea dintre partile raportului juridic si partile procesului astfel cum a fost dedus judecatii. De
exemplu, reclamantul investeste instanta cu o actiune in nulitate absoluta, el nefiind parte in actul respectiv. Dreptul substantial ne spune
ca oricine poate face o actiune in nulitate absoluta daca justifica un interes. Dar paratul invoca viciul de consimtamant privind violenta,
de exemplu, ca motiv de nulitate absoluta. Instanta constata calitatea pe nulitate absoluta. Actiunea se respinge pe fond pe motiv ca nu e
nulitate absoluta.
In al doilea rand, noi vorbim doar de identitatea reclamantului cu subiectul activ si a paratului cu subiectul pasiv. Nu vorbim de
existenta sau inexistenta dreptului. Existenta sau inexistenta dreptului in patrimoniul reclamantului ramane o problema de fond.
Vorbim, astfel, de 2 feluri de calitate: calitate procesuala activa si calitate procesuala pasiva. Uneori, treaba este destul de simpla de
identificare a calitatii. Intr-o actiune contractuala e usor de verificat. Intr-o actiune reala, titularul dreptului real este reclamantul, parat
poate fi orice persoana care ii contesta dreptul respectiv sau face acte prin care ii incalca respectivul drept. Asadar, nu mai avem un cerc
asa usor de determinat. Sunt situatii in care chiar legea ne identifica calitatea procesuala a unor persoane, mai ales in materia actiunilor
privind starea si capacitatea persoanelor. In art. 425 NCC (actiunea in stabilirea paternitatii) se prevede ca actiunea se porneste in
numele copilului de mama sau de reprezentantul legal. Calitatea procesuala activa o are minorul, mama avand doar calitate de
reprezentant. Din acest exemplu intelegem ca trebuie sa ne ferim sa confundam calitatea procesuala care apartine titularului dreptului cu
calitatea de reprezentant a celui care actioneaza in numele celui ce are calitate fie pe cale legala (cum e mama pentru minor) fie pe cale
conventionala. Mai complicat eset la actiunea in tagada paternitatii (art. 429 NCC). Aici, actiunea se introduce de sotul mamei impotriva
copilului. Mama sau copilul poate introduce actiune impotriva sotului. Tatal biologic poate itnroduce actiune impotriva sotului mamei
sau copilului. Deci, calitatea procesuala activa o are sotul mamei, mama (in nume propriu) sau copilul, tatal biologic.
Printr-o decizie, ICCJ a stabilit ca in actiunile privind cartea funciara nu are calitate procesuala pasiva Oficiul de Cadastru
pentru ca, desi a facut operatiunile respective, el a fost doar o institutie care a realizat operatiuni de carte funciara, drepturile sunt ale
partilor. Printr-o alta decizie, s-a stabilit ca in actiunile prin care se solicita plata despagubirilor ca urmare a faptului ca imobilul nu a
putut fi restituit potrivit legii 10/2001 in natura, statul roman nu are calitate procesuala pasiva. Calitate are institutia detinatoare a bunului
care nu a putut fi restituit. Prin decizia 4/2003 s-a mai stabilit ca primarul nu are calitate procesuala activa de a ataca hotararile
Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Primarul este doar un factor executiv care trebuie doar sa aduca la indeplnire acele
hotarari.

Sunt situatii in care legea permite in mod exceptional ca actiunea sa fie facuta si de alte persoane decat titularul dreptului. In art.
37, "in cazurile prevazute exclusiv prin lege se pot introduce cereri sau se pot formula pareri si de persoane, organizatii, institutii sau
autoritati care,fara a justifica un interes personal, actioneaza pentru apararea dr ori intereselor legitime ale persoanelor aflate in situatii
speciale sau, dupa caz, in scopul ocrotirii unui interes de grup sau general". In primul rand, trebuie sa existe o preveere legala. Trebuie
sa fie persoane, institutii sau autoritati care nu sunt titulare ale dreptului. Ele actioneaza pt apararea dr sau intereselor fie ale unei
persoane aflate in situatii speciale fie pentru ocrotirea unui interes de grup sau general. Exemple: art. 508 NCC "Instanta de tutela poate
pronunta decaderea din exercitiul dr parintesti". Aici nu actioneaza parintii, ci autoritatea publica cu atributii in domeniul protectiei
copilului. E ipoteza in care o institutie sau autoritate actioneaza pentru apararea unei persoane aflate intr-o situatie speciala. Un alt
exemplu este acela al actiunilor de genul organizatiilor sindicale. Legea dialogului social 67/2011, in art. 28 prevede ca sindicatul poate
actiona fie in apararea drepturilor generale ale membrilor desindicat fie pentur apararea drepturilor concrete ale unui membru al
sindicatului cand i-au fost afectate in cadrul raporturilor de munca. Observam aici ca sindicatul nu se refera la dreptul lui, se refera la
dreptul membrului respectiv. Se deroga de la regula calitatii pentru ca sindicatul nu e parte in raportul juridic de munca. Ne incadram in
art. 37 pentru ca e vorba de o organizatie care actioneaza pentru apararea dr unei persoane aflate intr-o situatie speciala. E important sa
stim daca sindicatul are calitate de reprezentant sau e in nume propriu pentru ca apar probleme cum ar fi care e instanta competenta (in

Page 11 of 60
functie daca luam in considerare sediul sindicatului sau sediul persoanei aparate de sindicat). ICCJ a rezolvat problema si a spus ca
sindicatul are calitatea procesuala care actioneaza in nume propriu, nu in calitate de reprezentant, fara a avea nevoie de mandat, legea
stabilind prin derogare ca are calitate. Tot aici avem actiunile asociatiilor pentru protectia consumatorilor care pot formula actiuni in
justitie pentru ocrotirea drepturilor unui consumator anume (OG 21/1992). Tot aici se incadreaza organizatiile neguvernamentale pt
protectia dr omului sau combaterea discriminarii care in virtutea OG 137/2000 pot initia actiuni cand constata ca o persoana
determinata a suferit o astfel de discriminare sau un atac asupra drepturilor sale fundamentale. Mai putem nota aici si actiunea pe care
ANPC (Agentia Nationala pnntru Protectia Consumatorului) o poate formula in cazul in care un profesionist foloseste in contractele de
adeziune clauze abuzive (Legea 193/2000 art. 12) sau constatand pe baza unei analize ca el foloseste in mod curent astfel de clauze
abuzive si poate solicita instantei sa inlature clauzele abuzive din toate contractele in curs de executare. Aceasta actiune e putin diferita
pentru ca ea profita unei intregi categorii de persoane nedeterminate. Tot aici avem si actiunea procurorului (art. 192 NCPC).

Proba calitatii procesuale active si pasive revine reclamantului. El trebuie sa justifice de ce el a facuta ctiunea si de ce a chemat
in judecata o anumita persoana si nu alta.

In ce priveste transmiterea calitatii, art. 38 din NCPC spune "Calitatea se poate transmite legal sau conventional".
O sa avem transmitere legala care in cazul persoanelor fizice are loc prin succesiune si prin fuziune, absorbtie, transformare a
persoanei juridice. Sunt situatii in care transmiterea calitatii procesuale nu poate avea loc pentru ca sunt litigii in care drepturile puse in
discutie nu pot fi transmise. De exemplu, cele nepatrimoniale. Intr-un proces de divort, moartea uneia dintre parti duce, de principiu, la
incetarea procesului. Totusi, art. 925 prevede un caz de continuare a procesului in situatia in care cererea se intemeiaza pe culpa
paratului si mostenitorii vor sa continue actiunea. Sunt situatii in care avem transmiterea calitatii numai in anumite conditii. In materia
donatiei, dreptul solicitarii revocarii pentru ingratitudine poate fi exercitata doar impotriva donatarului. Ca regula, daca donatarul
decedeaza inainte de a introduce cererea, calitatea nu se mai transmite. Daca donatarul moare dupa introducerea actiunii, aceasta poate
fi continuata impotriva mostenitorilor. Mai avem si art. 1391 NCC "In caz de vatamare a integritatii corporale sau sanatatii, poate fi si
acordata o despagubire [...]. Dretul la despagubire va putea fi cedat numai in cazul in care a fost transmis printr-o tranzactie sau hotarare
jduecatoreasca definitiva". Prin urmare, in cazul acesta, nu poti face o transmtiere cu titlu particular. Poti sa-l cedezi doar daca a fost deja
stabilit prin hotarare definitiva.

Reguli speciale in materia transmiterii calitatii procesuale prin acte cu titlu particular
Daca intervine transmiterea calitatii prin acte cu titlu particular, persoana care a instrainat sau succesorii acesteia, daca a
decedat, vor ramane provizoriu in proces. Totodata, cel care a dobandit cu titlu particular este obligat sa intervina in cauza. De
asemenea, daca el nu intervine, poate fi introdus in cauza la cerere sau chiar din oficiu. In functie de pozitia partilor cu privire la actul de
transmitere cu titlu particular, instrainatorul sau succesorii universali ori cu titlu universal ai acesteia vor fi scosi din proces, acesta
continuand doar cu dobanditorul. Exemplu: A il da in jud pe B pentru recuperarea unui drept de creanta. A face o cesiune de creanta in
timpul procesului. A ramane in proces, dar cesionarul e obligat sa itnervina. Daca nu intervine, poate fi chemat de A, B sau de catre
instanta si va fi citat in proces. Odata fiind in proces A, B si C, instanta il va intreba pe A daca e adevarat ca i-a cedat lui C dreptul si daca
da, C ramane singur in proces in calitate de reclamant. Dar e posibil ca la aceasta intrebare A sa spuna ca e o cesiune dar nu a fost
ceddat de el. I-a dat procura unuia, i-a retras procura si el a semnat actul cand nu mai avea procura. Atunci, instanta trebuie sa rezolve
ambele probleme. Cine are calitate? A sau C? Dupa aceea, trebuie sa vada daca A sau C are sau nu o creanta imptoriva lui B. Aici, A nu
mai este scos din proces si se va veea la sfarsit fata de cine se va admite actiunea, A sau C. In toate cazurile, hotararea pronuntata in
contra instrainatorului sau succesorilor cu titlu universal sau universali ai acestuia, va produce direct efecte impotriva dobanditorului
chiar daca acesta nu a intrat in proces. Exista si o exceptie si anume cazurile in care tertul dobanditor a dobandit cu buna-credinta si nu
mai poate fi evins potrivit legii. De exemplu, cazul bunurilor mobile ori in materie imobiliara cand actiunea nu a fost notata in cartea
funciara.

Sanctiunea nerespectarii conditiei calitatii procesuale pasive sau active


Se invoca exceptia lipsei calitatii active sau pasive. Instanta, de principiu, nu va mai analiza cauza in fond, ci, daca va sesiza lipsa
calitatii, va respinge cererea ca introdusa de o persoana fara calitate sau impootriva unei persoane fara calitate procesuala. Efectul este
acela ca hotararea nu are autoritate de lucru judecat in masura in care se va formula o noua actiune de catre persoana cu calitate
procesuala activa sau imptotriva persoanei cu calitate procesuala pasiva. Va avea autoritate de lucru judecat daca se introduce o noua
cerere intre aceleasi persoana fara ca ele sa fi dobandit intre timp acea calitate.
Aceasta exceptie este de ordine publica, poate fi invocata de orice persoana, procuror sau instanta in orice faza a procesului.
De obicei, aceasta exceptie se examineaza inainte de fond. Sunt situatii in care problema calitatii si problema fondului se

Page 12 of 60
confunda. In actiunile reale, calitatea procesuala activa este data de identitatea intre titularul dreptului real si reclamant. In acest caz,
avand in vedere ca nu pot fi 2 titulari ai aceluiasi drept real, paratul inseamna ca nu e. Deci, daca este reclamatul titular, inseamna ca are
calitate si inseamna ca are si dreptate pe fond. Astfel, aici se confunda fondul cu calitatea. Instanta se pronunta la final asupra ambelor.

Conditia capacitatii procesuale

Este capacitatea de a sta in proces si este strans legata de capacitatea de exercitiu si de folosinta. O persoana care nu are
capacitate de folosinta nu va avea nici capacitate procesuala de folosinta si nu va putea sta in proces. Exceptia invocata este cea de
nulitate a cererii, o nulitate absoluta. Daca o persoana decedeaza intre timp, procesul e continuat pentru ca se transmite capacitatea
procesuala de folosinta.
In legatura cu lipsa capacitatii de exercitiu procesuala, intervin conceptele de reprezentare, asistare si autorizare.
Reprezentarea intervine pentru minorii sub 14 ani si pusii sub interdictie. In cazul lor, drepturile se exercita prin reprezentant
(parinte, tutore sau curator).
Pentru cei itnre 14 si 18 ani, acestia au dreptul de a fi citati in proces si de a isi exercita drepturile procesuale, dar toate actele
vor fi contrasemnate de reprezentantul legal si vor fi asistati in instanta de reprezentantul acestora. Prin urmare, daca o persoana
implineste varsta de 14 ani intr-un proces, din acel moment, persoana va trebui sa fie citata, sigur si asistata de parinte.
Autorizarea intervine cand reprezentantul legal vrea sa faca un act de dispozitie in numele celui fara capacitate de exercitiu. El
trebuie sa primeasca o incuviintare din partea autoritatii de tutela. Deocamdata, aceasta atributie se exercita tot de autoritatile tutelare.
Exemple de acte de judecata: achiesare, renuntare la drept, renuntare la judecata, tranzactie. Toate aceste acte care presupun pierderea
unor drepturi nu se poate face decat prin autorizarea data de autoritatea tutelara. Chiar si asa, chiar daca exista autorizare, instanta ar
putea sa nu ia act de respectivul act daca considera ca nu e in interesul persoanei pentru care se face. Efectuarea actelor fara autorizare
atrage nulitatea absoluta a acestora.
In materia reprezentarii s-a configurat o institutie care exista, dar care acum este mai bine structurata. Daca intre persoana
lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa si reprezentantul acestora sau cel care o asista apar conflicte de
interese sau, in ipoteza in cae o persoana aflata in aceasta situatie nu are inca reprezentant, instanta care judeca procesul in care e
implicata o astfel de persoana va desemna un curator special pentru protectia drepturilor respectivei persoane. De exemplu, intr-un
proces de partaj: au fost mama, tata, copilul si un frate de al tatalui. Tatal moare. Ramane mama, copilul, dar defunctul face un
testament in favoarea fratelui. Avem mostenitor pe fratele defunctului, sotia supravietuitoare si copilul. Fratele introduce o actiune de
iesire din diviziune. Partile vor fi fratele, mama, copilul. Fiecare va lua cate o parte. Prin urmare, chiar si paratii (mama si copilul) vor
avea ceva de disputat intre ei ceva din pdv juridic. Sigur ca din punct de vedere filosofic mama n-ar vrea sa dezavantajeze copilul. Uneori
aceasta poate fi o prezumtie fara acoperire in realitate. Atunci, mama ar trebui sa reprezinte si pe copil daca e minor, dar in acest procis
nu, pentru ca sunt in conflict de interese. Fiecare vrea sa ia cat mai mult din masa succesorala. Din acest motiv, instanta numeste un
curator. Cine este acest curator? Curatorul e un avocat desemnat de instanta care judeca procesul dintre avocatii baroului din raza
teritoriala a respectivei instante. In concret, fiecare barou are o lista de persoane care se pun la dispozitia instantei pentru a indeplini
serviciul de curatela. Instanta numeste dintre respectivii avocati, plata curatorului se stabileste prin incheiere provizoriu, urmand a se face
o stabilire a sumei finale dupace se stabileste si activitatea propriu-zisa desfasurata de acel curator. Plata curatorilor se asigura, in
principiu, de partea interesata in derularea procedurii. Daca partea interesata nu poate sa avansezept ca se afla intr-o situatie care solicita
ajutor judiciar, curatorul va fi platit de stat si apoi i se va cere celui care a pierdut procesul
Pentru lipsa capacitatii de exercitiu, intervine o nulitate relativa (art. 87 NCPC). Totusi, ea poate fi invocata de orice persoana
(prin derogare de la regulile clasice) si in orice faza a procesului. Este adevarat ca revine la regulile clasice cand se arata ca daca se invoca
lipsa capacitatii de exercitiu in efectuarea unor acte, instanta nu va anula actul si va acorda mai intai un termen prin care da posibilitatea
reprezentantului legal sa ratifice actul, sa il confirme si abia dupa aceea il anuleaza.

Cursul 4 - 23.10.2014

Clasificarea actiunii civile

Clasificarea actiunilor are suficiente valente practice astfel incat sa nu fie doar un exercitiu teoretic.

Dupa scopul urmarit de reclamant

a). Actiuni in realizare

Page 13 of 60
Este actiunea clasica pe care o cunoastem. Este actiunea prin care reclamantul solicita recunoasterea unui drept sau unui interes
juridic protejat si obligarea paratului sa se conformeze sau sa adopte o atitudine conforma dreptului ori interesului protejat (sa dea, sa
faca sau sa nu faca ceva). Actiunile in realizare reprezinta peste 90% din actiunile existente.
Exemple: actiunea in revendicare, plata unei sume de bani (recunoasterea unei creante si obligarea paratului sa achite suma de
bani).
Din acest punct de vedere, in genere actiunile in realizare au un efect retroactiv pentru ca nu hotararea judecatoreasca este cea
care genereaza dreptul. Dreptul este, de obicei, preexistent hotararii, hotararea judecatoreasca doar recunoscandu-l. Logic ca daca in
revendicare spui "recunoastem dreptul si predam bunul", dreptul se recunoaste retroactiv inca de cand este dreptul de proprietate, nu
din momentul hotararii.

b). Actiuni in constatare


Actiunile in constatare isi propun numai sa se constate existenta sau inexistenta unui drept fara a se solicita si obligarea partii
adverse sa se conformeze dreptului respectiv, adica sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Printr-o expresie plastica, actiunea in constatare e
cam jumate din actiunea in realizare. Actiunile in constatare sunt actualmente recunoscute in NCPC si erau si in vechiul cod. Art. 35
NCPC: "Cel care are interes, poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept". A fost un moment istoric cand actiunile in
constatare nu aveau o reglementare. Si sub imperiul acelui vid legislativ, au existat actiuni in constatare.
Exemplu: o persoana care stapanea un bun imobil a dat in judecata o alta persoana care pretindea ca e proprietar dar nu avea
posesia, cerand instantei sa constate ca are drept de proprietate asupra acelui teren si constructii in contradictoriu cu X care spunea ca el
e proprietar. Nu putea face o actiune in revendicare pentru ca X nu era posesor. Reclamantul era tulburat nu prin posesie, ci prin
contestarea dreptului pe care o facea X. In aceasta situatie, reclamantul putea sa ceara doar prima parte, dar legea nu prevedea aceasta
posibilitate. A incercat si in prima faza instantele au fost reticente si au spus ca nu merge pentru ca este lipsa de interes. In cele din urma,
instantele au zis ca in anumite situatii, o actiune care vizeaza doar constatarea sau inexistenta unui drept prezinta interes cand
reclamantul are o incertitudine a dreptului sau si nu are deschisa calea unei actiuni in realizare. Asa s-a ajuns la ceea ce acum reprezinta
lege. Legiuitorul din 1848 a gasit buna practica aceasta si a legiferat-o.
Actiunile in constatare pot fi declaratorii, interogatorii si provocatorii.
Actiunea declaratorie este cea prin care se cere sa se constate existenta sau inexistenta unui drept. Interogatorii sunt actiunile
prin care se solicita constatarea existentei sau inexistentei unui drept in legatura cu o persoana care ar putea sa conteste dreptul respectiv
(situatia unui succesibil care este confruntat cu declaratiile unui tert cum ca ar fi legatar al defunctului fara sa depuna vreun testament).
Actunile provocatorii sunt actiunile in constatare cea mai des intalnita in care o persoana cere sa constate dreptul ei fata de o persoana
care i-o contesta prin acte extrajudiciare.
Caracteristicile actiunilor in constatare:
- au ca obiect existenta sau inexistenta unui drept, iar nu a unui fapt. Pentru constatarea faptelor avem o procedura la art. 364
din NCPC. Prin urmare, pe aceasta prima caracteristica au fost respinse actiuni in constatarea, de exemplu, a viciilor unor lucruri sau
constatarea unei stari de infirmitate dobandita in urma unui accident sau constatarea identitatii dintre o persoana si cel care a semnat un
act. Sunt actiuni care au o forma incorecta uneori de redactare care conduc aparent la ideea ca se constata anumite fapte, dar in realitate
vizeaza drepturi (exemplu: o persoana solicita constatarea faptului ca e constructor de buna-credinta pe terenul altuia; judecatorul trebuie
sa vada ca desi formularea vizeaza un fapt, aici este vorba despre un drept de despagubire daca partea adversa ar invoca accesiunea).
- au caracter subsidiar fata de actiunile in realizare. Nu este permisa actiunea in constatare daca ai orice alta cale permisa de
lege. Nu inseamna neaparat sa fii reclamant. Actiunea poate fi facuta si de parat pe cale de aparare. Povestea cu actiunea in constatare
facuta de proprietarul deranjat ca o alta persoana pretinde ca e proprietar este valabila pana cand acea persoana il da in judecata
solicitand revendicarea. In aceasta situatie, el are deschisa calea apararii in procesul de revendicare intentat de celalalt. O discutie la
actiunile in constatare sub aspectul subsidiaritatii fata de actiunea in realizare ar fi actiunea prin care reclamantul solicita constatarea ca
paratul nu are nicio creanta impotriva lui. O astfel de actiune e inadmisibila daca creanta nu e determinata. Ar fi admisibila daca
reclamantul solicita sa se constate ca paratul nu are o anumita creanta rezultata dintr-un anumit act bine determinat, de exemplu,
constatarea prescriptiei creantei partii adverse. Exemplu: intr-un contract de imprumut debitorul spune ca s-a prescris si creditorul spune
ca a fost un act acolo care poate fi interpretat intrerupere si creditorul spune ca o sa vada el ca o sa ii ia si dobanda, dar nu vrea sa il dea
deocamdata in judecata. Atunci, debitorul, vrand sa vada daca are sau nu datoria respectiva, face el o actiune in constatare. Daca
creditorul ar fi inceput executarea silita, atunci debitorul nu mai poate cere in justitie printr-o actiune in constatare constatarea
itnervenirii prescriptiei, ci el va trebui sa faca o contestatie la executare in care sa invoce acest lucru, aceea fiind alta care prevazuta de
lege. Tot in acest context s-a mai contastat ca e admisibila o actiune in contestarea cotelor ideale ce revin coproprietarilor atunci cand nu
exista interesul de a se realiza partajul. Initial, instantele au spus ca nu e admisibila. Poate ei vor doar sa stie cum sa imparta intre ei
impozitul, cat sa contribuie fiecare la cheltuielile bunului, cat li se cuvine ficaruia din veniturile realizate de bun.

Page 14 of 60
- nu sunt susceptibile de executare silita. Aceasta pentru ca prin ele nu se cere obligarea paratului sa faca, sa dea sau sa nu faca
ceva. Aceasta afirmatie e corecta doar i nceea ce priveste capatul de cerere principal Actiunea in constatare sa nu o confundam cu o
actiune necontencioasa. Ea este contradictorie cu cineva si poate genera cheltuieli de judecata. Evident ca capatul referitor la cheltuieli
de judecata este susceptibil de executare. Faptul ca nu sunt susceptibile de executare nu inseamna cumva ca n-au autoritate de lucru
judecat.

c). Actiuni in constituire de drepturi


Ele au particularitatea ca genereaza prin efectul hotararii judecatoresti un drept nou sau o situatie juridica noua inexistenta la
data introducerii actiunii. Exemple: divortul, punerea sub interdictie, stabilirea filiatiei, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act
de vanzare-cumparare.

Dupa natura dreptului dedus judecatii

a). Actiuni personale


b). Actiuni reale
c). Actiuni mixte
Avem actiuni mixte cand se valorifica atat drepturi de creanta, cat si drepturi reale.
Exemplu: actiunea in rezolutiune facuta de catre vanzator. Prin efectul rezolutiunii care este retroactiv vanzatorul dobandeste
bunul inca de la momentul incheierii contractului.
Miza clasificarii este in materia competentei deoarece avem o competenta alternativa (locul imobilului sau domiciliul paratului).
Dupa cum clasificam o actiune ca fiind reala, mixta personala, mobiliara ori imobiliara vom avea niste reguli in materie de competenta
pe care nu le putem aplica daca nu facem corecta determinare a actiunii.
Exemplu: Art. 104 din NCPC: "Cererile avand ca obiect un drept de proprietate sau orice alte drepturi reale asupra unui
imobil, valoarea lor se determina in functie de valoarea impozabila". Prin urmare, daca avem o actiune personala (hotarare care sa tina
loc de act de vanzare-cumparare), nu putem folosi art. 104. ICCJ a dat un RIL care sa spuna daca actiunea prin care se cere o hotarare
care sa tina loc de contract de v-c este reala sau personala. E greu de imaginat ca o problema de cursul 4 din NCPC poate sa genereze un
RIL (practica era neunitara in tara).
Conteaza in materia prescriptiei pentru ca actiunile reale sunt imprescriptibile, iar cele personale sunt prescriptibile. In materia
actiunilor reale prescriptia este de 10 ani, iar la celelalte de 3 si in actiunile reale calitate procesuala activa poate avea orice persoana care
contesta dreptul. In actiunile personale, calitatea o are doar persoana cu care ai incheiat contractul sau care a facut faptul generator de
obligatii. Calitatea procesuala activa se confunda cu fondul.

Dupa calea aleasa pentru a formula pretentii in justitie

a). Cereri principale


Este cererea de chemare in judecata prin care se initiaza un proces.
b). Cereri aditionale
Cererea aditionala este cea prin care se modifica o parte din pretentiile initial deduse judecatii
c). Cereri accesorii
Cererile accesorii sunt definite ca acele cereri a caror solutionare depinde de solutia data unui capat de cerere principal. Ele nu
au o situatie de sine statatoare, ci sunt dependente de solutia data asupra altor capete de cerere. Exemplu: cererea privind repunerea in
situatia anterioara in urma rezolutiunii. Capatul de cerere principal este rezolutiunea. Cerrerile accesorii pot fi deduse si pe cale
principala si pe cale aditionala ori incidentala. Cererile principale pot fi si accesorii. Cererile accesorii pot fi si aditionale. Este adevarat ca
nu poatefi si principala si incidentala in acelasi timp.
d). Cereri incidentale
Cererile incidentale sunt cele care sunt facute in timpul unui proces aflat in curs de desfasurare. Sunt astfel de cerereri cererea
reconventionala prin care, de exemplu, paratul formuleaza pretentii proprii fata de reclamant, cererea de interventie prin care o
persoana terta de proces solicita participarea pentru a sustine un interes propriu.
Importanta clasificarii:
- In materia competentei teritoriale si materiale. Art. 123: "Cererile accesorii, incidentale si aditionale sunt de competenta
instantei care judeca cererea principala". Exemplu: cer capitalul si dobanzile curse pana la chemarea in judecata. Capitalul valoreaza 180
000 si dobanzilevaloreaza 30 000 de lei. Daca le unesc, competenta e a tribunalului. Daca iau in calcul doar principalul de 180 000

Page 15 of 60
raman la judecatorie. Corect este sa iei in calcul doar principalul. Art. 98: "Pentru stabilirea valorii nu se iau in calcul accesoriile valorii
principale". Situatie: intr-o cerere se cere evacuarea care e de competenta judecatoriei, dar paratul cerere pe cale reconventionala banii
pentru imbunatatirile in valoare de 300 000. Aceasta cerere va fi si ea tot de competenta judecatoriei pentru ca este o cerere incidentala.
- In materia cailor de atac
Art. 460 din NCPC: "In cazul in care prin aceeasi hot au fost solutionate mai multe cereri principale si incidentale dintre care
unele sunt supuse apelului si unele doar recursului, calea de atac pentru ele este cea a apelului. Daca hot cu privire la o cerere principala
sau incidentala nu este supusa nici apelului, nici recursului, solutia cu privire la celelalte cereri este supusa cailor de atac in conditiile
legii."

Participantii la procesul civil

Vorbim aici atat de instanta, cat si de parti. Nu vorbim de reprezentantii partilor, nu vorbim de martori ori experti pentru ca toti
acestia nu au drepturi proprii. Ne vom rezuma sa discutam despre instanta de judecata, parti, terti participanti la proces (nu martori,
experti, ci persoane care intervin in proces pentru sustinerea unor drepturi sau interese proprii sau persoane atrase), procuror.

