Sunteți pe pagina 1din 49

Ministerul Educaţiei şi a Ştiinţei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei


Catedra Economie şi Management Industrial

Lucrare de an
la disciplina Managementul întreprinderilor
industriale

Tema: Managementul structurii productive a întreprinderii

A efectuat studenta grupei IMIA141 Bat Cristina

A verificat dr. had. prof. univ. Larisa Bugaian

Chişinău, 2017
1
Cuprins

Introducere .....................................................................................................2
Capitolul I. Conceptul de structură de producţie în întreprinderile industriei
alimentare ....................................................................................................6
1.1 Caracteristica generală a întreprinderilor industriei alimentare şi tipurile lor
organizatorico-juridic. ............................................................................6
1.2 Noţiune de structură de producţie a întreprinderei şi metodele de analiză.......8
1.3 Căile de perfecţionare a structurii de producţie a întreprindereii...................15
Capitolul II. Caracteristica tehnico-economică a întreprinderii şi analiza structurii eu de
producţie. ....................................................................................................15
2.1 Poziţia întreprinderii în ramură şi benchmarking.........................................16
2.2 Caracteristica generală a ăntreprinderii.......................................................17
2.3 Analiza indicatorilor tehnico-economici de bază a întreprinderii....................19
2.4 Analiza structurii de producţie. .................................................................26
2.5 Analiza SWOT........................................................................................35
Capitolul III. Planul de mîsuri pentru perfecţionarea structurii de producţie la
Întreprindere................................................................................................39
3.1 Măsuri de perfecţionare a amplasării utilajului şi îmbunătăţirii amplasării secţiilor şi
sectoarelor de producţie...........................................................................39
3.2 Măsuri de ridicare a nivelului de specializare şi cooperare în producţie şi reducerea
ponderii subdiviziunilor auxiliare şi de deservire…………………………………44
3.3 Măsuri de introducere a tehnologiilor de producţie noi şi tehnicii performante în
scopul optimizării amplasării utilajului (liniilor, secţiilor)..................................50
3.4 Măsuri generale de îmbunătăţire a structurii de producţie a întreprinderii.......56
Concluzie.....................................................................................................63
Bibliografie..................................................................................................66

2
Introducere.

Legumele și fructele proaspete au constituit fără îndoială primul aliment în hrana


omului, la începutul evoluţiei sale. Fructele proaspete de la pomii roditori au fost şi
continuă să fie singurul produs finit al naturii, care se consumă în starea în care se
găseşte, fără implicarea altor produse sau procedee consumatoare de energie. Prin
urmare, datorită echilibrului şi armoniei dintre componentele fizico-chimice,
fructele și legumele pot fi considerate alimente gata pregătite de natură, care pot fi
consumate în stare proaspătă.
Diferitele surse documentare dispobibile astăzi, atestă faptul că legumele au
fost cultivate cu foarte multă vreme înaintea erei nostre, câteva specii dintre ele
fiind cunoscute şi cu 6000 ani în urmă, pentru fiecare din ele aplicându-se
tehnologii de cultură adecvate. Aplicarea îngrăşămintelor era practicată de către
chinezi de peste 4000 de ani, iar irigaţia se practica în Mesopotamia şi Egipt cu cel
puţin 2000 de ani înaintea erei noastre.
În urma contactului cu popoarele din Asia şi Egipt, grecii au dezvoltat cultura
legumelor în Europa, apoi aceasta fiind preluată şi diversificată de Imperiul
Roman.
Numeroşi cercetători au căutat să stabilească originea şi vechimea diferitelor
specii de legume, cercetarea fiind bazată pe rămăşiţe de seminţe, plante
carbonifcate, pe unele desene care s-au păstrat în morminte, iar mai târziu pe date
scrise sau pe tradiţie. De multe ori existenţa unor specii legumicole a fost stabilită
numai prin deducţie, pe baza unor comparaţii din operele unor scriitori şi poeţi
antici.

3
Prin cunoaşterea zonei în care s-a format istoriceşte o specie oarecare de
legume, fără a fi neglijată altitudinea regiunii respective, se pot afla mai multe
detalii privind cerinţele acesteia faţă de factorii de mediu, în primul rând faţă de
lumină şi temperatură. Cunoscând aceste cerinţe, se poate stabili mai uşor
tehnologia adecvată pentru asigurarea unei creşteri şi unei fructificări normale.
Deşi legumele sunt cunoscute de multă vreme, despre progrese reale ale
legumiculturii se poate vorbi abia începând cu secolul al 19-lea,o data cu
dezvoltarea ştiinţelor biologice.
În prezent, în diferite ţări de pe glob, printre care şi în ţara noastră, cultura
legumelor a luat un avânt însemnat. A crescut producţia şi consumul pe cap de
locuitor şi odată cu aceasta şi nivelul de trai al populaţiei din ţările respective.
Printre ţările europene cu cel mai mare consum mediu de legume pe cap de
locuitor, pot fi citate: Bulgaria (180 kg), Franţa (146 kg), Ungaria; Italia, Spania
(140 kg), România (126 kg) etc [Maier, 1969].
Pe lânga sursa bogată de vitamine, legumele au un conţinut de ridicat în săruri
minerale, care surprind o gamă largă de elemente cum sunt: Ca, Mg, Na, Fe, P, Cl,
S, I, Cu, Mn, Zn, etc. Este foarte important faptul că predomină elementele bazice
(Ca, K, Na, Mg, Fe) şi nu cele acide (Cl, P, S), astfel încât cele mai multe dintre
legume au un efect alcalinizat, neutralizând aciditatea provocată prin consumul
susţinut de pâine, carne, ouă. Legumele au efect util şi asupra acizilor rezultaţi în
urma eforturilor fizice, când activitatea musculară este foarte intensă [Maier,
1969].
Comparându-le cu alte alimente se constată că multe specii de legume sunt
întrecute în ceea ce priveşte valoarea alimentară. Legumele sunt de o mare
importanţă pentru buna funcţionare a organismului datorită naturii trofinelor pe
care le conţin şi mai ales datorită faptului că cele mai multe dintre ele se consumă
în stare crudă, astfel încât omul ingerează integral, ceea ce rezultă în urma
“multiplei sinteze clorofiliene” [Gonţea, 1964].
4
Legumele şi fructele au un rol important în alimentaţie, fiind surse de vitamine A şi
C, acid folic, minerale, reuşind să protejeze corpul şi să îl apere de diverse maladii.
Legumele sunt porţiuni proaspete şi comestibile ale plantelor erbacee.

Acestea sunt importante ca alimente, cu efecte benefice pentru menţinerea sănătăţii


şi prevenirea bolilor. De asemenea, ele sunt recunoscute pentru conţinutul de
carbohidraţi, vitamine şi minerale. Ele pot fi radacini comestibele, tulpini,
frunze,fructe sau seminte.

Legumele şi fructele proaspete sunt organisme vii, în ţesuturile cărora au loc


procese metabolice complexe, care se produc şi după recoltare, sub acţiunea
enzimelor proprii. Tehnologiile de condiţionare au menirea de a diminua
intensitatea proceselor metabolice, în special a respiraţiei şi transpiraţiei, precum şi
a activităţii microorgansmelor patogene care generează procese de descompunere.

Despre legumele şi fructele pe care le mâncau primii oameni s-au păstrat


puţine informaţii. În ziua de azi se dispune de o multitudine de informaţii despre
fructele şi legumele care fac parte din dieta zilnică, de la vitamine şi minerale, la
istoricul plantei şi la cele mai bune condiţii pentru a o întreţine şi creşte.
Omenirea modernă este din ce în ce mai interesată de efectele pozitive ale
legumelor, de reţete, de gust, de agricultura ecologică şi sănătate.
Oamenii contemporani au nevoie de mult mai multă energie pentru a-şi
alimenta creierul, iar această energie, echivalentul a cel puţin 300 kcal, trebuie să
fie sub formă de glucoză. Aceasta „raţie” de energie poate fi uşor găsită în legume
şi în unele fructe, în funcţie de caracteristicile fiecăreia.

5
În desfăşurarea activităţii biologice şi productive, organismul uman are
nevoie de un consum de energie care, în funcţie de eforturi, condiţii de viaţă,
activitate etc. poate ajunge în 24 ore la 4000 – 5000 calorii. Acest necesar este
asigurat din energia care rezultă ca urmare a consumului de alimente de natură
vegetală sau animală.
Produsele animale (carne, peşte, grăsimi etc.) au un conţinut mai ridicat în
lipide, proteine, şi glucide şi se remarcă printr-o valoare energetică ridicată.

Produsele vegetale, îndeosebi cele horticole, au un conţinut mai redus în substanţe


energetice, însă sunt importante pentru aportul de vitamine, substanţe minerale,
contribuind prin aceasta la buna desfăşurare a proceselor metabolice din
organismul uman. Datorită valorii energetice scăzute, acestea sunt recomandate în
regimul alimentar hipocaloric.

Capitolul I. Conceptul de structură de producţie în întreprinderile industriei


alimentare.
1.1Caracteristica generală a întreprinderilor industriei alimentare şi tipurile
lor organizatorico-juridice.
Unitatea de observare în cercetările structurale este întreprinderea.Întreprinderea
este definită ca fiind cea mai mică unitate legal constituită, care dispune de
autonomie decizională şi este organizată ca să desfăşoare, în unul sau mai multe
locuri, una sau mai multe activităţi pentru producerea de bunuri şi servicii.
Prin intermediul anchetelor se colectează şi unele informaţii referitoarela unităţile
locale care aparţin întreprinderilor.În Ancheta Structurală 2010 au fost cuprinse:
întreprinderile active (cu cifra de afaceri mai mare decît zero) cu personalitate
juridică, cu excepţia celor din sectoarele de activitate financiară şi administraţie
publică, care au prezentat rapoarte financiare sau declaraţii cu privire la impozitul
pe venit la Inspectoratul Fiscal de Stat.

