Fig.17.

18

(17.41)

Dace se poate neglija rezistenta conductorului de faza (R1) si in lipsa

atingerii indirecte (Rh = ∞) atunci :

Uf = Id (R0 + Rp) = 220 v

Respectiv :

Uf = Uap + Ua0 = 220 v

Deci suma caderilor de tensiune (tensiunilor de atingere) pe cele doua prize

de pamant este constanta. Ca urmare, daca una dintre ele se reduce la o valoare
nepericuloasa (40V). atunci cealalta are valoarea complementare in raport cu Uf =
220v (adica 170V) si va fi foarte periculoasa.
Aceasta constatare este motivul pentru care legarea la pamant nu se aplica ca
mijloc de protective de baza in retelele cu neutral legat de pamant.
Pentru ca tensiunea de atingere Uap sa aiba o valoarea nepericuloasa, se
impune ca rezistenta Rp sa aiba o valoare mica in raport cu Ro.
De regula este dificil sa se obtina valori mici pentru Rp, acesta fiind un alt
motiv care limiteaza aplicarea acestui mijloc de protective, reduce pericolul unei
electrocutari si prin reducerea duratei de existent a tensiunii de atingere, la durata
de actionare a aparatelor de protective (AP, fig.17.17) parcuse de current de defect
ld durata care poate fi stabilita in mai putin de 0,2 secunde.

17.3.2.6 Protectia prin legare la nul

Asa cum s-a aratat in par 17.3.2.5 evitarea electrocutarii se poate obtine prin :-
- reducerea tensiunii de atingere la valori nepericuloase (sub 40V) prin
divizarea tensiunii de faza pe mai multe rezistente (Rp si Ro : R psi rezistenta de
izolatie) ;
- reducerea duratei pericolului de electrocutare prin deconectarea automata
a zonei cu defect in intervale de timp mai mici de 0,2 secunde
 Deoarece legarea la pamant are dezavantajele mentionate anterior s-au cautat
si alte solutii de reducere a tensiunii de atingere, correlate cu deconectarea zonei cu
defect determinate de curentul de defect.
O asemenea solutie o reprezinta legarea la NEUTRUL sistemului electric
trifazat. Prin definitie (STAS 8275 – 87 ), neutral uni sistem electric este “punctual
comun al partilor active ale sursei de tensiune ale carei diferente de potential in
valori absolute fata de fiecare conductor mai activ (faza) sunt egale in functionare
normala”. Conform aceluiasi normative nulul este “ neutrul legat la o prize de
pamant printr-o rezistenta electrica neglijabila”.
Deci in principiu protectia la electrocutare se asigura prin legarea la neutrul
sistemului electric trifazat. Deoarece conform aceluiasi normativ, neutrul accesibil
din considerente tehnice (accesibilitatea tensiunii de faza receptori) se impune sa
fie legat la pamant, capata denumirea de nul.
Conform STAS 8275 – 87, acest mijloc de protective este definit ca “
schema TN, schema in care cel putin punctul neutru al sursei este legat la priza de
pamant (T), iar masele (carcasele) utilajelor si echipamentelor electrice sunt legate
la nul (N).
Prin legarea carcaselor receptoarelor la conductorul de nul (N) (care fac
legatura ce neutrul sistemului electric) orice defect de izolatie intre o faza si
carcasa reprezinta un scurtcircuit monofazat. Situatia este similara cu cea din fig.
17.17., cu deosebirea ca “intoarcerea” curentului de scurtcircuit monofazat (l<i) are
loc prin conductorul de nul si nu prin pamant. Conform fig. 17.19 legarea la
pamant a neutrului prin Ro permite expunerea, prin atingere indirecta, la caderea
de tensiune de pe conductorul de nul. In acest caz relatia (17.42) devine :

Ur = Id (rr + rn) = 220 v

tensiunea la care se expune prin atingere indirecta organismului uman (Ua) are
valoarea :
Ua = rN Id < 40 v
Din (17.43.) si (17.44) rezulta : Rf < 4.5 rN
Respectiv SN > 4.5 Sf
Pentru ca tensiunea de atingere sa fie nepericuloasa.
𝑈𝑎
Iar curentul prin organismal uman va fi Ih =
𝑅𝑏+𝑅𝑜

Evident asigurarea acestei conditii, prin marirea efectiva a sectiunii conductorului

de nul este economica.