Instanta de judecata (Art. 41-55 NCPC)

Notiune

Instanta poate avea fie intelesul de institutie, fie intelesul de complet de judecata. Aici vom discuta despre completul de
judecata.

Rolul si pozitia instantei in proces

Compunerea instantei

Compunerea instantei se refera exclusiv la numarul de judecatori.

A. In prima instanta
Compunerea completului este supusa principiului unicitatii. Completul e format dintr-un singur judecator. Ne intereseaza
instanta, nu gradul instantei. Faptul ca e in prima instanta nu conteaza daca e judecatorie, tribunal sau curte de apel. Exista o exceptie in
conflictele de munca si asigurari sociale unde compunerea este facuta de un judecator si 2 asistenti judiciari (un jurist din partea
patronatelor si unul din partea sindicatelor si au vot consultativ).
B. In apel
Completul e format din 2 judecatori
C.In recurs
Completul e format din 3 judecatori
D. Completele speciale formate in cadrul ICCJ
ICCJ judeca recursuri in complet de 3.
ICCJ judeca in complete de 5 judecatori cazurile de perimare cand dosarul ramane nelucat pentru mai mult de 6 luni din cauza
partilor. Art. 421: "Hotararea prin care se constata perimarea si se inchide dosarul este supusa recursului la instanta superioara. Cand
perimarea se constata de ICCJ, recursul se judeca de completul de 5 judecatori". De asemenea, se judeca recursurile imptorvia
hotararilor CSM-ului in materie disciplinara.
ICCJ judeca in complet de 25 de judecatori pentru RIL. RIL intervin atunci cand se constata o practica contradictorie cu privire
la una si aceeasi problema de drept. Art. 516: "Compunerea e formata din presedinte, presedintii de sectie (4), precum si 20 de
judecatori (14 de la sectia interesata si cate 2 de la celelalte sectii).
ICCJ judeca in complet de 13 judecatori sesizarea ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept. La un moment dat, daca o instanta de judecata care solutioneaza un caz concret constata ca o chestiune de drept de a
carei lamurire depinde solutionarea in fond a cauzei este noua si ICCJ nu a statuat asupra ei printr-un RIL, va putea sa ceara ICCJ un
mod de interpretare. E un fel de RIL dar pe cale directa. RIL se face cand sunt hotarari definitive contradictorii. AIci jud nu vrea sa

Page 16 of 60
ajunga in situatia in care sa pronunte el hotarari contradictorii. Sunt 13 judecatori pentru ca este presedintele sectiei in competenta caruia
se naste problema de drept si 12 judecatori din sectia respectiva. 13 este numarul care se va aplica din 2016. Pana atunci, se judeca de
8+1 judecatori pentru ca sunt putini.
ICCJ judeca in sectiile unite. Sectiile unite au si ele o competenta proprie si anume in art. 25 din 304/2004: "Sectiile unite
judeca solutionarea sesizarilor privind schimbarea jurisprudentei ICCJ fara o modificare legislativa. Tot sectiile unite pot sesiza CCR
pentru verificarea constitutionalitatii legilor inainte de promulgare". In art. 26 din 304/2004, "Sectii unite inseamna intrunirea a cel putin
2/3 din numarul judecatorilor Inaltei Curti". Decizia se ia cu majoritatea celor prezenti.

Constituirea instantei

Constituirea instantei are in vedere alcatuirea complexa a acesteia prin participarea si a alttor persoane sau organe prevazute de
lege: grefier, magistrat asistent, procuror. Constituirea e un concept mai larg decat compunerea care vizeaza si alte persoane. Grefierul
face parte din instanta daca vorbim de constituirea ei, dar nu face parte daca vorbim de compunerea ei.

Incidente privind constituirea si compunerea instantei

Vorbim aici de aspecte conflictuale in legatura cu modul de constituire sau de compunere a unei instante. Aceste incidente se
numesc incompatibilitati si forma de manifestare este abtinerea sau recuzarea. Incompabilitatea e acea situatie in care un membru al
completului de judecata se afla intr-o stare care pune la indoiala nepartinirea lui. Abtinerea este actul prin care chiar membrul respectiv
aduce la cunostinta faptul ca el ar putea fi partiinitor si cere inlocuirea. Recuzarea e actul prin care una dintre parti planeaza asupra lui
incertitudini privind nepartinirea si solicita inlocuirea. Uneori partea poate recuza si judecatorul sa se si abtina. Sau sunt cazuri cand
partea nu va apuca sa recuze pentru ca judecatorul deja face cerere de abtinere. Completul se distribuie aleatoriu si el nu se schimba pe
toata durata procesului. Un motiv temeinic ar putea fi aparitia unui caz de incompatibilitate

Cazuri de incompatibilitate absoluta (Art. 41)


Aceste cazuri de incompatibilitate sunt reglementate de norme de ordine publica. Cele de la art. 41 se aplica numai notiunii de
compunere a completului, nu si cele de constituire.
a).Este incompabil judecatorul care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care a solutionat cauza atunci
cand este chemat sa judece apelul, recursul, contestatia in anulare sau in revizuire. Incheierea interlocutorie (art. 235) este aceea prin
care fara a se hotari in totul asupra procesului, se solutioneaza exceptii procesuale, incidente procesuale sau alte chestiuni litigioase.
Luam ca exemplu o hotarare prin care resping exceptia prescriptiei. Aceasta este o incheiere interlocutorie. Un alt exemplu este
hotararea prin care spune ca reclamantul are calitate procesuala activa. Sunt si incheieri pur preparatorii. De exemplu, pentru ca titularul
completului e in vacanta, intra un nou judecator care da o incheiere ce constata ca e lipsa de procedura si acorda un nou termen, dupa
care avanseaza la apel. La apel, tocmai el ajunge sa judece. El va spune ca nu s-a pronuntat asupra unei chestiuni litigioase, nici asupra
unei exceptii. Astfel, nu intra in notiunea de compatibilitate
b). Este compatibil acela care este investit sa judece aceeasi cauza dupa trimiterea spre rejudecare. El si-a spus deja parerea.
Ipoteza este urmatoare: se pronunta, spune ca A are dreptate. B face apel, face si recurs si trimite spre rejudecare. In cazul acesta,
paratul va pune intregul esec pe baza faptului ca si rejudecarea a fost facuta de acelasi judecator.
c). Este incompatibil judecatorul care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau
mediator in aceeasi cauza. Argumentele sunt de mai multe feluri dupa natura situatiei. Martorul ar fi incompatibil pentru ca judecatorul
trebuie sa se pronunte pe baza probelor din dosar, nu pebaza cunostintelor personale. La arbitru, deja si-a spus parerea. Ca procuror si
avocat, au avut deja pareri subiective, sustinand pozitia unei anumite parti. Si asistentul judiciar care intra in materia dreptului muncii tot
si-a zis deja pozitia. Magistratul asistent la fel, si-a spus opinia. Mediatorul primeste anumite informatii secrete cu ideea ca daca se ajunge
la proces, sa nu se faca publice.
Toate aceste cazuri de incompatibilitate sunt absolute. Pot fi invocate in tot cursul procesului.

Cazurile de incompatibilitate relativa (Art. 42 din NCPC)


Sunt 13 la numar. Nu ni se va cere sa le enumeram. Este posibil sa ne ceara sa le recunoastem sau sa creeze unele cazuri care
nu sunt acolo, dar seamana mult cu ele. Ele sunt de 4 categorii.
O categorie este cea a situatiilor in care partinnirea ar rezulta din exprimarea punctului de vedere de catre judecator anterior
dezlegarii pricinii (antepronuntare). "E caz de incompatibilitate cand judecatorul si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutie in
cauza in care a fost desemnat sa o judece". Este cel mai des motiv de incompatibilitate.

Page 17 of 60
Punerea in discutie a partilor din oficiu a unor chestiuni de fapt sau de drept nu il face pe judecator incompatibil. Exemplu:
judecatorul invoca din oficiu exceptia lipsei de interes. Este logic ca ceva a gandit. Atunci ar putea sa ceara partile recuzarea pentru ca e
clar ca nu a invocat-o doar ca sa o respinga. Atunci, legiuitorul a spus ca desi e clar ca rezulta ca judecatorul are o preconceptie, nu poate
fi recuzat. Practica CEDO spune ca nu e caz de recuzare ori de cate ori judecatorul isi dezvaluie o parte din solutie, dar in exercitiul
unor acte pe care legea i le impune.
O alta cauza ar fi rudenia. "Cand judecatorul e sot, ruda sau afin pana la gradul al 4lea cu avocatul sau reprezentantul unei parti
sau daca e casatorit cu fratele ori cu sora unei asemenea persoane, daca sotul e ruda sau afin pana la gradul al 4lea cu unul dintre parti".
O alta cauza este interesul. "Cand exista imprejurari care fac justificata temerea ca judecatorul sau ... au un interes in pricina
care se judeca".
Un alt motiv este daca judecatorul e tutore sau curator al unuia dintre parti.
O alta cauza avem daca, investit pentru judecarea unei cauze de atac, sotul sau o ruda a participat la judecarea in prima instanta.
O alta categorie este dusmania. Daca judecatorul, sotul sau ori una dintre rudele lor pana la gradul 4 sau afinii lor se afla in
relatii de dusmanii cu una dintre parti, sotul sau rudele acesteia pana la gradul 4. De asemenea, daca a existat un proces penal intre ei cu
cel mult 5 ani inainte sa se judece pricina. In cazul plangerilor penale formulate de parti in cursul procesului, judecatorul devine
incompatibil doar in cazul punerii in miscare a actiunii penale impotriva lui.
Un alt caz de incompatibilitate avem atunci cand exista alte elemente care nasc indoieli cu privire la impartialitatea
judecatorilor. Acest caz a fost discutat pentru ca judecatorii nu l-au vrut. Dar n-am avut ce sa facem pentru ca impartialitatea este
obligatorie din jurisprudenta bogata a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Si ca sa nu modificam legea de fiecare data cand apare o
cauza, ea se incadreaza la acest caz.

Abtinerea

Inainte de primul termen, grefierul va verifica pe baza dosarului daca judecatorul se afla in unul dintre cazurile de
incompatibilitate absoluta si va intocmi un referat. Judecatorul care se afla intr-un caz de incompatibilitate e obligat sa se abtina. Norma e
de ordine publica, dar daca el nu se abtine, va putea fi santionat disciplinar, dar daca partile nu-l recuza si nu e o incompatibilitate
absoluta, actul ramane valabil.
Declaratia de abtinere se face de indata ce judecatorul a cunoscut existenta cazului de incompatibilitate, fiind consemnata in
incheiere.
Daca se face cerere de abtinere, pana la solutionarea declaratiei de abtinere nu se va face niciun act de procedura in cauza
(pricina se suspenda). Daca se face si cerere de abtinere si cerere de recuzare, are prioritate abtinerea. Incheierea prin care se
solutioneaza abtinerea, fie ca este respinsa, fie ca este admisa, nu se ataca cu nicio cale de atac. Daca s-a facut recuzare si se resping
amandoua, incheierea de respingere a cererii de recuzare va putea fi atacata. Abtinerea nu se ataca pentru ca partea n-a reclamat nimic
nu s-a plans de nimic.

Recuzarea

Recuzarea e facuta de parti. Cazurile de incompatibilitate absoluta determina posibilitatea recuzarii in orice stare a pricinii. In
celelalte cazuri de incompatibilitate, recuzarea trebuie sa se faca inaintea inceperii oricarei dezbateri, ca regula. Daca cazul de
incompatibilitate s-a ivit sau a fost cunoscut dupa inceperea dezbaterilor, recuzarea trebuie facuta de indata ce partea interesata a
cunoscut-o. De indata inseamna fie in sedinta in care s-a ivit cazul, fie la primul termen cu procedura completa daca cazul s-a ivit intre
termene. Pot fi recuzati doar judecatorii care fac parte din completul care rezolva pricina. Sunt unii care cer si recuzarea celor care vor
solutiona recuzarea.
Cererea se face verbal, in sedinta, sau in scris. Ea nu poate fi facuta global, ci pentru fiecare judecator in parte aratandu-se
motivele de incompatibilitate si probele ce sustin respectivul motiv.
Cererile de recuzare considerate de lege ca inadmisibile:
- cand se invoca alte motive decat cele prevazute de lege
- cand priveste alti judecatori decat cei ce fac parte din complet
- cand a mai fost recuzat o data acelasi judecator pentru acelasi motiv si cererea s-a respins
Aceste 3 cazuri sunt importante pentru ca in aceste ipoteze, cererea de recuzare se va respinge ca inadmisibila chiar de
completul din care face parte cel recuzat. Nu se va trimite la alt complet.
Efectele recuzarii:
- cererea de recuzare nu suspenda judecata. Se suspenda doar daca face judecatorul cerere de abtinere.Actele se vor desfiinta

Page 18 of 60
daca se admite cererea de recuzare. Cu toate acestea, nu se poate pronunta solutia pana cand nu se solutioneaza cererea de recuzare.

Cursul 5 - 30.10.2014

Compunerea completului de judecata a cererii de recuzare sau a declaratiei de abtinere


Cererea de recuzare sau declaratia de abtinere se solutioneaza de un alt complet al instantei respective in compunerea caruia nu
poate intra judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine. Daca e un complet colegial si doar unul ar fi recuzat, tot acel complet va
judeca, dar cel recuzat sau abtinut va fi inlocuit de un alt judecator. Daca nu se mai poate alcatui un complet de judecata, cererea se va
judeca la instanta ierarhic superioara. Este situatia cand se recuza judecatorul sau judecatorii din complet, dar ceilalti nu pot judeca
cererea de recuzare pentru ca ei se afla in caz de incompatibilitate.

Procedura de judecata
Pricina se judeca in camera de consiliu, fara citarea partilor si cu ascultarea, daca este cazul, a celui recuzat sau care a formulat
cerere de abtinere. Colegii lui nu il citeaza, ci pur si simplu il pot chema sa il asculte cu privire la imprejurarile cererii de recuzare sau
abtinere. Nu sunt obligati sa-l cheme. Nu este admis interogatoriul ca mijloc de proba. Interogatoriul este mijlocul procesual prin care se
obtine marturisirea. Se pun o serie de intrebari la care cel intrebat trebuie sa raspunda. Aceasta tehnica a fost considerata neadecvata in
cazul recuzarii. Instanta se pronunta printr-o incheiere. Desi se judeca in camera de consiliu, incheierea se pronunta in sedinta publica.

Regimul juridic al cailor de atac ce pot fi formulate impotriva incheierii


Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacata numai odata cu hotararea prin care s-a solutionat cauza.
Partea poate sa atace nu numai hotararea, ci toate incheierile date pe parcursul procesului, incheierea de respingere a cererii de recuzare
fiind si ea tot o incheiere. Daca hotararea e definitiva si nu mai are cale de atac, incheierea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile
de la comunicarea hotararii. Incheierea prin care s-a admis recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac. In cazul abtinerii, indiferent ca
se admite sau ca se respinge, nu exista nicio cale de atac. Daca avem si abtinere si recuzare, se solutioneaza intai abtinerea. Daca e
respinsa abtinerea, trebuie sa fie solutionata si recuzarea pentru ca altfel partea nu ar mai avea nicio cale de atac. Daca au aceeasi
motivare, cel mai probabil va fi respinsa si cererea de recuzare.
La art. 53 din NCPC avem doua reguli importante. Daca cererea de recuzare a fost respinsa si instanta superioara in fata careia
se ataca este o instanta de apel si ea considera ca cererea de recuzare a fost gresit respinsa, va rejudeca cauza refacand actele de
procedura si dovezile administrate la prima instanta daca apreciaza ca este necesar. Esential este ca ea nu trimite spre rejudecare. Cu alte
cuvinte, am recuzat un judecator, instanta mi-a respins, atac hotararea in intregime si in ce priveste solutia pe fond si in ce priveste modul
gresit de solutionare a recuzarii, instanta de apel spune ca am dreptate si ca era recuzare, dar nu va trimite spre rejudecare, va reface ea
actele de procedura si va readministra probe daca considera necesar. Insa, daca se intampla in fata unei instante de recurs si putem face
recurs doar pe incheiere, in acest caz daca se va constata ca cererea a fost respinsa gresit, aici se va trimite cauza spre rejudecare la
instanta inferioara. Instanta de recurs nu readministreaza probe si de aceea nu este posibila prima solutie cu readministrarea probelor.

Efectele solutionarii cererii


a). Daca se admite cererea.
Judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii. Cand cererea se judeca de catre instanta superioara, aceasta dispune trimiterea
pricinii la o alta instanta de acelasi grad cu cea la care a aparut cazul de recuzare sau abtinere, dar tot din circumscriptia instantei
superioare, ca sa nu fie un deranj prea mare. Incheierea de admitere va arata si in ce masura actele facute de judecator vor fi pastrate sau
nu.
b). Daca se respinge cererea
Judecatorul continua sa faca parte din complet. Daca se judeca la instanta superioara, pricina se inapoiaza pentru ca judecatorul
respectiv poate sa faca in continuare parte din complet.

Regulile privind incompatibilitatile se aplica si procurorilor, magistratilor-asistenti, asistentilor judiciari si grefierilor. Insa, sunt
unele motive improprii (art. 41 alin. 1 si uneori alin. 2) care sunt propice doar judecatorilor.

Page 19 of 60
Partile

Coparticiparea

Deseori, intalnim situatii cand ipoteza clasica de reclamant-parat nu e intalnita pentru ca vom avea si mai multi reclamanti si
mai multi parati. In cazurile acestea vorbim despre coparticipare activa sau pasiva. Putem sa avem si coparticipare obiectiva (cand
decurge din natura pricinii) si subiectiva (cand decurge din vointa partilor). Putem sa avem si coparticiparea facutativa sau obligatorie.
De regula, coparticiparea e facultativa. Ramane la alegerea reclamantului impotriva cui formuleaza cererea. Totusi, sunt situatii cand
legea obliga sa fie facuta de mai multi reclamanti sau sa fie facuta impotriva mai multor parati. Avem partajul. In NCC, se spune ca
partajul se poate judeca doar in prezenta tuturor coproprietarilor. Daca unul vrea sa iasa din indiviziune, e obligat sa cheme in judecata
pe toti coproprietarii. Daca nu sunt prezenti toti, hotararea este nula. Daca avem o coparticipare obligatorie si reclamantul nu sesizeaza
aceasta realitate juridica, exista un mijloc de indreptare (dispozitiile nou introduse in NCPC de la art. 78 si urmatoarele). Astfel, instanta
va putea sa atraga atentia partilor cu privire la acest fapt si sa puna in discutie eventuala introducere in cauza si a celor care lipsesc.
Reclamantul va putea sa ceara introducerea in cauza. La fel si paratul. Daca niciunul nu o face, instanta va respinge cererea ca
inadmisibila. Daca in legea care prevede coparticiparea se prevede ca instanta poate introduce si din oficiu parti in proces, o poate face
fara sa mai puna in discutia partilor. Uneori se spune ca poate sa cheme din oficiu pe cei lipsa, uneori spune doar ca trebuie sa fie
prezenti. De exemplu, la tagada paternitatii se spune ca mama si copilul trebuie neaparat sa participe chiar daca nu sunt chemati si ca
instanta ii va introduce din oficiu. Daca un contract e incheiat intre A si B. C, tert de contract, poate sa formuleze o cerere de declarare a
nulitatii si il cheama in judecata doar pe B. Acel contract bineinteles ca nu va fi nul fata de B s valabil fata de A. Ambii cocontractanti vor
trebui chemati. Daca C nu il cheama si pe A, instanta nu va mai solutiona pe fond, va respinge cererea. O astfel de solutie nu impiedica
introducerea unei actiuni corect facute pe viitor. Nu are autoritate de lucru judecat.
Regula in cazul coparticiparii este aceea a independentei procesuale. Actele de procedura facute de unul dintre participanti nici
nu profita si nici nu vatama pe ceilalti. Regula e inscrisa in art. 60 alin. (1) din NCPC. De la aceasta regula avem o exceptie. Daca prin
natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii exprese a legii, efectele hotararii se intind asupra tuturor, actele de procedura
indeplinite numai de unii dintre ei sau termenele de incuviintate numai unora dintre ei pentru indeplinirea actelor de procedura profita
si celorlalti. Cand actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai favorabile.
Daca paratii fac apel si spun ca fapta pentru care trebuie sa despagubeasca nu exista si castiga, hotararea va profita si celor care n-au facut
apel.
Reclamantii si paratii care nu sunt prezenti vor continua sa fie citati daca nu au termen in cunostinta. Chiar daca actele de
procedura facute de unii profita si celorlalti, asta nu inseamna ca ei nu vor mai fi citati.

Drepturile si indatoririle partilor

Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara
a se incalca drepturile procesuale ale altei parti. Partea care isi exercita drepturile procesuale in mod abuziv raspunde pentru prejudiciile
materiale si morale cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit legii, si la plata unei amenzi judiciare. Ex: Art. 189 "Cel care cu intentie sau
din culpa a pricinuit amanarea executarii silite poate fi obligat la despagubiri".

Participarea tertilor la proces - Interventia voluntara

Interventia voluntara principala

Cererea de interventie principala se mai numeste si interventie in interes propriu. Se manifesta atunci cand intervenientul
pretinde pentru sine in tot sau in parte, dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de acesta. Sa zicem ca A se judeca cu B pe o
succesiune a defunctulu D. Daca mai exista un C care are un testament lasat de catre D, testament pe care A si B, fii a lui D il ignora
complet, C (titularul testamentului) va face o cerere de interventie principala. Acest tert doreste ori totul, ori ceva din obiectul procesului
pentru el. Tot asa vom gasi si alte ipoteze. A revendica de la B un bun si apare C care spune ca bunul este al lui pentru ca el este
adevaratul proprietar. Cererea de interventie principala este asemenea unei cereri de chemare in judecata, doar ca este introdusa pe cale
incidentala
Cererea se face numai in fata primei instante, inainte de inchiderea dezbaterilor in fond. Cu acordul expres al tuturor partilor,
interventia principala se poate face si in instanta de apel. In acest caz, avem o derogare de la dublul grad de jurisdictie. Daca o parte nu e
de acord, cererea va fi respinsa ca tardiv introdusa.

Page 20 of 60
Forma cererii este cea prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.
Cererea de interventie se pune in dosar si se comunica partilor dupa care intervine o procedura de admisibilitate in principiu
care presupune o verificare de catre instanta a aspectelor legate de conditiile formale ale cererii (forma, timbrajul, termenul in care a fost
depusa), precum si cu privire la conditiile de exercitiu aleactiunii (interes, afirmarea unui drept, calitate, capactate, dreptul sa fie cel care
face obiectul procesului initial sau sa fie strans legat de acesta). De regula, cererile de interventie nu pot fi acceptate in litigiile cu obiect
nepatrimonial. De exemplu, e greu de gandit ca intr-un proces de divort sa existe cereri de interventie. De asemenea, in litigiile de
munca nu prea sunt susceptibile de cereri de interventie pentru ca nu mai exista drepturi concurente cu dreptul decurgand din raportul
de munca. In litigiile colective de munca este posibil.
Se pronunta o incheiere motivata prin care se dispune fie admiterea in principiu a cererii, fie respingerea ca inadmisibila.
Incheierea de admitere in pincipiu se ataca doar odata cu fondul. Incheierea de respingere se ataca cu apel sau recurs (depinde de faza
din proces in care se introduce cererea). Termenul este de 5 zile si curge de la pronuntare pentru prezenti si comunicare pentru absenti.
Pe durata cat se solutioneaza apelul sau recursul, procesul in care s-a facut cererea de interventie se suspenda. Totusi, legiuitorul spune
ca apelul sau recursul respectiv va trebui solutionat in cel mult 10 zile de la suspendare. Altfel, tentatia ar fi ca cineva sa faca cereri de
interventie abuziv ca sa amane judecata.
Prin admiterea in principiu, intervenientul dobandeste pozitia unui reclamant. Intervenientul preia procedura in starea in care
se afla in momentul admiterii cererii de interventie. Nu va putea invoca refacerea actelor de procedura realizate pana atunci. Nu va
putea, de exemplu, sa invoce nulitatile relative acoperite pe motiv ca el abia de acum poate sa le invoce. Intervenientul poate solicita
administrarea de probe prin cererea de interventie sau cel mai tarzu pana la primul termen de judecata ulterior admiterii cererii de
interventie. Actele de procedura ulterioare vor fi, evident, indeplinite si fata de el.
Ca principiu, cererea de interventie principala se judeca impreuna cu cererea principala pentru ca obiectul procesului initial in
parte sau in tot sau cel putin strans de obiectul cererii de interventie. Cand cererea principala ar putea fi intarziata de cererea de
itnerventie, instanta poate disjunge cele doua cereri si le poate judeca separat. Instanta nu e obligata sa disjunga. Totusi, daca
intervenientul pretinde pentru el inssusi obiectul dedus judecatii, disjungerea nu poate avea loc. Sa zicem ca intervenientul intervine cam
pe la sfarsitul procesului in prima instanta. El are voie sa intervina pana la inchiderea dezbaterilor. Daca dreptul lui este strans legat,
instanta spune ca ei se pregateau sa termine dupa un proces de 5 ani si atunci disjunge cererea si le solutioneaza separat ca sa nu mai
treaca inca 5 ani. Dar, asta se poate doar daca dreptul dedus judecatii de intervenientul principal nu este chiar dreptul care face obiectul
procesului initial. Exemplu: A si B stau 4 ani sa imparta niste bunuri. Fix inainte sa se pronunte instanta, apare C si spune ca e fratele lor
si cere si el 1/3. In cazul acesta, nu se mai pot disjunge cererile chiar daca se intarzie.
Nu se dispune disjungerea cand cererea de interventie ar fi intarziata de cererea principala.
Intervenientul are o pozitie independenta in proces. Prin urmare, daca partile initiale decid sa tranzactioneze sau reclamantul
initial renunta la cerere sau la dreptul dedus judecatii, cererea de interventie va fi judecata in continuare.
La cererea de itnerventie principala trebuie sa vedem daca avem identitate de obiect intre cereri sau un obiect strans legat de
acesta. Daca se admite cererea reclamantului, teoretic ar trebui ca cererea de interventie principala sa se respinga. Desigur, ambele pot fi
admise in parte amandoua. E posibil, de asemenea sa se respinga ambele. Nu ne aflam intr-o astfel de conflictualitate daca obiectele sunt
doar strans legate. Acolo este posibil sa fie admise amandoua daca nu se exclud una pe cealalta.

Interventia voluntara accesorie

Cererea de interventie accesorie se mai numeste si interventie in interesul altuia. Tertul care vrea sa participe la proces nu este
in masura sa deduca judecatii un drept propriu care face obiectul procesului sau este legat de cel care face obiectul procesului, dar arata
un interes personal in sprijinirea dreptului dedus judecatii de una din partile initiale. Daca A si B se judeca intr-o actiune in revendicare
si C este un chirias al lui B, parat i nrevendicare, dar care are o promisiune de la B ca in ipoteza in care va castiga procesul de
revendicare si va ramane proprietar, ii va vinde lui bunul, C are un interes ca B sa castige procesul. El nu are un drept propriu dedus
judecatii in procesul respectiv pentru ca procesul vizeaza proprietatea bunului. Atunci, actul procesual pe care el trebuie sa il faca este,
mai de curand, cererea de interventie accesorie. El va interveni in favoarea lui B ca sa incerce sa il faca pe acesta sa castige. In materia
evictiunii, daca paratul nu il cheama pe vanzator in garantie, vanzatorul poate totusi sa intre singur in proces ca sa nu piarda paratul
procesul si dupa aceea sa se indrepte impotriva lui. Are un interes, dar nu mai are un drept propriu pentru ca nu mai e proprietar.
Cererea de interventie accesorie se deosebeste de cea principala prin faptul ca, desi are un interes, nu are un drept pe care il
pretinda. In timp ce cererea de chemare in judecata este o veritabila cerere de chemare in judecata, interventia accesorie este o simpla
aparare. Intervenientul accesoriu nu vrea ceva pentru el. Intervenientul principal, insa, cere ca o parte din proces sa dea, sa faca sau sa
nu faca ceva chiar pentru el.
Interventia voluntara accesorie poate fi facuta pana la inchiderea dezbaterilor, dar in tot cursul procesului, chiar si in caile

Page 21 of 60
extraordinare de atac. Ea nu reprezinta o cerere noua, nu modifica cadrul procesului. In ceea ce priveste competenta, ea va fi solutionata
de instanta care judeca cererea principala.
Cererea de interventie accesorie nu are forma unei cereri de chemare in judecata, ci forma unui act procesual obisnuit.
In ce priveste admiterea in principiu, se aplica regulile de la admiterea in principiu a cererii de interventie principala, cu
precizarea ca nu va mai fi verificata existenta unui drept, ci doar a unui interes in sustinerea dreptului unei parti. Daca se admite in
principiu, pozitia procesuala a tertului este aceeasi cu cea a partii in favoarea careia intervine. Intervenientul va avea o pozitie similara
partii in favoarea careia intervine. La fel ca si intervenientul principal, el reia procedura in faza in care se afla in momentul admiterii
cererii. Intervenientul solicita probe si actele se indeplinesc si fata de el. Pozitia procesuala a intervenientului accesoriu e subordonata
pozitiei procesuale a partii in favoarea careia intervine. Intervenientul are voie sa ceara probe proprii, sa invoce exceptii proprii, dar nu
poate face acte contrare intereselor partii pentru care a intervenit. Sunt situatii in care la un anumit moment reclamantul si paratul vor sa
suspende cauza. Nu poate sa vina intervenientul sa spuna ca nu vrea sa se suspende. La fel, daca partile initiale se inteleg, in sensul ca
incheie o tranzactie, reclamantul renunta la actiune paratul achieseaza, procesul se stinge automat.
Calea de atac poate fi exercitata de intervenientul accesoriu, dar se socoteste a fi neavenita daca partea in favoarea careia a
intervenit intervenientul nu exercita si ea la randul ei respectiva cale de atac. La fel se va intampla daca partea exercita calea de atac, dar
ea e respinsa fara judecare pe fond. O alta expresie a caracterului subordonat este aceea ca intervenientul accesoriu poate sa renunte
doar cu acordul partii pentru care a intervenit.
Daca ne pica subiectul acesta, la examen putem sa facem o comparatie intre cererea de interventie principala si cererea de
interventie accesorie.
Daca se admite partea principala, se admite si partea accesorie. Astfel, daca cererea principala e admisa si reclamantul castiga,
iar intervenientul a intervenit pentru reclamant, se admite si cererea lui accesorie.
La cererea de interventie accesorie nu se plateste taxa de timbru, cum se plateste la cererea de interventie principala.