6
Ansamblul tipurilor activităţilor întreprinderilor, utilizat la determinarea sferei de
cuprindere a anchetei structurale, îl constituie Clasificatorul Activităţilor din
Economia Moldovei (CAEM).Au fost incluse întreprinderile cu tipul principal de
activitate: agricultura,pescuitul, industria extractivă, industria prelucrătoare,
energie electrică şitermică, gaze şi apă, construcţii, comerţul, hoteluri şi
restaurante, transporturi şicomunicaţii, tranzacţii imobiliare, învăţămînt (servicii
comerciale), sănătate şi asistenţă socială (servicii comerciale), alte activităţi de
servicii colective, sociale şi personale.N-au fost incluse in cercetare întreprinderile
cu tipul principal de activitate:activităţi financiare, administraţie publică,
învăţămînt (servicii necomerciale),sănătate şi asistenţă socială (servicii
necomerciale), precum şi activităţilepersoanelor fizice în agricultură (gospodării
ţărăneşti (de fermieri) etc.).Respectiv, datele ASA pot să difere de cele elaborate în
cadrul altor cercetăristatistice, care au o sferă de cuprindere mai extinsă a unităţilor
economice şisociale.Clasificarea întreprinderilor după forma organizatorico-
juridică a fost efectuată în corespundere cu Clasificatorul Formelor Organizatorico-
Juridice alagenţilor economici din Republica Moldova (CFOJ).Clasificarea
întreprinderilor după forma de proprietate a fost efectuată încorespundere cu
Clasificatorul Formelor de Proprietate (CFP) din RepublicaMoldova.
Repartizarea întreprinderilor în profil teritorial a fost efectuată încorespundere cu
Clasificatorul Unităţilor Administrativ-Teritoriale al Republicii Moldova
(CUATM).

7
1.2Noţiuni de structură de producţie a întreprinderii şi metodele de
analiză.
Orce unitate de producţie are ca obectiv principal producerea de bunuri material şi
servicii care se realizează prin desfăşurarea unor procese de producţie.
Conţinutul activităţii de producţie are un character complex şi cuprind atît activităţi
de fabricaţie proprio-zise cît şi activităti de laborator, de cercetare şi asimilar în
fabricaţia a noilor produse.
Analiza practicii tradiţionale privind organizarea şi conducerea întreprinderilor
industriale, prin prisma teoriei sistemelor, evidenţiază orientarea factorilor de
conducere, atât din domeniul proiectării, cât şi din cel al exploatării sistemelor
industriale, spre abordarea cu precădere a anumitor subsisteme. Ca urmare, o serie de
elemente, cum ar fi: construcţiile, instalaţiile, utilajele tehnologice, de transport şi de
depozitare beneficiazăde metode, date statistice şi soluţii de rezolvare verificare într-
o practicăîndelungată. Alte subsisteme, care presupun însăintegrarea, în cadrul unor
activităţi esenţiale pentru funcţionalitatea sistemului, a elementelor sale de bază:
forţa de muncă, mijloacele de muncă şi obiectele muncii, nu se studiază într-o
concepţie unitară şi nu au extinderea şi gradul de aprofundare necesar. Unul din
conceptele de bază caracteristic domeniului proiectării şi exploatării sistemelor
industriale este cel de proces de producţie. Procesul de producţie este definit ca
totalittea activităţilor desfăşurate cu ajutorul mijloacelor de muncă şi a proceselor
naturale care au loc în legătură cu transformarea organizată, condusă şi realizatăde
oameni, a obiectelor muncii în produse finite (servicii) necesare societăţii. În orice
ramurăindustrială, procesul de producţie reprezintăunitatea organicăa douălaturi şi
anume: procesul tehnologic şi procesul de muncă. Procesul tehnologic
reprezintătransformarea directă, cantitativă şi calitativăa obiectelor muncii, prin
modificarea formelor, dimensiunilor, compoziţiei chimice sau structurii interne şi
dispoziţiei spaţiale a acestora.

8
Procesul tehnologic este una din laturile principale ale procesului de producţie care
determinăcerinţa obiectivăa dependenţei formelor şi metodelor de organizare în
spaţiu şi timp de conţinutul şi caracteristica tipologică a procesului de
producţie.Procesul de muncă reprezintă activitatea executantului în sfera producţiei
industriale sauîndeplinirea unei funcţii în sfera neproductivă. Deşi procesul de
muncă este dependent, în ceea ce priveşte conţinutul şi structura activităţilor, de
procesul tehnologic şi mijloacele de muncă, el are însărolul primordial în
desfăşurarea procesului de producţie. Abordarea sistemicăa procesului de producţie,
ca obiect al investigaţiei ştiinţifice în domeniul organizării, implicăcaracterizarea sa
nu numai sub aspect tehnico-material, ci şi economico-social. Sub aspect tehnico-
material, procesele de producţie, ce au loc în diferite ramuri industriale, se
caracterizează printr-o serie de trăsături specifice determinate de: gradul de
eterogenitate al destinaţiei economice a produselor (serviciilor) realizate,
complexitatea constructivă şi tehnologicăa produselor (serviciilor); dispersia în
spaţiu a procesuluui tehnologic şi a parcului de utilaje; gradul de continuitate al
desfăşurării în timp a procesului de producţie;stabilitatea în timp a factorilor
procesului de producţie. O analizăde fond a structurii procesului de producţie
relevăcăacesta este alcătui didntro serie de procese parţiale de fabricaţie, care se
găsesc unele faţăde altele în anumite relaţii de interdependenţă. De aceea,
descompunerea conform principiilor analizei sistemice, a procesului de producţie
global în elementele sale componente şi clasificarea acestora în raport cu diferite
criterii reprezintăo premisăde bazăa organizării ştiinţifice a producţiei.
1.3Căile de perfecţionare a structurii de producţie a întreprindereii.
Sectia de producere
- volumul de materie primă prelucrată - 1200 tone
- raza de deservire a zonei de materie primă - 30 km
- distanta de la fabrică - 18 km
- starea drumurilor - (asfaltată) în stare satisfăcătoare
9
- aprovizionarea cu aparate de măsurat şi de control: refractometru УPЛ - 1
buc, cântar cu ciferblat BНЦ - l buc termometre până la 20°C - 2 buc, termometre
până la 100°C - 6 buc, manometre - 6 buc.
Denumirea liniei Cantitatea Denumirea utilajului şi Productivitatea
tehnologice tipurile lui în
schimb(materie
primă)

Linia de producere a 1 Maşina de spălat KУM -1 20


fructelor uscate

6 Uscător-tunel ICŞPTIA

4 Troliu electric

64 Cărucioare

Linia de prelucrarea a 2 Cuve cu apă curgătoare


fructelor uscate

1 Maşina de spălat KYM -1

1 Blanşator БK-4

1 Jgheab - vibrator pentru


înlăturarea picăturilor de apă

Ne-am cunoscut cu filiala de la Valcinet in cadrul careia avea loc procesul de


uscare a fructelor, la moment incepuse sezonul de uscare a prunelor.
10
O mare parte din cadrul practicii am activat in incinta acestei filiale, participind la
mai multe procese tehnologice de prelucrare a prunelor,transformind prunele
proaspete in prune uscate ca produs finit.

In cadrul acestei filiale am activat la urmatoarele procese :


• Receptia prunelor la intreprindere, in lazi de 15 si respectiv 30 kg

• Descarcarea lotului de prune

• Asezarea prunelor pe lese in strat de 5 cm, o vagoneta constituind 30 lese.

• Introducerea vagonetelor pentru 18 ore in cuptoare la temperatura


crescatoare de la 20 pina la 85 grade.

• Scoaterea vagonetelor din cuptoare.

• Descarcarea prunelor de pe lese si tot odata calibrarea acestora.

• Activarea in sectia de spalare si oparire a prunelor uscate.

• Activarea in sectia de scoatere a simburilor.

• Pulverizarea prunelor cu solutie de glucoza.

• Ambalarea prunelor in cutii de carton a cite 10 kg si depozitarea acestora.

• Determinarea in laborator a umeditatii prunelor proaspete si a prunelor


uscate.

Laboratorul obligaţiunile de serviciu


În laborator se fac măsurări, analiza chimică, microbiologică . Sarcinile principale
fiind:
Laboratorul
• efectivul după lista de state -3 persoane

11
• de facto

• Şeful secţiei

• Inginer chimist superior

• Inginer microbiolog superior


Sectia este complectata cu utilajul necesar, reactive chimice pentru
efectuarea analizelor bacteriologice.

Capitolul II. Caracteristica tehnico-economică a întreprinderii şi analiza


structurii eu de producţie
2.1 Poziţia întreprinderii în ramură şi benchmarking
Benchmarking-ul este o strategie care imbunatateste performanţa unei afaceri şi care,
odata aplicată, asigură o mai mare eficienţă serviciilor şi o calitate superioară
produselor oferite de întreprindere. Benchmarking-ul reprezintă un demers care
constă în confruntarea propriilor practici ale organizației cu cele ale altor organizații.
Acest concept se bazează pe faptul că lumea exterioară este într-o continuă
evoluţie şi constă în compararea propriei organizaţii cu una sau mai multe organizaţii
identificate ca fiind de referinţă într-un anumit domeniu. B e n c h ma r k i n g - u l a
î n c e p u t s ă f i e utilizat din ce în ce mai mult pentru evaluarea performanţelor
organizaţiilor. benchmarking-ul reprezintă „un proces continuu de măsurare a
produselor, serviciilor şi a practicilor unei companii cu cei mai puternici
competitori sau cu acele companii considerate ca fiind liderii într-un anumit
domeniu este situată într-o regiune favorabilă a Republicii Moldova. Această spune
multe, despre calitatea produsului, despre o abordare strategică a businessului.
.Astfel, poziția în ramură și benchmarking a fabricii este acceptabilă, deci o
prosperare a fabricii, sporind creșterea volumului de producție și o planificare
economică mai bună a scopurilor şi obiectivelor întreprinderii.

12
Benchmarking-ul deschide organizaţiile către noi metode, idei şi mijloace pentru aşi
îmbunătăţi eficacitatea, astfel el este un proces care trebuie să fie realizat
în mod continuu pentru a-şi dovedi eficienţa.
2.2 Caracteristica generală a întreprinderii.
S.A. „Fabrica de conserve din Că lă raşi” este fondată în anul 1951, fiind amplasată în
centrul Moldovei, în cea mai pitorească şi ecologică zonă a ei – Codrii. Istoric această
zonă este cunoscută şi slă vită prin calitatea ş i gustul remarcabil al fructelor, legumelor şi
strugurilor. Întreprinderea produce:
 conserve şi sucuri în asortiment larg din fructe, struguri, pomuşoare ş i legume;
 semifabricate: sucuri concentrate, paste ş i pireuri din fructe şi legume;
 legume, fructe, struguri şi pomuşoare uscate;
 bă uturi alcoolice.
Întreprinderea este certificată conform sistemelor de management al calită ţii ISO

9001:2008 şi ISO 22000:2005.

