Cuprins:

1.Introducere.........................................................................................1-2

2.Definirea jocului didactic matematic...................................................3

3.Particularitățile jocurilor matematice................................................4-6

4.Contribuția jocului didactic matematic în dezvoltarea intelectuală a

preșcolarului.........................................................................................7-8

5.Concluzia.............................................................................................9

0
 Matematica a devenit unul din cele mai importante instrumente ale cunoaşterii.
Cercetări experimentale organizate pe plan mondial au demonstrat că teoria mulţimilor,
chiar sub forma ei elementară din activităţile matematice din grădiniţă, constituie o bună călăuză
a copilului preşcolar în matematica modernă, iar primii paşi sunt favorizaţi de utilizarea
frecventă în activitatea preşcolară a jocului didactic matematic. Justificarea acestei afirmaţii îşi
află originile în următoarele constatări:
 Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază, organizată în grădiniţă, în
scopul dezvoltării intelectuale a copiilor preşcolari.
 Urmărirea progresului înregistrat de copilul angajat în realizarea acestor activităţi
permite observaţii prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală şi
afectivă.
 Observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităţilor matematice în care
se utilizează jocul didactic matematic permite o evaluare corectă a progreselor înregistrate de
copil în dezvoltarea gândirii, îndeosebi în sfera operaţiilor de analiză, sinteză, a progreselor în
comportament, în activitatea de observare, în formularea unor aprecieri asupra evoluţiei
probabile a copilului, cu posibilitatea intervenţiei în aspectele deficitare.
 Observarea sistematică a conduitei intelectuale a copilului în cadrul activităţilor de joc
didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului optim de intrare în etapa
micii şcolarităţi.

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acţiunii formative a grădiniţei,
în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activităţii comune, realizând în acest fel
un continuum între activitatea de învăţare şi cea de joc. Datorită faptului că preşcolarul îşi
structurează operaţiile şi acţiunile fără a resimţi efortul, învăţarea prin intermediul jocului se
realizează economicos şi eficient.
Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului
şi socotitului. El conţine o problemă, o sarcină didactică pa care copilul trebuie s-o îndeplinească
concomitent cu participarea lui la acţiunea jocului. Experienţa probează că jocul didactic

1
matematic are o eficienţă formativă crescută în situaţia sistematizării, consolidării şi verificării
cunoştinţelor.
Consolidarea sau verificarea cunoştinţelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice
matematice se realizează diferit în funcţie de scopul imediat al activităţii, de forma pe care o
îmbracă acţiunea jocului şi de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor
posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine ştie să numere mai bine?”), de a stabili
suma obiectelor numărate (,,Câţi porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în şirul
numeric (,,A câta jucărie lipseşte?”), de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare şi invers
(,,Dă-mi tot atâtea jucării”). În alte jocuri au prilejul să compare cantităţile (,,Cine are acelaşi
număr”) sau să efectueze operaţii de adunare şi scădere (,,Să adăugăm - Să scădem”). Jocul
didactic matematic poate apărea deci atât ca element al unei activităţi comune, cât şi ca activitate
independentă.

În contextul noii societăţi, dreptul la educaţie a devenit realizabil pentru toţi

copiii, iar nevoia de cultură – o condiţie a integrării sociale. În viziunea pregătirii
viitorilor iniţiatori de transformare, şcoala are sarcina de a înarma tânara generaţie cu
cele mai noi cuceriri ale spiritului uman. Deschiderea spre cultură si formarea
capacităţilor necesare achiziţionării noutăţilor se constituie în sarcini instructiv-
educative de bază. Ele mută accentul de la memorare-stocare-reproducere la însuşirea
şi mânuirea unor instrumente cum ar fi: gruparea, scrierea, compararea, generalizarea,
integrarea în sistem, restructurarea, mânuirea schemelor operatorii, a schemelor
raţionale care să facă posibil contactul continuu cu ştiinţa, tehnica şi, în general, cu
cultura. Aceste cerinţe se manifestă în caracterul instrumental al învăţământului primar
şi necesită trecerea de la ,,educaţia prin efort… la educarea efortului”. Aşadar o primă
mutaţie s-a produs in sfera obiectivelor fundamentale ale învăţământului primar,
eficienţa sa maridu-se în capacitatea de a asigura şcolarizarea, în condiţii cât mai bune,
pe treapta urmatoare.

