Sunteți pe pagina 1din 3

TIPURI DE MORTARE

Mortarele pentru zidărie se pot clasifica astfel:

1. După modul de întărire a lianţilor sunt:

Mortare aeriene la care lianţii folosiţi se întăresc numai în aer (var, ipsos şi
argilă). Aceste mortare nu se folosesc la zidării plasate în locuri lipsite de aer
sau supuse umezelii continuie (în pământ, în subsoluri umede);

Mortare hidraulice la care lianţii se întăresc atât în aer liber cât şi în apă,
mortarele preparându-se cu ciment sau cu var hidraulic.

2. După liantul de bază folosit sunt:

Mortare pe bază de var care se prepară din nisip, var pastă şi apă. Nisipul
trebuie să fie curat şi să aibă o granulometrie potrivită. Varul pastă va
proveni din var bulgări bine stins iar la stingerea varului se va folosi numai
apă curată. La acest mortar este preferat varul fluidizat în instalaţii mecanice
speciale unde se amestecă mai bine cu nisipul, acoperind granulele acestuia
şi dând mortarului calitatea de a fi foarte omogen.
Mortarul pe bază de var se va folosi atâta vreme cât este proaspăt,
adică înainte de a începe priza şi întărirea. Din acest motiv el se prepară în
cantităţi care pot fi consumate în timp de 12 ore. Dacă se întâmplă să rămână
mortar pentru a doua zi, el va fi ferit de aer şi uscăciune.
La zidăriile supuse umezelii, se foloseşte mortar de var cu adaos de
ciment (mortar mixt) care se întăreşte mai repede decât mortarul de var.
acest mortar se va folosi într-o perioadă de patru ore de la preparare.

Mortarul pe bază de ciment se prepară din nisip, ciment şi apă. Prepararea


se face în două faze: întâi se prepară amestecul uscat de ciment şi nisip; după
ce acesta este bine amestecat căpătând o culoare uniformă, se adaugă apa
amestecându-se până la obţinerea unei paste omogene.
Mortarul de ciment face priză şi se întăreşte mult mai repede decât cel
de var, priza şi întărirea depinzând de cimentul folosit. Din acest motiv,
acest mortar se va prepara în cantităţi reduse şi pe musura întrebuinţării
lui. Mortarul rămas după 1 oră de la preparare, nu mai poate fi folosit,
priza şi întărirea cimentului nu mai pot fi împiedicate prin udarea
mortarului sau ferindu-l de aer, cum se procedează în cazul mortarului
de var.
Mortarul de ciment se întrebuinţează la unele zidării de piatră şi de
cărămidă, la unele tencuieli şi lucrări speciale precum şi la îmbinarea
elementelor prefabricate.
Când mortarul de ciment nu este suficient de lucrabil, i se adaugă
lapte de var obţinându-se mortaru de ciment cu adaos de var pentru
lucrabilitate.
Mortarele mixte pe bază de ciment pot fi obţinute preparându-le cu
adaos de var. Ele sunt mai lucrabile, devin mai plastice şi crapă mai greu.

Mortare pe bază de ipsos. Sunt mortare preparate fără nisip, se folosesc la


executarea tencuielilor gletuite, ornamentelor şi profilelor. În cazul în care
acest mortar este amestecat cu nisip şi var el se poate folosi la zidirea
blocurilor de beton sau a plăcilor pe bază de ipsos.
Nu este permis a se adăuge ipsos în mortarul de ciment deoarece prin
întărire, cimentul se contractă iar ipsosul se dilată ceea ce împiedică
legătura între ele.
Mortarul de ipsos se prepară în cantităţi mici, pe măsura întrebuinţării
lui deoarece ipsosul se întăreşte foarte repede şi odată întărit nu mai
poate fi lucrat sau refolosit.

Mortare pe bază de argilă se obţin din argilă şi nisip amestecate în anumite


proporţii stabilite de către laboratorul de şantier şi frământate cu apă. Pentru
ai mări rezistenţa, în mortar se mai adaugă paie, câlţi etc. Aceste mortare se
folosesc la lucrări de mică importanţă şi ferite de apă cum ar fi clădirile
zootehnice.
Un mortar pe bază de argilă mai rezistent este mortarul în care se
adaugă var. Acest mortar se întrebuinţează la executarea zidăriei din blocuri
de pământ şi la tencuirea unor pereţi, dar tot la lucrări de mică importanţă.