1955. S-a reconstruit pentru prima dată secţia de prelucrare a fructelor.


1962. S-a construit şi a fost dat în exploatare un frigider cu o capacitate de păstrare
de 1800 t de fructe. În acelaşi an a fost implementată tehnologia de congelare a
fructelor şi mazării verzi în cutii de carton de 1 kg.
1976. A fost reconstruită şi dată în exploatare secţia Nr.2 de producere a sucurilor
naturale şi cu zahăr, compoturi, legume naturale, marinate, şi mazăre verde.
1980. Au fost reconstruite şi modernizate liniile tehnologice de producere în secţia
Nr.1, unde se produc sucuri naturale, gemuri, dulceţuri, magiunuri şi paste naturale
din fructe.
1990. La întreprindere s-a implimentat metode noi de ambalare a conservelor în
borcane şi butelii de tipul TWIST – OFF.
1991. S-a reconstruit secţia de producere a piureurilor semifabricate unde s-a trecut
de la producerea pireurilor sulfitate la pireurile sterile în vase de inox cu
capacitatea de 50 tone fiecare cu volumul sumar de 2000 tone.

13
1994. La 20 octombrie întreprinderea a fost privatizată, ceea ce a dus la schimbarea
ei din întreprindere cu capital de Stat în societate pe acţiuni
1999. S-a procurat un pasteurizator de tipul ,,tunel” şi s-a implementat tehnologia
pasteurizării conservelor în flux continuu ce a adus la îmbunătăţirea calităţii
conservelor (castraveţii conservaţi, tomatele conservate, compoturi ş.a.).

Întreprinderea dispune de 2 filiale de producere: în s.Bahmut şi s.Vălcineţ.

În localitatea Bahmut în anul 1976 s-a construit o secţie de prelucrare şi păstrare a


sucurilor naturale de fructe şi struguri în condiţii aseptice cu o capacitate de 5000
tone în vase cu capacitate de 24 tone fiecare.
A doua filială situată în s.Vălcineţ este specializată în producerea fructelor şi
legumelor deshidratate şi dispune de şase uscătorii-tunel.

2.3 Analiza indicatorilor tehnico – economici de bază a întreprinderii.


Pentru efectuarea analizei economice a întreprinderii se vor utiliza indicatorii
tehnico-economici de bază a acesteia, deoarece indicatorii au gradul cel mai înalt
de sintetizare şi tipizare şi se pretează cel mai bine pentru comparaţii şi operare.
Unitatea Anii
Indicatorii de 2007 2008 2009 2010 2011
măsură
1.Producția
comercializată mln 12129 538 4073 942 7 490 12 469 068 12036445
(vînzările) 970
Ritmul de creştere faţă de % 100 33.59 61.75 102.8 99.23
anul de bază (2007)
2.Producția marfă mln 10 987989 4 998439 8 880768 11 790 870 11579600

Ritmul de creştere faţă de % 100 45.49 80.82 107.3 105.38


anul de bază (2007)
3.Numărul de persoane pers. 40 40 40 40 40
industrial productive
Ritmul de creştere faţă de % 100 100 100 100 100
anul de bază (2007)
4.Fondul de salarizare mi lei 1,8 1,2 1,2 1,5 1,5

14
Ritmul de creştere faţă de % 100 66.66 66.66 83.33 83.33
anul de bază (2007)
5.Productivitatea mii lei 274699,72 124960,97 222019,2 294771,75 289490
muncii
Ritmul de creştere faţă de % 100 45.49 80.82 107.3 105.38
anul de bază (2007)
6.Salariu mediu lunar lei 3750 2500 2500 3125 3125
al unui lucrători
Ritmul de creştere faţă de % 100 66.66 66.66 83.33 83.33
anul de bază (2007)
7.Costul vînzărilor mii lei 3 337 5 401 10 694 11 506
11 196
Ritmul de creştere faţă de % 100 29.80 48.24 95.51 102.76
anul de bază (2007)
8.Cheltuieli mii lei 978 1 309 1 746 1 790 1 384
administrative și
generale
Ritmul de creştere faţă de % 100 133.84 178.52 182.02 141.51
anul de bază (2007)
9.Cheltuieli comerciale mii lei 211 180 319 568 732

Ritmul de creştere faţă de % 100 85.30 151.18 269.19 346.91


anul de bază (2007)
10.Profitul operațional mii lei (697) (1 056) (7510) (1447) (308)
Ritmul de creştere faţă de % 100 151.50 1077.47 207.60 44.18
anul de bază (2007)
11.Profit înaite de mii lei 548 173 1 317 (1940) (2754)
impozitare (brut)
Ritmul de creştere faţă de % 100 31.56 240.32 354.0 502.55
anul de bază (2007)
12.Profit după mii lei 538 251 1317 (1940) (2754)
impozitare
Ritmul de creştere faţă de % 100 46.65 244.8 360.6 511.9
anul de bază (2007)
13.Rentabilitatea % 4,89 5,18 24,38 (18,14) (23,94)
vînzărilor

Pentru o apreciere corecta a programului de productie si comercializare este


necesar de a studia acest program în primul rând în dinamica si comparativ cu
nivelul programat pentru anul de gestiune, deoarece de volumul, sortimentul,
calitatea si ritmicitatea productiei depind costul acesteia, venitul din vânzari,
profitul, rentabilitatea si alti indicatori rezultativi din activitatea economico -
financiara a întreprinderii.

15
Analiza dinamicii si structurii valorii adaugate

În perioada 2007-2011 asupra valorii adaugate au influientat în mare


masura benefic toate componentele valorii adaugate înregistrîndu-se
cresteri atît a numarului de muncitori cît si a salariilor, deasemenea
valoarea uzurii mijloacelor productive a sporit datorita intrarilor de
mijloace din aceasta perioada.

Profitul net a înregistrat cresteri pîna în 2009 ceea ce a dus la sporirea valorii
adaugate în permanenta. În 2009s-a înregistrat o diminuare a profitului net fata de
2010 acest fapt nu a influientat semnificativ valoarea adaugata..

Pe parcursul întregii perioade analizate valoarea adaugata la un leu productie


fabricata este în crestere de la 11,05 bani în 2007, la 15,00 bani în 2011. Acest fapt
denota cresterea continua a aportului adus de angajatii întreprinderii la crearea
valorii adaugate. Cu toate acestea în 2008 s-a micsorat valoarea adaugata fata de
2007 Acest fapt se datoreaza diminuarii consumurilor de remunerare a muncii,
dictate de micsorarea volumului vînzarilor. Situatia a fost putin redresata de
tendinta pozitiva a celorlalte doua componente care au înregistrat cresteri fata de
2008

Aprecierea dinamicii si structurii venitului din vânzariDat fiind faptul ca


vînzarile întreprinderii au fost alcatuite numai din vînzari a produselor finite si
marfuri, în dinamica celor din urma sa înregistrat o tendinta invers proportionala
dinamicii veniturilor din vînzarea produselor finite

16
2.4 Analiza structuriide producţie.

Întreprinderea S.A. „Fabrica de conserve din Că lă raş i”dispune de utilaj performant de


prelucrare adulceturilor.gemului într-un sortiment foarte
Structura productiva a întreprinderii este organizata pe sectii de producere care
delimiteaza operatiile tehnologice care au loc în procesul de productie .Este
prezentata ponderea fiecarie sectii în structura productiva a întreprinderii, sectiile
întreprinderii fiind divizate dupa menirea acestor sectii în procesul de productie,
dupa cu urmeaza: sectii de baza, sectii auxiliare, sectii de deservire ale procesului
de productie.

Linii de producere pentru conserve din fructe şi legume. Linii de producere pentru
paste de fructe şi legume. Linii de producere pentru concentrarea sucurilor
naturale.
Secţie de uscare a fructelor. Secţie de păstrare în condiţii aseptice cu capacitate
totală de 2000 tone .
Secţie de producere şi păstrare a pastelor şi sucurilor din fructe şi struguri cu
capacitate totală de 5000 tone. Acestea sunt folosite pentru livrarea producţiei
specificate la comandă.
Asortimentul de conserve este foarte vast, atît în diversificarea gemurilor,
pastelor, sucurilor din diferite produse agricole, cît şi din conserve din
compartimentul marinatelor.
La fabrica sunt instalate linii de producere automatizate, semi-automatizate şi linii
de flux mecanizate, principalele fiind:

Fierberea gemului în instalatiile cu vid

Fierberea gemului se efectuiaza in instalatiile de fiert cu vid cu camaşa cu


aburi si agitator de tipul MZS. Dozarea si amestecarea fructelor si siropului de
zahar se efectueaza in apatul de fiert cu vid. Siropul de zahăr se pregateste în apatul
de fiert cu agitător de tipul MZS-210

17
. În aparatul cu vid se încarca siropul apoi fructele cîntărite sau măsurate cu un
vas tarificat şi se conecteaza ajitătorul pentru citeva rotaţii pentru a se amesteca
conţinutul. Se foloseste zahăr uscat mai întii se incarcă în aparat fructele,apoi
zahărul cite puţin şi se amestecă în continuu.
• Fierberea dulceţei din fructe şi pomusoare sulfitate în instalaţiile cu vid

Desulfitarea se efectuiază prin fierberea în apă în acelaşi aparat unde se fierbe


dulceata .
Continutul de dioxid de sulf in materia prima dupa desulfitare sa nu depaseasca
0,02%.
Utilajul destinat pentru desulfitare trebuie sa fie utilat cu un vas pentru a trece
aburii cu angidrida prin solutie de baza sau lapte de var.
Dupa incarcare aparatului se inchide usita si se incepe fierberea.
Materia prima cu consistenta fina pentru care nu este necesara blansarea cu
scopul de a intari structura se mentin 15-30 min in aparat in vid 200 mm a
col.miercur fara incalzire. Apoi in aparat se conecteaza aburul se formeaza vidul
necesar in dependenta de asortiment si se incepe procesul de fierbere.
• Producerea sucului naturalMateria prima ce trece prin spalare ajunge în
zdrobitor unde este mărunţită. De aici se separă sucul capatat şi boştina ramasă din
mere. Sucul natural este transportat şi depozitat în rezervor, iar boştina este
transportată în presa1, unde este bine presata şi scursă. Boştina rămasă ajunge în
rezervorul cu apă standard unde se adaugă o cantitate mică de apă.