Fig. 17.19
 Problemele protectiei prin legarea la nul.
Asa cum s-a arata, legarea la nul se foloseste ca mijloc de protectie impotriva
electrocutarii, in retelele in care se impune ca neutrul sistemului electric trifizat sa
fie accesibil pentru a fi accesibila tensiunea de faza, necesara alimentarii
receptorilor monofazati (corpuri de iluminat si prize monofazate). Evident, de la
aceste sisteme electrice, sunt alimentati si receptorii trifazati (acestia din punct de
vedere tehnic, nu au nevoie de conductorul de nul).
Protectia prin legare la nul se asigura insa prin legarea la conductorulde nul
(N) a carcaselor tuturor receptorilor (mono si trifazati). fig. 17.20.

Fig. 17.20.

Ca urmare daca in timp ce un receptor monofazat este alimentat conductorul

de nul se intrerupe in amonte de acest receptor portiunea de conductor de nul din
aval de intrerupere si ca urmare si toate carcasele legate la el capata potentialul
fazae o eventuala atingere a oricarei carcase (eveniment foarte posibil) fiind foarte
periculoasa (deoarece neutrul este legat la pamant prin R0).
Aceasta situatie este una din problemele protectiei prin legare la nul.
Evitarea acestei situatii, se obtine prin asigurarea niantreruptibilitatii nulului.
Aceasta cerinta se poate asigura astfel :
- prin legarea repetata la pamant a conductorului de nul prin rp si iar Ro va
reprezenta si cea mai apropiata legatura la pamant fata de sursa : prin
legarile repetate la pamant se reduce si rezistenta echivalenta a caii de –
- intoarcere a curentului de defect, asigurand conditia (17.45) ;
deoarece in retelele monofazate nulul de lucru (folosit la alimentarea
receptorilor monofazati) este trecut m unele cazuri si prin aparate de
protectie sau conectere si ca urmare, creste probabilitatea intreruperii lui, se
impune ca nulul folosit in scop de protectie (PE) sa fie diferit de el de lucru
(PN) si astfel sa scada sensibil posibilitatea intreruperii lui.
Existenta separata a PE fata de PN, se impune si din cea dea doua
problema a protectiei prin legare la nul.
Deoarece in prizele monofazate fisele de alimentare a receptorilor
monofazati se pot introduce in orice pozitie (cele trifazate sunt
unipozitionale), carcasa receptorului nu se poate lega la nulul de lucru (PN),
deoarece pe una din pozitiile de introducere a fisei, carcasa ar fi conectata
direct la tensiunea de faza fig. 17.21. b.
Pentru a se evita aceasta situatie, in urma careia carcasele tuturor
receptorilor conectati la PN, ar capata potentialul fazei, s-a adoptat Solutia
separarii conductorului de nul de lucru (PN) de cel de nul de protectie (PE),
fig. 18.21.c. Prizele monofazate prevazute cu contact de protectie (CP) sunt
astfel executate incat, pe fiecare din acele doua pozitii posibile de
introducere a fisei (care are si ea contact de protectie bipozitional), in prima
instant se realizeaza conectarea la PE si apoi la F si PN.
In principiu, din punct de vedere electric PN si PE sunt identice,
separarea lor fiind impusa din cerinta de asigurare a neintreruptibilitatii
conductorului de nul de protectie (PE) care are rolul de protectie impotriva
electrocutarii si indeosebi de existent receptorilor monofazati.
In conformitate cu normativele de protectie impotriva electrocutarii,de
la caz la caz, PN si PE pot fi independente de la sursa pana la fiecare circuit
monofazat de iluminat sau prize, sau pot avea si portiuni commune, situatie
in care se marcheaza prin simbolul (PEN).
Cel mai apropiat punct dintr-o schema electrica, in raport cu
receptorii, de la care se impune separarea PN de PE il reprezinta tabloul
electric secundar (TS), cu conditia ca in punctul de separarea PN de PE il
reprezinta tabloul electric secundar (TS), cu conditia ca in punctul de vedere
a celor doua conductoare de nul sa existe o legatura repetata a acestora la
pamant. Deoarece, de regula nu toate circuitele monofazate de prize
alimenteaza receptorii monofazati la care se impune asigurarea protectiei
impotriva electrocutarii, conductorul de nul de protectie (PE) se prevede
numai pe anumite circuite (de ex. in locuinte circuitele pentru prizele
monofazate din bucatarii si de langa baie sunt prevazute cu PE si sunt
separate de cele similar din camerele de locuit.

