Dreptul asigurarilor

19 oct 2017

Asigurătorul şi asiguratul.
Contractul de asigurare este contractual aleatoriu, prin care una
dintre părţi se obligă să-i plătească celeilalte părţi, numită
asigurător, o suma de bani stabilită (prima de asigurare), iar
asigurătorul se obligă ca în ipoteza survenirii cazului asigurat
(producerii unui anumit risc-n.b.) să plătească indemnizaţia de
asigurare, în condiţiile stabilite în contract, celui asigurat sau
terţului beneficiar.
Prima de asigurare se plăteşte fracţionar datorită planului de
marketing.
- Legea 136 din 1995 privind asigurările şi reasigurările din
România. (asta e legea specială-n.b.)
- Codul civi – articolul 2199 arată că “prin contractul de asigurare,
contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o
primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul
producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după
caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit”.
- Legea 32 din 2000 privind activitatea şi supravegherea
intermediarilor în asigurări şi reasigurări
Asigurarea reprezintă un contract aleatoriu, sinalagmatic şi cu
titlu oneros, încheiat între asigurat şi asigurător, prin care acesta
din urmă se obligă ca în schimbul unei sume de bani, denumită
primă de asigurare, să indemnizeze asiguratul pentru beneficiul
asigurării sau pe terţul păgubit, pentru prejudiciul pe care l-ar
încerca în caz de realizare a riscului de asigurare.
Evenimentul pentru care te asiguri e riscul de asigurare.
Asiguratul-primă de asigurare
Asigurătorul- indemnizaţia de asigurare
Funcţiile contractului de asigurare
1. Funcţia de a preveni şi de a combate pagubele-care reprezintă
raţiunea finanţării prin asigurare, dar şi raţiunea practicării
francizei.
2. Funcţia de compensare financiară – indemnizaţia de asigurare.
3. Funcţia financiară – datorită faptului că primele de asigurare
sunt reinvestite de societăţile de asigurare, creând disponibilităţi,
lichidităţi pe piaţa financiară.
4. Funcţia de economisire- reprezintă funcţia specific asigurărilor
de viaţă, întrucât reprezintă un mijloc de protecţie, dar şi de
economisire la expirarea perioadei asigurate, primind atât sum
asigurată, cât şi beneficial investirii acestei sume.
5. Funcţia de dezvoltare a societăţii- prin economisire şi investiţii,
încurajarea exportului, reducerea costurilor de protecţie social a
statului.
Principiile specifice ale contractului de asigurare
Reguli de bază, fundamental (de ex, in dreptul civi-egalitatea
contractanţilor, drept administrative-subordonarea)

1. Principiul de bază este principiul universalităţii asigurării, care

ne arată că obiectul asigurărilor este nelimitat, orice bun sau orice
valoare fiind, în principiu, asigurabil.
2. Principiul mutualităţii – reprezintă ideea structural de bază a
asigurării. Toţi asiguraţii aparţinând aceeaşi clase de asigurare,
supuşi aceloraşi riscuri, contribuie la crearea fondurilor comune
acelei clase de asigurări, fonduri ce servesc creării fondurilor de
indemnizare a asiguraţilor, faţă de care riscul s-a produs.
3. Principiul echidistanţei şi al obiectivismului – unitatea
instrumentelor, a tarifelor de asigurare şi a sistemelor de calcul al
primei la nivelul fiecărui asigurător.
4. Principiul interesului asigurabil – asiguratul trebuie să aibă un
interes cu privire la bunul asigurat. (trebuie să existe un interes)
5. Pincipiul despăgubirii - rezultă din chiar conceptul de asigurare
definit anterior şi rezidă din însăşi finalitatea asigurării: de
acoperire a prejudiciului, de înlocuire a unui bun cu o valoare
patrimonială, deci de despăgubire.