Cursul 6 - 6.11.2014

Interventia fortata a tertilor in proces

Chemarea in judecata a altei persoane

Notiune

Chemarea in judecata a altei persoane este mijlocul procesual prin care oricare dintre partile initiale solicita introducerea in
proces a unei terte persoane ce ar putea pretinde, pe cale separata, aceleasi drepturi ca si reclamantul.

Caracteristici

In primul rand, tertul nu intervine la initiativa sa, ci la cererea uneia dintre partile din procesul deja inceput.
In al doilea rand, poate fi atrasa la judecata numai persoana ce ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul.
De exemplu, in cazul unei cesiuni de creanta, cedentul il cheama in judecata pe debitorul cedat, acesta, fiind notificat de
cesionar cu privire la cesiunea de creanta, are interesul de a solicita chemarea in judecata a acestuia. Ii spune ca nu a fost incheiat
contractul valabil si ca va plati o creanta inexistenta. Debitorul cedat ii cheama pe amandoi in instanta astfel incat instanta sa stabileasca
cui trebuie sa ii platesc.
Un alt exemplu avem in cazul actiunii in revendicare. Cand aceasta e introdusa de un singur coproprietar, paratul are interesul
de a ii chema in judecata si pe ceilalti, pentru a evita procese ulterioare cu acestia (art. 643, alin. (3) NCC). El ii cheama in judecata si pe
ceilalti coproprietari care pot pretinde aceleasi drepturi ca sa le fie opozabila si lor hotararea. De asemenea, la un partaj succesoral, daca
se uita un coproprietar, el poate face cerere de interventie. Daca nu face, ceilalti pot sa il atraga in proces.
! Nu trebuie folosita aceasta forma de interventie pentru extinderea cadrului procesual prin introducerea in cauza a unor noi
parati. Aceasta forma de atragere a tertilor in proces este facuta exclusiv pentru a creea o opozabilitate si efecte hotararii pentru tertul
chemat in judecata, dar nu pentru a il obliga sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in respectivul proces. In primul exemplu cu cesionarul,
debitorul cedat il cheama pe cesionar, iar acesta nu are o pozitie specifica paratului, nu pierde nimic. La fel si in cazul coproprietarilor,
ei nu sunt obligati la ceva. E gresita practica prin care se incearca folosirea acestui mijloc procesual pentru a atrage veritabili parati cand
reclamantul a uitat sa cheme unul si nu mai are dreptul sa o faca pentru ca a ajuns prea departe in proces. Astfel, vanzatorul il cheama in
judecata pe cumparator solicitand anularea contractului. Afla pe parcurs ca bunul a fost vandut unui tert. In cazul acesta, vanzatorul isi

Page 22 of 60
da seama ca degeaba castiga procesul cu primul pentru ca va trebui sa deschida inca un proces pentru contractul subsecvent. Isi da
seama ca a gresit si face urmatorul rationament: pretinde ca primul act e nul si ca urmare a nulitatii lui, revine proprietar. Si celalalt
cumparator poate pretinde ca e proprietar, deci poat epretinde aceleasi drepturi, asa ca il cheama in proces prin acest mijloc procesual.
Nu e corect pentru ca reclamantul pretinde faptul ca e nul contractul si abia ca urmare a acestui lucru pretinde ca e proprietar. Nu poate
fi folosita aceasta procedura. De asemenea, nu poate fi folosita aceasta procedura pentru ca el cheama in judecata o persoana impotriva
careia pretinde o pretentie si acest lucru nu e permis.

Ipoteze speciale de solutionare

Chemarea in judecata a altei persoane e mijlocul prin care se raspunde la o intrebare. Un parat se intreaba cui sa ii plateasca
sau sa predea un bun fara a avea rsicul de a mai fi chemat in judecata de altcineva. Asadar, este ipoteza unui parat hotarat ca are de facut
sau dat ceva, dar nu stie cui. Atunci, legiuitorul vine in intampinarea acestui parat care e convins de nedreptatea lui pe fond, dar nu este
convins cu privire la cine are dreptul sa il dea in judecata.
In primul rand, cand e vorba de o datorie baneasca, paratul recunoaste datoria si declara ca vrea sa o execute, iese din proces si
consemneaza la dispozitia instantei suma datorata. In acest caz, procesul se va desfasura doar intre reclamant si cel chemat in judecata.
Cine va castiga, va lua suma consemnata.
O alta ipoteza similara este cea in care procesul are ca obiect predarea unui bun sau folosintei unui bun.Daca paratul declara ca
va preda bunul, el va fi scos din proces, bunul urmand a fi pus sub sechestru judiciar pana la terminarea procesului.
Desi paratul iese din proces, hotararea ii va fi comunicata si acestuia si ii va fi opozabila.

Procedura de judecata

Nu orice cerere poate permite chemarea in judecata a altei persoane. Sunt cereri in care e greu de acceptat acest lucru, de
exemplu o cerere de divort sau in general cererile privind drepturile nepatrimoniale. E greu sa gasesti o concurenta cu privire la acelasi
drept in zona nepatrimoniala.
Titularul cererii poate fi reclamantul, paratul sau intervenientul principal pentru a lamuri in acest proces intreaga problematica.
La un partaj judiciar, un frate il cheama pe altul. Totusi, mai exista un frate pe care a uitat sa il cheme. Astfel, si reclamantul poate sa il
cheme pe al 3-lea frate.
Pentru reclamant si intervenientul principal, termenul pana la care poate chema pe altcineva in proces este pana la terminarea
cercetarii procesului in prima instanta. Terminarea cercetarii procesului are loc dupa administrarea de probe si reprezinta momentul in
care instanta spune ca nu mai urmeaza decat dezbaterea pe fond a pricinii.
Pentru parat, termenul pana la care poate chema pe altcinevva in proces este odata cu intampinarea (daca intampinarea nu e
obligatori, pana la primul termen de judecata). Intampinarea e obligatorie in 90% din cauza si se face in cel mult 25 de zile de cand ti se
comunica primul termen de judecata daca instanta nu prevede un termen mai scurt.
Aceasta diferenta majora de termen exista deoarece s-a observat ca, de obicei, sunt cunoscute de catre parat aceste situatii.
Reclamantul le afla pe parcursul procesului. Ca regula, paratul cam stie cine pretinde impotriva lui anumite lucruri astfel incat el trebuie
sa aiba o viziune si sa faca de la inceput aceasta cerere. De asemenea, aceste cereri ar putea sa tegiverseze procesul. Paratul este cel care
vrea sa amane solutionarea procesului, nu reclamantul. N-ar fi logic pentru reclamant sa vrea sa foloseasca acest mijloc procesual pentru
a amana procesul, si o va face doar cand va avea cu adevarat nevoie.
Aceasta chemare in judecata pe altul este facultativa.. Este mai bine ca tertul sa participe, dar nu este necesar.
Cererea trebuie sa fie scrisa si motivata. Nu are forma cererii de chemare in judecata chiar daca are natura de a atrage un tert in
proces. Cererea se comunica partilor si tertului. Tertului i se mai comunica si inscrisurile de la dosar si cererea initiala de chemare in
judecata si intampinarea ca sa stie in legatura cu ce e chemat in judecata (art. 69 alin. (2)). Dupa comunicarea cererii (i se acorda un
termen tertului in vederea discutarii in principiu a cererii), are loc la termenul urmator discutia cu privire la admiterea in principiu a
cererii dupa procedura admiterii in principiu a cererii de interventie. Instanta va verifica daca cererea e in termen (daca nu e in termen,
o va respinge ca tardiva), daca domeniul in care e facuta cererea e unul care permite cererea de chemare a unei alte persoane, daca
persoana care a facut cererea este reclamant, parat sau intervenient principal, daca dreptul care se presupune ca l-ar putea pretinde tertul
este identic cu dreptul reclamantului (instanta nu verifica daca tertul chiar are dreptul respectiv). Daca sunt intrunite conditiile, dispune
prin incheiere admiterea in principiu. Aceasta incheiere se ataca odata cu fondul. Daca nu sunt intrunite, se respinge cererea tot prin
incheiere care poate fi atacata in mod separat in termen de 5 zile de la pronuntare sau comunicare. Acest apel trebuie judecat in cel mult
10 zile de instanta ierarhic superioara. Daca se admite in principiu cererea de interventie, tertul va dobandi o pozitie procesuala
specifica reclamantului. El nu devine reclamant. Pozitia lui este una specifica reclamantului, adica el va putea, de exemplu sa aiba o

Page 23 of 60
pozitie procesuala independenta (sa formuleze cai de atac proprii, sa administreze ce probe doreste), sa ia pentru el ceea ce paratul ar
trebui sa dea, sa incheie tranzactii sau sa renunte la drept (nu si la judecata, pentru ca el este un intervenient fortat), hotararea produce
efecte si in privinta sa (hotararea ii va fi opozabila, autoritatea de lucru judecat emanata de acea hotarare il va avea in vedere, va putea
cere executarea hotararii fata de el).

Chemarea in garantie

Spre deosebire de chemarea in judecata a altor persoane care este figura juridica pe care nu am mai intalnit-o pana acum in
discutiile din zona dreptului civil, chemarea in garantie ne este mult mai cunoscuta din dreptul substantial. Notiunea de garantie din
dreptul substantial nu se suprapune total pe institutia chemarii in garantie.
Chemarea in garantie este un mijloc procedural de introducere in proces a unor terti impotriva caruia una dintre partile
procecsului ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar pierde procesul, cu o cerere in garantie sau in despagubiri.
Sfera de aplicare este generoasa. Ea are la baza fie drepturi garantate legal, fie garantate conventional, fie doar posibilitatea de a
obtine o despagubire de la o alta persoana facuta vinovata de pierderea unui drept. De exemplu, in materia cesiunii de creanta, cedentul
raspunde daca cesionarul nu dobandeste creanta in patrimoniul sau ori nu poate sa o faca opozabila tertilor. Daca cesionarul e implicat
intr-un proces cu debitorul cedat si debitorul cedat se apara foarte bine incat poate castiga procesul, reclamantul cesionar poate sa il
cheme in judecata pe cedent in garantie. Mai exista si situatia garantiei pentru evictiune. Cand cumparatorul unui bun e chemat in
judecata de un tert, il cheama pe vanzator. Sunt si ipoteze care corespund unei simple despagubiri. De exemplu, actiunea impotriva
comitentului. Comitentul raspunde delictual fata de victima, dar asta nu inseamna ca nu poate sa il cheme in garantie pe prepus ca in
ipoteza in care va plati victimei, sa isi recupereze suma platita de la cel care este culpabil cu adevarat.
Sub aspect procesual, in cadrul fideiusiunii, garantatul este fideiusorul, iar chematul in garantie este debitorul.
Chematul in garantie poate, la randul sau, sa cheme in garantie o alta presoana. Sunt autori care spun ca numarul de chemari in
garantie se reduce la 2 chemari. Ce-i drept, textul spune ca cel chemat in garantie poate chema in garantie o alta persoana. Un alt
argument este si faptul ca daca numarul chemarilor in garantie nu ar fi limitat, nu ar exista o limitare a duratei procesului. Aceasta teza
este clasica. Sunt si autori mai noi care spun ca textul nu spune neaparat ca se limiteaza la 2 chemari si ca cel chemat in garantie poate
chema si el. Aceasta teza se intemeiaza pe ipoteza ca textul nu interzice si nici tegiversarea n-ar fi prea mare pentru ca instanta poate
disjunge. Daca s-ar opri la doua, in realitate s-ar face o discriminare pentru cel mai din urma chemat in garantie. Noi tindem sa mergem
pe prima teza mai mult din perspectiva istoriei pentru ca asa s-a aplicat dintotdeauna. Este adevarat ca o interpretare de genul acesta nu
este una ce nu poate fi combatuta.
De principiu, chemarea judecata pare a fi o simpla facultate, nu o obligatie, pentru ca in toate exemplele expuse, partea ar putea
la fel de bine sa se indrepte printr-o cerere separata. Mecanismul chemarii in garantie s-a creat pentru ca, daca ar fi sa se mearga pe o
cale separata, ar exista o perioada prea mare intre momentul in care partea care a pierdut procesul ar suferi o dauna si momentul cand
cel care trebuia sa raspunda raspunde. Astfel, prin acest mecansim, instanta pronuntandu-se prin aceeasi hotarare, e avantajul pentru cel
care pierde procesul in cererea principala de a obtine o despagubire intr-un timp foarte scurt.
Sunt situatii, insa, in care chemarea in garantie este necesara, nu e o simpla facultate. In cazul evictiunii, daca cumparatorul dat
in judecata de un tert nu il va chema i ngarantie pe vanzator, acesta, chemat la randul lui in judecata de cumparator, ar putea sa opuna
exceptia procesului rau condus, dovedind ca cumparatorul ar fi putut sa castige procesul, dar nu a facut-o cum trebuie. Daca reuseste sa
dovedeasca aceasta, el nu mai poate fi chemat sa raspunda.

Procedura de judecata

Domeniul de aplicare este orice cerere in care se pune in discutie un drept garantat legal ori conentional ori in legatura cu care
exista o obligatie de despagubire. In domeniul de aplicare nu intra actiunile nepatrimoniale (nu se poate, de exemplu, intr-o actiune in
tagada paternitatii, ca sotia sa il cheme in garantie pe amant). De asemenea, nu intra in acest domeniu de aplicare ipotezele in care
cererea sa nu puna in discutie un drept (o ordonanta presedentiala, o actiune posesorie), adica acele actiuni prin care se rezolva
vremelnic anumite situatii fara sa se puna in discutie un drept. E posibil in materia contenciosului administrativ. Daca Primaria e
chemata in judecata ca nu a eliberat un act, ea poate sa il cheme in garantie pe functionarul ei. In materie necontencioasa nu putem avea
chemari in garantie (acolo se dau autorizatii, avize, se constituie societati).
Titularul cererii poate fi oricare dintre partile procesului (reclamantul, paratul, intervenientul principal). Sunt autori care sustin
ca, avand o pozitie similara reclamantului, si chematul in judecata poate chema pe cineva in garantie. Sunt autori care spun ca nu poate
pentru ca nu este un reclamant. Fata de pozitia pe care o are chematul in judecata, pentru el ar fi discriminatoriu sa nu ii dam aceasta
posibilitate. I-o dam intervenientului principal care isi disputa dreptul intr-un proces ca urmare a faptului ca el a vrut sa intre acolo si sa

Page 24 of 60
si-l dispute si nu ii dam dreptul sa faca asta celui care isi disputa dreptul intr-un proces proces fara sa vrea sa fie acolo si care a fost obligat
prin lege sa participe? Nu este logic. Daca privim textul rece si observam ca vorbeste doar de reclamant si intervenient principal, atunci
nu ii dam dreptul. Dar daca privim logic, spunem ca prin reclamant legiuitorul intelege si persoanele care au o pozitie asimilata
reclamantului, cum este chematul in judecata. Nu putem sa ii cream chematului in garantie o pozitie mai proasta decat a intervenientului
si mai proasta decat chematului in judecata. N-o sa ni se ceara la examen exact problema asta. In codul comentat, toata zona
participantilor este tratata de d-na Tabarca si sunt multe opinii contrare.
In ceea ce priveste termenul in care poate fi facuta cererea in garantie, reclamantul, intervenientul (si chematul in judecata
comform procedurii discutate anterior) o pot face pana la terminarea cercetarii procesului in prima instanta. Paratul o poate face odata
cu intampinarea sau, daca aceasta nu este obligatorie, la primul termen de judecata. Chematul in garantie nu poate sa o faca tot pana la
primul termen pentru ca el nici nu era in proces la primul termen. Lui i se va acoda un termen. Daca se modifica cererea de chemare in
judecata la primul termen, paratului i se da un nou termen pana la care sa faca intampinare, ceea ce ii da si dreptul sa faca cerere de
chemare in garantie. Sanctiunea pentru nechemarea in termen este decaderea. Unele cursuri zic ca intervine nulitatea.
Forma cererii trebuie sa aiba forma unei cereri de chemare in judecata. Ea este o cerere de chemare in judecata pe cale
incidentala. Are si obiect. Ii ceri chematului in judcata sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Chematul in garangie are o pozitie specifica
paratului fata de cel care il cheama.
Cererea de chemare in garantie se comunica partilor si chematului in garantie. Chematului in garantie i se comunica, si aici,
cererea, copii de pe inscrisurile care o insotesc, cererea de chemare in judecata, intampinarea. Chematul in garantie trebuie sa aiba
imaginea nu numai asupra faptului ca trebuie sa raspunda in calitate de garant, el trebuie sa stie si de ce garanteaza lucrul respectiv.
Trebuie sa stie ce sustine reclamantul, ce sustine paratul, cum se apara paratul. Astfel, avem un joc corect. Apararea lui se bazeaza pe
faptul ca cel care l-a chemat in garantie trebuie sa castige procesul ca sa nu se mai activeze garantia.
Dupa ce se comunica, se citeaza si chematul in garantie si se discuta admisibilitatea in principiu care se face dupa procedura
cererii de interventie. Instanta verifica daca e in termen, analizeaza daca ne aflam intr-un domeniu in care e admisa cererea de chemare
in judecata, daca cel care a facut cererea era indrituit sa o faca (de exemplu, nu o poate face un intervenient accesoriu pentru ca
intervenientul accesoriu nu isi pune la bataie niciun drept), daca exista o legatura intre despagubirea pe care o pretinde cel care cheama
in garantie si procesul pendinte.
In ce priveste pozitia procesuala pe care o dobandeste chematul in garantie, ea este una independenta, poate face orice acte,
poate invoca exceptii, poate solicita probe cu privire la propriile aparari, nu poate cere readministrarea probelor vechi pentru ca reia
procesul in starea in care se afla.
In ce priveste judecata, cererea de chemare in garantie este o cerere incidentala (are o individualitate proprie, nu e dependenta
de cererea principala, dar s-a ales varianta formularii ei in cadrul unui proces). Regula este ca se judeca de instanta in care se judeca
cererea principala, chiar daca ea nu ar trebui sa fie competenta in cazul in care s-ar fi facut o cerere separata. Totusi, daca cererea de
chemare in garantie intarzie judecarea cererii principale, instanta va putea disjunge cererea de chemare in garantie si dispune judecarea
ei separat. Nu e obligatoriu ca instanta sa dispuna disjungerea. Ramane la aprecierea ei. Instanta va aprecia daca chiar intarzie sau nu,
daca intarzierea e mai acceptabila decat judecarea separata. De obicei, se apreciaza ca textul devine aplicabil cand cercetarea procesului
s-a incheiat si cererea de chemare in garantie nu s-a incheiat, dar si acolo poate sa nu dispuna disjungerea. Daca se dispune, se creeaza
un nou dosar care va reveni aceluiasi judecator pentru ca el a fost desemnat aleatoriu pentru cererea principala si cererea de chemare in
garantie practic ii este atribuita tot lui. Mai avem si ratiunea continuitatii. Odata disjunsa cererea de chemare in garantie, ea ramane in
competenta instantei care judeca cererea principala, nu se va trimite la instanta care ar fi fost competenta daca s-ar fi introdus pe cale
principala. A operat o prorogare de competenta care este ireversibila. Competenta castigata ramane pentru totdeauna castigata. Astfel,
cererea de chemare in garantie se judeca de aceeasi instanta care judeca cererea principala de care s-a disjuns. Daca se disjunge cererea
de chemare in garantie, se va dispune suspendarea acesteia pana la solutionarea cererii principale. Trebuie intai sa vedem daca va pierde
procesul principal partea care a chemat in garantie ca sa putem sa judecam si chemarea in garantie. Aceasta suspendare e obligatorie.

Trebuie inteles ce solutii poate pronunta instanta in cazul in care admite ori respinge cererea de chemare in judecata in legatuar
cu chemarea in garantie dupa cum este facuta de reclamant sau de parat.

1). Chemarea in garantie facuta de parat (pentru garantia pentru evictiune)

a). Daca cererea de chemare in judecata se admite avem doua situatii:


- cererea de chemare in garantie se admite daca este intemeiata.
In acest caz, apel poate face paratul contra reclamantului. De asemenea, chematul in garantie poate face apel contra paratului
(sustine ca desi paratul a pierdut in cererea principala, el nu trebuia sa piarda in cererea de chemare in garantie pentru ca, de exemplu,

Page 25 of 60
in contract s-a prevazut sa excluda garantia pentru evictiune). Chematul in garantie poate face apel si impotriva reclamantului pentru ca el
poate face aparari atat impotriva celui care l-a chemat in garantie, cat si impotriva adversarului celui care l-a chemat in garantie sperand
ca se va respinge cererea principala, astfel incat cererea de chemare in garantie sa nu mai aiba obiect.
- cererea de chemare in garantie se respinge daca nu este intemeiata (de exemplu, s-a renuntat la garantia pentru evictiune in
contractul de vanzare-cumparare)
In acest caz, paratul poate face apel impotriva reclamantului, impotriva chematului in garantie sau impotriva amandurora.

b). Daca cererea de chemare in judecata se respinge


In acest caz, paratul castiga. Astfel, cererea de chemare in garantie se respinge pentru lipsa de interes sau de obiect fara a se mai
judeca in fond.
Astfel, reclamantul, pierzand procesul, poate face apel impotriva paratului. Poate face si impotriva chematului in garantie si
impotriva paratului daca pierderea procesului s-a facut din cauza apararilor chematului in garantie. Prin apararile chematului in garantie,
s-a castigat procesul de catre parat.
Daca reclamantul decide sa faca apel doar impotriva paratului, paratul, aparent, nu are niciun interes sa faca apel impotriva
solutiei date privitor la cererea de chemare in garantie. Paratul se afla in ipoteza in care aparent a pierdut procesul referitor la cererea de
chemare in garantie, dar a pierdut doar pt ca reclamantul a pierdut cererea principala, ceea ce e bine. Orice cumparator vrea sa nu fie
evins, nu sa fie despagubit daca e evins. Astfel, e tentat sa nu faca apel pe cererea de chemare in garantie pe care a pierdut. Insa, se poate
intampla sa nu faca apel cu privire la respingerea cererii de chemare in garantie, in apelul privitor la cererea principala sa se schimbe
solutia, sa fie obligat sa predea bunul, iar el cum nu a facut apel impotriva respingerii cererii de chemare in garantie, hotararea
respectiva sa se definitiveze si sa nu mai primeasca despagubiri. D
Dar, legea pune la dispozitie mecanismul apelului provocat (art. 473 din NCPC). In caz de coparticipare procesuala precum si
atunci cand la prima instanta au intervenit terte persoane in proces, intimatul (partea pasiva din apel) e in drept, dupa implinrea
termenului de apel, sa declare apel impotriva altui intimat sau unei persoane care a fost parte in prima instanta si nu mai e parte in apel,
daca participarea acesteia ar produce consecinte in proces. Astfel, in cazul nostru, daca apelul reclamantului se admite, paratul se va gasi
intr-o situatie juridica mai proasta decat daca ar fi pierdut in prima instanta pentru ca atunci ar mai fi avut cererea de chemare in garantie
la dispozitie. Cum chematul in garantie a participat in proces in fata primei instante si nu este parte in apelul principal, inseamna ca
paratul ar putea sa faca un apel impotriva chematului in garantie chiar peste termenul prevazut de lege. Paratul afla ca reclamantul a facut
apel dupa mult timp si e prea tarziu sa mai faca acum apel impotriva respingerii cererii de chemare in garantie. Legiuitorul il lasa in
situatia asta sa faca apel peste termen pana la momentul in care ar trebui sa se prezinte in apelul principal (un termen foarte larg). Apelul
provocat se depune de intimat odata cu intampinarea din apelul principal. Daca nu face nici acum apel provocat si pierde si apelul
principal, poate introduce o noua cerere separata, deoarece cererea de chemare in garantie respinsa nu are autoritate de lucru judecat
pentru ca nu s-a judecat pe fond.

2). Chemarea in garantie facuta de reclamant

a). Daca cererea de chemare i judecata se admite


In acest caz, cererea de chemare in garantie se respinge ca lipsita de interes sau de obiect. Aici, paratul poate face apel
impotriva reclamantului sau impotriva chematului in garantie
Paratul poate face apel impotriva reclamantului si apel provocat impotriva chematului in garantie.
b). Daca cererea de chemare in judecata se respinge
- daca cererea de chemare in garantie se admite: R->P; G->R/P
- daca cererea de chemare in garantie se respinge (daca nu este intemeiata): R->P/G

Aratarea titularului dreptului

Este un mijloc procesual prin care paratul intr-un proces care are ca obiect un drept real tinde sa atraga in proces un tert pentru
care detine bunul respectiv sau in numele caruia exercita un drept. Paratul e detentor si ii spune reclamantului sa se judece cu altcineva,
nu cu el.
Actiunea trebuie sa urmareasca valorificarea unui drept real. Nu se aplica actiunilor personale.
Intre parat si tert trebuie sa existe un raport juridic cu privire la obiectul determinat al cererii de chemare in judecata. Paratul
trebuie sa fie un detentor, sa detina pentru tert. Paratul trebuie sa il indice pe titularul dreptului. Nu este de ajuns sa spuna doar ca nu
are calitate procesuala (atunci ar fi doar exceptia lipsei calitatii procesuale).

Page 26 of 60
Ipoteze posibile

In primul rand, se discuta admiterea in pincipiu a cererii si abia dupa aceea apar aceste ipoteze.
Daca tertul aratat ca titular al dreptului se infatiseaza si recunoaste sustinerile paratului, iar reclamantul consimte ca paratul
initial sa fie scos din proces si procesul sa continue doar intre reclamant si tert, tertul avand calitatea de parat, hotararea finala fiind
pronuntata fata de acesta din urma. Doar in aceasta prima ipoteza tertul poate fi si obligat sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. In celelalte
cazuri nu a fost chemat inca de la inceput ca parat.
Daca tertul se infatiseaza, recunoaste, dar reclamantul nu consimte scoaterea paratului din proces, procesul contiua intre partile
initiale si tert, care ia pozitia unui intervenient principal. Paratul initial ramane in proces pentru ca tertul, in realitate, pare a fi adevaratul
titular al dreptului dedus judecatii si atunci din spectrul general al tuturor pozitiilor procesuale posibile, legiuitorul a vazut-o pe aceasta
cea mai potrivita. Inaintea NCC erau doua solutii. Unii spuneau ca daca reclamantul nu consimtea, cererea reclamantului trebuia
respinsa ca indreptata impotriva unei persoane fara calitate daca paratul avea dreptate. Cealalta solutie este solutia actuala a NCC.
Daca tertul se infatiseaza si nu recunoaste pozitia paratului (spune ca nu el e titularul dreptului), procesul continua intre partile
initiale si tert, iar el ia pozitia unui intervenient principal. Daca tertul nu se infatiseaza, se intampla acelasi lucru.