a) b) c)

Fig. 17.21

in care se considera ca nu se folosesc receptorii electrocasnici care ar

prezenta pericolul unei atingeri indirecte si ca urmare nu sunt prevazute
cu PE). La nivelul coloanelor electrice (care alimenteaza TP si TS din
TG) ca nul de protectie se foloseste un conductor electric al cablului sau
martaua acestuia daca asigura cerinte de continuitate electrica. Cand
nulul de protecie PE este comun cu PN sau este o cale de current
component a unui cablu ce contine conductoarele de faze si de nul de
lucru (3F + N) conductorul de nul de protectie se considera ca este izolat
la unele situatii PE poate fi si neizolat respective in cazul unui
consummator cu post de transformare propriu si desfasurat pe o suprafata
mai restransa la acest caz, PE este executat din conductor neizolat (banda
de OL) si astfel pozat incat sa fie accesibil carcaselor tuturor receptorilor,
fig. 17.22, la aceasta legandu-se borna de nul de protectie a fiecarei
carcase.
Pe seama celor de mai sus rezulta ca la schemele electrice generale
pentru alimentarea receptorilor de iluminat si prize, coloanele electrice se
vor executa cu cabluri electrice trifazate si cu un conductor comun pentru
nul de lucm si de protectie (PEN). deci vor acea patm conductoare. La
nivelul schemei secundare, circuitele de iluminat se executa de regula cu
doua conductoare (in unele cazuri se impune asigurarea protectiei
impotriva electrocutarii si pentru corpurile de iluminat), iar cele de prize
pot fi, asa cum s-a aratat, cu sau fara PE, deci cu doua (F+PN) sau trei
conductoarea (F+PN+PE).

Fig. 17.22

Schemele generale si secundare pentru alimentarea receptorilor de

forta nu contin conductorul de nul de lucru (PN), daca acesti receptori
sunt trifazati simetrici, dar pot fi prevazute cu conductor de nul de
protectie (PE) ce se va lega la borna de nul a patru conductoare. Evident,
daca utilajul electric trifazat este prevazut si cu receptori monofazati.
Schema electrica de alimentare a acestora trebuie sa fie prevazuta si
cu PN si ca urmare el putin la nivelu schemei secundare, cablul electric
va avea cinci conductoare (3F +PN+PE). Daca se adopta varianta PE
neizolat, schema electrica se va executa cu cablul electric cu trei
conductoare (3F) sau cu patru conductoare (3F +PN).
Acestea au fost cele doua probleme ale protectiei prin legarea la nul
care au determinat executarea separata a PN de PE.
Exista si o a treia problema a acestui mijloc de protectie, insa in
dependenta cu legarea la pamant. Astfel, daca doi consumatori alimentati
de la acelasi post de transformare (PT), folosesc, unul protectia prin
legare la nul, iar celalalt protectia prin legare la pamant fig. 17.23 si daca
la acesta din urma se produce un defect de izolatie carcasa utilajului
capata tensiunea de atingere Ua1 < 40. nepericuloasa. Insa, caderea de
tensiune pe R0, asa cum s-a aratat, va fi de 170 V, complementara in
raport cu Uf = 220V. Aceasta tensiune va deveni insa, tensiunea
conductorului de nul de protectie (PE). La raport cu zona potential zero,
la care sunt legate carcasele utilajelor celuilalt consumator si deci orice
atingere a acestora, de o persoana aflata in zona de potential zero, va fi
foarte periculoasa.
Din acest motiv se interzice practicarea celor doua mijloace de
protectie individual, de catre doi consumatori alimentati de la acelasi PT.
 Fig. 17.232