2
 Pentru modernizarea învăţământului, pentru a-l racorda la cerinţele epocii
contemporane, preocupările pentru ridicarea calităţii învatamantului matematic ocupă
loc prioritar.
Introducerea, încă de la baza învăţământului, a unor concepte de mare
generalitate, concepte unificatoare pe tot parcursul învăţării matematicii, nu presupune
doar achiziţionarea acestora ca entităţi independente, ci cultivă o nouă posibilitate de a
gândi şi de a înţelege matematica prin: cunoaşterea modurilor fundamentale de
organizare a entităţilor matematice, sesizarea relaţiilor fundamentale a proprietăţilor
acestora, cunoaşterea dinamicii relaţiilor matematice şi a clasificarilor lor.
Matematica modernă ia deci in consideraţie ansamblul structural al ştiinţelor
matematice, principiile fundamentale, relaţiile dintre entităţile matematice. În noile
programe şcolare de matematică specifice şi altor sisteme de învăţământ au fost
introduse concepte generale ca: structură, multime, relatie s.a. interpretate in spiritual
logicii disciplinei matematice.
În lumea întreagă se consideră că, pentru a-i dezvălui copilului încă de la început
caracteristicile matematicii moderne şi pentru a-l învăţa să gândească în spiritul ei,
conceptele de,, numar natural” , ,,operatii cu numere naturale”, trebuie fundamentate pe
conceptul general de,, multime”.
În ultimele decenii, matematica a pătruns cu deosebit success in numeroase
sectoare ale cunoaşterii şi practicii, căpătând o popularitate senzorială datorita eficienţei
şi metodelor şi instrumentelor ei. Matematica are drept obiect studiul realitaţii obiective
şi se constituie ca o realitate a ei, desprinzând conceptele din această realitate, care,
pentru elev, este constituită în primul rând din activitatea şcolară (in clasa , cabinet,
laborator, atelier etc.)
Există însă şi noţiuni de matematică ce au apărut fără să fie cerute direct de
practică, pentru că matematica se dezvoltă şi pe teren propriu, dar acestea îşi găsesc
mai devreme sau mai târziu corespondent în viată.
Puternic ancorată în relaţiile practicii contemporane şi cu implicaţii în toate
domeniile, matematica zilelor noastre devine tot mai mult domeniul spre care pornesc

