Despre bascalie, ironii si racorire...

M-am gandit sa scriu o postare in care sa explic mai bine de ce nu-mi place mie bascalia. Stiu,
sunt plictisitoare. Dar in afara de asta, mai sunt cateva motive.

Furtuna prezisa ieri in Bucuresti n-a fost in Bucuresti, a fost pe facebook. Au curs garla mesajele
oamenilor evident deranjati ca furtuna le-a stricat planurile si nici macar n-a fost asa cum fusese anuntata,
adica pe langa planuri stricate au mai fost si dezamagiti in asteptarile lor. Cei care au avut, bineinteles, ca
ceilalti, restul, stiau ca se exagereaza si ca cine se panicheaza e fraier, sau?

Weekendul trecut in vestul tarii au murit vreo 8 oameni si au fost raniti vreo 137, ar fi vrut si ei cred sa-i
anunte cineva ca urmeaza o vijelie care atinge 90 km/h dar la noi sunt slabe sansele sa fii pregatit
vreodata de ceva. Si nici cand esti anuntat nu e bine, ca uite se panicheaza oamenii, obisnuiti de altfel sa
nu fie avertizati de nimic, si uite cum dau buzna in magazine, blocheaza traficul, alearga pe strazi, se
incuie in casa. Totusi, eu nu vad ceva rau in asta. Asa se vede cum reactioneaza oamenii la situatii
neprevazute si unde trebuie lucrat pentru a ajunge si noi (candva) o tara civilizata. Pentru ca in alte tari,
exercitiile la cutremur sau incendiu se fac pe bune, oamenii sunt disciplinati si nu reactioneaza atat de
emotional la mesaje de avertizare meteo, fiecare stie ce trebuie sa faca si bineinteles, nu ii incurca pe
ceilalti. Noi in schimb ne pricepem la bascalie.

Cand radem de altii ne simtim mai bine cu noi insine, ne face sa ne simtim superiori. Daca eu arat ca ala e
prost, automat eu sunt destept, cu toate ca de comentat oricine poate sa o faca, mai greu este sa iei masuri
si sa actionezi. Daca eu ca om nu imi pot asuma responsabilitatea pentru mine insami si actiunile mele,
cum o fi sa-ti asumi responsabilitatea pentru mai multi, pentru o comunitate, un oras sau un popor? Eu
una ma gandesc, eu oare as stii ce sa fac?

Bascalia are o parte buna, cand n-ai cum sa actionezi si trebuie sa te resemnezi cu o situatie, e un
mecanism de coping. Adica asta e, daca tot nu pot sa fac nimic, macar sa rad de asta. Si functioneaza, pe
bune. Dar daca ai putea sa faci ceva? Daca ai alternative dintre care sa alegi dar tu te-ai invatat sa faci
misto de orice si sa presupui ca altceva mai bun nu exista? Atunci nu mai e vorba de mecanism de coping,
e un automatism, e cel mai simplu lucru de facut atunci cand nu imi place ceva, arat cu degetul si mai fac
o gluma, doua, zece. Apoi ma simt bine ca am facut ceva, am aratat celorlalti ca eu sunt mai buna, ca eu
as fi zis ceva mai destept, sau ca eu as fi luat alte decizii, care…nu stiu, da’ mai bune.

Si uite cum o nemultumire, o frustrare sau o neplacere, dupa cateva postari pe facebook, se diminueaza si
deja ma simt mai bine asa ca nu mai trebuie sa iau masuri ca am scris pe facebook deja ce masuri as lua.
Ipotetic vorbind. O tensiune care ar putea fi folosita in mod constructiv si care ar putea schimba ceva daca
ar fi canalizata corect, s-a risipit deja in virtual si ma pot intoarce la ale mele. Sigur asta nu va schimba
nimic pentru ca ce motivatie mai am sa schimb ceva, mai ales ca nu este vina mea? Simteam nevoia sa ma
racoresc…

E usor sa distrugi, sa construiesti e mai greu. La baza ironiilor, bascaliei si cinismului stau agresivitatea si
resentimentele. O sa-mi ziceti, da Monica, dar primul pas in orice schimbare este sa constientizezi ca e o
problema, ca ceva nu merge, ceva e prost. OK. dar a glumi despre o problema anuleaza insasi ideea de
problema, nu o scoate in evidenta, nu o amplifica, o ironizeaza si o diminueaza. Pentru creier e o
disonanta cognitiva, pe de o parte gandesc ca este o problema, pe de alta parte rad, adica ma simt bine.
Rezultatul este zero, un impuls e anulat de altul.

Oamenii care fac caterinca nu sunt oameni fericiti. Sunt oameni nemultumiti de multe lucruri, deranjati de
ceea ce vad in jurul lor, uneori scarbiti, alteori enervati. Nici lor nu le place ceea ce vad, ceea ce se
intampla. Dar partea proasta e ca nici nu pot fi fericiti pentru ca fericirea vine si din ceea ce facem, din a
vedea ca actiunile noastre au rezultatul pe care ni l-am dorit. Nu lumea iti aduce fericirea, noi ne cream
fericirea, daca asteptam ca ceva sa se intample ca sa fim fericiti o sa asteptam mult si bine, daca ne
hotaram sa facem ceva in sensul asta, o sa simtim fericirea indiferent de ceea ce merge prost, pentru ca
noi am facut ca ceva sa mearga bine. Si asta conteaza.

P.S. Aceasta este opinia mea si puteti fi de acord cu ea sau sa nu fiti de acord, e ok oricum.

P.S.2. Nu am votat-o pe doamna Firea, si nici n-o s-o votez in viata asta.