Sunteți pe pagina 1din 156

SUSAN SMITH

Schimb
de locuri
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

NICU APOSTOLESCU

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

Jenny Knudson sim]i o atingere u[oar` pe um`r. Se


\ntoarse cu scaunul pentru a \nfrunta privirea ochilor
verzi ai lui Josh Friedman. De[i con[tient` c` ar fi
trebuit s` se concentreze asupra lec]iilor, nu reu[i s`
\mpiedice valul de afec]iune provocat de imaginea
chipului bronzat [i zâmbitor.
El \ncepu s`-[i roteasc` lenevos pe ar`t`tor una din
[uvi]ele ei castaniu-ro[cate.
– Ce spui de o „cola“, dup` program? [opti el.
Jenny scutur` din cap – avea s`-i explice dup` ore.
Când se \ntoarse din nou spre catedr`, profesorul de
englez`, domnul Burns, o fixa cu privirea.
– Dac` nu dori]i s` \mp`rt`[i]i subiectul discu]iei
cu \ntreaga clas`, domni[oar` Knudson [i domnule
Friedman, v` sugerez s` fi]i aten]i, spuse el pe un ton
\nghe]at.

5
Jenny \[i ]inu respira]ia, urm`rind cu aten]ie
mi[carea \n sus [i \n jos a sprâncenelor domnului
Burns care aveau mobilitatea tr`s`turilor unei
marionete. P`reau complet deta[ate de restul figurii.
– |nc` ceva de re]inut pentru voi doi: „aten]iune“
rimeaz` cu „deten]iune“. Un zâmbet crispat ap`ru pe
buzele sub]iri ale profesorului.
– Dumnezeule! [opti Josh, \ns` nu fu auzit decât de
Jenny.
Se sim]i pu]in nec`jit` de atitudinea lui Josh. Ar fi
preferat s-o lase \n pace \n timpul orelor – probabil
c`-[i d`dea seama cât de mult \i deturna aten]ia. Oare
uitase c` miercurea nu-[i putea permite s` r`mân`
dup` ore, mai cu seam` acum, cu iminentul examen la
prestigioasa [coal` de balet? Instructoarea de dans,
doamna Herbert, selectase pentru audi]ia la [coala din
San Francisco cinci dintre cele mai talentate eleve [i
lucra \n plus cu acestea. Admiterea ar \nsemna enorm
pentru viitoarea ei carier` de balerin`. A[a c`, \n
fiecare zi dup` ore, avea program de dans, iar sâmb`t`
urma repeti]ia cu costume.
Gândindu-se, sim]i un spasm \n stomac. Pentru ea,
dansul era totul. Uita complet de sine, ca absorbit` de
o tornad` de independen]` [i bucurie indescriptibil`.
|ns` Josh nu pricepea. Era f`r` \ndoial` con[tient de
necesitatea de a face sacrificii pentru propriile ]eluri,
dar nu [i pentru ale ei.

6
Acum, o tr`gea u[urel de p`r, \ns` ea nu-i acord`
nici o aten]ie. Nu putea risca s`-i mai vorbeasc` dup`
ce intraser` \n obiectivul domnului Burns, a[a c`
\ncerc` s` se concentreze asupra lecturii.
Discutau despre Metamorfoza, de Franz Kafka.
Jenny \ncercase s`-[i imagineze ce-ar fi sim]it dac`,
peste noapte, s-ar fi transformat \n insect`. Ideea
autorului p`rea plauzibil` [i se pomeni identificându-se
cu eroul nuvelei.
Când sun` clopo]elul, Josh o trase iar de p`r,
juc`u[. Jenny se \ntoarse.
– |n sfâr[it, reu[esc s`-]i captez aten]ia. Se \nclin`
pân` ce figura lui ajunse la câ]iva centimetri de a ei, de
parc` ar fi vrut s-o s`rute. Apoi, se retrase.
– Asta dore[ti? \ntreb` ea.
– P`i, da. Ai ceva \mpotriv`?
Jenny \[i lu` c`r]ile [i se ridic` \n picioare. Era sub]iric`
[i delicat`; un corp suplu, aproape slab, picioare [i mâini
lungi. Doamna Herbert \i spusese o dat` c` avea o
constitu]ie perfect` pentru balet. Ochii erau c`prui, iar
tenul alb contrasta pl`cut cu p`rul castaniu-ro[cat.
Lâng` Josh, se sim]ea nesemnificativ`. Prin
compara]ie, el era \nalt, usc`]iv – numai mu[chi [i
energie debordant`. Era un atlet \nn`scut. Avea dotare
natural` pentru baseball [i o scotea din min]i s`
constate c` reu[ea s` exceleze f`r` vreun efort aparent.
P`rul castaniu \nchis \i c`dea peste ochii verzi, plini
de poc`in]`.