Procedura de judecata

Domeniul de aplicare cuprinde doar cererile reale.


Titular poate fi doar paratul.
Chemat in judecata este pretinsul titular al dreptului real.
Termenul este odata cu intampinarea, sau, daca aceasta nu e obligatorie, la primul termen de judecata. Daca paratul nu o face,
reclamantul poate sa modifice cererea la primul termen si sa-l introduca el in calitate de parat.
Sanctiunea nedepunerii in termen este decaderea.
Forma trebuie sa fie a unei cereri scrise, sa fie motivata, nu trebuie sa fie forma unei cereri de chemare in judecata. Cererea se
comunica partii adverse si celui aratat ca titular al dreptului impreuna cu inscrisurile.
Si aceasta procedura trece printr-o admitere in principiu unde se verifica daca e o cerere reala in discutie, daca e facuta de parat
si daca se indica o persoana titulara a dreptului dedus judecatii, nu altui drept.
Tertul dobandeste pozitia procesuala de parat sau de intervenient principal, in functie de ipotezele prezentate.

Cursul 7 - 13.11.2014

Introducerea fortata in cauza din oficiu

Institutia este noua, ea nu a mai existat in VCPC. Totusi, si sub imperiul vechiului cod existau texte speciale care impuneau
necesitatea citarii in cauza a unei persoane. De asemenea, existau situatii in care raportul juridic dedus judecatii impunea participarea si a
altor parti in proces.
Este mijlocul procedural pus exclusiv la dispozitia instantei prin care, in cazurile expres prevazute de lege, dar si in procedura
necontencioasa, instanta va dispune din oficiu introducerea in cauza a altor persoane.

Conditii
- Ipoteza unei cereri in materie necontencioasa ori a unui caz in care are incidenta o dispozitie expresa a legii
- Necesitatea introducerii in cauza a altor persoane.
- Lipsa unei initiative a partilor interesate ori chiar impotrivirea acestora

In materie contencioasa, instanta nu poate introduce fortat in cauza un tert in lipsa unei prevederi exprese. Cu toate acestea, ea
poate in pune in discutia partilor posibilitatea introducerii acestora. Daca partile refuza sa solicite de introducerea fortata in cauza a
tertului si instanta, considera ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, legea ii pune la dispozitie o sanctiune specifica:
respingerea cererii, fara a se pronunta insa pe fond (deci nu va avea autoritate de lucru judecat). Asadar, daca partile ignore, instanta nu
va mai judeca pricina, ci o va respinge. Nu e vorba de o simpla oportunitate a participarii tertilor. Aici vorbim de faptul ca acel tert
presupune o prezenta obligatorie pentru judecarea legala a acelui proces. In lipsa participarii tertului, instanta ar pronunta o hotarare
nelegala. In cazul partajului judiciar, hotararea este nula daca nu participa toti proprietarii.
Cu toate acestea, instanta nu poate introduce singura toti proprietarii. Ea, apreciind ca se impune participarea proprietarilor

Page 27 of 60
lipsa, pune in discutie participarea acestora. De asemenea, este aceeasi situatie si atunci cand se cere anularea unui contract si nu sunt
chemate in instanta toate persoanele care au fost parti in contract. Contractul nu poate fi anulat doar pentru unii si pentru ceilalti sa fie
valabil. Atunci, instanta iar va aprecia ca natura raportului dedus judecatii impune ca toate persoanele participante la contract sa fie in
proces si pune in discutia partilor. Alt exemplu este acela din materie contencioasa unde un reclamant cheama in judecata o autoritate
publica pentru ca a eliberat o autorizatie nula. Trebuie sa fie in proces si beneficiarul autorizatiei, motiv pentru care se apreciaza in
practica ca natura raportului dedus judecatii impune participarea si a beneficiarului autorizatiei. Nu exista nici aici un text prin care sa se
prevada ca instanta o poate face din oficiu.

Procedura de judecata
Instanta poate pune in discutia partilor necesitatea participarii unui tert sau sa il introduca din oficiu pana la terminarea
cercetarii procesului in prima instanta. Nu se poate in apel sa mai aduci parti noi. Daca cumva instanta isi da seama de necesitatea ca
tertul sa participe la proces cu ocazia deliberarii, atunci va trebui sa fie repusa cauza pe rol si pusa in discutia partilor necesitatea
participarii tertului.
Nu este necesara admiterea in principiu a cererii ca la celelalte cereri de interventie.
Tertul va lua procedura in starea in care se afla in momentul introducerii sale in proces, dar, spre deosebire de ceilalti
intervenienti, el va putea cere readministrarea probelor sau administrarea unor probe noi. Ceilalti intervenienti puteau doar sa
administreze probe noi. Aceasta diferenta se datoreaza faptului ca acest tert nu cere niste drepturi, nu a dorit sa participe in proces.
Legea spune ca el trebuia sa fie de la inceput in proces. Restul cererilor de interventie sunt consacrate ca cereri incidentale ce pot aparea
in timpul unui proces. De aceea lui trebuie sa i se dea un remediu complet, sa i se permita si readministrarea probelor pentru ca el
trebuia sa fie inca de la inceput in proces. Chiar si asa, el nu poate invoca acele exceptii relative care s-au pierdut prin neinvocarea in
termen (de exemplu, lipsa competentei teritoriale sau chiar materiale) si s-au acoperit.
Acest tert, in proces, are calitatea procesuala generata de raportul juridic dedus judecatii. Poate fi, de principiu, un parat care n-
a fost chemat de la inceput in judecata. Rareori, poate avea si pozitie de reclamant (de exemplu, in procesele de partaj unde toate partile
au calitate si de reclamant si de parat).

Comparatie intre toate cererile de chemare in judecata a tertilor

1. Chemarea in judecata a altor persoane


Domeniul de aplicare: Orice cerere
Titular: Orice parte initiala a litigiului (reclamant, parat, intervenient principal)
Termen: De catre reclamant si intervenient se poate face pana la terminarea cercetari procesului in prima instanta. De catre
parat se poate face odata cu intampinarea sau, daca aceasta nu este obligatorie, pana la primul termen de judecata.
Forma cererii: Cerere scrisa, motivata, se comunica partii adverse si celui chemat in judecata
Admiterea in principiu: Da
Pozitia procesuala a tertului: Reclamant, hotararea isi produce efecte si in privinta sa

2. Chemarea in garantie
Domeniul de aplicare: Orice cerere in care se pune in discutie un drept garantat
Titular: Orice parte initiala a litigiului (reclamant, parat, intervenient principal)
Termen: De catre reclamant si intervenient se poate face pana la terminarea cercetari procesului in prima instanta. De catre
parat se poate face odata cu intampinarea sau, daca aceasta nu este obligatorie, pana la primul termen de judecata.
Forma cererii: La fel ca mai sus
Admiterea in principiu: Da
Pozitia procesuala a tertului: Parte independenta in proces

3. Aratarea titularului dreptului


Domeniul de aplicare: Doar cereri reale
Titular: Paratul
Termen: Odata cu intapinarea, sau daca aceasta nu este obligatorie, pana la primul termen de judecata.
Forma cererii: Cerere scrisa si motivata, se comunica partii adverse si celui chemat in judecata
Admiterea in principiu: Da
Pozitia procesuala a tertului: Parat ori intervenient principal

Page 28 of 60
4. Introducerea fortata din oficiu
Domeniul de aplicare: In materiile necontencioase sau in materiile contencioase daca exista o prevedere legala
Titular: Instanta
Termen: Pana la terminarea procesului in prima instanta
Forma cererii: Incheiere a instantei
Admiterea in principiu: Nu
Pozitia procesuala a tertului: Pozitia procesuala corespunzatoare celei din raportul juridic dedus judecatii

Reprezentarea partilor in proces

Partile, precum si tertii, pot sa se apere singuri sau pot sta in proces prin reprezentanti (avocat sau nu). Regula este ca partile
pot sta in proces si prin reprezentant. Exceptia o constituie situatia cand partea sta personal in proces. Avem situatii, de exemplu
divortul, unde partea trebuie sa se prezinte personal ori ii va fi respinsa cererea ca nesustinuta. Judecatorul trebuie sa dea sfaturi de
impacare, pe care le poate da sotilor, nu avocatilor.
Sunt si situatii in care avem obligatorie reprezentarea. De obicei, reprezentarea e o facultate. Avem aici materia recursului, unde
exista decizia CCR Nr. 462/2014 care, fara a ne convinge sub aspectul argumentelor care sunt la limita subzistentei intelectului, spune ca
nu mai e obligatorie reprezentarea prin avocat in recurs pentru persoanele fizice. Curtea nu a spus nimic despre persoanele juridice. Ori
a uitat, ori nu a vrut sa spuna. De aceea, pana la noi solutii ale CCR, o sa retinem ca persoana juridica e obligata sa fie reprezentata in
recurs prin avocat sub sanctiunea nulitatii. Aceasta decizie ne spune ca textele (de exemplu, art. 13) spuneau ca in recurs reprezentarea
prin avocat era obligatorie sub sanctiunea nulitatii. Acest lucru ar fi normal, mai ales ca in foarte multe tari este obligatorie. In unele tari
este obligatorie reprezentarea si in prima instanta sau in apel. Noi am aratat ca e greu de sustinut neconstitutionalitatea art. 13 cat timp
aproape toate tarile din Europa il aplica. CCR spune ca in esenta este in felul urmator: prevederea era utila, ea venea sa garanteze
accesul la justitie in faza recursului pentru ca ea, fiind foarte tehnica, nu poate fi introdusa de oricine, dar textele sunt neconstitutionale
din perspectiva proportionalitatii si ca impunerea reprezentarii prin avocat este o restrictie prea mare fata de ceea ce se urmareste sa se
faca (partile sa poata accesa calea recursului) si ca partile nu au destui bani si ca legea privind ajutorul public judiciar nu permite unei
mase foarte mari a populatiei sa acceada la acest ajutor. Asaadar, un cioban (CCR) care dormea, auzind cainii (art. 13) latrand cu putere
afara ca vin lupii (legea privind ajutorul public judiciar) la oi, iese, impusca cainii ca latra si se culca la loc. Lupii deocamdata nu erau
problema lui.

Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice

Reprezentarea prin mandatar avocat

Forma si continutul mandatului


Se va face in conditiile legii speciale 51/1995. Avem aici contractul de asistenta juridica ce se incheie intre parte si avocat si
imputernicirea avocatiala. Imputernicirea avocatiala este cea care face dovada in instanta a contractului. Contractul ramane doar o
chestiune dintre parti. Imputernicirea este emisa de avocat. Nu trebuie neaparat sa cuprinda semnatura partii. Avocatul atesta pe
imputernicire ca exista contract. Ratiunea este aceea ca in contract pot fi trecute multe clauze. Astfel, avocatul nu trebuie sa stea sa ceara
semnatura partii pe toate imputernicirile. Mai este de reginut ca legea 51/1991 spune ca actele facute de avocat in ceea ce priveste
reprezentarea fac dovada pana la inscrierea in fals. Sunt echivalente unui act autentic. Daca partea spune ca degeaba pui imputernicire
pentru ca nu cred ca ai contract si avocatul spune ca el chiar are contract, partea adversa poate sa se inscrie in fals. Daca avocatul chiar
vine cu contractul, poate sa faca plangere pentru denuntare calomnioasa.

Puterile conferite mandatarului


Avocatul poate face si acte de dispozitie daca in contractul de asistenta se mentioneaza acest drept. Avocatul care a reprezentat
partea poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor, chiar dupa incetarea mandatului daca aceste acte sunt supuse unui termen si
dreptul de a le face s-ar pierde prin neexercitarea in timp. Sa ne imaginam urmatoarea ipoteza: avocatul a reprezentat partea in prima
instanta si in mandat se prevede ca el va judeca doar in prima instanta. Cu toate acestea, hotararea se comunica si partea nu e de gasit. In
cazul acesta, avocatul, chiar daca i s-a terminat mandatul, poate sa formuleze cale de atac pentru ca daca nu ar exercita calea de atac in
termen, dreptul partii de a ataca hotararea ar fi prejudiciat. Sustinerea caii de atac va putea fi facuta numai in baza unui nou mandat,

Page 29 of 60
desigur. Nu ne aflam in ipoteza unei ratificari a mandatului. Actul acesta prin care se declara o cale de atc nu trebuie ratificat pentru ca
este prevazut de lege. Nimic nu impiedica partea sa retraga apelul, dar partea nu este necesar sa il ratifice. Unele instante, in mod gresit
citeaza partea ca sa isi asume calea de atac.

Reprezentarea prin mandatar neavocat

Forma si continutul mandatului


Forma este aceea de inscris autentic sau declaratie verbala facuta in fata instantei. Si aceasta declaratie este tot un act autentic
pentru ca este consemnata in incheiere si este semnata de judecator si grefier. In ce priveste mandatarul neavocat, trebuie sa retinem ca
el trebuie sa fie din pdv al continutului, mandatul trebuie sa fie ad litem, adica trebuie sa cuprinda in el dreptul de a sesiza instanta sau
de a il reprezenta in instanta. Daca se mentioneaza dreptul de a reprezenta in instanta nu trebuie insirate toate actele de procedura
pentru ca se presupune ca este dat pentru toate actele deduse judecatii, mai putin actele de dispozitie (tranzactia, renuntarea la judecata
sau la drept, achiesarea).
De la regula mandatului ad litem exista urmatoarele exceptii:
- cand mandatul este dat unui prepus
- cand mandantul nu are nici domiciliul si nici resedinta in tara
In aceste cazuri, partea poate fi reprezentata si in baza unui mandat general. Mandatul ad litem este necesar pentru ca
legiuitorul nu a dorit ca printr-un mandat, de exemplu, prin care se administreaza o afacere, sa poti si chema in judecata pe cineva. De
aceea legiuitorul a cerut ca mandatul general sa nu fie suficient si sa trebuiasca un mandat special.

Puterile conferite mandatarului


Mandatarul neavocat poate face toate actele judecatii, mai putin cele de dispozitie, dar nu poate pune concluzii asupra
exceptiilor si asupra fondului. Sunt limitate drepturile unui mandatar neavocat. Partea poate sa isi desemneze, asadar, o persoana
neavocat, dar acea persoana are drepturi limitate. Daca i s-ar permite, ar face o avocatura fara drept.
De la aceasta regula a limitarii drepturilor mandatarului neavocat sunt unele exceptii:
- cand mandatarul persoanei fizice este sot sau ruda pana la gradul al doilea inclusiv cu partea. In acest caz, acesta poate pune
concluzii in fata oricarei persoane fara a fi asistat de avocat, insa cu conditia de a fi licentiat in drept.
- cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o hotarare judecatoreasca lato sensu. Avem acest caz in situatia
parintilor care isi reprezinta copilul si aici parintii pot pune concluzii fara avocat sau situatia tutorelui desemnat de instanta de tutela,
unde dreptul de reprezentare izvoraste dintr-o hotarare. Avem si ipoteza sechestrului judicia, cand administratorul sechestrului poate sta
in judecata in litigiile cu privire la bun cu o autorizare din partea instantei. Cel care are bunul sub sechestru ar putea sa aiba tentatia sa
piarda bunul pentru a scoate indirect bunul de sub sechestru. Nici aministratorul sechestrului nu are nevoie pentru a pune concluzii
asupra exceptiilor si fondului de un avocat.
Prin exceptii si judecata asupra fondului vizam atat faza de cercetare a procesului, cat si faza dezbaterilor finale.

Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste pana la
retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului. Cu toate acestea, in cauzl mortii mandatarului,
trebuie retinute urmatoarele efecte:
- Intreruperea termenului procedural si curgerea unui nou termen de la data efectuarii unei noi comunicari catre parte,
personal. Daca in termenul de apel, sa zicem, moare mandatarul, partea trebuie sa gaseasca un nou mandatar. Aici, se va intrerupe
termenul de exercitare a apelului si a recursului si va curge un nou termen de la o noua comunicare pe care instanta o face mandantului.
Acesta este un efect al incetarii mandatului prin deces.
- Suspendarea de drept a cauzei, daca decesul a intervenit cu mai putin de 15 zile inainte de ziua infatisarii;
- Suspendarea cursului perimarii, daca intervine suspendarea de drept, in conditiile art. 418, alin. (2) din NCPC. Cursul
perimarii este suspendat timp de o luna de la data la care s--au petrecut faptele ce au determinat suspendarea judecatii daca aceste fapte
s-au facut in ultimele 3 luni ale termenului de 6 luni de perimare.

Renuntarea la mandat sau revocarea acestuia sunt opozabile celeilalte parti doar de la comunicare, afara numai daca a fost
facuta in sedinta de judecata si in prezenta ei. Mandatarul poate renunta la mandat, dar trebuie sa instiinteze instanta cu 15 zile inainte de
termenul imediat urmator renuntarii. Nu se poate renunta la mandat in cursul termenului de exercitare a cailor de atac. Daca renunta la
mandat, aceasta denuntare nu va produce efecte fata de parti si fata de instanta. Partea nu va putea sa ceara prelungirea termenului de

Page 30 of 60
recurs, sa zicem, daca avocatul se supara si ii spune ca nu-l va mai reprezenta in recurs.

Exceptia lipsei calitatii de reprezentant

Cand instanta constata lipsa dovezii calitatii de reprezentant a celui care a actionat in numele partii, va da un termen scurt
pentru acoperirea lipsurilor. Daca aceste acte nu se acopera si nici nu se produce dovada mandatului in acel teren, cererea va fi anulata.
Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant inaintea primei instante nu poate fi invocata pentru prima oara in calea de atac.
Lipsa calitatii de reprezentant atrage o nulitate relativa. Desi este relativa, ea poate fi invocata si de instanta din oficiu si de partea adversa
pentru ca nici instanta si nici partea adversa nu pot fi obligate sa accepte sa se faca acte de procedura pentru ca ulterior cel care se
presupune ca era reprezentat sa cceara anularea lor si refacerea. Daca a apucat sa se pronunte o hotarare in care o parte nu a fost legal
reprezentata, partile celelalte care ar fi putut in prima instanta sa invoce exceptia, nu mai pot sa invoce direct in apel acest lucru pentru
ca nu au interes. De exemplu, A se judeca cu B si B nu a fost legal reprezenta. In timpul primei instante, A ar putea sa invoce ca B nu
este legal reprezentat spunand ca desi problema nu e a lui, ii e teama ca va castiga procesul, iar partea adversa se va prevala de faptul ca
nu a fost reprezentata legal, iar hotararea va fi susceptibila de desfiintare. Acelasi lucru poate face si instanta. Daca nu invoca nimeni si
cel nelegal reprezentat castiga procesul, celelalte parti nu mai pot invoca exceptia lipsei calitatii de reprezentant in prima instanta cand
ajung in caile de atac.

Cursul 8 - 20.11.2014

Participarea procurorului la procesul civil

Modalitati de participare

1. Pornirea procesului civil de catre procuror

Aceasta forma este una exceptionala. El poate porni actiunea civila, in anumite cazuri, pentru apararea drepturilor si inteerselor
legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege. In
materia contenciosului administrativ poate sa formuleze actiuni si cand nu e vorba despre minori, pusi sub interdictie sau disparuti si se
lezeaza drepturile unor categorii mai largi. De asemenea, daca actiunea penala cu privire la o infractiune de fals nu mai poate continua,
el poate face actiune civila pentru desfiintarea actului respectiv in legatura cu care s-a pus problema falsului. Observam ca procurorul nu
isi apara propriile drepturi, ci drepturile altora. Nu actioneaza in interesul lui.
In aceste cazuri, desi procurorul este titularul actiunii, titularul dreptului va fi introdus in proces si va putea efectua acte de
dispozitie (renuntare, achiesare, tranzactie), iar daca procurorul isi va retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii sau a executarii
silite.

2. Procurorul poate sa puna concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru
apararea ordinii de drept, a drepturilor si intereselor cetatenilor. Aici nu procurorul declanseaza procesul, dar face parte din constituirea
instantei. Aceasta formulare ii permite procurorului sa participe cam in orice proces civil. Trebuie sa retinem ca aceasta participare este
una facultativa. Procurorul decide daca sa participe sau nu la astfel de procese. Sunt si cazuri in care legea impune participarea
procurorului si atunci participarea nu mai e facultativa, iar daca nu participa, hotararea va fi nula. Pentru aceasta, trebuie sa existe o
prevedere expresa a legii care sa spuna ca judecarea are loc cu participarea procurorului. Art. 92 ne spune foarte clar ca in cazurile
anume prevazute de lege, participarea si punerea concluziilor de catre procuror sunt obligatorii sub sanctiunea nulitatii absolute a
hotararii. De exemplu, in materia punerii sub interdictie e obligatorie participarea procurorului, in materie de expropriere. Intrebarea
care apare este aceea daca atunci cand declansarea se face de catre procuror, participarea mai e obligatorie? Nu trebuie neaparat.
Trebuie sa existe o prevedere care sa spuna ca, pe langa faptul ca poate declansa procesul, sa fie si obligat sa participe la el.

3. Procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva hotararilor pronuntate in cazurile prevazute mai sus, chiar daca nu a
pornit actiunea civila, precum si atunci cand a participat la judecata, in conditiile legii. Exercitiul cailor de atac, spre deosebire de regula
generala care spune ca pot fi facute doar de cei care au participat la judecata procesului respectiv. Logica exista pentru ca rolul lui este de
a inlatura orice nelegalitate, ori existenta unei hotarari nelegale prin ipoteza creeaza o stare de disfunctionalitate a sistemului. Singura
conditie este sa fie procese fie dintre cele la care putea sa participe (ordinea de drept, drepturile si interesele cetatenilor) sau cele la care
putea sa porneasca procesul ori l-a pornit partea mai inainte.

Page 31 of 60
4. Procurorul poate sa ceara punerea in executare a oricaror titluri executorii emise in favoarea persoanelor prevazute mai sus.
Aceasta se coroboreaza cu prima. El va putea sa puna in executare acele hotarari in care a inceput el procesul sau nu a inceput el
procesul, dar se incadreaza in categoria de cereri in care ar fi putut incepe procesul. Procurorul poate sa ceara punerea in executare nu
numai a hotararilor judecatoresti, ci a oricaror tipuri de titluri de executorii (acte notariale, cambii, contracte de asistenta etc.). Prin
urmare, daca este vorba de un minor, o persoana pusa sub interdictie sau un disparut, chiar daca nu e o hotarare judecatoreasca si una
dintre aceste categorii beneficiaza de un titlu executoriu, procurorul va putea sa ceara direct punerea in executare a titlului respectiv.
Daca e vorba de o hotarare, nu conteaza daca el a pus in miscare actiunea civila sau nu. Poate fi executata si o hotarare pentru care
procurorul nu a inceput actiunea, dar care se incadra in categoria celor pe care ar fi putut sa le inceapa.

Asadar, avem 4 ipoteze: poate porni actiunea pentru anumite categorii de persoane; poate pune facultativ concuzii cam in orice
fel de pricina sau este obligat sa puna concluzii in anumite cazuri; poate exercita cai de atac atat pentru prima ipoteza, cat si pentru
ipoteza a doua; poate sa ceara punerea in executare titlurilor executorii din favoarea persoanelor de la ipoteza 1.
Min. Public nu datoreaza taxe de timbru ori cautiune. In ceea ce priveste cautiunea, nu este chiar corecta solutia. Cautiunea
este prevazuta pentru a garanta ca cel care sufera o masura provizorie va avea de unde sa se despagubeasca in cazul in care sufera un
prejudiciu.

Competenta instantelor de judecata

Notiune

Competenta este aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti sau unui alt organ cu activitate jurisdictionala de a
judeca anuite litigii.

Forme

a). Competenta generala = Normele de competenta generala stabilesc competenta instantelor prin delimitare fata de institutii
din afara sistemului instantelor judecatoresti. De exemplu, diferenta dintre instantele judecatoresti si CCR.
b). Competenta jurisdictionala = Normele de competenta jurisdictionala disting intre atributiile diferitelor instante judecatoresti.
Ea poate fi materiala (dupa gradul lor) si teritoriala (dupa amplasarea teritoriala).

a). Competenta interna


b). Competenta internationala (se face la DIP)

Competenta se refera la organul de jurisdictie, nu la judecator. Cand vorbim de un judecator necompetent nu ne referim la un
complet sau la o persoana ci ne referim la instanta din care face parte. Nu este gresit sa spunem ca este necompetent in loc sa spunem ca
instanta din care face parte e necompetenta. Se poate ajunge la greseala de a confunda problemele de competenta cu problemele de
compunere ale instantei.

Regimul juridic

Normele de competenta sunt norme de ordine publica. Competenta generala, materiala si teritoriala exclusiva sunt
reglementate de norme de ordine publica. Insa, apare o distinctie. Desi vorbim de norme imperative, sunt diferente de invocare.
Necompetenta materiala si teritoriala exclusiva se poate invoca numai pana la primul termen de judecata in fata primei instante.
In ceea ce priveste persoanele care o pot invoca, orice persoana o poate face, inclusiv instanta. Asadar, este o exceptie cu caracter mixt.
De-a lungul timpului s-au facut multe greseli de competenta si ajungeau dupa vreo 7 ani pe la ICCJ care spunea ca a fost judecata bine,
dar judecatorul nu a fost competent. Din aceste motive am fost condamnati des la CEDO pentru incalcarea unui termen rezonabil al
procesului. Atunci legiuitorul si-a dat seama ca unele dintre cazurile care genereaza casari cu retrimitere ar trebui invocate doar pana la
primul termen. E bine sa fie sanctionate, dar sa fie sanctionate intr-un mod rezonabil.

Page 32 of 60
In ce priveste competenta generala si competenta internationala, ele pot fi invocate in orice stare a pricinii.
Normele de competenta teritoriala de drept comun si competenta teritoriala alternativa sunt norme dispozitive, de ordine
privata.

Competenta generala

Existenta acestor organe este impusa de specificul litigiilor deduse acestora, care au de obicei un grad de tehnicitate ridicat.
Unele litigii pot fi incredintate unor astfel de organe i nvederea degrevarii instantelor judecatoresti.
Decizia CCR nr. 60 din 14.10.1993: Chiar daca exista organe cu caracter jurisdictional carora legiuitorul le da posibilitatea de a
rezolva anumite cazuri, este esential sa existe o cale de atac in fata unei instante judecatoresti pentru ca in sistemul justitiei sa isi valorifice
in cele din urma drepturile. Aceasta hotarare a ramas piatra de temelie si nu exista ipoteza in care legea sa spuna ca nu judeca instanta ci
CSM-ul si ca hotararea CSM-ului nu poate fi atacata la o instanta. Hotararile CSM-ului pot fi atacate la completul de 5 judecatori al
ICCJ.

Competenta materiala

Competenta materiala functionala

Prin competenta materiala functionala intelegem felul atributiilor jurisdictionale ce revin fiecarei categorii de instante (respectiv
prima instanta, apel, recurs). Noi spunem, de exemplu ca tribunalul e competent sa judece in prima instanta. Dar el poate judeca atat in
prima instanta, cat si apel sau recurs. Nu e suficient de multe ori sa spunem ca o anumita cauza e de competenta tribunalului. Cand
spunem asta, de fapt vrem sa spunem ca acea cauza e de competenta tribunalului in prima instanta. Se subintelege ca vorbim de prima
instanta. In doctrina vom gasi si notiunea de competenta functionala de o maniera gresita.
Unii, neabordand suficient de adanc problema, au inteles ca competenta pe sectii, adica repartizarea pe sectii in cadrul unei
instante, ar fi competenta functionala. Ei au inteles acest lucru deoarece au observat ca repartizarea pe sectii nu e chiar o competenta,
dar seamana cu ea si au transformat o notiune pe care o stiau, dar nu stiau ce cuprinde, la o notiune pe care nu stiau cum sa o
numeasca. Unii judecatori mai destepti folosesc "repartizarea pe sectii pe care unele instante o numesc competenta materiala
functionala".