17.3.2.7. Deconectarea automata a sectorului defecet

Sistemele de protectie prin legarea la pamant sau la nul, au ca

dezavantaj faptul ca, partile de instalatie decete, sunt deconectate abia
atunci cand curentul de defect atinge valorile necesare pentru declansarea
sigurantelor fuzibile. Acesti curenti sunt intodeauna mult mai mari decat
curentul nominal al aparatelor de protectie. Din aceasta cauza, s-a cautat
o metoda de protectie cu o sensibilitate mult mai ridicata in acest scop a
fost dezvoltata si intrebuintata supravegherea „tensiunilor de defect” sau
a „curentilor de defect”, adica protectia automata.
De fapt acest procedeu constituie protectia prin deconectare automata
a sectorului defect si reprezinta aplicarea in domeniul securitatii a
metodelor de protectie prin relee.
Sistemele de protectie automata folosite se grupeaza in :
- protectia automata impotriva tensiunilor de defect (PATD) ;
- protectia automata impotriva curentilor de defect (PACD) ;

17.3.2.7.1 Protectia impotriva tensiunilor de defect

Deconectarea automata in cazul apantiei tensiunii de defect, se

realizeaza conform schemei de principiu prezentate in fig. 17.24.

Fig. 17.24.

Motorul electric este alimentat prin contractorul K, in circuitul de

comanda a contractorului se iseriaza si contactele normal inchise ale
releului de tensiune RT a carui bobina este conectata intre carcasa
motorului electric si priza de pamant Rp prin intermediul butonului Dc.
Releul de tensiune RT este reglat sa actioneze la o tensiune apropiata ca
valoare de tensiunea de atingere periculoasa.
Daca, datorita unui defect de izolatie carcsa motorului capata
tensiunea de faza releul RT actioneaza conectand contactorul K, care
asigura alimentarea motorului.
Butonul de comanda Dc permite verificarea functionarii corecte a
schemei. Prin priza de pamant Rp prin intermediul bobinei releului RT.
Aceasta schema de protectie se aplica pentru orice fel de retele si
impedica aparitia unor tensiuni de atingere periculoase pe elementele
conductoare ale instalatiei electrice, care nu fac parte din circuitul
 curentului de lucru. Rezistenta de dispersie a prizei de pamant auxiliare
Rp este maximum 15 ohm.