7
– Hei, v`d c` te deranjez` ceva. Care-i motivul?
Josh \[i petrecu bra]ul \n jurul mijlocului ei [i ie[ir`
din sala de clas`. Atingerea aceea era suficient` pentru
a o pune pe jar. Uneori, era atât de tulbur`toare \ncât
\i \mpr`[tia cele mai importante gânduri ca pe ni[te
m`rgele sc`pate dintr-un [irag rupt. Cum reu[ea oare
s`-i provoace asemenea senza]ii? se \ntreb` ea. Totu[i,
uneori, v`zându-i uimirea \ntip`rit` pe chip, \n]elegea
c` [i ea avea acela[i efect asupra lui.
Ajun[i pe hol, \i r`spunse:
– M-ai sup`rat cu insisten]ele din timpul orei.
Vreau s` spun c` numai de deten]ie nu aveam nevoie
acum, Josh!
– Nimeni n-are nevoie de a[a ceva. Ar fi fost pierdere
de timp. Dar eram convins c` Burns nu ne va pedepsi.
Doar facem parte dintre elevii buni, explic` Josh.
– N-are a face! Peste dou` s`pt`mni, m` a[teapt`
audi]ia [i nu-mi pot permite s` lipsesc nici m`car un
minut de la repeti]ii, pân` atunci. Oft` [i \[i trecu
mâna prin p`rul bogat. |i ajungea pân` la talie,
ondulându-se-n valuri, iar lui Josh \i pl`cea s`-l r`sfire.
– Uite ce-i, \mi pare r`u, bine? N-am vrut s`-]i fac
probleme. Uitasem de lec]iile tale de balet. Doar c` m`
gândeam … Se opri, a[teptând-o s` se \ntoarc` [i apoi
o r`spl`ti cu zâmbetul s`u de zile mari … La tine!
– Ce crai! râse ea, sim]ind cum ro[e[te. |i era
imposibil s` ]in` sup`rarea. Dar te iubesc.

8
– {i eu. Josh porni spre dul`piorul ei. {i cum
r`mâne cu „cola“ aia? Trebuie s` dispui de câteva
clipe, \naintea repeti]iilor.
– Josh, [tii bine c` mi-ar pl`cea, dar abia am timpul
necesar s` trag pe mine un maiou, s` m`nânc o portocal`
[i s` ajung la sal`. Doar \mi cuno[ti programul.
– Oare?! exclam` el, urm`rind-o cum deschidea
dul`piorul [i lua trei c`r]i pentru studiu acas`. Mi-a[ fi
dorit s`-]i faci timp [i pentru mine.
– Nu te mai \mbufna. M` str`duiesc, Josh. |mi dau
toat` silin]a. Adic`, \mi doresc s` nu fi avut un
asemenea orar \nc`rcat. Când voi avea timp liber, ]i-l
voi dedica \n \ntregime, bine? Prefer compania ta mai
mult decât a oricui altcuiva.
– Da, sigur. Lovi descurajat u[a dul`piorului,
nep`rând convins. Deci, singura mea concuren]` este
maioul elastic, nu-i a[a?
Jenny izbucni \n râs.
– A[ putea spune acela[i lucru despre echipa ta de
baseball.
– Nu prea cred. Sportul este o \ncântare pentru
mine, dar n-am l`sat niciodat` bâta sau m`nu[a de
baseball s` intervin` \ntre noi. O s`rut` ap`sat pe
buze. Jenny se \nfior` sub efectul senza]iei care i se
declan[ase \n trup.
Era con[tient` c` s-ar fi putut pierde f`r` s` bage de
seam` \n bra]ele lui, dar se temea c` asta ar fi \nsemnat

9
s` renun]e la o parte din sine. |[i imagina c` i-ar fi fost
foarte u[or s` se concentreze exclusiv la el, a[a cum
procedau majoritatea fetelor cu prietenii lor. Dar, de[i
entuziasmul pe care i-l provoca i-ar fi fost suficient
vreme \ndelungat` – expresia „pentru totdeauna“ i se
p`rea o preten]ie exagerat` pentru oricine, chiar [i
pentru sine – ceva o re]inea.
Dansul o ajutase pe Jenny s`-[i p`streze echilibrul
\n multe probleme de via]`, dar nu [i \n privin]a lui
Josh. De exemplu, când mama ei fusese internat` \n
spital, Jenny se cufundase \n dans cu o fervoare care-i
d`duse for]a de a \nfrunta situa]ia \nfrico[`toare.
– D`-mi voie s` te \nso]esc, Jenny. Poate c` te voi
putea ajuta, spuse Josh.
– Cum? r`spunse ea neatent`, cufundat` \nc` \n
propriile gânduri.
– P`i, s` ajungi acas`, s` te schimbi, s`-]i cure]i
portocala … rânji el. Ea zâmbi [i-l strânse de mân`.
Repeti]ii \n fiecare zi, dup` programul de [coal` …
Oare atâta dans \ncepuse s`-l plictiseasc`? Spera c` nu,
totu[i, teama c` astfel l-ar fi putut \ndep`rta nu-i d`dea
pace.
Ca majoritatea b`ie]ilor pe care-i cunoscuse, Josh
p`rea incapabil s-o \n]eleag`. Adesea, sim]ea c` el [tia
perfect ce-[i dorea, dar nu lua \n serios [i aspira]iile ei.
|n momentul de fa]`, o f`cuse s` se simt` vinovat` [i
nici m`car nu p`rea con[tient.

10
Ie[ir` din [coal` [i se \ndreptr` spre casa ei. Ajun[i
sub un ar]ar, Josh smulse o frunz` [i-i atinse obrazul
cu ea, de parc` ar fi \ncercat s`-i contureze ovalul fe]ei.
Gestul \i aminti schi]ele cu copaci [i p`s`ri pe care le
v`zuse cândva \n camera lui. I se p`ruse c` avea talent,
\ns` el le considera simple mâzg`lituri.
Jenny fu cea care destr`m` atmosfera, de[i
mângâierea frunzei era pl`cut`.
– Ar trebui s-o lu`m din loc, spuse ea, ducându-[i
mâna la obraz pentru a se feri de atingerea insistent`.
– Pentru tine, ziua nu-i destul de lung`, nu-i a[a,
Jen? \ntreb` el, dezam`git.
– Nu. M` gândeam s` mai \nchiriez câteva ceasuri,
zise ea, râzând.

