37.

Posibilitati de degradare a solutiilor de polimeri si evitarea degradarii

1. Depozitarea polimerilor care se prezintă sub formă de granule (pulbere), se face in

saci de polietilenă, deoarece substanŃa este usor higroscopică (absoarbe umiditatea
din aer).
2. Temperatura ridicată, de 125–150 0C, degradează atat polimerul (granule), cat si
soluŃiile de polimeri. In general, o temperatură de circa 30 0 in instalaŃiile de preparare
si de 60 –700 in zăcămant nu afectează calitatea soluŃiei.
3. Degradarea chimică :
- Contactul cu oxigenul dizolvat in apa de preparare si de diluare a soluŃiei, sau aflat in
rezervoare, reduce cu 25% viscozitatea soluŃiei, determinată prin factorul de sită.
- PrezenŃa oxizilor de fier si in special a hidroxizilor ferici reduce mult viscozitatea
soluŃiei de polimeri, fapt explicat prin ruperea macromoleculelor. Acest efect este si mai
pronunŃat daca apa de preparare conŃine oxigen.
Prevenire :
- Tratarea apei de preparare se face in sistem inchis pentru indepartarea totală a
suspensiilor solide,
ŃiŃeiului, compusilor cu fier si oxigenului.
- Indepărtarea oxigenului se face prin tratare cu hidrosulfit de sodiu ( Na 2S2O4 ) sau cu
aldehida formica (primul produs este mai performant). Hidrosulfitul reduce cantitatea de
oxigen pana la 0,2 ppm si dizolvă hidroxizii ferici, la un pH neutru, asigurand stabilitatea
indelungată a soluŃiei.
- Salinitatea mare a apei de diluare conduce, la scăderea accentuată a viscozităŃii
soluŃiei . PrezenŃa ionilor bivalenŃi in apă amplifică acest fenomen.
Degradarea mecanică - apare prin forfecarea si laminarea soluŃiei la trecerea acesteia
cu viteză mare prin instalaŃiile de suprafaŃă: pompe, duze reglabile, coturi, teuri, filtre,
ca si prin perforaturile sondei (scăderea presiunii după strangulare duce la ruperea
moleculelor de polimer, ceea ce implică scăderea accentuată a viscozităŃii soluŃiei).

Prevenire :
- Pompele centrifuge sunt inlocuite cu pompe cu piston;
- Teurile si coturile in unghi drept sunt inlocuite cu curbe de acelasi diametru;
- Coloana se perforează cu număr mare de gloanŃe si se indepărtează eventualele
blocaje;
- SoluŃia se filtrează cu filtre de paslă, panză etc, care se pot spăla invers ( nu prin
nisip)

5. Degradarea soluŃiei în zăcământ - este datorată reŃinerii substanŃei active pe

suprafaŃa rocii prin fenomene de adsorbŃie. Apare diluarea soluŃiei la „faŃa” frontului
de dezlocuire, in timp ce partea finală a dopului isi păstrează o concentraŃie mai
apropiată de cea iniŃială (intotdeauna fenomenul de reŃinere este mai accentuat la
primul contact cu roca).