Sunteți pe pagina 1din 3

Moara cu noroc

-tema si viziunea despre lume-

Cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea este marcata de o serie de metamorfoze sociale, politice,
economice si culturale, transformari regasibile si in modul in care fiinta umana intelege sa se raporteze la
sine si la lumea in care traieste. Aceste schimbari de viziune sunt reflectate si in literatura, prin aparitia
unui nou curent, manifestat ca o reactie antiromantica, curent care poarta numele de realism. Astfel,
daca pentru romantici, natura era perceputa ca o sursa de inspiratie transfigurata artistic prin fantezie,
pentru scriitorii realisti, natura, intreaga realitate exterioara, devine un obiect de analiza, supus finei
observatii a artistului. In plan autohton, principiile estetice ale noului curent prind contur prin operele
marilor clasici. Opera lui I. Slavici reflecta preferinta scriitorului pentru estetica realismului.

Nuvela psihologica “Moara cu noroc” a aparut in anul 1881, in volumul “Nuvele din popor” si este
considerate o capodopera a genului epic si a lui Slavici prin viziunea realista asupra satului transilvanean
si prin minutioasa analiza psihologica la care autorul isi supune personajele pentru a reliefa evolutia lor.

In primul rand, dimensiunea realista a nuvelei se evidentiaza la nivelul intentionalitatii actului artistic al
scriitorului de a realiza prin literatura iluzia vietii. Universul fictional creat de Slavici adduce in fata
cititorului imaginea societatii traditionale romanesti din Ardeal la sfarsitul secolului al XIX-lea, care poate
fi afectata de noua mentalitate materialista a epocii. In vederea obtinerii efectului de iluzie a vietii,
autorul construieste prin Ghita, un personaj in sufletul caruia se reflecta ciocnirea dintre cele doua
porniri, pe cat de puternice, pea tat de contradictorii: pe de-o parte , dorinta de a ramane un om cinstit
alaturi de familia sa, iar pe de alta parte, dorinta imbogatirii alaturi de Lica Samadaul. Framantarile
interioare ale protagonistului suprinse in planul discursului narativ, ii confera nuvelei caracterul de proza
psihologica.

Totodata, aderenta la estetica realismului se creaaza si prin cele doua teme ale nuvelei: goana dupa
inavutire si degradarea psihologica si morala. Tema realista: dorinta de imbogatire contureaza primul
plan al nuvelei prin incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, de a renunta la ocupatia initiala
de cizmar si de a deveni carciumar. In acest plan, Ghita este un personaj tipic pentru o intreaga categorie
sociala:a carciumarilor. In conditiile socio-economice care afecteaza viata comunitatii traditionale, Ghita
este o victim a societatii in care traieste, a mentalitatii capitaliste care invadeaza si substituie
mentalitatea straveche a taranului, nu numai a propriilor slabiciuni.

Al doilea plan:planul psihologic este determinat de tema naturalista a nuvelei care pune in relief
degradarea psihologica si morala a lui Ghita pana la dezumanizarea complete care il adduce in ipostaza
unui criminal, ca urmare a tensiunii psihologice pe care o traieste, care il dezechilibreaza psihic si care
reprezinta mobilul crimei:dorinta de imbogatire , patima care pune stapanire pe sufletul sau atrage
inevitabil personajul in lumea degradata a criminalilor, avand consecinte nefaste si asupra familiei sale.
Autorul investigheaza, folosind tehnica analizei psihologice, trairile personajului, resorturile intime ale
psihologiei acestuia in momentele limita prin care trece:dezorientarea, vulnerabilitatea, teama,
suspiciunile care planeaza asupra psihicului sau, framantarile de constiinta ale lui Ghita, a carui constiinta
este teatrul de infruntare a doua tendinte radical opuse:dorinta de a ramane un om cinstit, neputinta de
a face acest lucru, odata ce s-a aliat cu Lica. In acest plan, personajul evolueaza de la tipicitate la
individualizare pentru a I se contura psihologia, comportamentul si faptele sale, determinarile,
constrangerile la care este supus, evolutia personajului fiind infatisata magistral de Slavici.

Supratema nuvelei:destinul , este conturata in prologul si epilogul nuvelei, in cuvintele batranei care
reprezinta instant traditionala, observatoare care ii avertizeaza pe cei doi tineri ca mutarea la Moara cu
noroc le-ar putea schimba radical si intr-un mod nefast viata. Supratema destinului determina cel de-al
treilea plan al nuvelei, planul etic, care inscrie aceasta nuvela in realismul etic.