***

Pe când intrau pe aleea ce ducea la cas`, Josh se


strecur` \n spatele ei, o cuprinse de talie, o ridic` \n
bra]e [i, neluând \n seam` ]ipetele [i loviturile, o duse
sub jeturile aspersoarelor de pe peluz`.
– Josh … las`-m`! Cinstit vorbind, n-ai vrea s` fii
mai serios? ]ip` Jenny, nereu[ind, totu[i, s`-[i elimine
ilaritatea din glas. Când se eliber`, apa [iroia pe ea [i
hainele i se lipiser` de trup. Pantofii sport erau plini
de fire de iarb`. Josh st`tea al`turi [i rânjea.

11
– Va trebui s` ne desc`l]`m la intrare, spuse ea.
– De acord. Josh o urm` \n spa]ioasa cas` cu etaj.
Camera ei era la mansard` – \nc`perea cea mai retras`.
Avantajul principal era dat de perspectiv`: o paji[te
larg` care se pierdea \n liziera p`durii. Camera era
spa]ioas` [i fusese decorat` cu afi[e reprezentând
scene de balet [i perni]e alb cu roz, \n ton cu pere]ii. O
alt` chestie grozav` era fotoliul plasat \n fa]a ferestrei
triunghiulare, \n care abia \nc`peau dou` persoane.
Josh se a[ez` [i o trase pe Jenny, obligând-o s` i se
a[eze pe genunchi.
|[i l`s` capul pe sp`tar [i ea \l s`rut`, \n vreme ce
bra]ele lui \i cuprinseser` mijlocul. Ea nu opuse
rezisten]`. Era prim`var`! Jeni se sim]ea u[oar` ca un
fulg. Razele str`lucitoare de soare \i \nc`lzeau pe
amândoi. I-ar fi pl`cut ca s`rutarea s` nu se mai
termine. Nu mai era deloc sigur` c` vrea s` se duc` la
sal`. Astfel de efect avea Josh asupra ei, o tulbura, \i
provoca sentimente contradictorii …
Brusc, mâinile lui \i p`trunser` sub bluz`. Era pl`cut,
dar \i \mpinse cu fermitate bra]ele \napoi spre talie.
– Hai, Jen, zise el, s`rutându-i p`rul.
– Nu. Trebuie s` m` schimb. |i alunec` din poal`
[i-[i aranj` bluza, cu toate c` peste câteva clipe, dup`
ce el va fi p`r`sit camera, avea s` se dezbrace de tot.
Josh o prinse de degetul mic. Era ro[u la fa]` [i avea
ochii \ntuneca]i, fie de mânie, fie din cauza

12
dezam`girii, sau datorit` ambelor. Jenny era sigur` –
existau momente când nu-l \n]elegea.
Se \ndep`rt`, dintr-o dat` speriat` de for]a
propriilor sentimente. Când o s`rutase, sim]ise c`-[i
pierde autocontrolul, \mpreun` cu grija pentru
propria persoan`.
– Uite cât s-a f`cut ceasul, spuse ea. Trebuie s` m`
schimb. Nu pot \ntârzia. Ar`t` spre ceasul digital de pe
noptier`. Abia mai avea vreme s` arunce pe ea un
maiou, s` \ncalece pe biciclet` [i s` ajung` la sala de
dans a doamnei Herbert.
– OK. Cu p`rere de r`u, Josh se ridic` [i travers`
\nc`perea. |nchise u[a \n urma lui.
Jenny \mbr`c` un maiou ro[u, ni[te colan]i negri [i
un pulover mai c`lduros, apoi puse \ntr-o saco[`
tricotat` pantofii de balet uza]i. |n sfâr[it, \[i prinse
p`rul cu o benti]` [i porni \n c`utarea lui Josh.
|l g`si \n birou, jucându-se la calculator. O auzise
venind, dar nu-[i ridic` privirea. Jenny \[i spuse c`, probabil,
\i aplica tortura t`cerii, [tiind c` n-o putea suporta.
– Vorbe[te-mi, Josh! implor` ea, uitându-se la joc
peste um`rul lui. „Pac Man“ devora fantomele \ntr-o
succesiune rapid`.
– A[teapt`. Adunase un punctaj zdrav`n. Am
terminat. Se \ntoarse spre ea. Uneori, Jenny…
câteodat`, te doresc atât de mult \ncât nici nu mai
judec. Uit de timp, de balet [i chiar de baseball.
Jenny zâmbi.