3
cu interes şi încredere celelalte ştiinţe. Corelarea matematicii in activitatea tehnico-
practică oferă elevilor posibilitatea să-şi însuşească cunoştiinţele în ansamblul
interacţiunilor, iar noţiunile preluate din cadrul disciplinelor tehnico-practice
,,înnobilate”.
Pornind de la ideea ca matematica a devenit in zilele noastre un instrument
esenţial de lucru pentru totalitatea ştiinţelor şi domeniilor tehnice, este firesc ca, în
centrul preocupărilor actuale ale şcolii româneşti să se situeze cultivarea accentuată a
gândirii micilor şcolari, prin evidenţierea relaţiilor matematice, prin fundamentarea
ştiinţifică a noţiunilor şi conceptelor, prin introducerea progresivă, gradată, a limbajului
matematic modern.
Astfel, matematica a pătruns treptat şi din ce in ce mai mult in sfera conceptului
de cultură generală şi de cultură de specialitate, lăsând puţine sectoare lipsite de prezenţa
ei. Semnificaţia teoretică si practică a matematicii a crescut mereu, făcând din ea
principalul obiect de instruire, disciplina cu necontestate valenţe formative, care
participă cu mijloace proprii la modelarea personalităţii sub toate aspectele. Studierea
ştiinţelor fundamentale, însuşirea cunoştinţelor de matematică, au rol esenţial în
formarea concepţiei materialist-dialectice-ştiinţifice dsepre lume si viaţă, conntribuind
în acelaşi timp la politehnizarea învăţământului. Astăzi se consideră tot mai mult că
matematica constituie fundamentul culturii moderne; indiferent în ce domeniu îşi
desfaşoară activitatea, omul trebuie sa posede o buna pregătire matematică, pentru a
putea soluţiona multiplele si variatele probleme ale vieţii.
Modernizarea pedagogiei invăţământului matematic, în special din perspectiva
apropierii formării gândirii logice a preşcolarilor impune organizarea si desfăşurarea
acesteia intr-o maniera nouă: conştientizarea complexităţii actului de predre-invăţare,
metode active şi participative, diferenţierea învăţământului, cultivarea interesului pentru
studiu prin acestea urmarindu-se sporirea eficienţei formative a învăţământului.
Prin matematică, elevii reuşesc să recepteze, să înţeleagă, să integreze şi să
îmbogăţească enunţuri cu care operează şi nu doar să le memoreze efortul intelectual
real al elevilor, în primul rând, dar şi dezvoltarea generală a acestora.

4
 Sub aspectul moral, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate şi
echitate, creează nevoia de rigoare, stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început,
creează nevoia de a cunoaşte, de a înţelege, formează deprinderi de cercetare si
investigare, preintampină adoptarea unei atitudini nejustificate.
Latura estetică a matematicii e conturată de calitaţi ale exprimării gândirii, cum
ar fi: claritate, ordine, eleganţa, îl face pe elev să fie sensibil faţă de frumuseţea formelor,
faţă de organizarea naturii si tehnicii.
Prin introducerea noului sistem de predare-învăţare de la grădiniţă până la
încheierea studiilor liceale, ţara noastră se înscrie în rândul ţărilor cu un învăţământ
matematic modern. Urmărindu-se nu aplicarea unei programe “liniare”
compartimentate, ci realizarea unor obiective largi învăţământul matematic din ţara
noastra a dobandit multă coerenţă, matematică învăţându-se în acelaşi spirit de la
gradiniţă până la universitate. Se realizează astfel bazele gândirii logice, formată si
dezvoltată în mod prioritar pe tot parcursul scolarităţii.

Sarcina jocului didactic matematic este legată de conţinutul acestuia, de structura lui.
Astfel, pot fi concepute drept sarcini didactice recunoaşterea cifrelor şi raportarea lor la cantitate
(,,Cine are acelaşi număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescătoare şi
descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine ştie să numere mai bine”), compararea numerelor în
limitele 1-10 cu diferenţă de o unitate (,,Caută vecinii”), precizarea locului numărului în şirul
numeric (,,A câta minge lipseşte?”), sesizarea locului numerelor în şirul natural al numerelor,
deci folosirea numeralelor cardinale şi ordinale (,,Al câtelea brad şi a câta ciupercă lipseşte?”).
Fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor elemente
metodice şi anume: formulează o problemă care trebuie rezolvată de toţi copiii şi conţine
indicaţia concretă a acţiunii pe care trebuie să o desfăşoare aceştia în cursul jocului propus, au
în vedere numai un singur aspect al număratului şi socotitului, exersează operaţiile gândirii –
comparaţia, analiza, sinteza -, verifică divers cunoştinţele şi deprinderile copiilor. Sarcina
didactică a jocului matematic se realizează prin acţiunea dirijată a copiilor, împletindu-se strâns
deci cu elementele propriu-zise de joc. Sudura dintre sarcina didactică şi acţiunea jocului o

