Chişinău, 2007

1
Elev: Dragii noştri spectatori
Astăzi noi vom fi actori
Aşteptaţi si-o să vedeţi
Că eroii din poveşti
Sus pe scenă vor urca
Şi-apoi se vor prezenta
Hai cu toţii să pornim
Povestea s-o auzim.

Elev: Era odată o Alba ca Zăpada

Şi tînără, frumoasă ca o stea
Şi-avea şi-o vitregă c-am zvăpăiată
Ciudată şi urîtă mai era.

Elev: O aşa fată rar se întîlneşte

Şi-n cărţi, poveşti de ea se povesteşte
Că va trăi cu picii împreună
Căci e cinstită, harnică şi bună.

Elev: Şi va-ntîlni apoi un prinţ-anume,

Căci c-o sărutare va face-o minune.

Prinţul (apare): Trei zile am visat o zînă

Dar cînd mă scol dispare fără urmă
Şi-mi spune inima ceva se va-ntîmpla,
Cum oare să ajung la ea ?

(Prinţul pleacă. Se schimbă cortina. În scenă apare o fată ce doarme într-o cămară a unui palat)

Fata: Iar am adormit un pic.

Şi un vis ciudat:
Cum că eu eram mireasă
Lîng-un împărat ... hi-hi-hi
Şi-am visat şi nişte pici
Ce erau atît de mici

(Se întinde plăcut, se şterge pe la ochi. Deodată tresare aducîndu-şi aminte de ceva)

Vai de mine şi de mine

Am dormit atît de bine
Iar mama vitregă de m-ar vedea
Foarte mult aş regreta...

Împărăteasa (vine): Cine-aici vorbea de mine?(observă fata)

Vai, iar tu? Nu ţi-e ruşine?
(cu ton poruncitor) Ce eşti urîtă şi murdară!
Vei sta aici în astă seară

(Se aud trompetele, goarnele ce vestesc începerea balului)

Împărăteasa: Ai auzit? Începe balul!

Ah! Ce frumos mă voi distra!
Rochie nouă şi frumoasă
În seara asta voi purta.

2
Înpărăteasa: Tu eşti urîtă, mică şi murdară
(către fată) Vei sta ascunsă-n astă seară,
Eu mo-i distra cu tatăl tău
Şi ce naiv e! Şi-i c-am tontălău!
Mă duc să mă gătesc.

Fata: De cînd mama mea s-a prăpădit

Fac aşa cum ea m-a sfătuit
Să fiu cinstită şi aşa miloasă
La suflet şi la chip frumoasă (fata plecă)

Autor: Însă mama vitregă şedea

Îi făcea viaţa şi mai grea
Cu-a ei minune de-oglinjoară
Îi făcea orice zi amară.
(Apare împărăteasa cu o oglinjoară în mănă, pieptănîndu-se şi minunîndu-se de dînsa)

Împărăteasa: Ia să-mi spui tu, oglinjoară,

Cine e frumoasă-n ţară?

Oglinda: Numai tu, Măria ta!

Eşti frumoasă şi aşa
Nu-i ca tine nime-n ţară

Împărăteasa: Foarte bine, oglinjoară!

Ce de mîndră sunt de mine,
Altor fiele ruşine (pune oglinda pe masă şi pleacă, vine Alba ca Zăpada, face ordine
şi priveşte în oglindă)

Autorii: Dară iată că-ntr-o zi

În oglinda fermecată
Buna Albă se-oglindi
Şi glinda amuţise-n dată
(Alba ca Zăpada se sperie, auzind paşii împărătesei pune oglinda şi fugi. Împărăteasa se oglindeşte)

Împărăteasa: Ia să-mi spui tu oglinjoară

Cine e frumoasă-n ţară?

Oglinda: Frumoasă eşti, Crăiasă,

Ca luna cînd apare
Dar Alba ca Zăpada-i
Ca soarele răsare
E atît de gingaşă
Ca roua de pe flori
Aşa că te întrece
De mii şi mii de ori.