13
– {i mie mi se \ntâmpl`, numai c` altfel… cred.
– Da?
– Da. Dar n-am vreme s`-]i explic.
– Ok. Atunci, ne vedem sâmb`t`, dup` meci, spuse
Josh, ca [i când ar fi \ncercat s` se consoleze singur. Se
ridic` [i o cuprinse \n bra]e.
– Ai meci? Sâmb`ta asta? |nghi]i \n sec. Marea
final`! Uitase c` era programat` pentru acel weekend.
– P`i, da. Doar [tiai. Te-am anun]at de câteva luni.
Josh o s`rut` [i-i mu[c` \n joac` urechea.
– Da, dar nu credeam c`-i atât de curând. Nu avea
inima s`-i spun` c` uitase. {tiuse despre meci. De
obicei, nu prea avea vreme s` mearg` la meciurile lui,
dar \i promisese c` va fi de fa]` la cel mai important.
– Am repeti]ie, reu[i ea s` \ngaime.
Cu r`ceal` brusc`, Josh \[i l`s` mâinile pe lâng` corp.
– Nu z`u? Ai programat-o \nadins pentru sâmb`t`?
– Era stabilit` de mult` vreme. Nu mi-a trecut prin
cap c` ambele evenimente au loc \n aceea[i zi. Este
singura repeti]ie cu costume pe care o vom face. |mi
pare r`u, \[i ceru ea scuze.
– A, nu-i nimic. Excelent! Marea final`, iar prietena
ta nici nu catadicse[te s` vin` s` te \ncurajeze! P`rea
deprimat.
Jenny \i puse mâna pe um`r, dorindu-[i s`-l poat`
consola.
– Josh, nu mai… Un fior de team` \i str`b`tu
pieptul, sim]indu-l \ncordându-se sub atingere. {i-ar fi

14
dorit s` \nceteze. Se izolase de ea, folosind numai
limbajul trupului. Uite, am s` fac tot posibilul s` vin,
bine? Probabil c` repeti]ia se va termina pân` la cinci.
Poate reu[esc s` ajung la ultima repriz`. {tia c` era
improbabil, dar dorea s`-i u[ureze dezam`girea.
– Da, sigur.
Jenny era vag con[tient` de ecranul pâlpâitor al
monitorului aflat \n spate, care \mprumuta tr`s`turilor
lui o nuan]` verzuie.
– Am putea ie[i dup` acea – doar noi doi, continu`
ea, \ncercând s` sune entuziast. Nu-i r`spunse.
Cuvintele se lovir` de izolarea lui mânioas`.
– Uneori, m` \ntreb dac` ]ii vreun pic la mine,
Jenny, articul` el moale.
Vorbele lui o r`nir`.
– Atunci, \nseamn` c` e[ti orb [i cam prost, ripost`
ea, gata s` izbucneasc` \n lacrimi. De ce trebuia s` se
ajung` la asemenea certuri? Mai ales chiar \nainte de
repeti]ie.
– Meciul meu nu are nici o semnifica]ie pentru
tine, Jen. S` fim cinsti]i, dai prioritate numai propriilor
tale dorin]e. Eu vin pe locul doi.
– Nu-i adev`rat! strig` Jenny. Nici tu n-ai renun]a la
meci ca s` vii la recitalul meu, nu-i a[a?
Josh se \ncrunt`.
– Probabil c` nu, dar asta eviden]iaz` situa]ia
noastr`. Abia avem vreme s` ne \ntâlnim. St`tea cu

15
ochii \n p`mânt, sclipirile verzi ale monitorului
reflectându-i-se-n p`r. Mi-a[ dori s` fii \n locul meu un
timp, Jen. Poate c` atunci ai \n]elege ce simt.
– A[a, deci? Ei bine, \]i \mp`rt`[esc dorin]a. {i mie
mi-ar pl`cea s` fii \n locul meu.
– Scuza]i-m`, r`sun` o voce necunoscut`.
Jenny [i Josh tres`rir`. Simultan, privir` \mprejur,
c`utând sursa. R`maser` cu ochii pe ecranul
calculatorului unde ap`ruse o figur` b`rb`teasc`
schi]at`. Nu zâmbea, mul]umindu-se s`-i priveasc` de
parc` i-ar fi cânt`rit cu grij`. De la ochii verzi
atoate[tiutori pornea o re]ea de linii radiale care se
terminau la r`d`cina p`rului c`runt. Tr`s`turile aspre
erau nelini[titoare.
– Dorin]a vi se va \mplini, spuse b`rbatul de pe
ecran. Avea o voce plin`, melodioas`, l`sându-le
senza]ia unei ape curg`toare c`ldu]e.
Când Josh se \ntoarse spre ea, Jenny constat` din
expresia lui c` era la fel de alarmat`.
– Cine e[ti [i de unde ai ap`rut? \ntreb` Josh,
pornind spre calculator. Lovi tastele cu sete, apoi \[i
trecu degetele peste ecran.
– Hei! n-are rost s` \ncerci s`-mi arzi circuitele.
B`rbatul ridic` o mân` cu degete prelungi. Jenny fu
impresionat` de forma ciudat` a mâinii. Avea o linie a
vie]ii lung` [i ne\ntrerupt` care se prelungea pe
muchea palmei. Pentru mine nu conteaz` ROM – read