• Producerea sucului concentrat

Sucul natural depozitat într-o cisternă mare, apoi este trecut încet prin
furtune înguste şi depozitate ulterior într-un rezervor de 15cm3 care este destinat
pentru concentrare. De aici sucul este transportat în cisterna de fierbere, unde
exista un schimbător de căldură care ajută la reglare temperaturii de concentrare.
18
2.5Analiza structurii procesului de productie dupa destinatia operatiilor

Denumirea operatiilor Numarul de Ponderea, %


operatii
1. de baza (b) 11 52,4

2. auxiliare de control (ac) 1 4,8

3. auxiliare de transport (at) 6 28,5

4. auxiliare de deservire (ad) 1 4,8

5. auxiliare control - deservire (acd) 2 9,5


TOTAL 21 100

19
- Structura procesului de productie dupa destinatia operatiilor

Din analiza efectuata observam ca ponderea cea mai mare în procesul de


productie a conservelor o au operatiile de baza care constituie 52,4% din totalul
operatiilor efectuate . Deasemenea o pondere însemnata o au si operatiile de
transport avînd o pondere de 28,5% acest fapt fiind dictat de necesitatile procesului
de productie. Ponderea operatiilor de control si de deservire fiind de 9,5% si
respectiv de 4,8%. În pofida ponderii mici a acestor tipuri de opertii în procesul de
productie, fara efectuarea lor nu ar fi respectate exigentele procesului de productie
si cu efecte negative asupra produsului finit.

Analiza nivelului de mecanizare dupa operatii

Denumirea operatiunii Nr. De operatii Ponderea, %


Mecanizate 12 57,1

manuale 3 14,3

naturale 6 28,6
Total 21 100

20
Analizînd procesul de productie dupa gradul de mecanizare constatam ca din
totalul de 21 operatii tehnologice de producere a conservelor, 12 sunt mecanizate
ceea ce constituie 57,1% din total. Deci prin urmare gradul de mecanizare a
operatiilor tehnologice în cadrul înreprinderii este destul de înalt.

2.5Analiza SWOT

Examinarea factorilor care determină succesul sau eșecul unei firme a determinat
crearea unor metodologii specifice de analiză și diagnosticare a activității firmei.
Managementul strategic este procesul prin care o întreprindere poate obține efecte
materializate în creșterea semnificativă a performanțelor sale, în consolidarea
poziției ei pe piață și anume prin elaborarea, implementarea și controlul strategiei
firmei în vederea realizării misiunii asumate și asigurării avantajului competitiv.
Analiza SWOT este o metodă eficientă, utilizată în cazul planificării strategice
pentru identificarea potențialelor, a priorităților și pentru crearea unei viziuni
comune de realizare a strategiei de dezvoltare a firmei.
Analiza SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexă a aspectelor economice,
tehnice, sociologice, juridice și manageriale ce caracterizează activitatea unei
întreprinderi, prin care se identifică punctele forte, punctele slabe, oportunitățile,
amenințările și cauzele care le generează sau le va genera, se formulează
recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor negative și de valorificare a
celor pozitive.

21
Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competențe distinctive pe care
aceasta le posedă la un nivel superior în comparație cu alte firme, îndeosebi
concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în fața lor.
Punctele slabe reprezintă activități pe care firma nu le realizează la nivelul propriu
celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.
„Oportunitățile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel
spus șanse oferite de mediu, firmei, pentru a-și stabili o nouă strategie sau a-și
reconsidera strategia existentă în scopul exploatării profitabile a oportunităților
apărute.
„Amenințările” sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte
cuvinte situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil capacitatea
întreprinderii de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea
performanțelor ei economico-financiare.
Flexibilitatea şi adaptabilitatea procesului de producţie sunt destul de înalte
reieşind din universalitatea utilajelor, ce presupun posibilitatea diversificării,
lărgirii gamei de conserve.
Întreprinderea este in curs de modernizare şi sunt cumpărate si reinoite utilajul
fabricii ceia ce permite marirea capacităţii de producţie şi largirea sortimentului de
produse.

Pentru realizarea analizei SWOT a fabricii calităților și slăbiciunilor interne


din cadrul organizației și totodată am luat în calcul oportunitățile și amenințările
externe care pot afecta organizația, ținând seama de piața pe care acționează
întreprinderea și de mediul înconjurător:

 Puncte forte

 societatea respectă legislaţia în vigoare cu privire la protejarea mediului;

22
 există titlu de proprietate asupra cădirilor şi terenurilor ce deservesc bunei
desfăşurări a activităţii;
 imaginea favorabilă a societăţii şi a produselor sale;
 fabrica oferă pieții produse calitative;
 preţuri comparabil scăzute;
 capacitate înaltă de satisfacere a cererii pe piață.
 permanenta îmbunătăţire a produselor;
 experienţă managerială;
 viziunea conducerii pe termen mediu şi lung se transpune într-o strategie
activă de dezvoltare a societăţii;
 achitarea de poliţe de asigurare pentru bunurile societăţii;
 toţi clienţii îşi achită obligaţiile la timp;
 are perspective reale de a creşte exportul şi pe alte noi pieţe;
 utilaj nou, performant;
 cooperarea cu alte fabrici din strainătate
 deţin sursa proprie de materie primă 200 ha de vii

Puncte slabe
 personal de virstă înaintată
 Lipsa planului de strategie a intreprinderii.
 Lipsa cunostinților în domeniul afacerilor.
 Cea mai mare parte a vinzarilor este orientata pe piața rusească
 Absența vînzărilor pe piața locală.
 Absența standartelor de calitate ISO

23
 Plata unor dobînzi ridicate.
 Datorii fața de furnizori.
 Organizarea nechibzuită a muncii.
 Nivelul scăzut de utilizare a capacității.
 Media de virsta a lucrătorilor este ridicata.
 Absența compartimentului de marketing.

 Oportunităţi

 creşterea fidelităţii clienţilor;


 există o cerere în creştere pentru produse noi;
 subvenţii acordate din străinătate;
 creşterea veniturilor consumatorilor de pe piaţa ţintă;
 apariţia unor tehnologii noi de producere;
 pătrunderea pe noi piețe;

 Ameninţări
 roadă slabă, din motive: secetă, inundații, ploi ambundente;
 concurenţi cu produse similare şi preţuri mai avantajoase;
 reducerea numărului de persoane care produc materiale;
 schimbarea permanentă a cerinţelor clienţilor faţă de produs

Analiza SWOT dă ocazia să se identifice măsurile oportune pentru înlăturarea


/diminuarea punctelor slabe (ierarhizarea lor ca priorități) și elimina în mare
măsură surprinderea în cazul amenințărilor.

24
Acest tip de analiză are ca avantaj faptul că prezintă subsisteme componente ale
organizației și modul în care fiecare își aduce contribuția la performanțele
generale.

Capitolul III. Planul de măsuri pentru perfecţionarea structurii de producţie


la întreprindere.
3.1 Măsuri de perfecţionare a amplasării utilajului şi îmbunătăţirii amplasării
secţiilor şi sectoarelor de producţie.
La elaborarea programelor de fabricaţie trebuie să se ţină seama atât de specificul
fabricaţiei, cât şi de o serie de factori aleatori ca: lipsa de materiale şi
semifabricate, lipsa forţei de muncă, defecţiuni tehnice la instalaţii şi utilaje,
remanieri, sarcini noi sau actualizarea unor termene de livrare etc. Adaptarea în
permanenţă a programelor de fabricaţie la condiţiile existente pe fiecare loc de
muncă confera programării producţiei un caracter continuu şi, în acelaşi timp,
operativ.
Conţinutul de bază al acestei etape a programării producţiei constăîn defalcarea
sarcinilor de plan ale întreprinderii pe fiecare secţie, atelier etc., caunitate de
evidenţăputând fi luate:
• produsul, subansamblul sau semifabricatul dacăcum secţiile sunt organizate pe
baza criteriului obiectului de fabricaţie (secţii cu ciclu închis de fabricaţie);
• subansamblul, dacă acesta este realizat pe baza cooperării dintre secţii sau
acolaborării cu alte unităţi, iar secţiile executăo nomenclaturălargăde produse;
• reperul, în cazul secţiilor specializate tehnologic cu o nomenclaturărestrânsăde
produse, fabricate în serie mare sau de masă.
Ţinând seama de cele menţionate, se poate aprecia că în cadrul secţiilor de
producţie, apar o serie de particularităţi privind programarea producţiei.
Nomenclatura produselor fabricate de secţii se deosebeşte de nomenclatura
produselor întreprinderii.

25
Conţinutul şi structura programelor de producţie al secţiilor se deosebesc de cele
ale programului de producţie al întreprinderii, în sensul că, dacăla nivelul
întreprinderii se urmăreşte produsul finit, piesele de schimb şi colaborarea cu alte
unităţi, în programele de producţie ale secţiilor sunt cuprinse: semifabricatele
destinate fabricării producţiei fizice, semifabricatele vandabile, semifabricatele
destinate cooperării între secţii, precum şi semifabricate pentru formarea stocurilor
circulante dintre secţii.
În cazul în care secţiile sunt organizate pe baza criteriului “obiectul de fabricaţie”,
defalcarea sarcinilor de producţie din planul calendaristic se realizează fără
dificultăţi, deoarece fiecare secţie cunoaşte din timp produsele pe care urmeazăsăle
execute.
Pentru o corelare cantitativăjudicioasăa activităţii secţiilor specializate tehnologic,
repartizarea sarcinilor de producţie trebuie săînceapăcu secţia finală, de montaj sau
de finisaj. Mergând înapoi, către secţiile primare, se stabilesc sarcinile tuturor
celorlalte secţii de fabricaţie, ca furnizoare, exprimate în producţia lor
specifică(piese turnate, piese forjate, subansamble etc.).