17.3.2.7.2. Protectia impotriva curentilor de defect.

Deconectarea automata in cazul aparitiei curentilor de defect se poate

realiza cu ajutorul a trei categorii de scheme si anume :
- scheme care actioneaza la aparitia unui curent homopolar :
- scheme cu curenti operativi ;
- scheme diferentiale ;
Protectia bomopolara se utilizeaza la retelele izolate fata de pamant
si se bazeaza pe deplasarea punctului neutru al sistemului trifazat atunci
cand una din faze are izolatia fata de pamant deteriorata. Aceste scheme
au releul de protectie conectat intre neutrul sursei de alimentare si
pamant (fig. 17.25-a) sau intre neutrul artificial si pamant (fig. 17.25-b).
La aparitia unui defect, sistemul trifazat se dezechilibreaza si neutrul
retelei capata un potential fata de pamant, care este cu atat mai mare cu
cat rezistenta de izolatie este mai mica.
Schema nu a capatat raspandire deoarece, prezinta pericolul de
inrautatire a izolatiei fata de pamant, datorita rezistentei insuficient de
mari a elementelor care alcautiesc nulul artificial.
Carcasele utilajelor protejate se leaga la pamant sau la nulul de
protectie.
Schemele de protectie cu curenti operativi, folosesc o sursa de
tensiune auxiliara, care furnizeaza curentul operativ ce nu deconecteaza
protectia, fig. 17.26.
La aparita unui defect curentul depaseste valoarea admisa, releul Rp
actioneaza intrerupe alimentarea bobinei contactorului K si deci si a
motorului.
Aceasta protectie se foloseste numai in retele cu nulul izolat.

a) b)
Fig. 17.25.

Avantajul principal al acestor tipuri de scheme consta in posibilitatea de a

avea un control permanent asupra starii izolatiei fata de pamant. Astfel de scheme
se monteaza in punctele de distributie mai importante ale retelei sau in posturile de
transformare. Ca urmare, ele vor deconecta tot sectorul alimentat si nu numai
echipamentul electric defect, deci au o selectivitate redusa.
 Protectia diferentiala, se bazeaza pe sesizarea curentilor pe ramurile unui
circuit in cazul aparitiei unui defect in fig. 17.27, se prezinta o schema diferentiala
pentru un circuit trifazat.
Daca in reteaua trifazata nu exista defect, suma curentilor din
transformatorul de curent T este nula si curentul prin secundarul transformatorului
T va fi de asemenea nul.
La aparitia unui defect de izolatie, suma curentilor si deci si a fluxului nu
mai este nula, apare un flux rezultant, care induce in infasurarea transformatorului
de curent T, o tensiune de electromotoare si apare un curent prin bobina releului de
protectie Rp. Acesta anclaseaza si deschide contactul sau normal inchis, iseriat in
circuitul de comanda al contactorului K, intrerupand alimentarea motorului.
Aceasta protectie asigura o selectivitate mai buna decat celelalte scheme.
Astfel de protectii se folosesc atat m retelele izolate cat si la celele legate la
pamant.

Fig. 17.26

17.4.Sisteme de protectie împotriva atingerilor indirecte

17.4.1 Considerații generale

În subcapitolul 17.3. s-au prezentat mijloacele care se pot folosi pentru

evitarea pericolului unei electrocutari, evidentiindu-se , din punct de vedere
teoretic, modul in care, fiecare in parte, asigura aceasta cerinta. De la caz la caz, s-
au evidentiat avantajee si dezavantajele fiecaruia dintre mijloace.

Din considerente de siguranta in actionare (calitate esentiala pentru orice

sistem de protectie), asa cum se procedeaza si in cazul mijloacelor de protectie a
instalatiilor electrice, asigurarea protectiei impotriva electrocutarii nu se realizeaza
cu un singur mijloc de protectie, ci cu un sistem de protectie, prin asocierea a doua
sau mai multe dintre mijloacele de protectie prezentate in subcap. 17.3. Singura
exceptie o reprezinta asa cum s-a aratat alimentarea la tensiune redusa.

Asa cum s-a aratat, fiecare mijloc de protectie se recomanda si ca urmare va

reprezenta mijlocul de protectie de baza, in anumite cazuri particulare.

Asocierea acestuia cu unul sau doua alte mijloace de protectie, depinde de:
 -natura consumatorului: casnic, edilitar, industrial;

-natura receptorilor: portabili, mobili sau ficsi in timpul functionarii.

Un caz special il reprezinta institutiile meficale (spitale, policlinici, dispensare)

unde echipamentele medicale vin in contact direct cu corpul uman si aflat in
diferite stari: bio, psiho, fizice.