Competenta materiala procesuala

Competenta materiala procesuala se stabileste in raport de natura, obiectul ori valoarea litigiului dedus judecatii
Dupa o lunga perioada in care principiul a fost acela ca judecatoriile sunt instante cu plenitudine de competenta materiala,
princpiu care a guvernat vechiul cod, noul cod a venit cu un principiu nou care spune ca plenitudinea de competenta materiala apartine
tribunalului. Plenitudinea de competenta se refera la situatia in care o instanta poate judeca orice cauza pentru care legea nu stabileste o
competenta.
Vechiul avea ratiunea ca judecatoria este instanta cea mai apropiata de cetatean, avand costuri cat mai reduse din perspectiva
cheltuielilor angajate de cel care se deplasa la instanta. Dezavantajele constau in faptul ca apelul se ducea la tribunal, iar recursul la
Curtile de Apel, iar ICCJ devenea o instanta exceptionala in materie de recurs. Acest lucru genera o jurisprudenta neunitara pentru ca se
aplica de 15 curti de apel. Trebuie sa existe o singura itnerpretare si anume cea a ICCJ. Un alt neajuns era acela ca la judecatorie sunt
judecatori mai putin pregatiti. Atunci, o astfel de instanta poate sa genereze solutii gresite din lipsa de experienta.. Cum judecatoria
judeca pricini destul de valoroase si destul de multe, acest lucru se rasfrangea din lipsa de experienta si asupra solutiilor. Pna la urma s-a
impus solutia noului cod si anume ca tribunalul sa devina instanta cu plenitudine de competenta. Prin urmare, sub imperiul noului cod,
oricand legea tace sub aspectul competentei materiale, atunci inseamna ca e competent in prima instanta tribunalul.

Criterii dupa care se stabileste competenta materiala procesuala

a). Natura raportului


In materie de expropriere, de proprietate intelectuala, de contencios administrativ, de litigii de munca, tribunalul e intotdeauna
competent.

Page 33 of 60
b). Obiectul
Judecatoria este competenta sa judece cererile de evacuare, cererile posesorii etc.

c). Valoarea litigiului


Este posibil ca primele doua criterii sa nu fie suficiente. Cererile evaluabile in bani, cu o valoare de pana la 200 000 de lei cad
in competenta judecatoriei. A contrario, cele cu o valoare mai mare sunt judecate de tribunal. De exemplu, la revendicare nu ni se spune
unde se judeca, asa ca stabilim in functie de valoare.

Repartizarea pe sectii sau complete specializate

NCPC reglementeaza problema repartizarii pe sectii (nu competentei pe sectii). Multi s-au grabit sa spuna ca NCPC a
recunoscut competenta sectiilor si a completelor. Este gresit. Sectiile se stabilesc de CSM la propunerea colegiilor instantei. Completele
instantei sunt stabilite de colegiile instantelor. Competenta este stabilita de lege. Ea nu este stabilita de CSM sau de colegiile instantelor.
NCPC ne spune, de fapt, nu despre comeptenta sectiilor sau a completelor, ci spune ca dispozitiile prezentei sectiuni privitoare la
necompetenta si conflicte de competenta se folosesc pentru solutionarea incidentelor referitoare la repartizarea cauzelor intre sectii sau
complete de specialitate.

Competenta materiala

I. Competenta materiala a judecatoriei

A. In prima instanta
a). cereri date in competenta instantei de tutela si de familie
b). cereri referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii
c). cereri avand ca obect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spatii aflate in proprietatea exclusiva a
unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juriicee stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau
persoane juridice, dupa caz
d). cereri de evacuare
e). cereri referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la rice
servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de parti ori instutite pe cale judecatoreasca
f). cereri privitoare la stramutarea de hotare si cereri de granituire. Daca granituirea implica si o revendicare, bucata revendicata
trebuie evaluata si cauza va mai fi de natura judecatoriei doar daca este evaluata la cel mult 200 000 lei. Altfel, cauza va merge la tribunal.
g). cereri posesorii. Aici nu ne intereseaza valoarea bunului. Poate fi si un bun de 1 milion de euro.
h). cereri privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani (daca sunt evaluabile in bani, vedem in functie de cei
200 000 de lei daca este de competenta judecatoriei sau a tribunalului), indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu
exceptia celor date de lege in competenta altor instante, cereri de declarare judecatoreasca a mortii.
i). cereri de imparteala judiciara, indiferent de valoare. Partajele judiciare, indiferent cat de mare ar fi masa partajabila, vor fi
judecate la judecatorie. Este o conceptie a ICCJ care a spus in mai multe randuri ca nu vrea sa ajunga sa judece partaje. Aceasta
conceptie s-a impus si legiuitorul a adoptat aceasta pozitie. Numai ca acesta e numai inceputul. Partajele se cumuleaza de obicei si cu alte
capete de cerere. Putem avea un partaj in care partea cere si stabilirea calitatii de mostenitor si stabilirea cotelor, stabilirea masei si abia
apoi se cere partajul propriu-zis. In cazul asta lucrurile stau cam la fel. Calitatea de mostenitor, cota ce revine si bunurile ce compun
masa sunt operatiuni pe care le implica orice cereri de partaj. Ori le ai deja rezolvate si atunci faci partajul, ori le stabileste instanta
pentru ca nu poate sa faca partajul pana nu le face ea. Sunt probleme incidente in rezolvarea cererilor de partaj.
Cea mai delicata problema este alta. Ce se intampla daca pe langa partaj exista si o cerere de anulare a testamentului, ori o
reductiune a liberalitatilor excesive? In cazurile acestea practica se divide. Unii spun ca acele cereri nu mai sunt cuprinse aici si au un
argument prin faptul ca vechiul cod vorbea despre cereri de imparteala si in materie succesorala, pe cand in noul cod se vorbeste doar
de imparteala judiciara. Se argumenteaza si prin faptul ca la art. 105 se vorbeste despre cum se stabileste valoarea (competenta va fi dupa
valoare). In realitate, insa, noi am vrut ca si partajele sa fie facute dupa valoare. Nu exista litera i inainte in aceasta forma. Se dorea sa se
faca dupa valoare. La Parlament s-a modificat si au pus acolo "indiferent de valoare" si nu au mai colerat si cu art. 105.
Concluzie: Daca avem doar partaj, mergem la judecatorie. Daca avem si partaj + reductiune ori anulare a testamentului
disjungem sau mergem cu toata cauza la tribunal daca vloarea depaseste 200 000 lei. In conceptia lui, totul trebuie sa mearga la

Page 34 of 60
judecatorie chiar daca avem si reductiune, anulare testament etc., aceste capete de cerere, desi influenteaza partajul, totusi ele sunt niste
capete de cerere care servesc din pdv al logicii, al obiectivului principal cererii de partaj. Pana la urma, care este principalul aici? Nu
anularea testamentului este principalul. Omul ala s-a ridicat din pat ca sa partajeze bunul si pentru ca nu putea sa il partajeze cum voia, a
cerut si anularea testamentului. Asadar, anularea testamentului este lucrul secundar aici.
Toate aceste cereri de la a la i sunt, de fapt, putine. Cele mai multe pricini se incadreaza la litera j.
j). orice cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200 000 lei, inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau
neprofesionisti. Aici nu intra pricinile neevaluabile in bani. Nu trebuie sa gandim ca ele au valoare 0 si intra aici. Ele merg la tribunal
daca nu sunt in cazul obligatiilor de a face sau a nu face de la literah h.

B. Cai de atac
Caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de
activitate, in cazurile prevazute de lege.

C. Alte cereri
- opozitii in materia cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor;
- contestatia in anulare si revizuirea impotriva propriilor hotarari;
- cereri de indreptare, lamurire, completare a propriilor hotarari;
- contestatii la executare, indiferent de valoarea obiectului executarii;
- asigurarea probelor pe cale separata (administrarea unor probe in avans, inainte de a incepe procesul). Nu conteaza de ce grad
va fi instanta care va judeca procesul.

II. Competenta materiala a tribunalului

A. In prima instanta
Tribunalul judeca toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante. Tribunalul are plenitudine de
jurisdictie in ceea ce priveste judecata in prima instanta. Judeca cererile evaluabile in bani de o valoare de peste 200.000 de lei, indiferent
de calitatea partilor, profesionisti si neprofesionisti. Judeca toate cererile nepatrimoniale care nu sunt date in competenta judecatoriei.

B. In apel
Tribunalul judeca apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta

C. In recurs
Tribunalul judeca cazurile prevazute de lege unde nu avem apel si care au fost judecate la judecatorie: hotararea de perimare,
hotararea prin care paratul recunoaste pretentiile reclamantului, hotararea care consfinteste intelegerea partilor (tranzactia).
Judeca, de asmenea, orice alte cereri date prin lege in competenta lor. Exemple: cererile in materia insolventei si concordatului
preventiv, cererile din Legea 10.

III. Competenta materiala a curtilor de apel

A. In prima instanta
Curtile de apel au competenta in prima instanta in materie de contencios administrativ cand actul vine de la un organ sau
institutie publica centrala (actele Guvernului, ale ministerelor, actele Uniunii Notarilor Publici etc.). Actele organelor si institutiilor locale
sunt de competenta tribunalului.

B. In apel
Judeca apelurile impotriva hotararilor date de tribunal in prima instanta

C. In recurs
Sunt cele de la tribunal ca instanta de recurs daca perimarea, tranzactia etc. au fost date in prima instanta la tribunal.
Judeca, de asemenea, orice alte cereri date in competenta lor.

IV. Competenta materiala a ICCJ

Page 35 of 60
A. In recurs
Judeca recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel, precum si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege
(precum hotararile CSM-ului, recursul impotriva respingerii cererii de recuzare a unui judecator ICCJ)
Judeca recursurile in interesul legii.
Judeca cererile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. Pentru practica
unitara, de multe ori, instantele, atunci cand sunt investite in ultima instanta, iar problema este noua, sesizeaza ICCJ ca sa intrebe cum se
interpreteaza, suspendand litigiul pana la solutionarea facuta de ICCJ a problemei de drept.
Judeca orice alte cereri date prin lege in competenta sa. Putem avea aici stramutarea de la curtea de apel ori cea intemeiata pe
siguranta publica (art. 142 alin. (1) teza a doua).

Important! Nu se poate exercita recurs impotriva hotararilor date de judecatorii in prima instanta. Ce incepe la judecatorie e cu
apel la tribunal si gata. Numai ce incepe la tribunal e cu apel la curtea de apel si cu recurs la ICCJ.

Determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii

Valoarea care conteaza este cea de la data inregistrarii cererii de chemare in judecata. Orice modificare in sus sau in jos a valorii
obiectului judecatii nu mai are importanta sub aspectul competentei.

Reguli speciale

1. Valoarea obiectului este stabilita de reclamant, prin cererea de chemare in judecata. Paratul, dar si instanta, pot contesta
valoarea, in principiu. Depinde ce pricina avem. Nu putem contesta valoarea unei sume de bani (de ce ceri doar 100 000 si nu 500
000?). Daca e un bun mobil sau imobil, prin determinarea unei anumite valori, reclamantul ar putea incerca sa isi aleaga o anumita
competenta. Ar putea sa dea o valoare ca sa aleaga competenta judecatoriei. In aceste cazuri, valoarea nu influenteaza solutia, pe cand
daca revendica un bun, el poate sa spuna ca valoreaza oricat bunul respectiv pentru ca il va primi in natura. Ori ca il supraevalueaza ori
ca il subevalueaza, din perspectiva lui nu este niciun pericol.
Poate fi contestata, asadar, dar numai la primul termen si instanta poate da un singur termen pentru lamurirea acestei chestiuni.
Nu se pot administra expertize. Lamurirea se face doar pe baza de inscrisuri si explicatii date de parte.

Cazuri:
- in cazul cererilor ce au ca obiect executarea unui contract, se va tine seama de valoarea obiectului acestuia, sau, dupa caz, de
aceea a partii din obiectul dedus judecatii.
- in cererile privind contestarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic, chiar daca nu se solicita si
repunerea partilor in situatia anterioara, precum si in cererile privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept solutia este
aceeasi.
- cand prin actiune se cere plata unei parti dintr-o creanta, valoarea cererii se socoteste dupa partea pretinsa de reclamant ca
fiind exigibila. Este o norma care vizeaza evitarea eludarii competentelor prin segmentarea pretentiilor. Daca ai o pretentie de 300 000
de lei, faci 3 procese de cate 100 000 de lei la 3 judecatorii, dupa care ceri conexarea lor. Asadar, daca ai o creanta exigibila de 300 000
de lei si tu ceri doar 100 000, competenta va fi stabilita in functie de toata creanta exigibila, adica 300 000.
- in cererile care au ca obiect un drept la prestatii succesive, daca durata existentei dreptului este nedeterminata, valoarea lor se
socoteste dupa valoarea prestatiei anuale datorate.
- cererile avand ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determina in functie
de valoarea impozabila. De obicei, valoarea impozabila e mai mica decat valoarea reala de circulatie. S-a optat pentru aceasta forma
pentru ca ea e usor de dovedit. Pe vechiul cod, valoarea se stabilea dupa evaluarea facuta de reclamant, doar ca aceasta evaluare era de
obicei contestata de parat si instanta pana la urma ajugea sa faca inca o expertiza (a treia) si se pierdea foarte mult timp. Sigur ca
principiul este acela ca ar trebui sa te judeci pe o valoare reala, numai ca era usor de determinat. De aceea, legiuitorul a optat pentru o
valoare usor de dovedit printr-un certificat obtinut de la administratia fiannciara. Daca cumva nu se poate stabili valoarea impozabila
(daca pentru bunul respectiv nu se datoreaza impozit), ne intoarcem la regulile generale care spun ca competenta se determina dupa
valoarea obiectului cererii potrivit propriei valori a reclamantului. Reclamantul va trebui sa spuna cum si-au stabilit valoarea. De obicei,
ei se raporteaza tot la un element relativ (de exemplu, contractul de vanzare-cumparare prin care l-a cumparat sau la grila notarilor
publici).

Page 36 of 60
2. Momentul la care intereseaza valoarea este cel de la data sesizarii instantei.

3. Daca s-au formulat mai multe capete de cerere, dintre care:


- unele constituie principalul, iar altele accesoriul, se va tine cont de valoarea principalului
- toate sunt deopotriva principalesi intemeiate pe cauze diferite, se va stabili competenta in raport de fiecare capat, separat. Daca
unul dintre ele este de competenta altei instante, instanta va disjunge capatul de cerere si apoi isi va declina competenta.
- toate sunt deopotriva principale si intemeiate pe aceeasi cauza ori cauza strans legata, competenta se determina tinand seama
de pretentia care atrage competenta instantei cu un grad mai inalt.

4. In cazul coparticiparii procesuale, daca:


- mai multi reclamanti formuleaza pretentii impotriva aceluiasi parati dar invocand raporturi juridice distincte, valoarea nu se
cumuleaza si determinarea competentei se face in raport de fiecare capat in parte.
- daca mai multi reclamanti formuleaza pretentii impotriva aceluiasi parat invocand acelasi raport ori raporturi juridice instransa
legatura, valoarea lor se va cumula.

Cursul 9 - 27.11.2014

Competenta teritoriala

Notiune

Competenta teritoriala, in realitate, asigura o delimitare pe orizontala intre instantele judecatoresti de acelasi grad. Ea raspunde
la intrebarea care judecatorie este competenta, care tribunal este competent, si aici observam diferenta fata de competenta materiala care
delimiteaza pe verticala.
In primul rand, exista o ordine de stabilire a competentei unei instante. Astfel, trebuie luata in discutie competenta generala
(daca o cauza e de competenta instantei judecatoresti sau este de competenta unui organ fara activitate jurisdictionala ori a unei instante
straine), competenta materiala (se decide daca e competenta o judecatorie, tribunal, curte de apel), competenta teritoriala (care dintre
judecatorii, care dintre tribunale, care dintre curti de apel).

Competenta teritoriala este de 3 feluri:


a). Competenta teritoriala de drept comun - este, in principiu, o competenta de ordine privata, dar de la caz la caz poate fi si de
ordine publica.
b). Competenta teritoriala alternativa - reglementata de norme de ordine privata.
c). Competenta teritoriala exclusiva (absoluta) - reglementata de norme de ordine publica.
Aceasta clasificare are consecinte in ceea ce priveste:
- regimul de invocare al incalcarii competentei teritoriale
- in cazul competentei de ordine privata, o sa vedem ca partile au o mai mare libertate, chiar contractuala, in a stabili in
conformitate cu dispozitiile legale, prin conventie, o anumita competenta, lucru care nu este posibil in cazul competentei teritoriale
absolute sau exclusive.

Competenta teritoriala de drept comun (art. 110 NCPC)

Regulile referitoare la aceasta competenta se aplica de fiecare data cand legea nu dispune altfel. In majoritatea cazurilor, aceasta
competenta este de ordine privata si aceasta instanta competenta de drept comun in materie teritoriala nu este singura competenta si
uneori poate avea caracter de ordine publica, adica sa fie singura competenta. De exemplu, in cazul unei actiuni in anulare a unei
casatorii, competenta este a judecatoriei, iar teritorial va fi doar de competenta instantei de la domiciliul paratului.
Conform art. 107, cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul
paratul daca legea nu prevede altfel. Regula in materie este instanta de la domiciliu, respectiv sediul persoanei juridice. In privinta celor
doua concepte, in lumina NCPC, interpretarea trebuie sa fie stricta. Trimiterea sau regula va fi data de codul civil in ceea ce priveste
domiciliul si sediul persoanei juridice. Intereseaza, in principal, domiciliul legal sau sediul legal. Ratiunea unei asemenea reguli este
urmatoarea:
- se poate si in procesul civil pleca de la ideea ca pana la pronuntarea unei hotarari definitive paratul nu datoreaza nimic si daca

Page 37 of 60
nu datoreaza nimic nu trebuie sa il chemam la o instanta departe de domiciliul sau sediul lui.
- in actiunile reale care merg la aceasta competenta (instanta de la domiciliul paratului) se merge pe prezumtia ca aparentele
sunt conforme cu realitatea (de aceea, paratul nu trebuie obligat la nimic, nici la un efort in timpul judecatii).
Aceasta regula de la art. 107 se va aplica de fiecare data cand legea nu prevede altfel. Cum regula in materie de competenta
materiala este ca daca legea nu prevede altfel, litigiul merge la tribunal, la fel in materie teritoriala, daca legea nu prevede altfel, se va
merge la instanta paratului.
De la aceasta regula avem urmatoarele exceptii:
- art. 108 NCPC - Daca paratul nu are domiciliul sau sediul cunoscut, cererea va fi de competenta instantei unde se afla
resedinta sau reprezentanta acestuia, iar daca nu are nici resedinta si nici reprezentanta cunoscuta, se renunta la regula enuntata si
cererea va fi introdusa la instanta reclamantului, adica la instanta unde isi are domiciliul, sediul ori reprezentanta reclamantul.
- art. 109 NCPC - Acest caz vizeaza ipoteza unui parat persoana juridica de drept privat. In aceasta situatie, cererea se poate face
si la instanta unde acel parat are un dezmembramant fara personalitate juridica pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau
care izvorasc din acte incheiate prin reprezentantul dezmembramantului ori prin fapte savarsite de acesta. Aceasta nu este o veritabila
exceptie ("se poate face si la"). Astfel, se poate face ori la sediul paratului, ori la locul dezmembramantului.
- art. 110 NCPC - O cerere care este indreptata impotriva unei entitati fara personalitate juridica. Sunt anumite forme asociative
care nu au o personalitate juridica proprie, dar ele au calitate si capacitate procesuala. In aceasta situatie se pune problema unde se face
actiunea. Art. 110 spune ca in acest caz actiunea se poate introduce la instanta competenta pentru persoana careia, potrivit intelegerii
dintre membri, i s-a incredintat conducerea sau administrarea acestei entitati fara personalitate juridica. Daca nu exista o asemenea
persoana, cererea se poate introduce la instanta competenta pentru oricare dintre membrii entitatii respective.

Competenta teritoriala alternativa (relativa)

Aceasta competenta este o competenta de ordine privata si isi are fundamentul in art. 116 din NCPC care vorbeste de alegerea
instantei. Reclamantul are alegerea intre mai multe instante competente. Suntem in acele situatii in care legea iti ofera mai multe instante
competente teritorial pentru litigiul respectiv si, in principiu, reclamantul alege dintre acele instante sau chiar partile pot alege o instanta
competenta prin conventie in cazul in care ajung la litigiu. Odata facuta alegerea facuta de reclamant sau de parti prin conventie, va
ramane o singura instanta competenta.

Avem urmatoarele exemple:


1). Art. 111 NCPC - cereri impotriva persoanelor juridice de drept public. Paratul este statul, structuri descentralizate,, autoritati
centrale si locale etc. Aceasta cerere poate fi introdusa la instanta de la domiciliul sau sediul reclamantului sau instanta de la sediul
paratului. In aceste procese se considera ca reclamantul care se judeca cu statul ar avea dreptate. Este o protectie.
2). Art. 112 NCPC - coparticiparea pasiva. Regula pe competenta teritoriala este data de parati. Daca avem o coparticipare
procesuala pasiva, la care dintre parati facem cererea. Astfel, se ofera posibilitatea reclamantului de a alege o instanta dintre cele ale
debitorilor principali. Art. 112 alin. (2) reglementeaza un caz de abuz procesual in care un reclamant cheama in judecata mai mult parati,
dar printre ei mai cheama un parat care nu are nicio treaba ca sa atraga competenta unei anumite instante care ii este "mai favorabila"
reclamantului. In aceasta situatie, textul sanctioneaza acest abuz si spune ca oricare dintre parati poate invoca necompetenta teritoriala la
primul termen.
3). Art. 113 NCPC - alin. (1) spune ca in afara de instanntele de la art 107-112, mai sunt competente urmatoarele:
- instanta domiciliului reclamantului in cererile privitoare la stabilirea filiatiei;
- instanta in a carei circumscriptie domiciliaza creditorul reclamant in cererile referitoare la obligatia de intretinere si alocatii de
stat pentru copii;
- instanta locului prevazut in contract pentru executarea, chiar si in parte, a obligatiei privind executarea, anularea sau rezilierea
unui contract;
- instanta locului unde se afla imobilul pentru cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune al imobilului (cereri privind
inchirierea si nu alte cereri);
- instanta locului unde se afla imobilul pentru cererile in materie tabulara;
- instanta locului de plecare sau de sosire, in materia dreptului de transport;
- instanta locului de plata in cererile privitoare la obligatiile ce izvorasc din cambie, cec, bilet la ordin sau alte tipuri de titluri de
valoare;
- instanta domiciliului consumatorului in cererile avand ca obiect executarea, constatarea nulitatii absolute, rezilierea,
rezolutiunea contractului incheiat cu un profesionist sau in cazul pagubelor produse consumatorilor;

Page 38 of 60
- instanta unde s-a savarsit fapta ilicita sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligatiile izvorate din raspunderi
delictuale;
- instanta unde paratul isi desfasoara activitatea cand paratul exercita in mod statornic o activitate profesionala sau una agricola
pentru obligatiile nascute sau care trebuie executate in acel loc;
- instanta unde paratul isi are sediul sau urmatoarele instante: domiciliul sau sediul asiguratului, instanta unde se afla bunurile
asiguratului, instanta unde s-a produs riscul bunurilor asiguratului in materie de asigurari.

Reclamantul are posibiltatea de a alege una dintre aceste instante. Poate interveni o conventie in legatura cu care dintre instante
sa fie competente. Aceasta pluralitate de instante competente inceteaza in momentul alegerii. Aceasta competenta e reglementata de
norme de ordine privata.

Competenta teritoriala exclusiva

Competenta teritoriala exclusiva e reglementata prin norme de ordine publica. Nu mai avem mai multe instante competente. Se
renunta la regula de la art. 107. Daca intram pe ipoteza prevazuta de cod, avem o singura instanta competenta. Mai mult, partile nu pot
deroga prin conventie.

Avem urmatoarele cazuri:

1). Art. 117 NCPC - cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanta in a carei circumscriptie este
situat imobilul (potrivit legii 303/2004, instantele de judecata au arondate un anumit teritoriu national; un tribunal deserveste un judet, o
judecatorie deserveste un numar de localitati etc.). Daca imobilul e situat pe raza mai multor judecatorii, ipoteza este rezolvata de alin.
(2) care spune ca cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei paratului daca acesta se afla intr-una dintre aceste
circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare dintre instantele in circumscriptia carora se afla imobilul. Acest caz se aplica si in cazul
actiunilor posesorii, actiuni in granituire, imparteala judiciara a unui imobil cand diviziunea nu rezulta din succesiune (pentru ca in cazul
succesiunii, iesirea din diviziune merge pe un alt caz de competenta teritoriala exclusiva).
Art. 117 alin. (3) spune ca se aplica si in cazul partajului judiciar a unui imobil. Textul nu spune unde se introduce cererea daca
partajul vizeaza mai multe imobile aflate in circumscriptii diferite. Este posibila, de asemenea, introducerea unei actiuni in revendicare
cu imobile diferite aflate in circumscriptii diferite. Se aplica prin analogie art. 117. alin. (2), adica se poate face la oricare dintre instantele
competente.

2). Art. 118 NCPC - este un text in materie de mostenire. Acest text este aplicabil cat timp nu s-a dezbatut succesiunea. Dupa ce
s-a dezbatut succesiunea si s-a facut partajul succesoral, nu se mai aplica 118. Instanta competenta exclusiv este, in materie de mostenire,
pana la iesirea din diviziunea, instanta domiciliului defunctului in cazurile prevazute in articol.

3). Art. 119 NCPC - cereri privitoare la societati. Pana la sfarsitul lichidarii sau radierea societatii, cererile sunt de competenta
exclusiva a instantei in circumscriptia careia societatea isi are sediul principal.

4). Art. 120 NCPC - sunt de competenta exclusiva a tribunalului in a carei circumscriptie isi are sediul debitorul. Acest text este
un text general pentru ca in materie de insolventa avem o reglementare speciala care confera o competenta speciala care, in mod fericit,
corespunde cu aceasta de la art. 120. Acest text s-ar aplica daca ar pica textul din reglementarea speciala.

5). Art. 121 NCPC - cererile impotriva unui consumator. Cererile formulate de un profesionist impotriva unui consumator pot
fi introduse numai la instanta domiciliului consumatorului. Ratiunea este aceea de a il proteja pe consumator. Nu se poate face nici
conventie cu privire la alegerea instantei competente.

6). Art. 914 NCPC - cererile de divort sunt de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla ultima locuinta comuna a
sotilor. Daca sotii nu au avot locuinta comuna sau daca niciunul dintre ei nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei unde isi aveau
locuinta comuna, competenta este aceea unde isi are locuinta paratul. Daca nu are locuinta in tara, se ia locuinta reclamantului. Daca
niciunul nu au locuinta in tara, se ia competenta judecatoriei sector 5 Bucuresti.

Page 39 of 60
Reguli speciale privind competenta

Avem si reguli speciale privind competenta, reguli care deroga de la cele de mai sus.
Cererile se clasifica in cereri principale, incidentale, accesorii etc. Art. 123 spune ca cererile accesorii, aditionale si incidentale
se judeca de instanta care judeca cererea principala. Nu conteaza ca acea cerere ar fi de competenta altei instante. Se face o prorogare de
competenta. In privinta art. 124 (aparari si incidente procedurale), apararile si incidentele aparute in cursul unui proces aflat pe rolul
unui proces urmeaza a fi solutionate de instanta care judeca cererea principala, in afara cererilor prejudiciale (de exemplu, cele care se
judeca la CCR).
O alta regula speciala in materie de competenta este conventia cu privire la alegerea competentei. Acolo unde competenta e
reglementata prin norme de ordine privata, legiuitorul a permis ca partile sa incheie si o conventie cu privire la instanta competenta. Art.
126 spune ca partile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri pentru care pot dispune sa fie judecate de alte instante, in afara de
cazul in care aceasta competenta este exclusiva. Nu se poate face conventie de instanta competenta cand exista o competenta materiala
sau o competenta exclusiva. Se pot face conventii in materia cazurilor de competenta materiala de ordine privata.
Avem si derogari: art. 115 alin. (2) privitor la societatile de asigurari. De asemenea, in litigiile din materia protectiei
consumatorilor, partile pot alege in conditiile alin (1) al art. 126 numai dupa nasterea dreptului la despagubiri. Orice conventie contrara
e nescrisa.

Ultima situatie speciala este acea competenta facultativa reglementata de art. 127, competenta facultativa care are caracter de
noutate in NCPC si este justificata de ideea superioara a impartialitatii judecatorului. Judecatorul este si el o persoana. Poate da si poate
fi dat in judecata. Este competenta instanta unde functioneaza magistratul? S-a gandit o solutie. Art. 127 trateaza 2 ipoteze diferite: cand
e reclamant si cand e parat.
Cand este reclamant, judecatorul va sesiza una dintre instantele competente de acelasi grad aflate in circumscriptia curtii de apel
invecinate. Este un caz de competenta facultativa, dar si exclusiva si de ordine publica.
Cand este parat, reclamantul poate sesiza una dintre instantele judcatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia curtii de apel
invecinate. Astfel, aici el poate sa aleaga daca sa faca cererea la instanta unde lucreaza judecatorul sau sa aleaga una dintre acele instante
din circumscriptia curtii de apel vecine.
Acestea se aplica si pentru procurorii judiciari, grefieri si asistentii judiciari.