Ca subunităţi organizatorice de bazăale întreprinderilor industriale, secţiile de


producţie trebuie sădispună, pentru buna desfăşurare a activităţii, de programe de
producţie proprii. Pe baza programului calendaristic se vor elabora, încontinuare,
programele de producţie ale secţiilor, dupăcum acestea sunt organizate pe baza
principiului obiectului de fabricaţie ori celui tehnologic. În primul caz, defalcarea
programelor lunare la nivel de întreprindere pe secţii se face întrucât însăşi
specializarea secţiei concretizeazăprodusele care vor face obiectul programului de
producţie al acestora. Când secţiile sunt specializate tehnologic, elaborarea
programelor de producţie se complică, întrucât obiectul programării
(exclusiv secţiile de montaj, finisaj) nu-l mai constituie produsul, ci componentele
acestuia în diferitele stadii de prelucrare.
26
În aceste condiţii, elaborarea procesului tehnologic, începânduse cu secţia finală,
pentru care programul lunar este identic cu cel de la nivelul întreprinderii.
Desfăşurarea continuăa fabricaţiei în fiecare secţie presupune o corelare
cantitativăa programelor de producţie ale secţiilor, între care existălegături de tipul
furnizor-beneficiar.
Aceastăcorelare cantitativăa programelor de producţie ale secţiilor se realizează, în
special, pentru elementele constructive (semifabricatele) cu o importanţămai mare
în realizarea produselor finite, care fac obiectul programelor de producţie lunare
ale întreprinderii. Acestea sunt reprezentate de semifabricatele cu o valoare relativ
mare, a căror imobilizare ar influenţa în mod hotărâtor asupra costului producţiei
industriale. Pentru semifabricatele de micăvaloare, asigurarea necesarului se va
face pe baza calculului stocului ajuns la punctul comenzii.
Stabilirea cantitativăa programelor de producţie pe baza stocurilor la punctul
comenzii este recomandatăîn cazul pieselor standardizate cum sunt: şuruburi,
prezoane, rondele etc.
Astfel de piese se utilizeazăîn cantităţi mari, la asamblarea diverselor produse,
consumul lor este neuniform în timp, neexistând o periodicitate a lansării pieselor
respective.
Secţia producătoare creeazăîn magazia de piese mărunte, stocuri de diferite piese,
pe care le menţine continuu la un nivel ce garanteazăalimentarea fărăîntrerupere a
secţiei de montaj. Conform acestei metode de corelare, o data precizate
nomenclatura şi necesarul de piese, următorul pas al corelării pe baza stocurilor la
punctul comenzii se referă la determinarea mărimii loturilor de fabricaţie şi la
calculul duratelor ciclurilor de fabricaţie. Fundamentarea acestor normative are o
însemnătate deosebită, deoarece pe baza lor se stabileşte nivelul stocului din
depozit. De remarcat existenţa a trei niveluri ale stocului: stoc
de siguranţă(minim), stoc maxim şi stoc corespunzător punctului comenzii.

27
Pentru lansarea la timp în fabricaţie a pieselor standardizate este necesar un control
sistematic al situaţiei efective a stocurilor din depozit. Asemenea control se
efectueazăpe baza fişelor de magazie. Pentru fiecare piesăse întocmeşte o astfel de
fişăîn care, în afara denumirii piesei mărimii lotului de fabricaţie, mărimii stocului
de siguranţă, se indicăsecţia executantă şi mărimea stocului corespunzător
punctului comenzii. În aceste fişe se consemneazăsistematic datele despre mişcarea
fiecărei piese în depozit (intrări, ieşiri, stoc), iar atunci când stocul atinge punctul
comenzii, depozitul înştiinţeazăsecţia producătoare cătrebuie sălanseze un nou lot
de piese. Pe lângăcorelarea cantitativăa programelor de producţie ale secţiilor, se
impune o corelare calendaristicăcare săasigure respectarea strictăa termenelor de
livrare a produselor finite către beneficiari.

Programele lunare decadale de producţie, corelate cantitativ şi calendaristic sunt


transmise secţiilor de fabricaţie. Pe baza acestora, programatorii din secţii
elaboreazăprograme de producţie operative care, de regulă, capătăforma unor
grafice de producţie. În cadrul secţiilor de fabricaţie, o primărepartizare a sarcinilor
se poate face pe grupe omogene de utilaje, celule flexibile de fabricaţie,
dupăcum se prezintăîn fişa de distribuţie a sarcinilor de secţia de prelucrări
mecanice. Aceastăfişăutilizatăîn programare se elaborează, de asemenea, în
ordinea inversădesfăşurării procesului de fabricaţie. Utilitatea sa constăîn
centralizarea, la nivelul grupelor de maşini, a necesarului de ore-maşină.
Repartizarea sarcinilor de producţie pe executanţii direcţi presupune, pe
lângăutilizarea unor metode moderne de afectare, distribuire, încărcare,
ordonanţare şi respectarea unor cerinţe de bază, între care pot fi menţionate:
a) cerinţe de ordin tehnologic;
b) cerinţe de ordin organizatoric;
c) crinţe de ordin economic.
28
Din prima grupăde cerinţe indicăm felul prelucrării, gradul de precizie, etc.
Majoritatea cerinţelor de acest tip sunt cuprinse în documentaţia tehnică. În unele
întreprinderi constructoare de maşini existătendinţa de a asigura lucrul muncitorilor
prin folosirea maşinilor unelte universale, care presupun înexecutarea produseloro
mare cantitate de muncă. Astfel, deşi o serie de componente ale produselor se pot
prelucra pe maşini automate, în practicăse preferămaşinile universale. În aceste
condiţii, maşinile unelte cum ar fi cele semiautomate şi automate cu
comandăprogram, care au antrenat la achiziţionare importante valori, au o utilizare
necorespunzătoare. În vederea creşterii gradului de utilizare a acestor maşini se
poate propune:
1) reconsiderarea proiectării tehnologice la acele variante de fabricaţie inferioare
care indică folosirea maşinilor unelte universale şi înlocuirea lor cu maşini din
grupa celor menţionare;
2) executarea reperelor pe maşini automate săantreneze consemnarea în dispoziţia
de lucru a unui adaos stimulativ de salarizare pentru cointeresarea prelucrării cu
prioritate pe aceste maşini. Cerineţele de ordin organizatoric presupun obţinerea
unei corelaţii între nivelul de încadrare a lucrătorilor şi lucrărilor, posibilităţile
executantului şi cerinţele lucrării, produsului executant.
În unele întreprinderi, practica arată că productivitatea scăzutăa muncitorilor cu
calificare inferioară şi folosirea necorespunzătoare a maşinilor în timp are drept
cauză şi repartizarea unor lucrări de o încadrare superioară. Paralel cu acest
fenomen se manifestă tendinţa de “acoperire” a executării componentelor
produselor ce necesitălucrări cu un grad de încărcare inferior de către muncitori cu
calificare superioară. Pentru eliminarea
acestei situaţii nefavorabile se poate propune:
- eliminarea operaţiunii subiective în alegerea executanţilor;
- imprimarea pe documentele de lansare a executanţilor corespunzători (marca
acestora);
29
- asigurarea controlului respectării concordanţei dintre gradul de încadrare a
lucrărilor şi nivelul de calificare a muncitorilor; se admit excepţii limitate în
condiţiile unor aprobări speciale.
Aceste cerinţe au implicaţii în privinţa exploatării corecte şi utilizării eficiente a
maşinilor din dotare, precum şi a nivelului productivităţii muncii.
Din grupa cerinţeleor economice enumerăm:
- obţinerea unui timp de execuţie global minim;
- imobilizarea minimăa mijloacelor circulante;
- încărcarea raţionalăa utilajelor;
- obţinerea unui cost minim de prelucrare.
Obţinerea unui timp global minim de prelucrare pentru un produs, comandăsau lot
de produse, în condiţiile unei tehnologii şi baze materiale date, este posibilăprin
respectarea următoarelor douăcriterii:
- minimizarea timpilor de aşteptare ai utilajelor;
- minimizarea timpilor de aşteptare ale produselor.

3.2Măsuri de ridicare a nivelului de specializare şi cooperare în producţie şi


reducerea ponderii subdiviziunilor auxiliare şi de deservire.
Mijloacele tehnice utilizate în domeniul ce urmăresc ridicarea nivelului de
coordonare in producţie şi reducerea ponderei subdiviziunilor poate fi controlului
cantitativ al îndeplinirii programelor de producţie pot fi clasificate în patru grupe,
aşa dupăcum urmează:
• instalaţii de comunicaţie şi semnalizare;
• instalaţii de semnalizare cuplate cu mijloace de control asupra funcţionării
utilajelor care asigurăproducţia;

30
• instalaţii de înregistrare, colectare şi transfer al datelor privind evidenţa
operativăa producţiei;
• sistem informatic de conducere operativăa producţiei.
Instalaţiile de comunicaţie şi semnalizarepermit stabilirea legăturilor dintre
unităţile de producţie şi punctele de coordonare a acestora, pe bazăacustică,
fonicăsau vizuală. Instalaţiile de legăturăcu factorii de decizie şi execuţie cele mai
folosite sunt reţelele telefonice obişnuite sau speciale. Reţelele telefonice speciale
de dispecerizare realizate cu ajutorul comutatorului de dispeceri uşureazăfoarte
mult urmărirea producţiei întrucât abonaţii reţelei pot interveni succesiv sau
simultan fărăintervenţia telefonistului. Cu ajutorul acestei reţele telefonice se pot
obţine consfătuiri de dispeceri cu conducătorii secţiilor şi atelierelor de producţie,
fărăca aceştia să se îndepărteze de la locul de muncă.
Întreprinderile mari din ţara noastrăfolosesc metoda managementului operativ al
producţiei prin instalaţiile radio-tehnice de emisierecepţie, numite “tele-speaker”.
Ca mijloace rapide de legăturăse mai pot folosi în mod curent sistemele telex, fax,
poştă pneumatică etc. Reţelele de telecomunicaţii sunt cuplate, de multe ori, cu
panouri de semnalizare luminoasă. Instalaţiile de televiziune industrialăpermit, de
asemenea, urmărirea directăa desfăşurării procesului de producţie în punctele
“cheie” ale întreprinderii,
intervenindu-se operativ ori de câte ori apar factori perturbatori ai continuităţii
procesului de producţie. Instalaţii de semnalizare cuplate cu mijloace de control a
funcţionării utilajelorpermit colectivului de dispeceri din cadrul compartimentului
de pregătirea şi urmărirea
producţiei rezolvarea unor situaţii de avarie dar şi realizarea unor activităţi
prospective, cum ar fi: asigurarea programului de producţie cu resursele necesare,
controlul utilizării eficiente a acestora etc.