Împărăteasa: (se supără, trînti oglinda jos)

Cum îndrăzneşti a-mi spune
Asemenea minciună
Te-aş sfărîma îndată
Dar ştiu n-ai nici o vină
Chiar de mi-e greu a crede
Că e adevărat
3
 De Alba ca Zăpada eu scap imediat!
(strigă) Alba ca Zăpada! Alba ca Zăpada!
Şi-i răspunde bradu-ncet
Tot şoptind de prin omăt:

Bradul: Du-te Alb-o în brădet

Vezi o casă în omăt
Unde sunt nişte pitici
Nouă drăgălaşi pitici
Şi-o să aibă grijă ei...

Alba ca Zăpada: Ce să zic? O fac cum vrei!

Autor: Şi coborînd cărarea îndesată

Zări şi o căsuţă c-am ciudată
Era micuţă, dar era drăguţă
Şi nu trăia în ea un moş sau o băbuţă.
(Se scimbă cortina. Apare imaginea unei case mici)

Autor: Şi se-apucase Alba-ndată,

Să facă ordine în casă,
Căci era mare tărăboi
Cum e uneori la voi.

Autor: Mătură prin casă, spălă şi nişte vase

Luase praful şi casa iar se luminase
Mai strînse nişte haine de-ale unui Domn
Şi adormise Alba furată de un somn.
(Vin piticii după muzică, lucrînd vesel, se aranjează într-un rînd)

I pitic: Noi suntem cei 9 pici

9 pici pitici voinici
Ce-adunăm aur, argint,
Scotocind de prin pămînt.
Şi mai scoatem pitre scumpe
Prin sudoare de pe frunte.

II pitic: Eu sunt Şefu-acestor pici

Am eu grijă de voinici
Sunt un lider ne-ntrecut
La bătaie ne-ntrecut

III pitic: Eu sunt piciul Somnoros

Am un nas – mereu în jos...
Cîte-odată-s mofturos
Dar sunt mîndru şi frumos
De-o să mă iubească Alba
De m-ar săruta, ciudata,
Poate somnul meu duşman
Va pleca măcar... pe-un an!

IV pitic: Mie-mi zice hărnicilă

Şi să ştiţi că harnic sunt
Nu sunt eu ca Zăpăcilă
Şi sunt bucuros nespus
4
Al V-lea pitic: Mie-mi zice Lenevilă
Dar să ştie fiecare
Nu-s lenos eu la mîncare
Nici la lecţii, nici culcare,
Nu mai am asemănare.

Al VI-lea pitic: Mie-mi zice Titirezul,

Şi-mi mai zic şi Fofîrlezul
Ştiu că sunt c-am bătăuş,
Dar sunt ager spiriduş.

Al VII-lea pitic: Dar eu sunt cel mai tăcut

Lecţia toată o ascult
Cînd mă-ntreabă-nvăţătoarea
Mă gîndesc doar la mîncare
Aştept să sune clopoţelul
Să mă bat cu băieţelul.

Al VIII-lea pitic: Mie ei mi-au zis Rîzilă

Dar să ştiţi că nu-i corect
Chiar de-i veşnic zîmbetul pe buze
Am cel mai frumos caiet.

I-l pitic: Mie mi-au zis Păcălici

Şi sunt unul din pitici
Nu de-atît că păcălesc
Doar că şotii eu iubesc.
(Piticii observă ceva în casă, după aceea dialoghează)

- Vai de mine! Ia priviţi spre casa noastră!