Incidente cu privire la competenta instantei

Exceptia de necompetenta

Competenta este importanta pentru ca un complet necompetent nu poate face acte de procedura. Nulitatea nu este
conditionata de o vatamare. Orice act facut cu incalcarea competentei este nul. Legiuitorul a trebuit sa prevada mijloace procesuale prin
care daca se constata ca ar fi probleme de competenta, sa se realizeze schimbarea instantei. Daca procesul este in curs, mijlocul
procesual este exceptia de necompetenta. Daca s-a pronuntat o hotarare, mijlocul procesual este apelul, recursul intr-o anumita situatie
si, mai restrictiv, contestatia in anulare.
Pentru judecata in prima instanta vorbim de exceptia de necompetenta.
Art. 131 din NCPC instituie pentru judecator obligatia ca la primul termen de judecata in care partile sunt legal citate sa isi
verifice propria competenta generala, materiala si teritoriala si sa dea o incheiere interlocutorie (adica asupra careia nu poate reveni) in
acest sens. Aceasta obligatie nu inseamna ca partile nu pot invoca exceptia de necompetenta, situatie in care solutia urmeaza a fi data de
judecator chiar in aceasta prima incheiere. Asadar, daca avem exceptii invocate, judecatorul trebuie sa le solutioneze si sa emita
incheierea interlocutorie.
In ceea ce priveste competenta completului (competenta functionala) aceasta nu intra pe exceptie. Dupa modificarea NCPC,
judecatorul va verifica daca in urma repartizarii aleatorii acea cauza e de competenta completului si sectiei respective. Daca constata ca n-
ar fi de competenta completului sau sectiei, se pronunta prin incheiere trimiterea dosarului la completul care trebuie.
Invocarea exceptiei de necompetenta difera in functie de caracterul normelor care reglementeaza competenta. Avem 3
categorii: competenta generala, competenta materiala si competenta teritoriala care se subclasifica in competenta teritoriala exclusiva si in
competenta teritoriala alternativa.
Art. 129 defineste in felul urmator. Necompetenta este de ordine publica in urmatoarele 3 situatii: necompetenta generala
(litigiul ar fi de competenta altui organ fara activitate jurisdictionala sau instanta straina), necompetenta materiala (de ordine publica) si

Page 40 of 60
necompetenta teritoriala exclusiva (de ordine publica).
Necompetenta generala poate fi invocata de parti ori de judecator in orice stare a pricinii. Este o veritabila exceptie de ordine
publica. Poate fi invocata si de procuror daca participa. Pentru a fi invocate in recurs sau in contestatie in anulare mai trebuie indeplinita
o conditie pe care o vom aminti mai tarziu.
Necompetenta materiala si teritoriala exclusiva: trebuie invocata de parti ori de judecator la primul termen de judecata la care
partile sunt legal citate in fata primei instante. Daca nu se invoca, instanta va ramane competenta.
Necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre parat prin intampinare sau pana la primul termen de judecata
daca intampinarea nu este obligatorie, sub sanctiunea decaderii. In consecinta, judecatorul e obligat sa isi verifice competenta generala,
materiala si teritoriala, fara sa faca distinctie. Necompetenta demateriala teritoriala de ordine privata poate fi invocata doar de parat, nu si
de instanta din oficiu. Poate pune in discutie in baza rolului activ? Nu, pentru ca asta ar fi practic o invocare.
In privinta solutionarii exceptiei, in momentul in care s-a pus in discutie necompetenta in termen, instanta e obligata sa
solutioneze aceasta exceptie. Daca se constata ca nu e competenta, trebuie sa stabileasca si instanta competenta sau alt organ
jurisdictional competent. In consecinta, solutiile difera.
Daca exceptia este respinsa ca neintemeiata, instanta va pronunta o incheiere interlocutorie care poate fi atacata o data cu
hotararea pe fond.
Daca instanta se declara necompetenta, trebuie sa dea o hotarare de declinare a competentei catre o instanta competenta sau alt
organ cu activitate jurisdictionala competent. Ea nu da doar o incheiere pentru ca judecata se termina la acea instanta. Hotararea de
declinare de competenta nu este supusa cailor de atac. Daca instanta se considera a nu fi competenta din punct de vedere al competentei
generale, se pronunta o hotarare care nu este de declinare, ci ori respinge actiunea ca inadmisibila sau spune ca este de competenta unei
instante straine (si aici tot respinge, nu declina catre instanta straina). In aceasta situatie, ar fi fost inechitabil sa spunem ca aceasta
hotarare n-ar fi supusa unei cai de atac. Atunci, legiuitorul a spus ca aceasta hotarare este supusa recursului la instanta ierarhic
superioara.
In privinta efectelor hotararii de declinare, aceasta dezinvesteste instanta (instanta scapa de dosarul respectiv), inesteste instanta
pe care prima instanta o declara competenta si la care trimite dosarul. Hotararea are autoritate de lucru judecat fata de instanta care a
pronuntat-o. Instanta decclarata competenta poate si ea sa isi decline competenta sau nu. Nu este tinuta de prima hotarare de declinare.
Actele de procedura facute de o instanta necompetenta sunt lovite de nulitate. In etapa regularizarii, actele facute in acea etapa de
judecator nu sunt lovite de nulitate. Aceasta este o derogare. Actele facute dupa etapa regularizarii sunt lovite de nulitate, cu exceptia
probelor care vor fi refacute doar cu motive temeinice.

Conflictele de competenta

Atat exceptia de necompetenta cat si conflictele de necompetenta sunt aplicabile si intre sectiile specializate ale instantelor

a). Conflicte negative


Apare atunci cand 2 sau mai multe instante si-au declinat reciproc competenta de a judeca acelasi proces. Ajungem in ipoteza
unui blocaj unde doua instante isi spun reciproc ca nu sunt competente. Asadar, trebuie sa avem o declinare reciproca care se face
printr-o hotarare de declinare nesupusa cailor de atac. A doua instanta poate sa decline si ea pentru ca prima hotarare de declinare nu
are autoritate de lucru judecat in ceea ce o priveste pe ea.
In aceasta situatie nu se mai poate judeca cauza.
Conflictul negativ este actual in momentul in care s-a pronuntat a doua hotarare de declinare.

b). Conflicte pozitive


Apare atunci cand 2 sai mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece acelasi proces. Este posibil pe
competenta alternativa. Este situatia in care reclamantul depune cererea la mai multe instante. Chiar si la competenta exclusiva avem un
pseudoconflict cand se depune cererea la aceeasi instanta de mai multe ori. Nu e bine sa avem conflicte pozitive pentru ca e posibil ca,
daca lasam cauzele pe rol, sa obtinem hotarari diferite. De aceea, aceste conflicte trebuie solutionate si trebuie stabilita o instanta care sa
solutioneze.
Conflictul pozitiv devine actual cand in a doua instanta investita se invoca exceptia de necompetenta si ea este respinsa sau cand
in a doua instanta se invoca exceptia de litispedenta, exceptie care este respinsa si atunci iar devine actual conflictul pozitiv.

Cand apare un conflict de competenta, judecata se blocheaza sau nu mai poate sa mearga inainte. Instanta inaintea careia s-a ivit
conflictul de competenta, va suspenda cauza si va inainta dosarul spre instanta competenta sa solutioneze conflictul de competenta. Pe

Page 41 of 60
perioada solutionarii conflictului nu se face niciun act de procedura.
Solutionarea conflictului se face de catre instanta superioara instantelor aflate in conflict. Conflictul de competenta se
solutioneaza de instanta imediat superioara si comuna instantelor aflate in conflict. Daca conflictul s-a ivit intre o instanta judecatoreasca
si un organ cu activitate jurisdictionala, instanta competenta sa judece conflictul este instanta judecatoreasca ierarhic superioara instantei
aflate in conflict.
In ceea ce priveste ICCJ, nu este posibil conflictul de competenta. Daca am admite ca ICCJ se afla in conflict de competenta cu
o instanta, nu ar avea cine sa solutioneze conflictul. De aceea, nu exista conflict in sensul ca hotararea de declinare a competentei sau de
stabilire a competentei pronuntata de ICCJ este obligatorie pentru instanta de trimitere.

Instanta competenta superioara si comuna judeca conflictul in camera de consiliu fara citarea partilor printr-o hotarare
definitiva, hotarare care are autoritate de lucru judecat. Instanta stabilita competenta e obligata sa ia dosarul, sa repuna cauza pe rol si sa
solutioneze cauza. Conflictul dintre sectii se solutioneaza de sectia echivalenta in fata careia a aparut conflictul de la instanta superioara.
In cazul sectiilor ICCJ, se solutioneaza de completul de 5 judecatori.

Alte icidente privind instanta care judeca o cauza

Litispendenta

Nimeni nu poate fi chemat in judecata pentru acelasi litigiu la mai multe instante. E posibil sa fie chemat la mai multe instante
cand avem mai multe instante competente si se introduc cereri la fiecare sau cand se itnroduce aceeasi cerere de mai multe ori de
persoane diferite la aceeasi instanta. De aceea aaparut exceptia litispedentei.
Exceptia litispendentei poate fi invocata de parti sau de instanta din oficiu in orice stare a procesului in fata instantelor de fond.
Desi este o exceptie de ordine publica, ea poate fi invocata doar in prima instanta si apel.
Cand instantele sunt de acelasi grad, exceptia se invoca inaintea instantei investite ulterior. Daca e admisa exceptia, al doilea
dosar se uneste cu primul. Daca instantele sunt de grad diferit, exceptia se invoca inaintea instantei de grad inferior pentru ca, daca
exceptia se admite, dosarul se trimite instantei de fond mai inalta in grad (dosarul se duce de la fond la apel, de exemplu) pentru ca
acolo cauza este mai inaintata. Nu poti sa trimiti de la apel la prima instanta ca ai face o rejudecare.
Aceasta incheiere prin care se solutioneaza exceptia de litispendenta poate fi atacata numai odata cu fondul. Art. 138 alin. (6) n-
are legatura cu litispendenta. Este un caz de suspendare obligatorie a judecatii.

Conexitatea

Sunt mai multe dosare adunate la aceeasi instanta spre a fi judecate impreuna. Ele raman de sine statatoare. Pentru asigurarea
unei bune judecati in prima instanta (chiar instante diferite, dar in prima instanta), e posibila coenxarea mai multor procese cu aceleasi
parti sau chiar si impreuna cu alte parti, dar al caror obiect au o stransa legatura.
Exceptia conexitatii poate fi invocata de parti sau din oficiu cel mai tarziu la primul termen de judecata inaintea instantei ulterior
sesizate. Dosarul va fi trimis instantei mai intai investite, in afara de cazul in carereclamantul sau paratul cer trimiterea la una dintre
celelalte instante. Daca sunt de grad diferit, se trimite la cea mai inalta in grad.
Potrivit art. 139 alin. (4), cand una dintre cereri este de competenta exclusiva a unei instante, conexarea se face la acea instanta.
Nu se incalca competenta exclusiva prin conexare.
Aceasta incheiere de conexare este preparatorie. In orice stare a judecatii, procesele conexate sunt disjunse si judecate separat
daca se lungeste prea mult judecarea procesului. Instanta nu este obligata sa conexeze.

Cursul 10 - 4.12.2014

Stramutarea

Este un mijloc procesual prin care se evita incalcarea impartialitatii unei instante. Se apropie foarte mult de recuzare. Recuzarea
vizeaza un judecator sau anumiti judecatori individual determinati, iar stramutarea presupune ca neincrederea justitiabilului vizeaza
intreaga instanta, motiv pentru care solutia ar fi aceea de inlaturare a competentei in intregime.

Page 42 of 60
Sunt doua motive pentru a putea cere stramutarea.
In primul rand, trebuie sa existe o banuiala legitima. Banuiala se considera legitima in cazurile in care exista indoiala cu privire
la impartialitatea judecatorilor din cauza circumstantelor procesului, calitatii partilor ori a unor relatii conflictuale locale. Intra in aceasta
categorie situatii precum: te judeci cu o societate comerciala care se situeaza intr-o zona monoindustriala si este acea societate care
creeaza monopolul industrial al zonei unde lucreaza jumatate din zona respectiva. Cel care se judeca cu societatea se gandeste ca si
primaria si justitia au pe cineva acolo (o ruda mai apropiata sau nu). Un alt exemplu este al proceselor cu primarul, prefectul (sediul
instantei se incalzeste cu banii de la primarie, caldura este data de primarie etc.). Pentru banuiala legitima, partea interesata o poate cere.
Cererea se poate face in orice faza a procesului. Competenta sa solutioneze este Curtea de Apel in raza teritoriala in care se afla instanta
banuita ca fiind lipsita de impartialitate. Daca acea instanta este chiar Curtea de Apel, competenta va reveni ICCJ. Din punctul lui de
vedere, solutia este criticabila. Vechiul cod prevedea ca toate stramutarile sunt la ICCJ. S-a dorit o degrevare a ICCJ. Sistemul este relativ
imperfect pentru ca daca problema este de zona, problema daca tine de oras va fi si la Tribunal si la Curtea de Apel. Acea banuiala care
vizeaza judecatoria si tribunalul de fapt vizeazao zona in care e situata si curtea de apel. Desigur ca poti sa ceri stramutarea judecarii
cererii de stramutare cand te afli intr-o asemenea situatie.
Cererea se depune la instanta care va judeca cererea de stramutare. Poate interveni si suspendarea procesului de fond pana la
solutionarea cererii de stramutare dar numai cu plata unei cautiuni. Pricina se judeca de urgenta in camera de consiliu cu citarea partilor
din proces. O alta particularitate este cea a hotararii care este nemotivata si definitiva. Nu va putea fi atacata. Poatefi atacata cu contestatie
in anulare daca, de exemplu, una dintre parti nu a fost legal citata.

Al doilea motiv este siguranta publica. Motiv de siguranta publica presupune imprajurari exceptionale care presupun ca
judecata procesului la instanta competenta ar putea conduce la tulburarea ordinii publice. Aici nu mai e vorba de o impartialitate. In
zona respectiva unde se judeca procesul exista pericolul ca acel proces sa genereze pericol public. De exemplu, scandalul legat de FNI.
Era un fond de investitii unde luai bani daca depuneai bani acolo. La un moment dat a dat faliment. Cand a dat faliment, de fapt s-a
descoperit ca FNI-ul avea incheiat cu CEC-ul un contract de garantare si toata lumea statea linistita. CEC-ul a solicitat anularea
contractului si s-a fixat termen pentru proces. Cand miile de oameni au auzit ca CEC-ul cere anularea contractului, bineinteles ca s-au
inarmat si s-au dus la tribunal unde se decidea soarta. Sigur ca in prima instanta autoritatile n-au stiut care va fi reactia. A fost o solutie
populara in cele din urma, nu se anula contractul. Atunci s-a cerut stramutarea de catre CEC pentru caile de atac la Alba-Iulia, unde
lumea era mai linistita. La siguranta publica, titular poate fi doar procurorul general de la Parchetul ICCJ. Cererea se poate face in orice
faza a procesului. Competenta apartine doar ICCJ.

Efectele admiterii cererii de stramutare


1. In caz de admitere a cererii de stramutare, CA trimite procesul spre judecata catre alta instanta de acelasi grad din
circumscriptia sa (trimite de la judecatoria Craiova la judecatoria Corabia). ICCJ va trimite cauza la o curte de apel invecinata cu curtea
de apel de la care s-a cerut stramutarea. Legiuitorul doreste in continuare reducerea deranjului partilor in ceea ce priveste deranjarea.
2. Hotararea va arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate. Procesul de fond,
daca nu e suspendat, va presupune intocmirea anumitor acte. Daca prin hotararea de stramutare nu se spune nimic, solutia este ca ele
vor fi considerate nule. Daca nu spune nimic, inseamna ca ele nu vor fi pastrate. In cazul in care instanta de la care s-a dispus
stramutarea a procedat la judecarea procesului, hotararea pronuntata este desfiintata de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.
Este posibil ca, necerandu-se suspendarea, instanta de fond sa mearga mai departe si sa pronunte o solutie. Aceasta solutie va fi
desfiintata de drept in masura admiterii cererii de stramutare.
3. Apelul sau, dupa caz, recursul impotriva hotararii date de instanta la care s-a strmutat procesul sunt de competenta
instantelor ierarhic acestea. Inainte, erau unii care spuneu ca trebuie sa revenim la competenta obisnuita pentru caile de atac. NCPC
transeaza problema si da solutia conform careia caile de atac sunt de competenta instantelor superioare instantei la care s-a stramutat. In
ceea ce priveste admiterea apelului sau recursului si trimiterea spre rejudecare, se va face la o instanta din circumscriptia celei care a
solutionat calea de atac.
4. O noua cerere de stramutare nu poate fi formulata, sub sanctiunea inadmisibilitatii, decat pentru imprejurari necunoscute la
data solutionarii cererii anterioare sau ivite dupa solutionarea acesteia.

Delegarea instantei

Apare atunci cand din cauza unor imprejurari exceptionale, instanta competenta este impiedicata un timp mai indelungat sa
functioneze, ICCJ, la cererea partii interesate, va desemna o alta instanta de acelasi grad care sa judece procesul. De exemplu, din cauza
unei calamitati, este distrus sediul instantei. Nu a fost cazul pana in prezent.

Page 43 of 60
Prorogarea de competenta

Prorogarea este situatia in care se extinde competenta unei instante, in sensul ca instanta competenta sa solutioneze cererea cu
care a fost sesizata de catre reclamant devine competenta sa rezolve si cererea care in mod normal nu intra in competenta ei. Avem 3
ipoteze: prorogare legala (vointa apartine judecatorului), prorogare judecatoreasca (vointa vine din partea instantei) sau conventionala
(partile decid sa atribuie o alta competenta decat cea obisnuita - trebuie sa fie vorba de norme dispozitive ca sa se poata).

1. Prorogarea legala
- Art. 112 NCPC (coparticiparea procesuala pasiva): Reclamantul poate sa aleaga instanta competenta fata de oricare dintre acei
parati. In acest caz, pentru ceilalti parati, instanta n-ar fi in mod normal competenta, dar competenta ei se proroga in virtutea prevederii
legale de la art. 112. Legiuitorul a preferat judecata unitara a dosarului.
- Un alt caz este cea a cererilor accesorii, incidentale si aditionale date in competenta instantei care judeca cererea principala.
Daca avem o cerere de chemare in garantie, ea o va judeca. Daca l-ar fi chemat printr-un proces separat, judecata ar fi avut loc la
domiciliul celui chemat in garantie. Daca reclamantul cere plata unei sume de 300 000 de lei, competenta apartine tribunalului. Daca
paratul se intoarce impotriva chematului in garantie pentru 200 000 doar, competenta trebuia sa fie a judecatoriei. Asadar, prorogarea
merge si pe verticala, nu doar pe orizonta.a
- Un alt caz de prorogare legala este conexitatea care presupune reunirea unor pricini aflate pe rolul unor instante diferite daca
intre acele pricini exista o stransa legatura. In acest caz, ele se vor conexa la instanta mai intai investita sau la instanta mai inalta in grad
daca ele sunt de grad diferit. Litispedenta nu e caz de prorogare de competenta pentru ca in cazul litispedentei, ambele instante sunt
competente.

2. Prorogarea judecatoreasca
- Abtinerea si recuzarea, atunci cand nu se mai poate alcatui completul de judecata
- Stramutarea proceselor
- Delegarea instantei
- Admiterea recursului si casarea cu trimitere la alta instanta egala, in grad cu prima instanta, daca partile au solicitat in mod
expres aceasta (art. 480 alin. 3 NCPC). Asadar, instanta care judeca calea de atac poate alege sa trimita cauza inapoi la instanta care a dat
solutia sau la alta instanta egala in grad. Se intampla sa se trimita la alta instanta in caz de neincredere in instanta sau cand nu mai avem
destui judecatori la acea instanta.
- Comisia rogatorie (art. 261 NCPC)

3. Prorogarea conventionala
- Partile pot conveni in scris sau, in cazul litigiilor nascute, si prin declaratie verbala in fata instantei cu procesele privitoare la
bnuri si la alte drepturi de care pot sa dispuna (nu trebuie sa fie in zona litigiilor privind starea si capacitatea persoanei) sa dispuna sa fie
judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial sa le judece, in afara de cazul cand aceasta competenta
este exclusiva (de drept comun sau alternativa).
- In litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum si in alte cazuri prevazute de lege, partile pot conveni
numai dupa nasterea dreptului la despagubire. Astfel, nu se poate conveni prin contractul dintre consumator si profesionist pentru ca
profesionistul, fiind mai puternic, ar putea sa ii impuna in contract o competenta la sediul acestuia.

Actele de procedura

Actul de procedura este o operatiune juridica sau un inscris facut pentru declansarea procesului sau in cursul procesului si este
facut de participantii la proces.
Daca in dreptul civil negocium poate supravietui nulitatii sau inexistentei unui instrumentum, in procedura civila nulitatea lui
instrumentum va atrage si nulitatea lui negotium. Cu alte cuvinte, nu vom avea o citare legala in lipsa unui proces-verbal de inmanare sau
afisare a citatiei. Daca p-v e nul pt ca lipseste semnatura agentului procedural sau un alt element obligatoriu, nu vom putea in niciun fel
sa presupunem ca acea parte a cunoscut data procesului. Operatiunile juridice in materie de procedura civila nu se dovedesc prin acte
extrinseci actului de procedura pe care le constata. Nu poti sa vii cu martori sa spui ca p-v e nul, dar ca spui ca am vazut noi cum i-a
inmanat citatia. Asadar, nulitatea inscrisurilor atrage nulitatea actului de procedura.

Page 44 of 60
Conditiile generale ale actului de procedura

1. Sa imbrace forma scrisa sau sa fie consemnat in alt act de procedura consemnat in scris.
Sunt unele acte verbale (depozitia martorului). Depozitiile se consemneaza. In cazurile anume prevazute de lege, cererile facute
in sedinta la orice instanta se pot formula si oral facandu-se mentiune in incheiere (art. 148 NCPC). De exemplu, partile pot face o
cerere de stramutare orala. Oralitatea simpla si neinsotita de neinscris nu prea exista. Chiar daca un act procesual se face in forma orala,
tot se consemneaza in incheiere de instanta.

2. Sa relateze chiar in continutul sau faptul ca la intocmirea sa au fost indeplinite conditiile prevazute de lege.
Cu alte cuvinte, daca martorul a jurat, dar nu s-a consemnat ca a jurat, el nu a jurat.
Cuprinsul actului nu poate fi completat cu probe extrinseci. Nu poti sa vii si sa sustii ca desi dintr-un anumit act nu a reiesit
ceva, ai tu probe prin care sa zici ca totusi s-a intamplat acel lucru.

3. Sa fie indeplinit in limba romana (art. 18 alin 4 NCPC)


Cererile si actele de procedura se intocmesc numai in limba romana. Partile pot vorbi in limba materna, si martorii o pot face,
dar consemnarile vor fi in limba romana si asa se vor atasa.

Dispozitii generale si comune

Cererea va cuprinde, daca este cazul, si adresa electronica sau coordonatele care au fost indicate in acest scop de parti, precum
numarul de telefon, de fax ori altele asemenea.
Numarul de exemplare in care se fac cererile este acela cat sa fie necesar si pentru comunicarea celorlalte parti. Daca mai multe
parti au un reprezentant comun sau daca partea are mai multe calitati (e si chemat in garantie si intervenient principal), atunci pentru
acelea se va depune un singur exemplar. Daca nu e indeplinita obligatia, instanta o va face singura, dar pe cheltuiala partii dand o
incheiere executorie.
Copiile se depun doar certificate in conformitate cu originalul (scrii pe ea "conform cu originalul" si semnezi). Actele depuse in
instanta nu trebuie sa fie originale decat daca instanta cere neaparat. Partea trebuie sa aiba mereu originalul la ea pentru ca instanta sa o
confrunte oricand cu actul depus, sub sanctiunea neluarii in seama.
In cazul cererii formulate prin reprezentant, avocatul si consilierul depun neaparat imputernicirea in original, reprezentantul
legal va depune o copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii sale (de exemplu, tutorele depune hotararea instantei de tutela prin
care a fost desemnat in calitate de tutore). Reprezentantii pj de drept privat vor depune, in copie, un extras din registrul public in care
este mentionata imputernicirea lor.
Cererea care poarta o denumire gresita nu va fi respinsa, ci va fi calificata de catre judecator potrivit naturii ei.

Termenele procedurale

Ele sunt stabilite de lege sau de instanta si reprezinta un interval de timp in care trebuie sau este interzis sa faci un act de
procedura.
Termenele sunt, dupa modul de stabilire, legale, judecatoresti (instanta ii spune partii sa depuna un inscris in 10 zile) si
conventionale (nu prea exista asa ceva pentru ca si in cazul in care partile vor un anumit termen, tot instanta trebuie sa il pronunte, ceea
ce il face tot un termen judecatores / in materia arbitrajului ar fi termene convenit de parti la care se supun si arbitrii). Nerespectarea
termenelor legale atrage decaderea, iar pentru cele judecatoresti si legale intervin alte sanctiuni (amenzi, neacordare etc.).
Termenele sunt, dupa caracterul sau, imperative (peremptorii), prohibitive (dilatorii). Daca termenele imperative nu sunt
respectate, intervine sanctiunea decaderii daca ele sunt si legale. In cazul termenelor prohibitive, efectuarea actului atunci desemneaza
nulitatea actului.
Termenele sunt, dupa sanctiunea ce intervine in caz de nerespectare, absolute si relative.
Termenele sunt, dupa durata lor, termene pe ore, zile, saptamani, luni si ani.

Page 45 of 60
Calculul termenelor (art. 181 NCPC)

In general, termenele din procedura sunt pe zile.


Cand termenul se socoteste pe zile, nu intra in calcul ziua de la care incepe sa curga termenul si ziua cand acesta se implineste.
Cu alte cuvinte, avem sistemul zilelor libere. La un termen de 5 zile, vei avea, de fapt, 7. Greseala apare la ultima zi. Multi nu inteleg ca
ultima zi de depunere este ziua urmatoare ultimei zile a termenului.
In interiorul termenului, pot intra si zile libere. In astea 5, 15 sau 30 de zile, nu conteaza daca avem week-enduri, Sf. Andrei,
Pastele etc. O singura prevedere avem aici. Daca ziua de depunere a actului are loc intr-o zi de sarbatoare sau o zi nelucratoare,
termenul se prelungeste pana la ziua lucratoare ce urmeaza. Daca mi se comunica astazi actul si am termen de o zi sa fac apel, sa zicem.
Astazi nu o pun la socoteala, vineri o pun la socoteala, asa ca eu pot depune actul luni.
Mai exista o prevedere care genereaza probleme. Termenul se implineste la ora 24:00 a ultimei zile in care se poate indeplini
actul. Astfel, in cazul meu, pot sa fac actul de procedura pana la ora 24:00 a zilei de luni. Exista si un alineat 2. Cu toate acestea, daca e
vorba de un act ce trebuie depus la instanta sau intr-un alt loc, termenul se va implini la ora la care activitatea inceteaza in acel loc in mod
legal. Chiar daca ai voie pana la ora 24:00, nu poti sa pretinzi registraturii instantei sa stea acolo pana la ora 24:00. In mintea incetosata a
unor instante, au inteles ca daca depui prin posta sau forma electronica dupa inchiderea programului instantei dar pana la ora 24:00,
actul nu mai e in termen. S-a inchis instanta la ora 2, dar eu am posta pana la ora 8. Ma duc si depun la ora 8. Nu conteaza data la care
ajunge scrisoarea la instanta. Singura conditie este sa fie o scrisoare recomandata. Actul depus de partea interesata la unitatea militara sau
la locul de detentie facut in termen, este de asemenea facut in termen, chiar daca actul ajunge mai tarziu la instanta. Nu sunt
recomandate e-mailul, faxul pentru ca apar probleme de probatoriu.