31
În acest scop, în practica economicăse pot utiliza mijloace care, pe baza solicitării
maşinilor (consumul de curent electric; presiunea etc.) pot măsura intensitatea
funcţionării utilajelor sau, dimpotrivă, staţionarea acestora. La maşinile cu caracter
de automate sau semiautomate aceste instalaţii pot fi cuplate şi cu aparate de
înregistrare a numărului de produse executate. Ca exemple de asemenea instalaţii
pot fi indicate următoarele: procesograf, produktograph, productron, centralograf,
sistemul zuse etc., care se utilizeazăcurent în multe ţări.
Aceste instalaţii permit evidenţierea riguroasăa numărului orelor de funcţionare sau
de nefuncţionare pe cauze la nivelul fiecărui utilaj, pentru anunţarea serviciilor
corespunzătoare. Folosirea acestor mijloace este superioarădacăse coreleazăstarea
utilajelor cu gradul de îndeplinire a programelor de producţie.

Eficienţa introducerii acestor instalaţii se cuantificăprin reducerea stagnărilor în


funcţionarea utilajelor, creşterea timpului tehnologic al acestora şi reducerea
timpului auxiliar, posibilitatea efectuării unor analize detaliate a stagnărilor
tehnico-organizatorice, pe cauze. Instalaţii de înregistrare, colectare şi transfer al
datelor privind evidenţa
operativăa producţieipermit transmiterea informaţiilor la centrele de calcul iar la
scurt timp dupăprimirea acestora, intervenţia operativăîn cadrul subunităţilor de
fabricaţie, în cazul apariţiei abaterilor faţăde programele de producţie.
Colectarea datelor se poate face printr-un sistem de claviaturăexistent la nivelul
centrelor efectorii.
Eficienţa folosirii acestor instalaţii este apreciabilădeoarece se afirmă cădin totalul
cheltuielilor de conducere operativăa producţiei, ponderea celor de
evidenţăoperativăeste cuprinsăîntre 30% şi 40%.

32
Sistemul informatic de management operaţional are drept scop crearea unui sistem
informatic integrat de dirijare a activităţilor de producţie pe baza unui singur
sistem de date de intrare şi prin corelarea tuturor agendelor de conducere într-un
ansamblu coerent. Baza normativăpentru un astfel de sistem integrat este sistemul
datelor de intrare. Un volum important al acestor date se referăla proiectarea
constructivă şi tehnologicăa produselor. În prezent, o serie de produse au un
caracter de dezvoltare sau de prototip. În acest caz, frecvenţa modificărilor impuse
de factori interni sau externi întreprinderii capătădimensiuni ce necesităun volum
important de muncă. De asemenea, modificarea normelor la produse are un efect
propagat care genereazăo muncăamplă. Un prim sistem integrat al managementului
operaţional al producţiei se referăla elaborarea programelor de desfacere, producţie
şi aprovizionare tehnico-materială. În pasul următor, se pot elabora programele de
producţie operative în corelaţie cu gestiunea stocurilor, mărimea capacităţilor de
producţie şi asigurarea cu forţăde muncă.
Asigurarea funcţionalităţii acestor sisteme impune folosirea pe scarălargăa
terminalelor la nivelul compartimentelor funcţionale, cum ar fi constructorul sau
tehnologul şef, dar şi al subunităţilor structurale de fabricaţie. Se creeazăastfel
bazele teleprelucrării care reprezintăo tehnicăcaracterizatăprin utilizarea serviciilor
unui sistem de calcul de către mai mulţi utilizatori din locuri diferite şi la distanţă,
transmiterea informaţiilor realizându-se prin intermediul sistemului de
telecomunicaţii.

Avantajele teleprelucrării sunt:


a) exploatarea optimăa sistemului de calcul datorităaccesului multiplu al mai
multor utilizatori;
b) cheltuieli de investiţii mai reduse pentru utilizatori;
c) permite aplicarea modului de lucru conversaţional şi interactiv, ceea ce implică
asistarea lucrărilor în timpul execuţiei.
33
Se poate sublinia faptul căeficienţa folosirii sistemelor informatice în activitatea sa
de management operaţional al producţiei este determinatăde factori cum ar fi:
modificările survenite în contractele încheiate, modul de aprovizionare şi calitatea
materiilor prime, organizarea locurilor de muncă, calificarea personalului
corelatăcu fluctuaţia şi disciplina în muncă, posibilităţile de cointeresare şi/sau
cooperarea în producţie, starea şi limitele tehnologice ale utilajelor etc. Toţi aceşti
factori se caracterizeazăîn prezent, prin “fluiditate”, ceea ce limiteazăîn od relativ
şi realizările informatice prin unele unităţi economice. Mijloacele tehnice propuse
pentru urărirea producţiei sunt o realitate practică şi în ţara noastră. Astfel, în
industria textilă şi de stofe se utilizează sistemul de urmărire automată, control şi
sintetizare a parametrilor producţiei (SICAP). Sistemul de urmărire propus a
rezolvat una din principalele probleme ale informaticii, şi anume culegerea
automatăa datelor în momentul apariţiei lor.
Instalaţia SICAP este off line, iar prelucrarea lor automatăîn vederea obţinerii unor
informaţii de sintezăfăcându-se cu ajutorul echipamentelor electronice. Funcţiile
realizate cu sistemul de urmărire automată, control şi sintetizare a parametrilor
producţiei sunt:
1. Urmărirea instantanee a funcţionării utilajelor:
a) oferă posibilitatea urmăririi la un punct central a funcţionării fiecărui utilaj de
producţie;

b) execute continuu supravegherea ansamblului de fabricaţie şi semnalizează


automat utilajele oprite pe o cauzăcodificatăpe durata staţionării;
c) indică şi înregistreazăautomat procentul de maşini în funcţiune în fiecare
moment, diagrama furnizatăprezentând evoluţia în timp a randamentului întregii
secţii.

34
2. Culegerea automata a datelor de producţie:
a) execută, periodic şi la cerere, culegerea automatăa datelor pentru urmărirea
stadiului de realizare a producţiei şi prezintăaceste informaţii;
b) execută, periodic şi la cerere, culegerea automatăa datelor necesare
identificării cauzelor de staţionare;
c) execute continuu supravegherea ansamblului de fabricaţie şi culegerea
automatădate asupra evenimentelor aleatoare ce condiţioneazădirect procesul de
producţie;
d) înregistrează automat prezenţa muncitorilor la locul de producţie şi fluctuaţia de
muncitori în timpul schimbului.
3. Prelucrarea datelor de producţie cu ajutorul echipamentelor electronice:
a) prin prelucraea periodică a datelor se obţin informaţii sintetice asupra dinamicii
realizării programului de producţie. Ansamblul informaţiilor determinate în
procesul de management operaţional al fabricaţiei este prezentat în tabloul de bord;
b) pentru prelucrarea staţionărilor se obţin informaţii asupra utilajelor staţionate şi
a cauzei de staţionare;
c) prin prelucrarea “evenimentelor aleatoare” se obţin informaţii de sintezăcu
privire la folosirea utilajelor, evidenţiindu-se producţia realizatăpe zone, zilnic şi
cumulat, abaterile zilnice de la program, staţionarea utilajului în timp pe cauze;
d) prelucrarea evenimentelor aleatoare face posibilăcalcularea salariului
muncitorilor pe schimb şi lunar;
e) prin prelucrarea datelor de producţie este posibilăobţinerea situaţiei zilnice
privind realizarea programului pe sortimente.
4. Afişarea informaţiilor de management operaţional al fabricaţiei pe tabloul de
bord al secţiei:
a) tabloul de bord este citit periodic şi informaţiile sunt afişate, pe baza
principiului managementului prin excepţii, următoarele informaţii fiind
necesare în procesul de management al fabricaţiei:
35
- fiecare utilaj cu realizări sub program;
- fiecare grupă de maşini cu producţie sub program;
- programul “la oră” al ansamblului urmărit;
- realizările “la oră” – cumulate – ale ansamblului urmărit;
- diferenţa (±) a producţiei realizate faţăde program.
5. Afişarea unor informaţii “de excepţie” în secţiile de producţie. Simulatorul cu
poziţionarea pe tabloul de bord “a grupelor de maşini”, zonelor sub program
semnalizează cu ajutorul unor panouri optice instalate în hala de producţie: “grupa
de maşini sub program”.
Extinderea utilizării mijloacelor tehnice arătate, în practica economicăa unităţilor
noastre, poate constitui o constantă a gândirii economice care eficientizează
întregul proces de management operaţional al producţiei industriale. Pe baza
sistemului prezentat în mod sintetic, se pot propune experimentări şi în alte ramuri
prelucrătoare.
Implantarea sistemului propus are implicaţii în studiul muncii şi organizării locului
de muncă, în special cu privire la problemele legate de relaţia “om-maşină”, care
permit urmărirea variaţiei factorilor de influenţăa procesului, corelarea dintre
aceştia şi cu mărimile finale cum sunt: coeficientul folosirii fondului de timp
disponibil, norma de producţie, tariful orar.

Locul de muncă fiind celula sistemului productiv, îmbunătăţirea funcţionării


acestuia poate produce eficientizarea întregului sistem. În cadrul locului de
muncăsunt reuniţi factori ca mijloace de muncă, forţa de muncă şi produse care
constituiebaza de programare,
organizare, coordonare, antrenare şi control pentru întregul proces productiv. La
nivelul locului de muncăse găsesc reunite informaţiile primare care caracterizează
consumurile de materiale, utilaje, manoperă, producţie realizată, elemente care stau
la baza evidenţei financiar-contabile.
36
Aceste informaţii plasate pe ramura de conexiune inversă, în urma centralizării şi
prelucrării lor adecvate, pregătesc deciziile de corectare şi continuare a activităţii
productive.
Folosirea mijloacelor tehnice în activitatea de control cantitativ al întreprinderii
programelor de producţie s-a concretizat în efecte cuantificabile cum ar fi:
creşterea volumului fizic al producţiei, reducerea costului, sporirea profitului. De
asemenea, apar următoarele efecte benefice: îmbunătăţirea activităţii personalului
de management operaţional al producţiei prin obligarea la evidenţăriguroasă,
depistarea operativăa factorilor perturbatori, perfecţionarea coordonării
compartimentelor din unitate şi obţinerea datelor necesare analizelor de mare
profunzime.
3.3Măsuri de introducere a tehnologiilor de producţie noi şi tehnici
performante în scopul optimizării amplasări utilajului (liniilor, secţiilor).