5
realizează regula. Fiecare joc didactic matematic trebuie să conţină cel puţin două reguli: una
de transpunere a sarcinii didactice în acţiune concretă, atractivă, iar alta este cea care vizează
organizarea copiilor. Acceptarea şi respectarea regulilor, după cum observa J. Piaget, determină
copilul să participe la efortul comun al grupului din care face parte.
Dezvoltarea uimitoare pe care a atins-o ştiinţa matematică contemporană,
pătrunderea ei în toate domeniile de cercetare şi contribuţia adusă în studierea şi
dirijarea ştiinţifică a procesului de învăţământ constituie argumente incontestabile
privind necesitatea asimilării şi de la cea mai fragedă vârstă.
În lucrarea de faţă am prezentat rezultatul unei cercetări privind preocuparea
ce am avut-o în vederea dezvoltării unor capacităţi intelectuale la preşcolari prin in
termediul activităţilor matematice, asigurând trecerea treptată a acestora de la o gândire
concret intuitivă la o gândire abstractă, logică în vederea integrării eficiente în clasa I.
Procesul formativ angajează întreaga personalitate a copilului şi experienţa
organizată de mine a avut ca scop stimularea interesului copiilor pentru matematică. În
ceea ce priveşte cercetarea, a existat pentru început etapa teoretică, urmată de perioada
activă şi momentul practic.
Lucrarea scoate în evidenţă faptul că primele reprezentări ale copilului despre
spaţiu, număr, formă, mărime, culoare apar în baza nemijlocitei sale experienţe de viaţă.
Copilul trăieşte în mijlocul unei lumi de obiecte care au mărime, formă, expresie
numerică.
Grădiniţa de copii vede în dezvoltarea reprezentărilor matematice un mijloc
de cunoaştere mai profundă a lumii înconjurătoare şi totodată de dezvoltare a gândirii
copilului. De aceea la baza reprezentărilor matematice trebuie să se găsească practica
de viaţă a copilului care îl sprijină zi de zi.
Prin metodele folosite, elaborate şi experimentate în cadrul cercetărilor
întreprinse mi-am propus şi am urmărit să realizez anumite obiective comportamentale
specifice vârstei preşcolare, astfel:
 să alcătuiască mulţimi de obiecte sau de imagini ale obiectelor cunoscute, pe
baza clasificării lor după unul, două sau mai multe criterii;
 să compare mulţimile pe baza percepţiei globale şi prin punere în
corespondenţă;
 să cunoască mulţimi pentru a observa constanta cantităţii indiferent de formă,
dimensiune şi poziţie spaţială a elementelor;
 să raporteze cantitatea la număr ,la cifră în limitele 1-10;
 să recunoască, să denumească, să construiască şi să utilizeze formele
geometrice;
 să utilizeze diferite strategii pentru a rezolva o problemă dată;
Prin aceste activităţi copilul a fost stimulat să gândească, să analizeze , să
compare, să tragă concluzii. Treptat s-au structurat comportamente matematice, operaţii
de cunoaştere, înţelegere şi aplicare, evitându-se însuşirea mecanică a cunoştinţelor.