Durata termenelor

1. Punctul de plecare
Termeele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel. Apelul poate fi facut in 30
de zile de la comunicare.
Putem avea si exceptii. De exemplu, in art. 999 NCPC se prevede ca daca prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanta e
supusa doar apelului in 5 zile de la comunicare sau de la pronuntare (in functie daca au fost sau nu citate partile).
Echipolenta (echivalenta) nu este o exceptie de la regula inceperii curgerii termenului de la data comunicarii. Este o exceptie
aparenta. Echipolenta e situatia in care legiuitorul asimileaza anumite evenimente sau acte de procedura comunicarii insasi. El nu deroga
de la regula ca termenul curge de la comunicare, dar spune ca un anumit act presupune comunicare, desi nu este. Asociaza comunicarii
acte sau evenimente care nu reprezinta o comunicare a actului. Sunt imprejurari care, pe baza unei prezumtii absolute, spune ca este la
fel de sigur ca ai luat cunostinta de hotararea respectiva ca si cum ti-ar fi fost comunicata. Primul caz este la art. 184 alin (2) : se considera
ca actul a fost comunicat partii si in cazul cand a primit, la cerere, sub semnatura o copie dupa hotarare si nu i se mai comunica ulterior.
O alta ipoteza este cand partea nu a primit nimic, dar se ingrijeste de situatia altuia si spune ca are o problema si ca nu i s-a comunicat
hotararea partii adverse. Intr-un tarziu se comunica partii adverse si partea care s-a ingrijit de situatia partii adverse face apel, desi a trecut
termenul. Legea echivaleaza aceasta bagare in seama cu comunicarea chiar catre tine. Daca esti atat de diligent incat te-ai apucat sa spui
instantei sa comunice hotararea altora, atunci e clar ca tu o stii deja. E necesar uneori sa ceri comunicarea catre partea adversa daca esti
partea castigatoare, dar hotararea devine definitiva doar dupa ce expira toate termenele de apel. Ori daca nu s-a comunicat, nu incepe sa
curga termenul de apel. Atunci, partea castigatoare, are interesul sa scurteze. Mai mult, daca observa ca adresa la care s-a comunicat este
gresita, poate ceara sa i se comunice la adresa corecta ca sa inceapasa curga termenul de apel si sa devina mai repede definitiva
hotararea.
Un alt caz de echipolenta se afla in materia apelului, dar sunt aplicabile si recursului. Art. 468 alin. (2) spune ca termenul de
apel de 30 de zile de la comunicare curge de la comunicarea hotararii chiar si atunci cand aceasta a fost facut odata cu incheierea de
incuviintare a executarii silite. De exemplu, o persoana nu primeste hotararea, dar acea hotarare a primit incuviintarea de executare
silita. Textul spune ca prin faptul ca ai primit incuviintarea executarii, e clar ca de aici incolo ti s-a comunicat si hotararea si de acum poti
sa faci apel. Comunicarea prin executor echivaleaza comunicarii prin instanta.
Un alt caz de echipolenta: Daca o parte face apel si recurs inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata la
data comunicarii cererii de apel. De la cererea de apel mai ai 30 de zile (sau care este termenul de apel) pentru efectuarea anumitor
rectificari. Cererea facuta asa este informa, proasta pentru ca nu ai cum sa o motivezi. Dar trebuie sa rectifici acele erori in termenul de
apel, chiar daca nu ti-a fost comunicata hotararea. Aceasta echipolenta joaca doar pt cererea de apel, nu si pt motivare. Motivarea
apelului se va face intr-un termen care va curge de la comunicarea efectiva. Ar fi absurd sa ti se ceara sa poti motiva apelul in conditiile in
care hotararea nu ti-a fost comunicata.

Page 46 of 60
Cazurile de echipolenta nu se extind pe cale de interpretare prin analogie. Sunt doar astea 3 si atat. Sunt situatii mult mai
evidente in practica ca partea a luat cunostinta de hotarare. De exemplu, putem avea o corespondenta intre parti prin care o parte arata
clar ca stie hotararea. Totusi, nu o putem considera comunicare pentru ca nu este in cele 3 cazuri. Luarea la cunostinta e o imprejurare
care se dovvedeste prin orice mijloc de proba, dar comunicarea e un act de procedura care se dovedeste doar prin p-v de comunicare
sau afisare sau una din ipotezele de echipolenta. Termenele curg de la comunicare, nu de la luarea la cunostinta. Luarea la cunostinta e
doar o consecinta a comunicarii. Vom vedea ca exista cazuri exceptionale cand termenele curg de la luarea la cunostinta, dar vom vedea
mai tarziu.

2. Punctul de implinire
Este acel moment de la care nu mai poti face acte de procedura. Actul facut dupa termen va fi un act nul deoarece nu exista
dreptul de a formula actul respectiv.
In cazul termenelor prohibitive, ajungerea la punctul de implinire consemneaza momentul de la care se poate face un act de
procedura. Daca se face anterior, este prematur si lovit de nulitate.

3. Intreruperea si suspendarea termenului


La art. 184, avem ipoteza: termenul procedural nu incepe sa curga, iar daca a inceput sa curga, se intrerupe, fata de cei fara
capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa cat timp nu s-a desemnat o persoana care sa ii asiste.
Termenul proceural se intrerupe sau un nou termen incepe sa curga in ipozele urmatoare: a intervenit moartea unei parti si se
face o noua comunicare la ultimul domiciliu pe numele mostenirii (nu are de unde sa stie instanta care sunt mostenitorii). De la acea
noua comunicare va incepe sa curga termenul. Este necesar ca moartea sa fi intervenit intre momentul inceperii termenului si momentul
implinirii lui.
Cand a intervenit moartea reprezentantului partii, se face o noua comunicare la domiciliul partii, de la care va curge un nou
termen.
Mai avem cazuri de intrerupere si suspendare in materia perimarii. Perimarea este acea situatie in care itnervine sanctiunea
incetarii procesului ca urmare a curgerii unui timp de 6 luni fara sa se fi efectuat acte de procedura in procesul respectiv. In interiorul
celor 6 luni, o persoana interesata poate face un act de procedura, ceea ce duce la intreruperea termenului. Suspendarea termenului de
perimare apare atunci cand exista o suspendare a procesului fara culpa partilor si atunci acea perioada in care procesul este suspendat
reprezinta si o suspendare a termenului de perimare.
In materia apelului si recursului sunt reluate ipotezele de intrerupere a termenului de la art. 184 si anume termenul de apel se
intrerupe prin moartea partii cui i s-a facut comunicarea. Termenul de apel se intrerupe la moartea persoanei interesata sa faca apel. Mai
este un caz in LPA a NCPC care spune ca termenul pt exercitarea cailor de atac nu curge pe durata necesara solutionarii cererii de
acordare a ajutorului judiciar.

Actele de procedura si termenele procedurale II

Sanctiunile procedurale

I. Nulitatea

Clasificari

Ele pot fi absolute/relative, exprese/virtuale (la nulitatile virtuale, este necesar ca cel care o cere sa dovedeasca faptul ca a fost
vatamat), intrinseci/extrinseci (hotararea e buna, dar are o problema exterioara atunci cand, de exemplu, s-a judecat in sedinta publica
cand trebuia in sedinta secreta - nulitatea nu e conditionata de vatamare), proprii/derivate (putem avea nulitate derivata din decadere,
totale/partiale, conditionate de o vatamare/neconditionate de o vatamare (de principiu, nulitatile sunt conditionate de vatamare; cele
neconditionate sunt acelea prevazute in mod expres si limitativ).

Nulitatile conditionate de vatamare

Actul trebuie sa fie facut cu neobservarea unei cerinte legale.


Nerespectarea cerintei legale trebuie sa fi produs partii o vatamare pecuniara sau morala. In cazul nulitatilor exprese, vatamarea

Page 47 of 60
se prezuma pana la dovada contrara.
Vatamarea nu trebuie sa poata fi inlaturata decat prin anularea actului de procedura. De exemplu, daca citatia este nula, dar
partea tot vine la proces, nulitatea e acoperita. In art. 157 din NCPC ni se indica elementele ce trebuie sa fie cuprinse intr-o citatie. La
alin. (3) spune ca cerintele de la alin. (1) lit. ... sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Celelalte atrag tot nultatea, dar nu e o nulitate
expresa si trebuie sa dovedesti vatamarea.

Nulitatile neconditionate de vatamare

Neindeplinirea conditiilor legale privind capacitatea procesuala, reprezentarea procesuala, competenta instantei, compunerea
sau constituirea completului de judecata, publicitatea sedintei de judecata (lipsa conitionarii de vatamare se refera numai la incalcarea
publicitatii, adica atunci cand legea prevede judecata in sedinta publica si se judeca in camera de consiliu; daca legea prevede ca trebuie
in camera de consiliu si ea se face public, trebuie sa dovedesti vatamarea), alte cerinte legale extrniseci actului, daca legea nu prevede
altfel.

Cursul 11 - 11.12.2014

Regimul de invocare si solutionare

a). Nulitatea absoluta


Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricare dintre parti, procuror sau de catre instanta din oficiu in orice faza a procesului,
daca legea nu prevede alfel. Uneori prevede altfel. De exemplu, exceptia de necompetenta materiala poate fi invocata doar pana la
primul termen.

b). Nulitatea relativa


Nulitatea relativa poate fi invocata de partea vatamata (partea adversa celei care a provocat nulitatea atunci cand e vorba de o
nulitate care nu este conditionata de vatamare), cu conditia ca nulitatea sa nu fi fost provocata de propria fapta.
Pentru neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii, poate fi invocata prin intampinare, iar daca intampinarea nu este
obligatorie, la primul termen de judecata.
Pentru neregularitatile savarsite in cursul judecatii, poate fi invocata la termenul la care s-a savarsit neregularitatea sau, daca
partea nu este prezenta, la termenul de judecata imediat urmator si inainte de a pune concluzii pe fond. De exemplu, daca o parte nu
este legal citata la un termen si nici nu vine la termenul respectiv, trebuie sa invoce aceasta neregularitate la primul termen la care este
legal citata. Daca apar neregularitati in ultimul moment (de exemplu in redactarea hotararii), acestea pot fi invocate prin apel.

Nulitatile se invoca pe cale de exceptie daca intervin in timpul unui proces. Sunt, totusi, si situatii in care exceptia poate fi
invocata ca motiv in caile de atac. De exemplu, daca o exceptie de necompetenta este respinsa de instanta, partea o poate folosi ca temei
de apel pentru ca exceptia i-a fost respinsa in mod gresit.
In ceea ce priveste solutiile, in principiu avem o incheiere interlocutorie (daca ramane in continuare investita) sau o hotarare de
dezinvestire (daca se dezinvesteset). Admiterea exceptiei poate fi atacata odata cu fondul. Exceptiile se resping prin incheieri
interlocutorii si pot fi atacate odata cu fondul. In caile de atac, exceptiile se admit sau se resping printr-o hotarare.

Efectele nulitatii

Nulitatea lipseste actul de procedura de efectele pe care legea le prevede in ceea ce priveste functia sa procedurala. In
procedura civila, nulitatea afecteaza atat operatiunea cat si actul constatator.
Nulitatea opereaza retroactiv, iar nulitatea actului atrage si nulitatea actelor subsecvente daca nu au o existenta de sine statatoare,
dar poate uneori atrage si actele precedente. Daca exista o intrepatrundere ce nu poate fi invocata, pot fi anulate si unele acte anterioare.
De exemplu, in cazul necompetentei, chiar si ce s-a facut anterior constatarii este nul si se va relua procesul de la 0. De asemene, in
timpul deliberarii, sa zicem ca avem un complet de divergenta, daca al 3lea judecatot nu este adus conform regulamentului de organizare
a instantelor, se vor desfiinta hotararea si dezbaterea, ceea ce conduce la reluarea dezbaterilor, pentru ca noii judecatori trebuie sa
audieze partile inainte sa emita o alta hotarare.
Nulitatea nu opereaza de drept. Trebuie sa fie constatata de instanta. Avem situatii revoltatoare in care nulitati de ordine
publica raman nesanctionate daca se epuizeaza caile de atac sau daca partile nu le exercita.

Page 48 of 60
Hotararile judecatoresti sunt acte a caror nulitate nu poate fi invocata pe cale incidentala. Nulitatea lor se invoca doar prin caile
de atac prevazute de lege. Nu poti sa invoci exceptia nulitatii ei cand ti se opune, oricat de nula ar fi ea.
Daca actul cuprinde manifestari de vointa, declaratii sau constatari de fapt, ele raman valabile chiar daca actul este nul din punct
de vedere al functiei procesuale. O hotarare data de o instanta necompetenta sau de un complet gresit compus este nula, fara indoiala.
Daca persoana a declarat ceva in fata instantei si instanta a retinut in incheiere acea declaratie, aceasta ramane valabila (de exemplu, o
incheiere civila nula poate fi folosita ca alibi intr-un proces penal in care sa spui ca nu aveai cum sa savarsesti o infractiune la Iasi in
acelasi moment cand in incheiere s-a consemnat ca erai in Bucuresti in acelasi moment).

II. Decaderea

Notiune

Decaderea consta in pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a indeplini orice alt act de procedura, daca nu a fost
respectat termenul imperativ prevazut de lege.

Conditii

a). Existenta unui termen imperativ legal absolut (sa nu fie termen de recomandare cum este termenul de 30 de zile pentru
redactarea hotararii judecatoresti), inauntrul caruia trebuie exercitat dreptul procedural.
Sunt asimilate cazurile cand legea a stabilit un termen fix, cand legea prevede ca un act trebuie facut intr-un anumit moment
procesual sau cand legea stabileste o anumita ordine de efectuare a actelor de procedura. Sunt situatii in care se spune ca poate fi
invocata o anumita exceptie de indata ce ai aflat-o dar nu inainte de intrarea in dezbatere a fondului.

b). Partea sa nu fi exercitat dreptul procedural inauntrul acestui termen


Decaderea nu intervine in cazul drepturilor procedurale ale instantei.

c). Sa nu existe o derogare expresa de la sanctiunea decaderii. Decaderea nu intervine daca:


- exista o dispozitie expresa a legii in acest sens. (art. 262) (art. 311 alin. 4)
- in cazul partilor legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate, una dintre parti a facut actul in termen.
- partea interesata renunta la acest drept (renuntarea trebuie sa fie expresa)
- legea stabileste in mod expres o alta sanctiune (art. 200)
- partea interesata dovedeste ca a fost impiedicata de motive temeinice justificate.

Regimul de invocare a deccaderii

Avem aceeasi distinctie intre ordinea publica si privata. Pentru cele de ordine publica, poate fi invocata de parti, procuror sau
instanta din oficiu. Pentru cele de ordine privata, poate fi invocata doar de partea vatamata.
In ceea ce priveste termenele, ori in orice faza a procesului (pentru cele de ordine publica), ori la primul termen care are loc
dupa cunoasterea motivului decaderii (pentru cele de ordine privata).
Se poate invoca prin exceptie, daca procesul este in curs sau poate fi un motiv de atac, daca s-a pronuntat o hotarare.

Efectele decaderii

a). Pierderea dreptului procesual ce nu a fost exercitat in termen; actul de procedura facut peste termen este lovit de nulitate.
Sanctiunea este decaderea, dar nulitatea decurge din faptul ca nu aveai voie sa mai faci actul respectiv.

b). Dreptul subiectiv civil nu este atins, insa, indirect, decaderea poate duce la pierderea unei componente a acestuia. Daca e un
termen pentru exercitarea apelului si acesta a fost pierdut, prin pierderea dreptului de a recurge la apel, nu pierzi dreptul subiectiv, dar
se va definitiva hotararea initiala si va dobandi autoritate de lucru judecat.

c). Daca actul cuprinde manifestari de vointa, declaratii sau constatari de fapt, ele pot fi folosite pentru ca decaderea are in

Page 49 of 60
vedere doar functia procesuala a actului, pe cand aici vorbim de aspecte extraprocesuale.

d). Decaderea isi produce efectele doar daca a fost constatata de instanta.

Repunerea in ternem (art. 186)

Este acea sanctiune ce intervine cand partea nu a facut actul de procedura din motive temeinic justificate. Daca exista aceste
motive, partea trebuie sa faca o cerere de repunere in termen. Partea trebuie sa arate motivele in acea cerere si in acelasi timp sa faca si
actul de procedura in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii. Cand ai facut cererea de repunere in termen, trebuie sa faci
impreuna cu ea si actul pe care nu l-ai facut. Pentru cererea de repunere in termen, instanta competenta este aceea care s-ar fi pronuntat
pentru actul procedural pentru care intervenise decaderea.

Comparatie intre decadere si nulitate

Asemanari
Atat actul nul cat si cel tardiv sunt lipsite de efecte dpdv al functiei lor procedurale, dar pot produce alte efecte.
Ambele institutii sunt de drept strict, deci nu pot fi extinse prin analogie.
Nimeni nu se poate prevala de o nulitate/decadere pricinuita de propriul fapt (pentru cele de drept privat).
Au un regim juridic similar, dupa cum norma incalcata este imperativa sau dispozitia.

Deosebiri
Nulitatea opereaza in cazul nerespectarii formelor legale si a termenelor prohibitive, iar decaderea opereaza in cazul
nerespectarii termenelor legale imperative.
Nulitatea este conditionata de vatamare si presupune imposibilitatea inlaturarii vatamarii altfel decat prin anularea actului, iar
decaderea nu este niciodata conditionata de vatamare.
Actul nul va putea fi refacut in conditiile legii, iar la decadere, actul nu mai poate fi refacut, stingandu-se insusi dreptul
procesual.

III. Amenzile judiciare (le citim din carte)

Judecata in prima instanta - Etapa scrisa

Procedurile prealabile sesizarii instantei (Art. 193 NCPC)

Existenta unei proceduri prealabile nu reprezinta o incalcare a accesului liber la justitie, cu doua mari limite: aceste proceduri sa
nu antreneze o durata care sa faca ca procesul sa nu se mai incadreze intr-un termen rezonabil si aceste proceduri sa fie justificate si
proportionale.
Sunt doua categorii de proceduri: jurisdictionale (care sunt facultative si gratuite) si nonjurisdictionale (care pot fi si obligatorii,
dar durata si costurile trebuie sa nu constituie o incalcare a justitiei).
Un exemplu este procedura plangerii prealabile din materia contenciosului administrativ. Trebuie sa existe o cerere de
revocare adresata autoritatilor prin care sa se ceara revocarea actului administrativ vatamator.
De principiu, neindeplinirea unei proceduri prealabile poate fi invocata doar de parat, prin intampinare, sub sanctiunea
decaderii. Exceptie o face doar situatia de la alin. (3), in cererile privind dezbaterea procedurii succesorale, unde instanta ar putea invoca
chiar si din oficiu nedepunerea incheierii depuse de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale prevazute de NCC.

Page 50 of 60
Cererea de chemare in judecata

Notiune

Este actul prin care se sesizeaza instanta si se pune in miscare actiunea civila.

Cuprinsul cererii de chemare in judecata (art. 194)

Cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda:


- numele, prenumele sau denumirea oricareia dintre parti. De asemenea, trebuie sa cuprinda CNP-ul, CUI-ul sau codul de
identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar ale
reclamantului, precum si ale paratului, daca sunt cunoscute de reclamant. Nu se verifica daca reclamantul chiar le cunoaste sau nu. Este
suficient sa declare ca nu stie. Nu trebuie sa dovedeasca. Tot aici se pot trece si adresele electronice ori coordonatele fax sau telefon.
Daca reclamantul locuieste in strainatate este obligat sa isi aleaga domiciliul in tara pentru comunicarea actelor de procedura.
- numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele, prenumele
acestuia si sediul profesional. Avocatul trebuie sa indice faxul, mailul, adresa si sediul sau profesional. Daca nu se indica cine este
reprezentant si nu se depune dovada calitatii de reprezentant, va putea fi anulata cererea. Daca este facuta de cineva care este mandatar
si nu e parte, poate fi respinsa pentru lipsa calitatii procesuale.
- obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand acesta este evaluabil in bani, precum si modul de
calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea inscrisurilor corespunzatoare. Dupa valoare se stabileste competenta
(uneori) si valoarea taxei de timbru.
- aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea.
- aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere. Daca se cer inscrisuri, ele trebuie si atasate intr-un numar
corespunzator si trebuie sa fie comformate cu originalul (sa scrie pe ele ca sunt comforme cu originalul). Daca se cere interogatoriul,
trebuie sa fie trecute si intrebarile ce vor fi puse. Daca vrea martori, trebuie indicate numele si adresele lor pt a putea fi citati si pt ca
partea adversa sa se opuna audierii martorilor.
- semnatura.
Trebuie sa se ataseze la cerere si taxa judiciara de timbru.
Cererea de chemare in judecata se va depune in atatea exemplare impreuna cu toate actele insotitoare cate parti sunt + 1 pentru
instanta.
Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele sau denumirile partilor, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia
ori semnatura partii sau reprezentantului este nula. Avem de a face cu o nulitate expresa. Si celelalte sunt prevazute sub sanctiunea
nulitatii, dar trebuie dovedita vatamarea, este o nulitate virtuala. In ce priveste semnatura, exista o prevedere expresa care spune ca lipsa
semnaturii se invoca in tot cursul procesului in fata primei instante, dar nulitatea nu intervine imediat, ci se va acorda un termen in care
reclamantul sa semneze. Daca dupa trecerea acestui termen, reclamantul nu isi semneaza cererea, atunci va interveni nulitatea.

Timbrarea cererii de chemare in judecata

Cererea de chemare in judecata se poate depune la registratura personal, prin reprezentant, prin posta, fax, mail etc. Data
inceperii procesului este data inregistrarii cererii la instanta. Dupa data inceperii procesului se stabileste legea aplicabila. Daca apar legi
noi de procedura, ele se aplica doar proceselor incepute sub imperiul lor. Data inceperii procesului este tot data inregistrarii la instanta,
nu dupa data la care a fost depusa cererea la posta.

Efectele cererii de chemare in judecata

- Investeste isntanta care nu se poate investi singura


- Determina cadrul procesual in care se va desfasura judecata din pdv al partilor si al obiectului cererii
- In cazul competentei teritoriale alternative exprima optiunea reclamantului pentru una dintre instantele deopotriva
competente
- In anumite cazuri, cererea strict personala introdusa de titularul dreptului la actiune poate fi transmisa mostenitorilor acestuia,
in caz de deces al titularului actiunii.
- Opereaza punerea in intarziere a debitorului, daca nu a fost pus in intarziere in alt mod.

Page 51 of 60
- In cazu lcererilor reale imobiliare si al celor mixte inceteaza buna credinta a paratului.
- Dreptul ce se urmareste a fi valorificat devine litigios
- Este intrerupta prescriptia extinctiva a dreptului la actiune.

Verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata (art. 200 din NCPC)

Daca cererea nu indeplineste conditiile de forma de la art. 194, reclamantului i se comunica in scris lipsurile si i se pun la
dispozitie 10 zile sa faca completarile sau adaugirile necesare. Daca nu le face in cele 10 zile, cererea se anuleaza in camera de consiliu
fara citarea partilor. Impotriva incheierii de anulare exista o singura cale de atac si anume cererea de reexaminare care se solicita in
termen de 15 zile si care se solutioneaza prin incheiere definitiva data in camera de consiliu cu citarea reclamantului de catre alt complet
al instantei respective. Se va putea admite cererea de reexaminare doar in doua cazuri: daca masura anularii a fost dispusa eronat sau
daca neregularitatile au fost indreptate in termen de 10 zile, nu ulterior. Nu poti sa le faci dupa cele 10 zile si sa zici la cererea de
reexaminare ca au fost facute pana la urma. Daca se admite cererea de reexaminare, cauza se va trimite la completul legal investit prima
oara (care nu o sa fie prea fericit avand in vedere ca i-ai rasturnat incheierea de anulare).
Pe langa conditiile de la art. 194-197 care se verifica in procedura de regularizare, legea 198/2014 a mai prevazut ca instanta
trebuie tot atunci sa isi verifice si legala repartizare pe sectii sau complete specializate. Daca a fost repartizat dosarul unde nu trebuie, se
va putea redirectiona dosarul printr-o incheiere la sectia sau completul corespunzator. Nu se vor antama aspecte legate de competenta
materiala, teritoriala sau generala.
Anularea cererii in faza de regularizare vizeaza toate elementele cererii de chemare in judecata precum si netimbrarea si nu se
reduce numai la cele esentiale (lipsa numelui partilor, obiectul, motivarea in fapt si semnatura). Distinctia intre nulitati virtuale si nulitati
exprese o facem in faza de cercetare si de judecata. In faza de regularizare, toate nulitatile sunt exprese. Art. 200 ne spune clar ca toate
elementele de la 194-197 sunt motive de nulitate fara distinctie. Logica este aceea ca dosarul sa ajunga la primul termen fara vicii de
forma care sa ingreuneze judecata.
Exista o exceptie de la sanctiunea nulitatii. Daca sunt mai multi reclamanti sau parati, judecatorul, tinand cont de numarul mare
al acestora, pentru desfasurarea normala a judecatii, poate solicita acestora sa isi desemneze un mandatar comun. Sigur ca ei pot sa nu isi
indeplineasca aceasta obligatie sau nu. Daca nu o fac, judecatorul va numi prin incheiere un curator special caruia i se vor comunica
actele de procedura. Cheltuielile privind curatorul vor fi puse in sarcina partilor care nu si-au desemnat mandatarul. Daca judecatorul
pune in vedere paratilor sau reclamantilor ca ar fi necesar sa isi desemneze un mandatar si ei nu o fac, nu intervine nulitatea, ci intervine
numirea unui curator de catre instanta. Astfel, lor nu li se anuleaza cererea daca nu isi indeplinesc aceasta obligatie, ci li se prevede alta
sanctiune.

Fixarea primului termen de judecata

Abia dupa aceasta faza, judecatorul va permite prin rezolutie comunicarea catre parat a cererii de chemare in judecata si i se da
un termen de 25 de zile (pe care poate sa il reduca in functie de imprejurari si la 5 zile, de exemplu) sa depuna intampinare.
Intampinarea se comunica reclamantului care in termen de 10 zile depune un raspuns la intampinare. Dupa ce vor exista toate acestea la
dosar, faza scrisa este parcursa si se va fixa termenul de judecata (adica in 3 zile de la raspunsul de la intampinare). Daca nu se depune
intampinare, la finalul celor 25 de zile, judecatorul va dispune termen.
Primul termen nu poate fi mai lung de 60 de zile (in practica poate sa fie si de un an). Termenul acesta se respecta in cea mai
mare parte din cazuri. Judecatorul roman, in criza de timp, respecta acest termen, dar el trebuie sa verifice de indata daca se indeplinesc
conditiile art. 194-197. Astfel, sta un an (de indata) si dupa aceea incep sa curga cele 25 de zile (pt intampinare), 10 zile (pentu raspuns la
intampinare), 3 zile pt fixarea termenului si abia apoi cele 60 de zile.
In vederea primului termen, se poate dispune citarea unor martori chiar daca deocamdata nu s-a admis proba cu martori. Ii
citeaza pentru situatia in care proba va fi admisa.

Modificarea cererii de chemare in judecata

Modificarea poate fi modificata de reclamant numai pana la primul termen la care acesta este legal citat. In acest caz, instanta
dispune amanaarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului, in vederea formularii intampinarii, care, sub sanctiunea
decaderii, va fi depusa cu cel putin 10 zile inaintea termenului fixat, urmand a fi cercetata de reclamant la dosarul cauzei.
Nu sunt considerate modificari care sa fie facute doar pana la primul termen fixat urmatoarele:
- greselile materiale (e scris gresit numele).

Page 52 of 60
- reclamantul mareste sau micsoreaza cuantumul obiectului cererii.
- solicitarea contravalorii obiectului cererii, pierdut sau pierit in cursul procesului.
- inlocuireaunei cereri in constatare printr-o cerere in realizarea dreptului sau invers, atunci cand cererea in constatare este
admisibila.
Aceste 4 nu sunt considerate veritabile modificari de legiuitor. Ele se pot face oricand. Restul modificarilor nu pot fi facute
decat pana la primul termen. Se pot face mai tarziu doar daca exista acordul expres al tuturor partilor din cauza.

Intampinarea

Notiune

Este un act de procedura prin care paratul se apara, in fapt si in drept, fata de pretentiile reclamantului din cererea de chemare
in judecata. Ea are caracter obligatoriu, in afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.

Continut

Intampinarea contine datele de identificare ale partilor, daca reclamantul nu le-a mentionat in ccj, exceptiile procesuale pe care
paratul le invoca fata de cererea reclamantului, raspunsul la toate pretentiile si motivele de fapt si de drept ale cererii, dovezile cu care se
apara impotriva fiecarui capat de cerere, semnatura.