Inovația este considerată, în general, ca motorul principal al creșterii economice în


economia globală de astăzi. Prin introducerea în practică a tehnicii și tehnologiilor
noi se pot obține produse cu caracteristici de calitate îmbunătățite, servicii de
calitate superioară, procese de producție noi, mai eficiente și mai ecologice,
modele îmbunătățite ale sistemului de management al afacerii, metode moderne de
management al forței de muncă.
Există o multitudine de motivații ce avantajează întreprinderea pentru a inova,
printre care se numără:
 creșterea cotei de piață;
 cucerirea de noi piețe;
 ameliorarea calității produselor;
 lărgirea gamei de produse;
 înlocuirea produselor învechite;
 reducerea impactului asupra mediului.
37
Pe parcursul a ultimilor 2 ani întreprinderea trece printr-o perioadă de stagnare,
capacitățile de producție sunt folosite la mediu, dar există posibilitatea de
extindere și sporire a volumului bunurilor fabricate. Principalele dificultăti ale
intreprinderii sunt:
 lipsa pieții de desfacere;
 impozitele exagerate;
 concurența neloială;
 rata dobînzii sporită pentru creditele bancare.
O cauză care duce la concurența neloială poate fi că mai multe scăderi sau pierderi
din calitate a produselor comercializate se explică printr-o corelare rea a metodelor
de producere, cît și prin folosirea utilajului uzat și utilizarea tehnologiei învechite.
Înainte de a se lansa într-un proiect de producere orientat spre export, direcția
întrepriderii va fi necesar să se asigure că echipamentul său răspunde exigențelor
proceselor de fabricare. De exemplu, un utilaj ce se defectează foarte des poate să
compromită în mod grav un proces întreg de producție.

REZERVE ENERGIE ȘI M.PRIME REZERVORUL POPULAȚIE PROD. DESTINATE VÂNZ.

PIAȚA DE ENERGIE ȘI M.PRIME PIAȚA MUNCII

BUNURI ȘI PIAȚA BUNURILOR


REZERVE PIAȚA DE CAPITAL ÎNTREPRINDERE SERVICII ȘI SERVICIILOR
CAPITAL

PIAȚA BUN. DE
INOVAȚII
REZERVA DE A PRODUCȚIE
ȘTI SĂ SE FACĂ CONSUM

ALTE ÎNTREPRINDERI

38
În cadrul fiecărei întreprinderi există posibilități de perfecţionare a procesului de
producţie prin implimentarea strategilor tehnologice a firmei. În cadrul strategiilor
functionale ale unei întreprinderi, strategia tehnologică ocupă un loc major, ea fiind
chemată să constituie suportul necesar asigurării performanțelor strategiei adoptate.
Strategia tehnologică are un puternic impact asupra activității rezultatelor obținute
de o întreprindere, analiza acestui impact putându-se face sub raportul rolului și al
influenței asupra activității întreprinderii, luată în ansamblul ei, sub raportul
poziției concurențiale și sub raportul structurii concurenței. Analiștii și centrele de
consultanță strategică, consideră tehnologia ca un factor determinant al creșterii
domeniului de activitate a întreprinderii.
Astfel, felul tehnologiei aplicate și faza ciclului de viață a acesteia influențează
asupra pozițiilor concurențiale ale firmei prin aceea că pot exercita o influență
puternică asupra diferențierii produselor și a nivelului costurilor produselor,
asigurând prin aceasta avantaje strategice în cîmpul concurențial.
Un rol important în evaluarea importanței pe care o acordă conducerea întreprinderii
activității de cercetare în domeniul elaborării unor noi tehnologii și eficienței
aplicării acestora îl poate avea analiza situației factorilor strategico- tehnologici în
cadrul întreprinderii.
Prin introducerea tehnologiilor de producţie performante în procesul de producţie,
întreprinderea urmărește următoarele scopuri:

asigurarea rentabilității capitalului investit;


obținerea poziției concurențiale superioare a întreprinderii pe piață;

39
asigurarea satisfacerii cerințelor consumatorului prin produse oferite la costuri cât
mai reduse;

obținerea unor produse mai competitive pe piață;


obținerea unei rate mai mari a profitului.

Asigurarea tehnologiei prin folosirea resurselor interne ale întreprinderii presupune


efectuarea de investiții în cercetarea găsirii unor tehnologii noi sau pentru
perfecționarea tehnologiilor existente. Aceasta presupune existența unui puternic
compartiment de cercetare capabil să asigure prin rezultatele obținute independența
sub raport tehnologic și proprietatea asupra rezultatelor cercetărilor.

În ultimii ani, se vorbeşte din ce în ce mai mult de strategii tehnologice, ca parte


importantă din strategia unei firme productive sau de servicii.

Un argument în favoarea lor ar fi acela că tehnologiile unei firme, foarte


costisitoare, se schimbă mai greu decât produsele ce pot fi oferite pe piaţă şi de
aceea achiziţionarea şi valorificarea lor trebuie gândită cu multă grijă. Î n a l doilea
rând, o valorificare mai bună a tehnologiilor existente poate reprezenta un element
de diferenţiere extrem de important şi greu de imitat în lupta concurenţială.
Este evident faptul că odată ajunse pe piață, produsele ce posedă o calitate
joasă, ca urmare, aceasta influențează negativ asupra profitabilității. Calitatea
joasă ar însemna cheltuieli pentru producător în ceea ce privește găsirea și
rectificarea defectelor. Deasemenea, calitatea joasă poate de asemenea aduce la
pierderea pieții de desfacere în legătură cu pierderea încrederii din partea
consumatorului. Necătând la aceasta, mulți producători nu recunosc faptul că
există posibilități pentru mărirea profitului prin intermediul lucrului sistematic
asupra calității produsului, chiar și în cazul când situația este considerată

40
satisfăcătoare. Nivelul jos al calității produsului poate fi cauzat de infirmitatea ori
de design-ul produsului sau de modul producerii lui.
Sarcina generală a unei întreprinderi industriale producătoare în mare parte
pentru export este de a identifica necesitățile și dorințelor consumatorilor străini și
numai apoi de a determina design -ul confecționării și livrarea produsului ce
cuprinde toate aceste caracteristici.

Astfel, lansarea de noi produse a devenit o necesitate vitală întrucât după cum
observa M.J. Baker “consumatorii nu datorează loaialitate producătorilor, ci numai
lor înşişi”.

Dacă li se pune la dispoziţie un produs sau serviciu deosebit, care să le satisfacă


nevoile, ei nu vor avea nici o ezitare în a-şi îndrepta preferinţele către aceasta”. În
plus se remarcă:

 schimbarea gusturilor consumatorilor mai ales în cazul produselor


dependente de stil şi modă;
 dezvoltarea de noi produse şi tehnologii de către concurenţi ce grăbesc
declinul produselor existente;
 creşterea pieţii este limitată de mărimea ei totală şi de intensificarea
concurenţei;
 existenţa capacităţilor de producţie subutilizate adesea din cauza variaţiilor
sezoniere;
 modificări în domeniul legislaţiei ce obligă la restrângerea producţiei.

În noțiunea de marketing, “produs nou este pur şi simplu produsul care este
perceput ca nou de către consumator” şi care în consecinţă modifică
comportamentul său la cumpărare.

41
Un produs nou este orice bun care prezintă elemente de noutate în oricare din
elementele sale componente. Un produs perceput din
perspectiva producătorului este nou când îl lansează pe o piaţă nouă sau atunci
când înlocuieşte un alt produs, iar din cea a consumatorului când apare o nouă
marcă, nouă prezentare sau un produs total nou, necunoscut încă.

Experienţa arată, că inovaţiile veritabile sunt destul de rare, cele mai multe sunt
versiuni ale produselor existente şi se caracterizează mai puţin prin noutatea lor
tehnică, decât printr-o nouă formă de prezentare, condiţionare sau o nouă
combinare a formulelor existente. Introducerea inovațiilor în cadrul întreprinderii
solicită mari cheltuieli şi riscuri, dar poate fi şi profitabilă.

Pentru ca un produs nou să aibă succes, trebuie să ofere beneficii superioare


consumatorilor, beneficii care trebuie să îndeplinească patru condiţii:

 să fie importante pentru consumator;


 să fie unice – consumatorul trebuie să creadă că nici un alt produs nu i-l mai
oferă;
 să fie sensibile – produsul să nu poată fi plagiat de către concurenţi;
 să fie vandabile – produsul să fie la un preţ accesibil pentru cumpărător.

Respectarea lor conduce la obţinerea unui produs cu valoare superioară


recunoscută de consumator prin cumpărarea sa de pe piaţă, produs care este
rezultatul activităţii comportamentului de cercetare-dezvoltare ce foloseşte
propriile resurse.

În sfârşit, lucrul poate cel mai important îl reprezintă condiţia ca tehnologia


să permită procesului tehnologic să decurgă în condiţii economic avantajoase.

42
Justificarea cerinţei rezidă în faptul că o societate comercială, sediul
desfăşurării oricărui proces tehnologic, funcţionează cu scopul de a produce venit,
nu doar cu acela de a consuma resurse şi a oferi locuri de muncă oamenilor.
Principalul element care trebuie luat aici în consideraţie este utilitatea socială
a produsului realizat: dacă respectivul produs nu este întratât de solicitat pe piață
sau dacă este oferit la un preţ care îl face neinteresant, sau la o calitate
necorespunzătoare, atunci nici nu are sens să mai

vorbim despre el în termeni de proces tehnologic, deoarece el nu este


competitiv pe piață. De aici rezultă faptul că odată procurat, utilajul trebuie
valorificat la maxim posibil pentru obținerea celor mai bune rezultate economice.

3.4Măsuri generale de îmbunătăţire a structurii de producţie a


întreprinderii.