- Ce-o fi şi asta?
- Vai! În casa noastră mică, o fantomă s-a ascuns!
- Face tărăboi prin casă
- (Liniştitul) Dar eu n-am nimic de spus...
- O fiind poate-o urgie!
- Oare-o bestie, frăţie!
- (Somnorosul) Dacă cel ce a intrat, În pătucu-mi s-a culcat?...
- Ce tot smorcă-i Somnoriţă?
- Poate-o fi o veveriţă!
- Hai să mergem în căsuţă
- Să vedem cin-s-a ascuns
- (Somnorosul) Ia priviţi, o vrăbiuţă! (arată undeva în sus)
- (Toţi) Tu mai ai ceva de spus?
(Piticii se apropie de Alba ca Zăpada, ce adormise, se rotesc în jurul ei, o privesc cu atenţie, o
ating. Alba ca Zăpada tresare şi privind la ei, se sperie)

- Cine sunteţi voi? Ce căutaţi aici?

- Priviţi la ea! Noi? Cine suntem noi? Cei 9 pitici voinici. Să nu fi chiar auzit de noi?
- Ba da. Am auzit.
- Dar cine eşti tu? Şi de unde te-ai luat aici?

Alba ca Zăpada: Eu, Alba ca Zăpada mă numesc

Şi-alături de voi pici, eu vreau să trăiesc
Mi-e drag să cos, să împletesc,
5
 Să spăl, să mătur, să gătesc
Împărăteasa-mamă-a poruncit,
Să fiu ucisă. Dar s-a amăgit.

Piticii: Dar de ce?

A. ca Zăpada: Vitrega e nemiloasă

Şi m-a alungat de-acasă
Eu cred, fiindcă sunt frumoasă...
Pot un pic să mas la voi?

Piticii: Chiar pe-un an sau poate doi

Şi-o să fim prieteni buni
De luni ziua pînă... luni.
(Piticii îşi dansează dansul lor şi pleacă la lucru)

Pitic: Noi plecăm acu în munţi

Să aducem galbeni mulţi
Tu rămîi aici, acasă
Şi ne-aşteaptă aşa voioasă
Cu ceva de-ale-gurii...
(Piticii pleacă. Fata ia sacul, fede că nu este nimic în el şi porneşte la moară)

Autorul: Uite cum nu-şi află locul

S-a pornit cu tăbîltocul.
Duce greu, aşa, în spate,
Doar de babă ca să scape.

Alt autor: Mai putea să zăbovească

Că de ce să se grăbească

A. ca Zăpada: Au trecut cinci zile-n şir,

Dar piticii nu mai vin.
Am copt pîine şi plăcinte,
Şi am fost fată cuminte.
Am făcut ordine prin casă,
Le-am cusut cîte-o cămaşă...
(Pune mîna streaşină la ochi şi priveşte în zare, dar nu-i vede)

A. ca Zăpada (strigă): Unde sunteţi voi pitici?

A venit azi un arici
Şi mi-a spus că muma-rea
Face vrăji, cum ştie ea.
Cum o fi aflat străina,
Că mai sunt în viaţă eu.
Poate i-o fi spus oglinda
Sau naiv strejerul meu.
(Fata pleacă. Apare mama-vitregă mestecînd ceva)

Mama-vitregă: Numai să-ţi dea prin cap una ca asta. Mi-a declarat azi oglinda mea că Alba ca
Zăpada mai trăieşte şi se face pe zi ce trece tot mai frumoasă şi mai gingaşă. Ei... dar
nu-i nimic: îi găsesc eu ac de cojocul ei.

(mestecînd) Timpul trece ceas cu ceas

De-ale mele nu mă las
6
 Şi-apoi mi-am găsit servici,
Toată ziua stau aici
Şi vrăjesc fără hodină,
(suflă) Alba ca Zăpada, vină!
Pot de-acum să fiu pe pace
Vrăjitura se va face
Vin eu mîine pe-serat
Să-i dau fulgul fermecat.