Titlul contine un indice spatial “moara” situate in pustietati, spatiu realist cu deschideri simbolice,
intrucat el devine un loc al vulnerabilitatii, al pericolului, al conflictelor, al destinelor care se confrunta si
sfarsesc tragic, al sortie traita la limita, ba chiar un spatiu thanatic. Daca la inceput Moara cu noroc pare
a fi un loc al bunastarii, al dorintelor lui Ghita de a-si schimba conditia sociala, la final, termenul isi
inverseaza semnificatia si moara devine un loc al nelinistii permanente, al dezastrelor sufletesti, al
fatalitatii. Prin urmare semnificaria titlului este ambivalenta si ironica pentru ca moara macina lumea
inchipuita de Ghita: a bunastarii, si devine un loc al nefericirii, al viselor rele prevestite de cuvintele
batranei. Moara se metamorfozeaza tragic intr-un spatiu care spulbera tihna omului, ii distruge fericirea,
ii naruie sperantele de mai bine, ii pateaza onoarea, aducand nenorocire si moarte.

In plus, viziunea despre lume a autorului se remarca si la nivelul elementelor de structura si de


compozitie ale textului narativ. Discursul epic al nuvelei dezvolta, initial, un conflict exterior, intre
mentalitatea traditionala, bazata pe valori morale, careia ii da glas batrana soacra a lui Ghita, si
mentalitatea capitalista, fundamentata pe valori de schimb, in care puterea suprema este banul. Acest
conflict exterior este doar pretextul pentru amplul conflict interior pe care il dezvolta textul, trasatura
specifica prozei de analiza psihologica. Asa cum se prefigureaza inca din titlu, firul narativ al nuvelei
urmareste macinarea, pana la disparitie, a constiintei protagonistului al carui suflet este scindat intre
cele doua chemari launtrice: cea a moralitatii si cea a banului.

De asemenea cronotopul este unul bine precizat, facand posibila incadrarea nuvelei in estetica
realista. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa:
de la Sf Gheorghe la Pasti. Se observa aici viziunea traditionala a unui autor, in conceptia caruia existent
fiintei umane trebuie sa se inscribe in sfera religiosului, a moraliatii. Nu intamplator, sfrasitul tragic al
personajelor care au incalcat principiile etice a avut loc de sarbatoarea Pastelui, in traditia populara, un
moment in care sufletele sunt chemate la Judecata de Apoi. Spatiul fictiunii este fixat prin toponime
reale: Ineu, Fundeni, Arad, Oradea, M-tii bihorului, etc. Drumul care duce la Ineu la Moara este un traseu
descendent al personajelor, care parca prevesteste locurile rele care urmeaza sa se intample,
reprezentand un punct de intersectie al binelui cu raul, al legii si al faradelegii, al vietii cu moartea.
Totodata semnifica un drum al vietii care implica optiuni si riscuri, al destinului. Cele cinci cruci care stau
inaintea morii au o semnificatie duala, sugerand fie un loc binecuvantat de instant divina, fie un spatiu
thanatic, crucea fiind un symbol totalizator. Moara reprezinta asadar, un loc parasite, spatiu malefic, loc
de popas a diferitelor categorii sociale si morale.

(*referire la evolutia personajului in relatia cu Lica si cu Ana)

Realismul prozei lui Slavici se evidentiaza si la nivelul constructiei personajelor, care intruchipeaza
adevarate tipologii umane, representative pentru societatea vremii. Batrana soacra reprezinta omul
simplu care da glas intelepciunii populare Ana este femeia supusa, in cadrul familiei patriarhale, in vreme
ce Lica devine reprezentativ pentru tipologia infractorului. Ghita este de la inceput, tipul carciumarului
sarac, nemultumit de propria conditie sociala, pe care vrea sa si-o imbunatateasca. Pe parcursul
discursului narativ, insa, personajul este urmarit de la tipicitate la individualizare. Ceea ce il face unic este
patima sa nefireasca pentru bani, comportamentul sau incadrandu-l in tipologia parvenitului.

Afirmatia batranei din prologul nuvelei:”Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, ca, daca e vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”, rezuma conceptia traditionala de viata conform careia omul
sta sub puterea unui destin necrutator, prestabilit inca de la nastere pe care nu il poate schimba. In
viziunea traditionala asupra vietii, divinitatea este situate in centrul existentei umane, spre deosebire de
conceptia capitalista care il substituie pe Dumnezeu ca instant absoluta cu omul de rand, facand din el si
din valorile create de acesta repere absolute, intr-o ordine redusa la o dimensiune orizontala a
existentei. Astfel, nuvela “Moara cu noroc” infatiseaza lumea satului transilvanean, alaturi de conceptiile
representative ale sec. al XIX-lea si de tipologiile prezente:tarani, carciumari, preoti, oameni buni si rai,
asemenea realitatii.

S-ar putea să vă placă și