Orice sistem de protectie împotriva atingerii indirecte trebuie sa asigure avitarea

mentinerii tensiunii de atingere si de pas, care depaseste limitele maxime admise,
un timp mai mare decat cel maxim admis, conform STAS2612-87.

Fig.17.27.

Principalele sisteme de protectie utilizate sunt cel care aplica ca mijloc tehnic
de protectie de baza, legarea la pamant si legarea la nul.

17.4.2. Sistemul de protectie- legarea la pamant

Instalatiile si echipamentele electrice alimentare de la o retea electrica

utilizata, izolata fata de pamant (simbol I), aplica intotdeauna mijlocul de protectie
de baza, legarea la priza de pamant (simbol T), rețeaua avand intotdeauna schema
de tipul IT, fig. 17.28a.

Se interzice ca intr-o retea electrica cu neutrul izolat, sa se aplice mijlocul de

protectie legarea la nul, respectiv se interzice ca pentru realizarea unui circuit de
lucru, sa se utilizeze neutrul retelei (neutrul trebuie sa isi pastreze caracterul de
neaccesibilitate).

Sistemul de protectie care foloseste ca mijloc de protectie de baza legarea la

priza de pamant, se completeaza intotdeauna cu mijlocul de protectie, controlul
permanent al rezistentei de izolatie, cu posibilitatea de declansare sau numai
semnalizare.

In instalatiile si echipamentele alimentate din retele electrice trifazate legate la

pamant (simbol T), schema TT se realizeaza numai prin aplicarea mijlocului de
protectie legarea la priza de pamant fara a mai fi necesara adaugarea altor mijloace
de protectie. Fac exceptie numai stalpii liniilor electrice aeriene, incare caz se
adauga izolarea amplasamentului. (fig.17.28b).

17.4.3. Sistemul de protectie-legarea la nul.

Instalatiile si echipamentele alimentate de o retea electrica trifazata cu neutrul

legat la pamant (simbol T), legarea la nulul de protectie (simbol N), pentru a se
obtine schema (TN) se realizeaza prin aplicarea cumulativa a doua sau mai multe
mijloace de protectie, dintre care obligatoriu este mijlocul de protectie, legarea la
conductorul de nul de protectie (PE), cumulat cu legarea repetata la priza de
pamant a acestuia (bornele de nul ale tuturor tablourilor de distributie si a nulului
sursei de alimentare), fig.17.28.b.

Legarea la conductorul de nul de protectie (PE) se realizeaza astfel incat sa se

obtina un curent de defect (scurtcircuitul monofazat), care sa determine
deconectarea automata in maxim 3secunde a instalatiei sau echipamentului cu
defect de la sursa de alimentare.

In cazul in care exista nesiguranta declansarii in caz de defect a aparatelor de

protectie aferente protejarii schemei electrice de distributie, locul de lucru este
periculos sau foarte periculos, sau conductorul de nul de protectie este din
aluminiu, legarea la nul de protectie se completeaza cu unul din urmatoarele
mijloace de protectie: legarea la priza de pamant (fig.17.29.b), egalizarea
potentialelor, izolarea amplasamentului, protectia automata la tensiune de defect
(PADT) sau la curent de defect.

a)
 b)

Fig.17.28.

Fig.17.29.a

Cumularea legarii la nul cu legarea la priza de pamant nu determina rescul

expus in fig.17.3.2.6 si fig.17.22 deoarece, asa cum rezulta si din fig.17.29.a.
in cazul unui defect de izolatie suma caderilor de tensiune pe cele doua
rezistente DUT :

UT=URo+URP. (17.29)

Este egala cu caderea de tensiune pe condur de nul.

UN+UF=220V

UN=220V-UF=40V. (17.47)

Respectiv,

UT=URO+URP=UN=220V-UF=40V. (17.48)

Valoare considerata ca nepericuloasa.

In fig.12.30 se prezinta varianta in care conductorul de nul de protectie se

executa cu cconductoare neizolate (PE).