16
only memory – sau RAM – random access memory –
[i nici dimensiunile \n bi]i sau bai]i. De fapt, nici nu
pricep aceste no]iuni.
– Atunci, cum ai ajuns pe ecran? vru Josh s` afle.
Privea imaginea cu intensitate, \ncercând s` \n]eleag`
ce se petrecuse.
– Ah, e o poveste atât de plicticoas` \ncât am s` v`
scutesc s-o asculta]i. |ns` repet, dorin]a v-a fost admis`.
– Ce dorin]`? \ntreb` Jenny, clipind.
– Dorin]a de a schimba locurile, explic` personajul.
– Ah, mai las`-ne cu prostiile, interveni Josh,
nevenindu-i s` cread`. Se \ntoarse spre Jenny [i
continu`: individul `sta nu poate fi adev`rat! Vreau s`
spun c` \n ora[ul nostru exist` o gr`mad` de ciuda]i,
dar dumnealui este premiant. Nu-i a[a?
– Ba da, r`spunse Jenny, ezitant.
– M`car \n privin]a asta suntem de acord, \[i ar`t`
el sarcasmul.
– V` asigur c` nu sunt nebun, spuse individul de
pe ecran. Am anumite puteri …
– Puteai s` ne p`c`le[ti cu u[urin]`, interveni Josh.
Jenny \[i \n`bu[i un chicotit nervos. Josh se
\nvârtea \ncoace [i \ncolo prin camer`. Str`inul ridic`
din umeri de parc` n-ar fi priceput spusele lui Josh.
– Totu[i, cine e[ti? \ntreb` Jenny.
– Spiritul calculatorului, r`spunse el, privindu-l pe
Josh.

17
– Nu mai spune! exclam` Josh, scuturând din cap.
Nu pot s` cred.
– M` aflu aici pentru amândoi.
– Dr`gu], foarte dr`gu], coment` Josh, trecându-[i
ar`t`torul peste tastatur`.
– E[ti foarte ciudat, observ` Jenny. Acum, nimeni
nu mai crede \n spirite.
– Chestii dep`[ite, hm? spuse str`inul.
– P`i, cam a[a ceva. Ai fi fost mai credibil dac`
pretindeai c` e[ti extraterestru.
– Am re]inut ideea. Figura b`rbatului r`mase
serioas`, un fel de masc`. Josh [i Jenny schimbar`
priviri [i izbucnir` \n râs. |ns`, continu` el, r`mâne
valabil faptul c` dorin]a vi se va \mplini. Ve]i face
schimb, o vreme.
Josh chicoti.
– {i când se presupune c` se va petrece treaba asta?
– Mâine diminea]`, r`spunse personajul, pe un ton
solemn.
– Bun. OK. {i cum ne vom da seama c` s-a
\ntâmplat? Acum, Josh st`tea \n fa]a ecranului, ]inând-o
de mân` pe Jenny. Ea \l strâgea, incon[tient, dintr-o
dat` cuprins` de un \nceput de team`.
– Când v` ve]i trezi, schimbul se va fi \nf`ptuit deja.
Va dura exact trei zile.
– Ne faci vr`ji, concluzion` Jenny \n glum`,
\ncercând s` risipeasc` tensiunea ce se acumulase \n
\nc`pere.

18
– E un fel de-a spune. Imaginea b`rbatului pâlpâi.
Oare se preg`tea s` dispar`? se \ntreb` Jenny.
– Nu-l cred pe tipul `sta, Jen, spuse Josh,
strângându-i mâna.
– Ai s` te convingi, replic` individul, cu o siguran]`
de sine aproape \nsp`imânt`toare. Buzele i se
arcuiser` \ntr-un zâmbet schi]at.
Jeni era gata-gata s`-l \ntrebe cum se numea, când
imaginea disp`ru brusc. Se evapor`. Josh se repezi s`
ating` tastatura [i ecranul.
– Aminte[te-]i c` el nu apar]ine lumii noastre, zise Jenny.
– E opera ta, Jen? se interes` el, foindu-se.
– A mea! P`i, cum mi-ar putea trece prin cap ceva
atât de aiurit? Saco[a tricotat` \i sc`p` din mân` [i se
aplec` s-o ridice.
– N-ai nici o leg`tur` cu afacerea asta? insist` el.
– Bine\n]eles c` nu. Sunt la fel de surprins` ca [i tine.
Josh o studie gânditor, sfredelind-o cu privirea
ochilor s`i verzi.
– Oho, \n cazul `sta, ai v`zut [i tu ce s-a \ntâmplat?
– Da. Jenny \nchise ochii, rev`zând \n memorie
tr`s`turile necunoscutului. Conversa]ia, dac` putea fi
considerat` a[a ceva, durase câteva minute. Desigur,
fusese ciudat`. Chiar pentru secolul dou`zeci, cu toate
cuceririle tehnologice ale perioadei, p`ruse
nep`mântean`.
|nainte de a p`r`si camera, Josh verific` din nou
calculatorul.

19
Afar`, pe hol, Jenny se \nfior` la atingerea mâinii lui.
– {i crezi c` se va \ntâmpla? Adic`, ceea ce a spus el?
Josh izbucni \n râs.
– Vorbe[ti serios? A fost o chestie inexplicabil`. Ca
aterizarea unei farfurii zbur`toare. Doi oameni sunt
martori, \ncearc` s`-i conving` pe ceilal]i, dar nimeni
nu-i crede. A[a c`, ce sens ar avea s` povestim cuiva? E
o experien]` incredibil`.
Jenny \i zâmbi.
– Felul de experiment pe care-l doreai, Josh?
– Nu chiar, Jen. Nici nu m` gândisem la a[a ceva.
Poate c` am visat.
– Poate. Jenny rememor` vocea armonioas` a
b`rbatului, interminabila linie a vie]ii [i mul]imea de
romane pe care le citise despre oameni care se
transform` \n altceva [i despre lucruri vorbitoare.
Despre mon[tri. Despre indivizi deveni]i robo]i.
Personajul fusese cât se poate de real. Nimic
dubios, cu excep]ia faptului c` \[i f`cuse apari]ia, din
senin, pe ecranul unui monitor.