Sanctiunea

Termenul este de 25 de zile de la comunicarea cererii, sanctiunea fiind decaderea din dreptul de a mai propune probe si de a
ridica exceptii de ordine privata.

Cererea reconventionala

Notiune

Spre deosebire de intampinare, cererea reconventionala presupune o atitudine agresiva. El nu se mai multumeste doar sa se
apere. El are pretentii proprii contra reclamantului. Ele trebuie sa fie strans legate de pretentiile reclamantului sau sa recurga din acelasi
raport juridic. In principiu, cererea reconventionala este facultativa.
Ea este de 3 feluri:
- cereri reconventionale prin care paratul tinde sa paralizeze cererea de chemare in judecata. Ele se deosebesc destul de putin
de intampinari pentru ca rolul lor este tot cam defensiv, numai ca aceasta defensiva rpesupune anularea unor acte de care se foloseste
reclamantul. De exemplu, reclamantul cere revendicarea in baza unui titlu, iar paratul invoca nulitatea actului respectiv prin cererea
reconventionala. Daca ar fi fost invocata pe cale de exceptie, nulitatea actului ar aparea doar in considerente si ar fi greu sa obtii radierea
titlului din cartea funciara. Daca este invocata pe cale directa prin cerere reconventionala, nultiatea va fi opozabila tertilor
- cereri reconventionale in care reclamantul tinde la o compensare. Este cazul compensarilor judiciare, pentru ca le cele legale
compensarea trebuie doar constatata fiindca deja a operat.
- cereri reconventionale in care paratul tinde la unele castiguri proprii care nu il lipsesc neaparat pe reclamant de castigarea
cererii lui.

Restul citim din carte pana la masurile asiguratorii

Cursul 12 - 18.12.2014

Uneori si reclamantul poate formula cerere reconventionala cand exista o cerere de interventie principala atunci cand aceasta se
opune si reclamantului si paratului. Daca paratul face o cerere reconventionala, reclamantul nu poate face o cerere reconventionala la
cererea reconventionala a paratului, chiar daca el devine astfel parat.

Page 53 of 60
Conditiile cererii reconventionale

Pretentiile din cererea reconventionala trebuie sa decurga din acelasi raport juridic (sau sa fie strans legate de acesta) cu cel din
cererea principala.
O caracteristica a noului cod este aceea ca prin cererea reconventionala, pretentiile se pot indrepta impotriva reclamantului, dar
si a altor persoane (nu trebuie sa fie neaparat numai impotriva reclamantului). E posibil ca pretentiile paratului sa decurga dintr-un
contract in care au fost mai multe persoane. Nu poti sa il obligi pe parat sa isi restranga pretentiile. E un mijloc prin care vor putea sa
apara si alte persoane in proces in calitate de parati din cererea reconventionala.

Continutul

Cererea reconventionala este o veritabila cerere de chemare in judecata, deci trebuie sa aiba un continut identic. Singura
deosebire este ca e o cerere incidentala. Din pdv al naturii juridice si al formei, este o veritabila cerere de chemare in judecata.

Termenul

Cererea reconventionala se face odata cu intampinarea. Daca intampinarea nu e obligatorie, ea se face pana la primul termen
de judecata la care paratul este legal citat. Intampinarea se face in termen de cel mult 25 de zile (instanta il poate reduce) de la
comunicarea ccj paratului. Daca la primul termen reclamantul modifica cererea de chemare in judecata, instanta va acorda termen
paratului sa formuleze o noua intampinare pe care va trebui sa o depuna cu 10 zile inainte de termenul acordat. In cazul in care avem de
a face cu o cerere de interventie si reclamantul este parat in acea interventie, el va putea sa faca cerere reconventionala in termenul pe
care instanta il va acorda pentru ei ca sa faca intampinare.
Sunt si situatii in NCPC in care cererea reconventionala se face in alte termene decat cel de drept comun. In materia divortului
avem art. 916 (paratul poate sa faca cerere reconventionala si in fata instantei de apel, ceea ce inseamna ca acele motive pe care le invoca
vor fi verificate doar in fata instantei de apel).
Sanctiunea neefectuarii cererii reconventionale in termen este decaderea de a formula o cerere reconventionala. Dreptul
subiectiv ramane neafectat. Poate formula pretentiile respective prin exercitarea unei actiuni separate, nu pe cale incidentala pe calea
cererii reconventionale.

Reguli de judecata

De regula, cererea reconventionala se judeca impreuna cu cererea principala. Daca pretentiile din cererea reconventionala ar
atrage o alta competenta, cererile se vor judeca la instanta competenta sa judece cererea principala. Daca cererea principala este in stare
de judecata, instanta poate dispune disjungerea si judecarea separata a cererii reconventionale. Aceasta se poate intampla in ipotezele in
care cele doua cereri presupun 2 tipuri de probatorii diferite. Chiar daca se disjunge si se judeca separat, instanta castigata prin
prorogarea de competenta nu se schimba. Odata ce a operat, prorogarea e irevocabila. Daca se disjunge, ramane tot la aceeasi instanta,
nu se duce la instanta care ar fi judecat-o daca cererea ar fi fost introdusa pe cale separata. Ba chiar acelasi complet va judeca cererea
disjunsa. Chiar si in cazul in care cererea principala e in stare de judecata, nu este obligatorie disjungerea. De asemeni, se mentioneaza
foarte clar ca disjungerea nu poate fi dispusa in cazurile anume prevazute de lege sau daca judecarea ambelor cereri se impune pentru
judecarea unitara a procesului. De exemplu, daca avem o cerere principala de iesire din indiviziune si o cerere reconventionala prin care
se cere anularea testamentului, nu poti sa disjungi cererea reconventionala pentru ca daca ar fi sa disjungi, tot ar trebui sa suspenzi
procesul privind iesirea din indiviziune. In schimb, daca A ar cere anularea actului, iar B prin cerere reconventionala ar cere executarea
prestatiei din actul respectiv, aceasta cerere poate fi disjunsa pentru ca procesul generat de cererea reconventionala necesita un
probatoriu mai amplu decat probatoriul cu inscrisuri din cererea principala.
Cererea reconventionala se poate disjunge daca ea intarzie cererea principala, dar nu si invers.

Masurile asiguratorii si provizorii

Masurile asiguratorii sunt sechestrul asigurator, sechestrul judiciar si poprirea asiguratorie, precum si sechestrul navelor.
Masurile provizorii sunt specifice materiei proprietatii intelectuale pe care le vom face acolo. Nici sechestrul navelor nu o sa il facem.

Page 54 of 60
Sechestrul asigurator

Notiune

Sechestrul asigurator consta in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale debitorului aflate in posesia lui sau a unui
tert in scopul valorificarii lor in momentul in care creditorul unei sume de bani va obtine un titlu executoriu.
Desi e o procedura speciala, logica acestuia este de a garanta succesul deplin al demersului judiciar. Trebuie sa ne punem in
situatia creditorului care nu are un titlu executoriu si care trebuie sa si-l procure printr-un proces (care poate dura 5 ani), iar in toata
aceasta perioada debitorul pretins poate oricand sa isi instraineze bunurile. Sigur ca se pot introduce actiuni revocatorii, dar asta
inseamna alte procese. Instrainarile cu titlu oneros sunt greu de desfiintat pentru ca trebuie dovedit ca tertul stia situatia. De asemenea, el
poate are doar bani si ii cheltuieste.
De aceea exista sechestrul asigurator pentru ca bunurile creditorului sa fie indisponibilizate pana cand creditorul va avea un titlu
executoriu.

Conditii de infiintare

In prima ipoteza, creanta este constata printr-un act scris care nu e titlu executoriu, este exigibila, trebuie sa existe dovada
intentarii actiunii si trebuie platita o cautiune al carei cuantum va fi stabilit de catre instanta.

A doua ipoteza este cand creanta nu este constata in scris (automat nu avem un titlu executoriu), trebuie sa fie exigibila, trebuie
sa existe dovada intentarii actiunii si trebuie platita o cautiune foarte mare in cuantum de 50% din valoarea creantei.

A treia ipoteza este aceea cand creanta este constatata in scris, nu este exigibila, nu este titlu executoriu, debitorul a micsorat
prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa
se ascunda ori sa-si risipeasca averea, avem dovada intentarii unei actiuni (si actiunea nu este prematura pentru ca motivele de mai
devreme sunt motive de decadere din termen si creditorul poate cere mai devreme creanta), iar cautiunea este obligatorie, cuantumul ei
fiind fixat de instanta.

Daca legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea cererii. In practica instantelor s-a
conturat o practica a ICCJ care spune ca judecatorul are un drept de apreciere rezonabil. Nu poti sechestra averi de 30 de milioane de
euro cu o cautiune de 3000 de lei.

Daca reclamantul pierde la sfarsitul procesului si nu ar exista cautiunea, paratul ar trebui sa se intoarca ulterior impotriva
reclamantului pentru daunele pe care le-a suferit si sa sufere eventual o insolvabilitate a reclamantului sau concursul altor creditori.
Cautiunea este o suma pe care paratul o va primi daca reclamantul va pierde procesul. Asupra ei paratul nu trebuie sa sufere
concursul altor creditori. Este o protectie a paratului, o recompensa.

Procedura de solutionare

Este competenta sa judece sechestrul instanta care este competenta sa judece in fond procesul. Solutia este valabila si cand
procesul se afla in apel/recurs.
Nu este necesara individualizarea bunurilor ce se sechestreaza, identificarea lor urmand a fi facuta cu ocazia executarii
sechestrului. Trebuie doar sa ceri sechestrarea, isntanta acorda sechestrarea, iar executorul va alege bunurile pe care sa le sechestreze si
sa se incadreze in suma pe care instanta a stabilit-o.
Judecata are loc de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Se pronunta o incheierea executorie care stabileste suma
pana la care se infiinteaza procesul. Prin acea incheiere se stabileste si cuantumul cautiunii si termenul pana cand trebuie platita.
Incheierea se comunica de indata creditorului, iar debitorului i se comunica de catre executor odata cu luarea masurii.
Incheierea se ataca doar cu apel, in termen de 5 zile de la comunicare, la instanta ierarhic superioara. Apelul se judeca de
urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor. Apelul nu este suspensiv de executare. Daca instanta de fond este Curtea
de Apel, calea de atac va fi recursul pentru ca ICCJ nu judeca apeluri.
Executarea se aduce la indeplinire de catre executorul judecatoresc potrivit regulilor aplicabile in materia executarii silite.
Cererea de sechestru se poate face fie in cadrul cererii principale, fie pe cale separata la aceeasi instanta.

Page 55 of 60
Desfiintarea de drept a sechestrului asigurator

Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta atrage desfiintarea de drept a sechestrului asigurator. Aceasta se constata
prin incheiere definitiva, data fara citarea partilor.

Ridicarea sechestrului asigurator

In principiu, ridicarea are loc cand se solutioneaza procesul de fond prin respingere, anulare, perimare, renuntare la judecata
sau la drept, adica orice solutie care nu este admiterea actiunii de fond. Totusi, exista si posiilitatea de a se ridica procesul in timpul
procesului de fond daca:
- se da de catre debitor o garantie indestulatoare. Avem situatia aceasta cand vrea sa dispuna de bunul indisponibilizat si ofera
spre sechestrare un alt bun. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor pt ca creditorul s-ar putea sa
aiba obiectii cu privire la cat de indestulatoare e noua garantie. Se pronunta o incheiere supusa apelului in 5 zile de la pronuntare.
Apelul se judeca de urgenta la instanta ierarhic superioara.

Valorificarea bunurilor sechestrate

Valorificarea se face doar dupa ce creditorul obtine titlul executoriu.

Poprirea asiguratorie

Se poate infiinta asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate
debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente in conditiile
stabilite la art. 952. La sechestru obiectul era reprezentat de bunuri mobile sau imobile. Aici avem sume de bani, titluri de valoare sau
bunuri incorporale urmaribile.

Reguli aplicabile

Solutionarea cererii, executarea masurii, desfiintarea si ridicarea popririi asiguratorii se vor efectua potrivit dispozitiilor art. 953-
958 care se aplica in mod corespunzator.
De obicei, in cererea de poprire trebuie individualizati tertii. In cererea de poprire bancara creditorul nu este dator sa
individualizeze tertii popriti cu privire la care solicita sa se infiinteze poprirea. Daca nu stii banca depui cererea dupa care trimiti adrese
la toate cele 41 de banci din Romania in baza incheierii de infiintare a popririi asiguratorii.

Sechestrul judiciar

Notiune

Sechestrul judiciar consta in indisponibilizarea bunurilor ce formeaza obiectul litigiului sau. Obiectul sechestrului este chiar
obiectul procesului. Se urmareste o executare in natura, nu prin echivalent si atunci ideea protectiei creditorului nu e aceea a
insolvabilitatii pe care ar putea-o avea debitorul, ci aceea a nu cumva debitorul sa scoata din patrimoniul sau bunul respectiv.

Conditii

Ori ded cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiei ori folosintei sau administrarii
unui bun proprietate comuna, instanta de judecata va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, puneerea sub sechestru judiciar a
bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv. Trebuie sa se constate un pericol real ca debitorul sa
instraineze sau sa distruga bunul respectiv. Prin urmare, avem conditia legata de natura procesului si conditia legata de caracterul necesar
al masurii.

Page 56 of 60
De la conditia existentei unui proces avem 3 exceptii:
- asupra unui bun pe care debitorul il ofera pentru liberarea sa.
- asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca fa vi sustras, distrus ori alterat de posesorul
lui actual
- asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori
cand are motivve temeinice de banuiala ca debitorul se va sustrage de la eventuala urmarire silita ori sa se teama de sustrageri sau
deteriorari.
Daca ne aflam in situatia uneia dintre aceste 3 exceptii, legea spune ca in termen de 20 de zile de la infiintarea masurii trebuie
sa se intenteze un proces de fond, in caz contrar desfiintandu-se de drept masura sechestrului judiciar prin incheiere definitiva data fara
citarea partilor.

Procedura de infiintare

Aici avem de a face de o judecare de urgenta cu citarea partilor. Nu se spune ca ar trebui facuta in camera de consiliu.
Cautiunea este obligatorie, dar ea va fi dispusa de catre instanta potrivit aprecierii pe care o va da ea. E mai greu sa se aprecieze aici
pentru ca nu e vorba de o suma de bani. Se va stabili prin incheiere si se va da un termen de plata si daca nu se plateste se desfiinteaza
de drept prin incheiere fara citarea partilor.
Incheierea de infiintare se supune apelului in termen de 5 zile de la pronuntare la instanta ierarhic superioara. Daca instanta
este chiar Curtea de Apel, atunci calea de atac este recursul.
Spre deosebire de sechestrul asigurator, aici vom avea un administrator sechestru desemnat de instanta sa administreze bunul
sechestrat judiciar. Acest administrator e un paznic al bunului care poate fi desemnat de comun acord de parti, iar in caz de neintelegere
(ceea ce e evident), de persoana desemnata de instanta. De obicei, instanta il desemneaza chiar pe debitor (in cazul in care pericolul nu
era acela ca va distruge bunul). Administratorul face toate actele de administrare sau conservare, va incasa orice suma, va face plati
curente. Poate sa instraineze bunul daca nu e usor de administrat, e prea costisitor de conservat, dar pentru aceasta arenevoie de
autorizarea instantei. Daca vor exista procese cu privire la bun, reprezentarea va fi facuta de administratorul sechestrului in prealabil
autorizat de instanta, iar nu debitorul.
Pentru ca judecata are loc cu citarea partilor, la sechestrul judiciar apare pericolul real ca de la citare si pana la incheiere,
debitorul sa instraineze sau sa distruga bunul. De aceea, in cazuri urgente, instanta poate denumi un administrator provizoriu chiar si
pana la solutionarea cererii de infiintare a sechestrului judiciar. Cererea pentru desemnarea unui administrator provizoriu se
solutioneaza fara citarea partilor. Administratorul provizoriu are aceleasi atributii, doar ca mandatul lui este pana la solutionarea cererii
de sechestru. Administratorul sechestrului cand sta in judecata nu are nevoie sa puna concluzii prin avocat pentru ca este un mandat
judiciar. Cei care au mandat legal sau judiciar pot pune concluzii chiar daca nu sunt asistati de avocati.
La examen putem avea si o comparatie intre sechestrul judiciar si cel asigurator. De exemplu, la sechestrul judiciar nu avem
ridicarea lui ca urmare a oferirii unei garantii indestulatoare. La sechestrul asigurator, pentru bunurile mobile se poate desemna un
administrator direct de catre executor, nu de instanta, dupa regulile de la executarea silita. La bunurile imobile, la sechestrul asigurator se
noteaza in CF.

Citarea si comunicarea actelor de procedura

Reguli speciale

Instanta nu poate dispune nimic intr-o cauza decat dupa ce partile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin
reprezentant, in afara de cazurile in care prin lege se dispune altfel.
Daca nu exista procedura de citare legal intocmita, instanta e obligata sa amane procesul daca partea care nu a fost legal citata
lipseste de la apel.
Exceptii de la necesitatea citarii partilor: conflictul de competenta, preschimbarea termenului, asigurarea probelor, contestatia
privind tergiversarea procesului, sechestrul asigurator etc.

Page 57 of 60
Termenul in cunostinta

Cazuri

Este complicat ca o parte sa fie citata la fiecare termen pentru ca, de exemplu, exista procese cu multe parti care vin la termen,
stiu cand se da urmatorul termen, si totusi instanta mai trebuie sa le citeze. Citatiile acestea costa. Pe langa aceasta, facand foarte multe
citatii este posibil sa mai si gresesti. Atunci s-a instituit termenul in cunostinta. Sunt acele situatii in care partea este considerata ca
cunoscand termenul si, prin urmare, instanta este absolvita de obligatia de a mai cita.
Persoana care se afla in una din urmatoarele situatii nu va mai fi citata in tot cursul procesului.

1. Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar si a luat termen in cunostinta
Este situatia cand reclamantul depune cererea personal sau prin mandatar si este pus sa semneze ca a luat termen in cunostinta
la data X. Acest lucru este posibil doar in acele proceduri unde nu este obligatorie procedura de regularizare. De obicei nu stii termenul
pe loc. Astfel, stii data primului termen, de exemplu, la contestatia la executare. Aceasta parte care a luat cunostinta in acest fel nu va mai
fi citata. Daca registratorul iti spune ca ai termen pe 7 ianuarie, nu te mai citeaza pentru 7 ianuarie si nu te mai citeaza tot cursul
procesului.

2. Partea care a fost prezenta la un termen, personal sau reprezentant legal sau conventional, chiar neimputernicit cu dreptul de
a cunoaste termenul.

3. Partea care personal ori prin reprezentant legal sau conventional, ori printr-un functionar sau persoana responsabila cu
primirea corespondentei, i s-a inmanat citatia pentru un termen de judecata.
Sigur ca e complicat sa stii cine este insarcinat cu primirea corespondentei intr-o persoana juridica. E complicat ca agentul
procedural sa stea sa se uite in fisa postului portarului ca sa vada daca e insarcinat sa primeasca si corespondenta. Sigur ca atata timp cat
are stampila, se prezuma ca avea si atributia de a primi corespondenta.
Daca persoana primeste citatia astfel, ea nu va mai fi citata in tot cursul procesului. Nu este aici cazul in care atunci cand
persoana nu este acasa si i se inmaneaza unui membru al familiei sau unei persoane care locuieste cu persoana care trebuie citata. La fel
si daca nu gaseste pe nimeni acasa si se depune la cutia postala.

Regula termenului in cunostinta are si cateva exceptii:


- in cazul reluarii judecatii dupa ce a fost suspendata (de exemplu moare una dintre parti si se suspenda pana se gasesc
mostenitorii).
- cand procesul se repune pe rol (de exemplu instanta ramane in pronuntare, dar observa ca au ramas lucruri nelamurite; alt
exemplu este acela cand sunt 2 judecatori care nu se inteleg si se creeaza complet de divergenta si cauza se repune pe rol).
- cand partea este chemata la interogatoriu, in afara de cazul in care a fost prezenta la incuviintarea probei cand s-a stabilit si
termenul pentru luarea acestuia. Nu este necesara citarea cand i se spune partii ca la urmatorul termen i se va lua interogatoriu.
- cand pentru motive temeinice instanta a dispus ca partea fie citata la fiecare termen (in general in procesele cu caracter
personal in care instanta vrea sa isi contureze punctul de vedere si vazand atitudinea partilor sau sa le dea sfaturi de impacare)
- cand instanta de apel sau de recurs fixeaza termen pentru rejudecarea fondului procesului dupa anularea hotararii primei
instante sau dupa casarea cu retinere.
In plus, militarii incazarmati si detinutii sunt citati la fiecare termen.

Preschimbarea termenului

Atunci cand s-a acordat un termen, de principiu el nu poate fi schimbat. Totusi, pentru motive temeinice, la cerere sau din
oficiu, completul de judecata poate modifica termenul. Cererea se judeca in camera de consiliu fara citarea partilor si partile vor fi citate
de indata pentru termenul fixat. De exemplu, este situatia cand o parte arata ca exista o urgenta maxima in judecarea procesului si atunci
se da un termen mai rapid. O alta cauza este desfiintarea unui complet si repartizarea cauzei unor alte complete.

Page 58 of 60
Citatia

Cuprinsul citatiei

Citatia va cuprinde:
- denumirea instantei, sedul ei si, cand este cazul, alt loc decat sediul instantei unde urmeaza sa se desfasoare judecarea
procesului
- data emiterii citatiei
- numarul dosarului
- anul, luna, ziua si ora infatisarii
- numele si prenumele sau denumirea, dupa caz ale/a celui citat, precum si locul unde se citeaza
- calitatea celui citat
- numele si prenumele sau denumirea, dupa caz ale/a partii potrivnice si obiectul cererii
- indicarea, daca este cazul, a taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar datorate de cel citat. Daca nu exista aceasta
mentiune, instanta nu-l va sanctiona pe cel citat pentru ca nu a platit taxa de timbru. Citatia este legal facuta, doar ca nu ii poti anula
cererea de chemare in judecata penntru ca nu a platit taxa de timbru.
- mentiunea ca, prin inmanarea citatie, sub semnatura de primire, personal ori reprezentant legal sau conventional ori prin
functionarul sau persoana insarcinata cu primirea corespondentei pentru un termen de judecata, cel citat este considerat ca are termen in
cunostinta in ceea ce priveste termenele ulterioare acestuia pentru care citatia i-a fost inmanata. Lipsa acestei mentiuni nu ar face nula
citatia, dar daca instanta nu il va cita la termenele urmatoare, procedura citarii nu va fi considerata legal indeplinita pentru ca trebuia sa il
citeze din nou.
- alte mentiuni prevazute de lege sau stabilite de instanta
- stampila instantei si semnatura grefierului
Cele scrise cu font italic sunt nulitati exprese.

Organe competente pentru comunicare si modalitatile de comunicare. Locul citarii

Counicarea se face din oficiu prin agenti procedurali ai instantei sau un alt salariat al acesteia, iar numai daca nu este posibil
acest lucru se va face prin posta cu scrisoare recomandata. Regula este ca se face prin agent procedural si exceptional prin posta. In
practica este invers. Aceasta si pentru ca fiecare instanta are cam un singur agent procedural. Se face prin el in situatia pricinilor urgente
cand se da termen de 2-3 zile. Oficiul de citare nu este platit.
Exista si posibilitatea ca citarea sa se faca de catre parti. In art. 169 se prevede ca dupa sesizarea instantei, daca partile au avocat
sau consilier juridic, cererile, intampinarile ori alte acte se pot comunica direct intre acestia. Nu este vorba despre citarea la proces, ci
despre comunicarea altor acte, actele partilor. Este posibil acest lucru doar daca ambele parti au avocat sau consilier si daca convin acest
lucru. Instanta nu poate sa ii oblige.
O alta regula spune ca la cererea partii interesate si pe cheltuiala ei, comunicarea actelor se poate face si prin executori
judecatoresti sau prin servicii de curierat rapid. Aceasta ar inseamna ca partea sa ii propuna instantei sa nu isi mai foloseasca nici omul
ei, nici posta obisnuita si va face ea oficiu de citare prin luarea citatiei de la grefier si trimiterea printr-un serviciu de curierat rapid. Mai
este o vvarianta si anume aceea ca se poate face prin telefax, posta electronica sau alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si
confirmarea primirii acestuia. Partea trebuie sa isi fi identificat aceste mijloace de comunicare moderne.

Locul citarii este prevazut la art. 155 NCPC. (le luam de acolo).
Trebuie sa insistam pe chestiunea domiciliului necunoscut. In cazul lor se procedeaza la citarea prin publicitate. Citarea prin
publicitate se poate face cand reclamantul demonstreaza ca a facut tot ce i-a stat in putinta si nu a aflat domiciliul partii adverse si nici un
alt loc unde ar putea fi citat precum o resedinta, un loc de munca. Citarea prin publicitate presupune ca citatia se afiseaza la usa instantei,
pe portalul instantei, la ultimul domiciliu cunoscut daca exista. De asemenea, daca apreciaza ca fiind necesar, instanta va dispune si
citarea printr-un ziar de larca circulatie (ziar central, nu local) sau in monitorul oficial. De regula, se dispune prin ziar. Pe langa faptul ca
sunt citati in felul acesta, instanta dispune si instituirea unei curatele speciale pentru cel citat prin publicitate, curatela facuta de un avocat
desemnat de baroul din raza instantei.
O alta problema ar fi atunci cand partea isi schimba domiciliul sau locul unde trebuie citata in cursul procesului. Cand se
intampla acest lucru, partea e obligata sa anunte instanta indicand locul unde va fi citata in continuare, precum si partea adversa prin
scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Daca nu face acest lucru, citarea ei la vechea adresa va fi considerata legala. Evident,

Page 59 of 60
mai exista si institutia alegerii de domiciliu. Partea poate sa insarcineze o persoana cu primirea actelor de procedura dupa cum poate
solcita ca actele sa ii fie comunicate la o casuta postala. Daca are avocat, poate solicita sa i se comunice actele de procedura la avocat.

Termenul pentru inmanarea citatiei

Regula este ca trebuie facut cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata. Judecatorul poate dispune scurtarea termenului,
dar nu mai putin de 24 de ore. Daca va scurta termenul, judecatorul trebuie sa mentioneze in citatie aceasta. Daca partea vede ca a
primit o citatie cu 2 zile inainte de judecata si nu scrie ca a fost scurtat, partea poate sa spuna ca a fost trimisa prea din scurt citatia si sa
nu se prezinte. Partea trebuie sa stie ca este o regula instituita de judecator si nu o greseala. In cazul citarii prin publicitate, procedura
trebuie indeplinita cu 15 zile inainte de judecarea termenului.

Invocarea si inlaturarea neregularitatilor privind citarea

Daca partea prezenta in instanta, personal sau prin reprezentant, nu a primit citatia sau a primit-o intr-un termen mai scurt
decat cel prevazut la art. 159 ori exista o alta cauza de nulitate privind citatia sau procedura de inmanare a acesteia, procesul se amana, la
cererea partii interesate.
Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luata in considerare in cazul in care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amanarea
procesului, precum si in cazul in care partea lipsa la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul imediat
urmator, daca la acest termen ea a fost prezenta sau legal citata.
In lipsa partii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acestia poate fi invocata si de celelalte parti ori din
oficiu insa numai la termenul la care ea s-a produs.

Prin urmare avem urmatoarele ipoteze:


Partile poate invoca nelegala citare la termenul urmator la care este legal citata.
Partile adverse sau instanta pot invoca nelegala citare doar la termenul la care s-a produs.
Partea nu a fost legal citata si totusi se prezinta. In acest caz, poate cere amanarea procesului. Daca nu cere amanarea, lipsa
citarii se acopera si nu va mai putea invoca ulterior.

Inmanarea citatiei si a altor acte de procedura

In principiu, inmanarea are loc la domiciliu. Regula este ca daca partea nu e la domiciliu, i se inmaneaza unei rude sau
persoane care locuieste cu ea. Daca nu gasesti pe nimeni la domiciliu, i se va lasa un aviz in care i se va spune ca isi poate lua citatia intr-
un numar de zile. Absenta unei parti de la domiciliu nu poate genera o lipsa de citare. Nu e de conceput ca o parte care nu e la
domiciliu sa nu poata fi legal citata. Ea poate sa se prezinte la instanta sa isi ridice citatia intr-un anumit termen. Nu este motiv de
neindeplinire a procedurii de citare daca partea refuza sa primeasca citatia. In acest caz, se va face un p-v in care se va mentiona ca
partea refuza sa semneze. Procedura este valabila. Restul luam din curs

Page 60 of 60