6
 În desfăşurarea activităţilor cu conţinut matematic am adoptat o strategie
diferenţiată, având în vedere categoriile de copii cu care am lucrat , nivelul lor de
cunoştinţe, acordând o mare atenţie activităţilor organizate cu grupuri mici de copii sau
individual.
Pentru mărirea eficacităţii strategiilor de educaţie intelectuală am conferit un
loc prioritar jocului, ca formă fundamentală şi specifică de activitate la vârsta preşcolară.
Frageda copilărie este o perioadă minunată pentru a familiariza copiii, prin joc
şi experimentare, cu o seamă de concepte elementare, ca noţiunile de greutate, măsură,
sunet, obiecte vii, optică şi energie. Jocul dă copilului mic ,,simţul’’ ideilor importante
ce-i vor servi ca mijloace importante cu ajutorul cărora el va cuprinde mai târziu mai
multe concepte complexe, când copilul va dobândi o gândire mai profundă.
Experimentele efectuate cu copiii, cu probe elaborate pe obiective şi grupe de
vârstă, au confirmat faptul că încă de la grădiniţă copiii pot să-şi însuşească unele noţiuni
de matematică modernă.
Predarea matematicii într-o manieră modernă la preşcolari necesită o pregătire
adecvată a educatoarei , atât în ceea ce priveşte conţinutul cât şi a modalităţilor de
predare. Numai într-un asemenea context grădiniţa reuşeşte să pregătească copilul
pentru integrarea în activitatea şcolară şi în viaţa socială.
Din tot ceea ce am arătat în lucrarea de faţă, pot să trag nişte concluzii care
înglobează şi consecinţele educaţionale în domeniul matematicii :
- necesitatea de a se lua măsuri care să ducă la tratarea individuală diferenţiată
, cu atât mai mult cu cât copiii sunt mai mici ;
- extinderea activităţilor independente prin mărirea spaţiului(de timp şi loc) ;
- dotare cu materiale didactice ;
- combaterea mentalităţii ca obiectul principal al gradiniţei de copii este
pregătirea şcolarizării . Copilul , între 3-6 ani se dezvoltă pentru toată viata .
Cercetările recente de psihologie , au demonstrat ca exerciţiile efectuate la
această vârstă sunt hotarâtoare pentru cultivarea inteligenţei . Pregătirea
intrării în clasa I a ciclului primar poate fi efectuată cu precădere, în grupa de
6-7 ani, fără a se neglija exercitarea specifică a percepţiei şi operaţiilor gândirii
.
- dezvoltarea la preşcolarii din toate grupele , în modalităţi adecvate
particularităţilor de vârstă , formelor multiple de comunicare : verbală ,
muzicală , matematică , picturală, motrică , etc.
Caracterul profund formativ şi creativ al învăţământului nu poate fi dat decât
de un educator ale cărui însuşiri morale şi spirituale , al cărui stil de muncă şi aspiraţii
slujesc într-adevar, în chip novator idealului educativ caruia îşi dedică priceperea ,
energia şi pasiunea sa . Aceasta, cu atât mai mult cu cât trebuie ţinut seama de
faptul obiectiv al diferenţierii şi deversificării tot mai accentuate a funcţiilor didactice
, de modificarea profundă a rolului cadrului didactic , care este şi devine din ce în ce
mai mult, de formator al personalităţii , creator de proiecte educative , inovator ,
cercetator , proiectant şi evaluator competent al propriei activităţi şi, mai presus de toate
,capabil el însuşi de inovare continuă , apt să stimuleze şi să valorifice cât mai deplin

7
potenţialul aptitudinal şi creator al elevilor săi , să realizeze , prin educaţie o nouă
sinteză şi ştiinţă , tehnologie şi cultură , ca premisă pentru dezvoltarea armonioasă
multilaterală şi creatoare a personalităţii umane , ca premisă a progresului social .
În concluzie ’’Puterea educaţiei nu poate fi socotită nici mai mare nici mai
mică decât este . Educatorul trebuie să încerce atât cât e în stare să realizeze , însă
totdeauna să se aştepte a fi readus , observând rezultatele obţinute , în limitele
încercărilor raţionale .( Herbart )’’

8
 Biografie:

1. ,,Didactica activitatilor instructiv–educative pentru invatamantul

preprimar ’’ Ed. Didactica Nova, Craiova, 2009 ;

2. ,,Jocuri Minunate. Activitati amuzante si instructive pentru 6-10ani ’’ Ed.

Teora, Bucuresti, 2007 ;

3. ,,Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice ’’

Ed. Polirom, Bucuresti, 2005 ;

4. Ioan Cerghit - ,, Curs de pedagogie , Bucureşti 1984 ’’;

5. Ion T.Radu, Liliana Ezechil ,,Pedagogie-Fundamente

Teoretice’’,Ed.Integral,
Bucuresti 2002 ;