20
Capitolul 2

Era mar]i diminea]` [i, \nc` \nainte de a deschide


ochii, Jenny pricepu c` se \ntâmplase ceva. Auzea
zgomote neuzuale [i voci vag familiare. Totu[i, cu
toate c` nu era \n stare s` spun` cu exactitate \n ce
consta diferen]a, mintea ei f`cea eforturi de a ordona
logic noile informa]ii.
Sim]ea un curent de aer, venind din alt` direc]ie
decât de obicei. Fereastra camerei, de obicei
\ntredeschis`, ar fi trebuit s` direc]ioneze fluxul de aer
spre masa de lucru, r`v`[indu-i hârtiile. Dar nu se
auzea nici un fo[net. |[i sim]ea trupul greu, \ndurerat,
de parc` ar fi copt o grip`. Dar altfel.
De partea cealalt` a u[ii, r`sunar` pa[i u[ori. Auzi o
cioc`nitur` insistent` urmat` de cuvintele:
– Treze[te-te, Josh! E opt [i un sfert!
Deschise ochii instantaneu. Josh? Auzise bine? Privi
la tavanul verde-pal – str`in. Nu se afla \n camera ei.

21
Apoi, \[i roti ochii \mprejur, speriat` de ceea ce
vedea. Camera lui Josh. Ce dezordine! Gr`mezi de
haine stivuite pe sp`tarele scaunelor, [osete atârnând
din sertarele \ntredeschise, pantofii de sport arunca]i
\n mijlocul camerei, postere cu juc`tori de baseball,
având col]urile \ndoite, prinse pe pere]i cu piuneze.
|nainte de a da la o parte cuvertura, Jenny r`mase
\n patul lui Josh câteva momente pentru a se acomoda
cu asaltul de imagini [ocante. Apoi, seza]ia de ireal
crescu \n intensitate, \mpregnându-i toat` fiin]a.
Privi \n jos la ceea ce ar fi trebuit s` fie propriul
trup, dar se dovedea a fi corpul lui Josh Friedman!
– Nu! strig` ea, nevenindu-i s` cread`. Continua s`
se zgâiasc` la propria persoan`, parc` hipnotizat`.
Absolut incredibil! Ne\ndemânatic`, se d`du jos
din pat [i lip`i prin camer` spre oglinda atârnat`
deasupra m`su]ei de toalet`. Pe deasupra mald`rului
de c`r]i [i catrafuse, din oglind` o privea figura
surprins` a lui Josh. |[i pip`i disperat` tr`s`turile,
sperând s` se trezeasc` din co[mar.
Nu intra \n panic`, \[i spuse ea. Te vei trezi [i
lucrurile se vor aranja. De vin` este b`rbatul de pe
monitorul calculatorului, care se pretindea spirit.
Prostii! Sigur c` nu poate fi adev`rat.
|[i d`du drumul pe un scaun, \ncercând s` se
calmeze. Minutele treceau f`r` s` intervin` vreo
schimbare. Nimic, absolut nimic! Ce se \ntâmplase? Se

22
concentr` asupra p`rului negru de pe bra]ele lui Josh,
a[teptând s` dispar` [i s` lase loc pufului de pe
propriile ei mâini. Ca \n filmele cu vârcolaci, atunci
când eroul redevine om, o dat` cu zorii!
G`si ceasul digital cu radio al lui Josh sub o
gr`mad` de schi]e [i r`mase cu ochii pe el. Trebuia s`
intervin` ceva cât de curând, \[i zise ea.
Trecur` cinci minute. Apoi zece. Spaima \ncepu s`-i
dea târcoale.
Se \ntoarse la oglind`. |[i atinse p`rul, sprâncenele,
gura, \ncercând s` se familiarizeze cu noul aspect. Ei
bine, cuno[tea deja acea figur`, de[i se schimbase
punctul de vedere. Ezitând, \[i scoase bluza de pijama
[i-[i studie goliciunea. Inspir` adânc. Era
\nsp`imânt`tor.
– Josh! Tot nu e[ti gata? Pricepu c` era mama lui.
Trebuia s`-i r`spund`.
– ~ … da. Vin imediat, spuse ea, sperând c`
imitase destul de bine glasul fiului, cât s` nu
stârneasc` suspiciuni.
Ce fusese-n capul ei? Desigur, doamnei Friedman
nu i-ar fi trecut prin minte c` cel pe care-l vedea nu era
adev`ratul Josh! Dac` s-ar fi purtat pu]in diferit, mama
ar fi crezut doar c` nu se simte bine. N-ar fi ghicit
adev`rul. Nimeni n-ar fi fost \n stare!
Jenny se piept`n`. P`rul era aspru, cu fir gros [i
nesupus, foarte diferit de al ei. |[i spuse c` ar fi fost