De ce fulgul. Nu degeaba-i spune Alba ca Zăpada, doar nu se teme de frig şi-i plac mult
fulgii neobişnuiţi. Şi-apoi de unde să iau eu vreun măr, acum în toiul iernii.
(Mama-vitregă dispare. Apare A. Ca Zăpada ce mătură)

- Vai de mine! Ce de multă zăpadă a căzut peste noapte. Să mătur un pic, măcar o cărăruşă, ca
să poată veni piticii din munţi (mătură şi observă ceva). Dar asta ce este? Un fulg, un
fulguşor neobişnuit de frumos (îl ridică de jos şi-l atinge de obraji şi de frunte)
E frumoasă, iarna albă
Numai mărgărit şi salbă
Şi-n poiana de argint
Zboară fulgii lin foşnind.
Sună ţurţurii de gheaţă (se simte c-am rău şi cade)
Dar eu plec, eu plec din viaţă.
(Apar piticii cîntînd şi deodată se opresc văzînd-o pe Alba ca Zăpada jos)

- Alba ca Zăpada! Surioară!

- Ce s-a întîmplat? De ce e aşa de rece şi tristă?
- Şi de ce doarme aici pe zăpadă?
- Ba nu doarme... . Intuiam eu că mama ei vitregă o va găsi şi aici.
- Nu cumva a adormit pentru totdeauuna şi că nu se va trezi niciodată?
- Nu vă întristaţi voiniceilor. Am auzit de un Moş crăciun, ce face minuni în seara de Ajun
şi împlineşte cîte o dorinţă la fiecare.
- Iar noi vom dori toţi ca să reînvie Alba ca Zăpada.
- Hai să nu întîrziem şi de curînd să-l căutăm.

(Copiii recită poezii în limba franceză şi engleză)

M. Crăciun: Sunteţi voi bravo. Şi ca răsplată pentru asta priviţi acolo. (Din spate apare prinţul
condus de mesagerul lui M. Crăciun)

Prinţul: Eu sunt acel fecior de împărat...

Şi am rămas, privind ca fermecat
Că sus pe munte am descoperit
Pe Alba ca Zăpada ce a adormit
Ce mult aş vrea s-o iau cu mine...

Piticii: Aşa ceva nu se cuvine.

Prinţul: Piticii îi conving cu greu

S-o iau pe Alba ca Zăpada eu
(către pitici) S-o iau acasă în împărăţia mea
Ca să mă uit mereu la ea.

Piticii: Şi ce ne facem, singuri, fără ea?

Cine cugetul ne va alina?
(cu regret) Şi-apoi ea nu mai este-n viaţă
7
 Acoperită-i toată cu fulguşori... de gheaţă.

Prinţul: Eu mult aş vrea căldura sufletească

Fulgii de gheaţă îndată-îndată să-i topească (se apleacă şi sărută fata. Ea se trezeşte şi se
ridică în picioare)
(mirat) Minune mare acum s-a petrecut
Şi niciodată, niciodată fiorul n-o să-l uit

Piticii: Şi-a revenit mîndra crăiasă!!! (saltă)

Prinţul: Şi-a deveni a mea mireasă.

Piticul I: M. Crăciun, am auzit că la palatul împărătesc, tatăl Albei ca Zăpada organizează un bal
cu mese şi lăutari. Fă o minune şi ne du şi pe noi acolo.

Piticul II: Mult aş vrea să văd reacţia mamei vitrege cînd o va vedea pe Alba ca Zăpada întreagă şi
nevătămată.

M. Crăciun: Aşa să fie! (loveşte cu băţul în pămînt şi copiii pleacă în spatele scenei unde se
aranjează pentru dans)

Dans

Autor: Împărăteasa a rămas uimită

Cînd a văzut la balul din palat
Pe Alba ca Zăpada fericită
Alături de-un fecior de împărat
De ciudă chipul rău i se pocise
Şi într-o clipă-mbătrînise
A devenit curînd sub soare
Urîtă fără-asemănare

8
 Programul balului:

1. Cîntece despre iarnă;

2. Urături;

3. Colindă;

4. Sorcova;

5. Jocuri distractive;

6. Înmînarea cadourilor de către M. Crăciun copiilor;

7. Cuvînt de felicitare cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi An Nou.