Asigurarea unei structuri de producţie şi concepţie raţionale are loc în două situaţii
şi anume:

 în momentul proiectării întreprinderii;


 în momentul funcţionării întreprinderii în funcţie de modificările care
survin în nomenclatorul de produse, în tehnologiile de fabricaţie
sau în organizarea producţiei şi a muncii.

Indiferent de situaţia în care are loc perfecţionarea structurii de producţie şi


concepţie există un ansamblu de măsuri care trebuie adoptate pentru atingerea
acestui obiectiv:

creşterea ponderii subunităţilor de producţie (secţii, ateliere) organizate după


principiul pe obiect în totalul subunităţilor de producţie ale întreprinderii;
adâncirea specializării subunităţilor de producţie şi extinderea relaţiilor de
cooperare dintre acestea;
43
creşterea ponderii volumului de producţie pentru activitatea de bază a
întreprinderii de către întreprinderi specializate şi reducerea activităţii
secţiilor auxiliare şi de servire proprii;
asigurarea proporţionalităţii dintre capacităţile de producţie ale subunităţilor
de producţie ale întreprinderii;
sistematizarea întreprinderii prin care se va realiza un flux tehnologic
continuu, pe traseele cele mai scurte.

Toate aceste măsuri de perfecţionare a structurii de producţie şi concepţie vor


influenţa în mod pozitiv o serie de indicatori ai întreprinderii dintre care mai
importanţi sunt:

 volumul şi costul aferent activităţilor de transport intern;


 numărul, felul, mărimea, locul de amplasare şi costurile aferente
depozitelor întreprinderii;
 numărul de personal şi fondul de salarii aferent aparatului
administrativ;
 durata ciclului de producţie al produselor întreprinderii, mărimea
stocurilor de producţie neterminată şi viteza de rotaţie a mijloacelor
circulante.

Perfecţionarea structurii de producţie trebuie să ţină seama de îmbunătăţirea


permanentă a tuturor acestor indicatori, atât în momentul proiectării întreprinderii,
cât şi pe tot parcursul funcţionării ei.

Reducerea duratei ciclului de producție reprezintă o sarcină foarte


importantă, întrucât aceasta influențează principalele laturi ale activitații
economice a întreprinderii industriale, asigurând în mod direct reducerea stocurilor
de producție neterminată și îmbunătățirea utilizării mijloacelor circulante.

44
Activitatea de reducere a duratei ciclului de producție trebuie să fie
îindreptate atât în direcția reducerii perioadei de producție, cât și în direcția
lichidării sau a reducerii la maximum a întreruperilor de orice fel.

Astfel, prin reducerea ciclului de producție se poate mări numărul de cicluri care
se pot efectua în aceeași perioadă de timp – semestru, an – ceea ce asigură
creșterea volumului de producție prin folosirea aceleași capacități de producție și a
aceluiași număr de muncitori.

De asemenea, prin reducerea duratei ciclului de producție se asigură reducerea


stocurilor de productie în cadrul unităților de producție ale întreprinderii,
influențând prin aceasta asupra micșorării normativului de mijloace circulante și
asupra accelerării vitezei de rotație a mijloacelor circulante.

În ansamblu, reducerea duratei ciclului de producție reprezintă un puternic factor


de creștere a productivității muncii, de reducere a costurilor de producție și de
creștere a rentabilității.

Pentru reducerea duratei ciclului de producție poate fi folosit un ansamblu de


căi care să asigure reducerea duratei diferitelor componente ale acesteia.

Căile de reducere a duratei ciclului de producție, ținând seama de structura și


componentele acestuia, pot fi sistematizate astfel:

1. O cale importantă de reducere a duratei ciclului de producție o constituie cea


referitoare la introducerea tehnicii noi și perfecționarea tehnologiilor de
fabricație existente.Prin folosirea acestor căi se asigură automatizarea
proceselor de producție, folosirea unor mașini, utilaje și instalații cu
randament sporit sau introducerea unor procese tehnologice rapide și mai
intensive, toate acestea influentând în mod direct asupra reducerii duratei
ciclului tehnologic și prin aceasta a duratei ciclului de producție.
45
2. Altă cale de reducere o constituie înlocuirea proceselor naturale cu procese
artificiale, ori de câte ori este posibil, reducându-se prin aceasta ponderea
timpului acestor procese în durata ciclului de producție.

3. O cale importantă de reducere a duratei ciclului de producție o constituie


mecanizarea și automatizarea proceselor de transport și control și
organizarea executării lor în așa fel încât să se desfășoare în paralel cu
procesele tehnologice de bază.
4. Ridicarea nivelului de organizare a producției și a muncii, fiind vorba de
organizarea productiei în flux, care contribuie la reducerea întreruperilor
procesului de producție, organizarea executării în timp a operațiilor după
felul lor (modul de îmbinare paralel sau paralel–succesiv), folosirea
schimburilor nelucrătoare pentru efectuarea operațiilor de control, reglare și
reparare a utilajelor.
5. Îmbunătățirea aprovizionării tehnico – materiale, care contribuie la
reducerea întreruperilor datorate lipsei de materii prime, la dispariția
întârzierilor datorită absenței ritmului.
Managementul aprovizionării este o componentă a funcţiunii comerciale a
întreprinderii şi asigură echilibrul între necesităţi şi disponibilul de resurse
materiale ce poate fi asigurat de o unitate economică.
În domeniul aprovizionării materiale, întreprinderea îşi stabileşte necesarul de
materii prime, materiale, combustibili, energie, etc. din ţară şi din import, cu
termene de livrare şi stabileşte stocurile de producţie, încheie contracte economice
cu diverşi furnizori, efectuează recepţia bunurilor aprovizionate şi depozitarea
acestora.

În întreprindere compartimentul aprovizionării are o poziție importantă,


aceasta determinând capacitatea de lucru pe care o va avea întreprinderea. Cât de
46
eficient și la timp va fi întreprinderea aprovizionată cu materiale și producție de
destinație tehnico-industrială, cu atât aceasta va prospera și procesul de producție
nu va fi necesar de stopat.

6. Ridicarea calificării muncitorilor, aceasta se explică prin folosirea unor


metode superioare de organizare a muncii, cum este lucrul unui muncitor la
mai multe mașini, contribuie de asemenea, la creșterea productivității muncii
și prin aceasta la reducerea ciclului de producție.
7. Îmbunătățirea programării producției care să asigure prin grafice de
producție întocmite foarte riguros, reducerea asteptărilor pentru completare
sau pentru a intra în lucru pe mașini, întreruperi care pot avea o pondere
ridicată.
8. Timpul de pregătire-încheiere poate fi redus sau chiar eliminat efectuând
operațiile respective în perioadele de întreruperi – determinate de zilele
nelucrătoare – sau în schimburile când nu se lucrează.
Folosirea unor mijloace mecanizate și automatizate de efectuare a operațiilor de
control, fără a se neglija în acest caz aplicarea metodelor statistice de control al
calității, bazate pe calculul probabilităților, introducerea și extinderea
autocontrolului.
9. Reducerea perioadei de producție, în cadrul acesteia a duratei operațiilor
tehnologice, se poate realiza prin: introducerea tehnicii noi, modernizarea
tehnologiei de fabricație, automatizarea, robotizarea proceselor de producție,
dotarea întreprinderilor cu sisteme și module flexibile, perfectionarea
organizării spațiale și în timp a producției, raționalizarea proceselor de
muncă în lumina cerințelor ergonomice.
10.Operațiile de transport intern, de asemenea, pot fi reduse ca durata prin
optimizarea fluxurilor de transport în cadrul întreprinderii și a secțiilor de
producție, folosirea unor mijloace de transport cu viteze și capacități sporite,
mecanizarea operațiilor de manipulare a încărcăturilor.
47
10.Durata întreruperilor înteroperații se poate scurta prin adoptarea unor măsuri
de îmbunătățire a organizării producției și a muncii, actionându-se în special
în direcția organizării în flux a fabricației, în mod deosebit a liniilor în flux
continuu și cu tact reglementat.
În cadrul căilor de reducere duratei ciclului de producție se situează pe
primul plan, organizarea producției în flux, care contribuie în mod direct la
reducerea întreruperilor în procesul de producție organizarea executării în timp a
operațiilor după tipul de îmbinare în paralel sau paralel-succesiv, care contribuie la
reducerea ciclului tehnologic, folosirea schimburilor nelucrătoare pentru efectuarea
operațiilor de control, reglare și reparare a utilajului, asigurând prin aceasta
reducerea întreruperilor în funcționarea utilajelor pentru executarea acestor
operații.

În urma analizei eficienței micșorării duratei ciclului de producție se observă


următoarele:
 Utilizarea mai ratională a resurselor materiale și umane în
întreprindere;
 Reducerea stocurilor de producție neterminată;
 îmbunătățirea utilizării mijloacelor circulante.
Reducerea duratei totale a ciclului de producție pe baza implementării celor
mai noi cuceriri în domeniul tehnicii, tehnologiei și organizării producției denotă
întotdeauna o mai bună folosire a forței de muncă, a mașinilor, utilajelor și
suprafețelor de producție, creșterea productivității muncii și sporirea eficienței
economice.
O eficienţă economică ridicată se obţine în condiţiile aplicării în procesul de
producţie a unor tehnologii moderne şi care valorifică la cote maxime materiile
prime şi energia, asigurând produse de calitate superioară la un cost redus.
48
Mărimea eficienţei economice are importanţă atât pentru întreprindere, cât
și pentru economia naţională în ansamblul ei, căci prin creşterea producţiei,
reducerea costurilor de fabricaţie, sporirea rentabilităţii, etc, se obţine un spor al
venitului naţional
.Concluzii:
Efectuind stagiul de practica la inteprinderea S.A. ,,Fabrica de conserve din
Călăraşi”.Am facut cunostinta si am invatat lucruri no ice este un avantaj pentru a
ma specializa in acest domeniu. Stagiul de practica constituie o parte organica a
procesului de invatamint, pentru a se deprinde studentul cu abilitatile de a lucra in
echipa, de a se implica in procesul de productie si cel tehnologic.

Pe parcursul stagiului de practica am capatat noi cunostinte refiritor la producerea


si fabricarea semi-fabricatelor.Am facut cunostinta cu istoria fabricei, utilajului.In
aceasta perioada de timp am vazut cum produsul trece prin toate etapele pina
ajunge la produs fenit.

49