Sunteți pe pagina 1din 2

Mihai Eminescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol se referă la poet. Pentru alte sensuri, vedeți Eminescu (dezambiguizare).

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu în 1869, la Praga

Date personale

Nume la naștere Mihail Eminovici

Născut 15/27 ianuarie 1850[1]


Botoșani, Moldova

Decedat 15/27 iunie 1889 (39 de ani)[1]


București, România

Înmormântat Cimitirul Bellu

Naționalitate român

Cetățenie Moldova
Principatele Unite
Regatul României

Ocupație poet, jurnalist

Limbi limba română[2]

Activitatea literară

Activ ca scriitor 1866–1888

Mișcare/curent literar Romantism

Subiecte condiția geniului, moartea, iubirea

Specie literară poezie, nuvelă


Operă de debut poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”

Influențe[ascunde]

Folclorul românesc, Mitologia egipteană, Cultura


clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Novalis, Goethe, Vede, Budism[necesită citare], Creștinism
ortodox

A influențat pe[ascunde]

Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști, la marii scriitori încadrați modernismului românesc, ca și la cei
neomoderniști sau scriitorii postmoderni, optzeciști)

Membru post-mortem al Academiei Române

Semnătură

Modifică date / text

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15/27 ianuarie 1850,[1] Botoșani, Moldova –
d. 15/27 iunie 1889,[1] București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de
cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura
română.[3] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice
occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care
Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut
și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de
voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive,
întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles
Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa
poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de
la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur
Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului
acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul
în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile
lui Hegel.

Evaluare