Sistemul de protectie legarea la pamant si legarea la nul se aplica, de regula,

instalatiilor electrice care contin receptori electrici ficsi.

Fig.17.29.b
 Fig.17.30.

17.4.4. Sisteme de protectie pentru echipamente electrice portabile

Echipament portabil este acela care in timpul functionarii trebuie sustinut

sau manipulat de una sau mai multe persoane si care sunt alimentate cu energie
electrica printr-un cordon mobil.

Pe langa mijloacele tehnice care asigura protectia impotriva electrocutarii

prin atingere directa (grad de protectie minim IP 30), in cazul echipamentelor
portabile se aplica si unul din urmatoarele mijloace de protectie impotriva
electrocutarii prin atingere indirecta:

a) Alimentarea cu tensiune refusa;

b) Izolatie suplimentara;
c) Separare de protectie;
d) Legarea la pamant;
e) Legarea la nul;
Valorile maxime admise ale tensiunilor reduse sunt:

-24V c.a. sau c.c. daca echipamentele sunt prevazute cu izolatie de baza;

-42V c.a. si 60V daca sunt prevazute cu izolatie intarita. Cordonul de

alimentare al echipamentului portabil alimentat la tensiune redusa nu contine
conductor de protectie (PE), iar carcasele lor nu se leaga electric cu carcasele
echipamentelor alimentate la tensiune mai ridicata.

Echipamentele prevazute cu izolatie suplimentara, trer sa corespunda

clasei II de protectie si sa nu fie prevazute cu borna de racordare la PE.

Separare de protectie se aplica numai daca sunt indeplinite concomitent

conditiile:
a) Reteaua electrica de la care se alimenteaza primarul transformatorului de
separare este de maxim 500V, iar in secundar sunt maxim 380V;
b) De la transformatorul de separare (sau grup electrogen) se alimenteaza un
singur consumator;
c) Reteaua electrica separata sa fie ezolata fata de pamant;
d) Transformatorul de separatie trebuie, cel putin pe partea infasurarii
secundare, sa aiba izolatie suplimentara de protectie.
Echipamentele electrice portabile pot fi alimentate de la o retea electrica
trifazata cu neutrul izolat numai daca tensiunile de linie ale acesteia nu
depasesc 380V.

Echipamentele electrice portabile realizate in clasa I de protectie,

alimentate de la o retea electrica trifazata cu neutrul legat la pamant si la care
se aplica ca mijloc tehmic principal de protectie legarea la nul sau la pamant,
aplica suplimantar mijloace individuale de protectie impotriva electrocutarii.

17.4.5. Sisteme de protectie pentru echipamente electrice mobile

Mijloacele tehnice de protectie depind, pe langa aspectele evidentiate

pana acum si de:

-existenta sau nu, a tensiunii in timpul deplasarii;

- modul fe deplasare (de catre om, actionat electric, tractat);

- amplasarea sursei de energie ( exterioara, proprie, mixta).

In cazul in care echipamentul mobil este alimentat de la o sursa

exterioara, protectia se poate asigura prin legarea acestuia la una din
schemele IT, TN sau TT, fig 17.28..

Daca echipamentul mobil este prevazut cu sursa proprie de energie

(grup motorgenerator) protectia impotriva electrocutarii prin atingere
indirecta se poate asigura prin una din schemele IM, MM, II sau MI,
fig.17.29.
 Simbolul M este similar cu T, dar se refera la masa echipamentului
mobil.

Obs: Pe echipamentele mobile cu sursa proprie nu se utilizeaza legarea la

nul.

Sistemele de protectie impotriva electrocutarii prin atingere indirecta se

obtin prin completarea schemelor mentionate cu unul din mijloacele
sintetizate in tabelul 17.3.

Combinarea uneia din schemele IT, TT sau TN cu una sau mai multe din
schemele IM, MM, II sau MI se face in functie de complexitatea
echipamentului mobil cu sursa mixta si de particularitatile functionale ale
acestuia.