Sunteți pe pagina 1din 2

Nicolae Dabija

Nicolae Dabija (n. 15 iulie 1948, Codreni, raionul Cimișlia, RSS Moldovenească) este
un scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei
Române (din 2003) și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei (2012).

Nicolae Dabija a marcat o generaţie de creaţie care a venit în momentul de luptă pentru cultură,
în momentul când poporul avea nevoie de un al treilea ochi prin care să descopere adevărul. În
vreme de cumpănă naţională, când homo sovieticus ameninţa să topească identitatea popoarelor
într-un imperiu roşu, scriitorul a reuşit să străbată graniţele imperialiste şi să se conecteze la un alt
univers, a reuşit să străbată calea pe care au dibuit-o şi pe care i-au orientat generaţiile anterioare.

Poezie  Ochiul al treilea, Chişinău, 1975; Apă neîncepută, Chişinău, 1980; Zugravul anonim,
Chişinău, 1985, Aripă sub cămaşă, Chişinău, 1989; Dreptul la eroare, Chişinău, 1993; Lacrima care
vede, Iaşi, 1994;

Poeme pentru copii  Poveşti de când Păsărel era mic, Chişinău, 1980; Alte poveşti de când
Păsărel era mic, Chişinău,1984; Bondari cu motor, Chişinău, 2004; Poveşti de când Păsărel era mic:
Bătălia de la Nuiaua unde mi-am pierdut luleaua, Chişinău, 2011, Iaşi, 2011.

Roman  Tema pentru acasă, Iaşi, 2009 (reeditat în 2010, 2011, 2012, 2013).

Nuvele  Nu vă îndrăgostiţi primăvara! (nuvele), Chişinău: Editura pentru Literatura şi Arta,


2013 (reeditată în 2014).

A debutat încă de pe băncile liceului (1965) în gazeta „ Tinerimea Moldovei", cu un ciclu de


versuri. Este absolvent al Universităţii din Chişinău, în 1972. Volumul de debut. Ochiul al treilea,
1975, primeşte „Premiul tineretului din Moldova". Din 1986 este redactor şef al revistei „Literatura şi
Arta" a Uniunii Scriitorilor din ţară vecină. În 1988 primeşte „Premiul de Stat" al R.S.S. Moldoveneşti ;
este ales preşedinte al Societăţii „Limba noastră cea română".

Poezia sa este cunoscută prin traduceri în limbi ale popoarelor din spaţiul fostei Uniuni Sovietice
şi din alte ţări. A scris câteva cărţi pentru copii, este publicist şi eseist (lucrarea Pe urmele lui Orfeu,
1983), a realizat de asemenea o Antologie a poeziei vechi moldoveneşti (1988), însumând, printre
alte texte, şi multe pagini necunoscute cercetătorilor din România.

Nicolae Dabija este considerat, pe bună dreptate, una din vocile lirice distincte ale penultimei
generaţii de poeţi care s-a afirmat plenar în poezia de limbă română de dincolo de Prut. În opera sa
se întâlnesc, ca într-o matcă, multe din temele predilecte ale acestei generaţii: rememorarea
trecutului istoric, legătura osmotică cu pamântul strămoseşc, păstrarea nealterată a graiului matern
ca principiu fundamental şi inatacabil al dăinuirii, poezia ca mod de existenţă.

Creatorul însuşi se confesează: „Poetul poate exista numai în raport cu celelalte lucruri din jurul
său, numai având tainice legături cu tot ce-l înconjoară". Criticul literar Constantin Ciopraga vede în
poet un „liric reflexiv de o ironie blând-amară, uneori bravând, alteori cultivând un savuros
narcisism", un „apoteotic, oracular şi solemn", un „încântătoriu, retractil, aproape sfios, în echilibru
unduitor", un „creator in sensul elevat al cuvântului". Predominanta este haină prozodică clasică,
îmbrăcată mai mult ca semn al unei neântrerupte continuităţi, dar aceasta încorporează evident o
sensibilitate lirică modernă.

Volume de versuri:

Ochiul al treilea (1975),


Apa neâncepută (1980),
Zugravul anonim (1985),
Aripa sub cămaşă (1989),
Aripa sub cămaşă, selecţie de Andi Andrieş, Iaşi, Editura Junimea, 1991.

Poeziile Balada, Balada cu Toma Alimoş, Căpriana şi A 1002-a noapte au fost reproduse dupa
volumul selectiv Aripa sub cămaşa, Iaşi, Editura Junimea, 1991.