23
preferabil s` reintre \n propria piele \nainte de a fi
obligat` s` coboare la mas`. Metamorfoza trebuia s`
fie temporar`. Trebuia!
De[i n-ar fi vrut s` se nelini[teasc`, nu se putu
\mpotrivi. Avea frisoane [i grea]`. Se \ntreb` dac` [i
Josh tr`ia aceea[i experien]`, la ea acas`. P`rea logic,
pe cât \ng`duia situa]ia aberant` \n cere se aflau. Oare
cum se descurca Josh \n acel moment?
Trecur` cincisprezece minute. Nici o modificare. Se
d`dea de ceasul mor]ii s` \n]eleag`. |ncepuse s`
tremure incontrolabil. Ce s` fac`?
Trebuia s` se \mbrace \nainte ca mama lui Josh s`
vin` sus din nou. Totu[i, cum s` p`r`seasc` \nc`perea?
Nu [tia dac` va face fa]` \ncerc`rii. |ndreptându-se
spre dulap, se \mpiedic` de costumul de neopren
pentru scufund`ri [i c`zu peste plan[a de surf,
zdrelindu-[i buza de sus. Glumise adesea pe seama lui
Josh, sugerându-i s` \ntocmeasc` un plan al etajului
pe care s` figureze to]i pantofii arunca]i, hainele
\mpr`[tiate [i \ntregul haos uzual, datorat faptului c`
niciodat` nu-[i f`cea ordine \n camer`. Acum, dup` ce
petrecuse cincisprezece minute \n harababura aceea,
\[i zise c` ideea trebuia privit` cu toat` seriozitatea.
Se sim]ea groaznic. N-avea s` ajung` la [coal` \n
timp util. Nu \ntârziase niciodat`. Josh obi[nuia s-o fac`.
|n ciclul primar, reu[ea cu greu s`-l \mbuneze pe domnul
Leviathan, care epuizase toate pedepsele obi[nuite.

24
Arunc` o privire \n dulapul lui Josh, la [irul de
blugi atârna]i pe umera[e. C`m`[ile erau la fel aliniate.
Descoperi unele pe care nu le v`zuse niciodat`. {i
pantofii – aranja]i cu bombeurile \nainte, cei de piele
bine lustrui]i. Jenny habar n-avusese c` Josh poseda
a[a ceva. Nu-l v`zuse purtând decât \nc`l]`ri sport sau
ghete cu crampoane, ca cele care z`ceau aruncate la
\ntâmplare prin camer`. Interesant cât de multe po]i
afla despre cineva umblându-i prin lucruri, \[i zise ea.
Josh se dovedea a fi greu de descifrat, constat` ea,
alegând o pereche de blugi [i o c`ma[` pe care el
obi[nuia s-o poarte. Con[tiin]a faptului c` era
prizonier` \n trupul lui \i ap`sa toate gândurile. {i
deocamdat`, n-avea ce face …
Cobor\ la micul dejun cu grij`, nefiind \nc` sigur` c`
… da, era mersul lui Josh. Felul lui de a-[i leg`na pu]in
[oldurile. Acea \ncânt`toare \nfumurare b`ie]easc` o
d`duse gata când se cunoscuser`. De asemenea, asta
era tr`s`tura care o speria cel mai mult la el.
Când intr` \n buc`t`rie alene [i se a[ez` la locul lui,
nimeni nu p`ru s` observe vreo diferen]`. Spre
norocul ei, Jenny \[i aminti unde obi[nuia el s` stea la
mas`, la toate cinele \n familie la care fusese invitat`.
– |n diminea]a asta, nu-]i mai prepari b`utura
natural` energizant`, Josh? \ntreb` mama.
Jenny r`mase surprins`. Doamna Friedman era o
femeie remarcabil`, cu p`r blond-deschis ca de aur.

25
Conducea un birou de rela]ii cu publicul. |n
diminea]a asta, \mbr`cat` cu taiorul crem, ar`ta
splendid.
B`utur` natural`? Intr` \n panic`. Din ce-o f`cea
oare? Banane, amestecuri proteice, ou` – ce
anume? Vreo combina]ie secret`, menit` s`-l ]in`-n
form`?
– ~ … nu. M` mul]umesc cu ni[te cereale, bine?
Erau singurul aliment vizibil pe mas`. S` nu cumva s`
nimereasc` ceva ce nu au, ca de exemplu preferatele
ei, Grapenuts. Dup` ea, cerealele aveau gust de
rumegu[, dar \n diminea]a asta i se p`rur` destul de
bune.
– Unde-i tata? \ntreb` Jenny.
– La slujb`, desigur. Nu [tii cât este ceasul?
Doamna Friedman l`s` jos linguri]a, scuturând din
cap. A plecat acum jum`tate de or`.
– Ah.
– Te sim]i r`u, Josh? \ntreb` mama, \ncruntându-se.
– ~, nu. M` simt foarte bine, mam`, zâmbi Jenny.
Era uimit` de faptul c` reu[ea s` imite vocea [i
atitudinea lui Josh atât de bine – râzând de mama lui,
de \ngrijorarea ei lipsit` de temei.
– E[ti fericit [i bine dispus \n diminea]a asta,
constat` doamna Friedman, privind la cel pe care-l
credea fiul ei. Ce s-a \ntâmplat cu tine?
Jenny \nghi]i \n sec. Apoi ad`ug` gr`bit`:

26
– Habar n-am. Probabil fiindc` sunt pe cale s`
\ntârzii la [coal` [i asta \mi provoac` euforie. Scap
par]ial de domnul Leviathan.
– Trebuie s` te asculte?
– Da, v` rog. Voia s` evite subiectul „ce l-a apucat
pe Josh?“
– Dup` [coal`, ai antrenament la baseball? Doamna
Friedman scoase o agend` pe care era imprimat
numele ei, RACHEL FRIEDMAN, [i not` ceva.
Antrenament, dup` program? Un val de panic` o
cople[i. Dup` ore era programat` [i preg`tirea zilnic`
la balet, \ns` i-ar fi fost imposibil s` fie \n ambele locuri
\n acela[i timp. Dar Jenny nici nu [tia cu siguran]`
dac` avea sau nu antrenament la baseball.
– Nu-s sigur. S-ar putea s` se fi anulat, reu[i ea s`
\ngaime. Ideea c` ar putea fi obligat` s` joace baseball
\i declan[ase groaza. Cu toate c` era destul de
puternic`, Jenny nu avea o constitu]ie atletic`.
– Iat`-]i scutirea pentru azi, dar mâine s` faci bine
s` te treze[ti mai devreme. Doamna Friedman \i
\nmân` biletul \mp`turit \n dou`. {i apropo, `sta a fost
cel mai pu]in consistent mic dejun din via]a ta. Zâmbi,
a[teptând un r`spuns, \ns` Jenny se mul]umi s` ridice
din umeri.
Spre norocul ei, Josh proceda astfel adesea.
Doamna Friedman se \ntoarse.

27
– Acum, las` hainele murdare afar`, ca s` le poat`
sp`la Betsy. Nu va \ndr`zni s` intre \n cocina ta. Se
teme s` nu se aleag` cu vreo ciuperc`.
– Poftim?
– A citit un articol despre micoze \ntr-o revist`
medical`.
– Ce aiureal`! spuse Jenny. Urc` \n camera lui Josh
[i adun` toate hainele \ntr-o gr`mad` ordonat`, lâng`
u[`. Ce mare scofal`? De ce oare le l`sase s` se adune
\n halul `sta?
Doamna Friedman strig` de jos:
– Pa! iar Jenny morm`i un „Pe curând“ caracteristic
pentru Josh.
|n drum spre garaj, Jenny analiz` cu grij` ultimele
evenimente n`ucitoare. Pl`nuise s` ia Toiota lui Josh,
dar \[i aminti c` era la reparat. Era nevoit` s` mearg`
pe jos, ceea ce va contribui [i mai mult la \ntârziere. |n
timp ce mergea gr`bit` spre [coal`, fu n`p`dit` de
valuri de panic`, parc` stârnite de o mare furtunoas`.
Aparent, Josh ob]inuse ceea ce-[i dorise. |n mod
ciudat, imposibilul se \nf`ptuise.

***

|n cealalt` extremitate a ora[ului, Josh Friedman se


foi, deranjat de soneria de[tept`torului. De fapt,
nepl`cerea provenea din interior. P`rea a fi prea

28
devreme pentru el. Nu era obi[nuit s` se trezeasc`
\nainte de opt [i n-avea nici un chef s`-[i schimbe
tabietul.
Strânse pleoapele [i-[i acoperi urechile pân` ce
sunetul nepl`cut \ncet`. Apoi \[i d`du seama c`
a[ternutul degaja o mireasm` discret`. Parfumul
Jennyei! „Je Reviens.“ |i pl`cea numele [i mai ales sem-
nifica]ia. „M` voi \ntoarce.“ {i-o imagin` pe Jenny
revenind la el iar [i iar, \nv`luit` \n acea aur` aromat`.
„Reclamele de la televizor, n-au nici o leg`tur` cu
ceea ce simt pentru Jenny“, \[i spuse el, \ngropându-[i
fa]a \n pern`. Acel parfum nici nu fusese promovat de
vreo reclam` TV. Insistau cu „Charlie“ sau
„Scoundrel“, care nici nu se apropiau de calitatea lui
„Je Reviens“. Citise cândva c` cel mai important
ingredient \n formula unui parfum de calitate avea, \n
mod ciudat, compozi]ia chimic` a transpira]iei. N-ai
putea intra \ntr-o parfumerie s` ceri un flacon de
„traspira]ie“, iar dac` ai numi astfel un parfum, cine ar
fi nebun s`-l cumpere?
{i totu[i, care putea fi motivul pentru care cear[aful
lui mirosea a parfum? {i ce era cu senza]ia ciudat` de
care nu putea sc`pa? Casa p`rea foarte animat` [i,
conform ceasului s`u biologic, era mult prea devreme
pentru atâta activitate. Neobi[nuit` febrilitate, voci
str`ine! Dintr-o dat`, sim]i imboldul de a se ridica, de
parc` trupul lui era ner`bd`tor s` treac` la ac]iune.

29
Deschide numai un ochi, \[i zise el, furi[ând o
privire cercet`toare de sub cuvertur`. Camera Jennyei!
Brusc, se sim]i asediat de \ntreb`ri. Camera \i dansa
prin fa]a ochilor, \ntr-un amestec de nuan]e roz, alb [i
galben. Ce c`uta el acolo? Unde era Jenny? Terorizat,
privi \mprejur, dar ea nu era nic`ieri.
Avu senza]ia c` Jenny nu mai trecuse pe acolo de
ceva vreme. |n dulapul \ncastrat \n perete,
\ntredeschis, hainele ei erau frumos \n[iruite. Razele
soarelui p`trundeau prin fereastra triunghiular`,
\ntruchipând modele complicate pe tapi]eria
scaunelor, iar c`r]ile erau stivuite cu grij` pe un col] al
mesei de lucru. Jenny era o persoan` ordonat`,
indiscutabil.
Ei bine, \[i spuse Josh, a[ face bine s` m` dau jos
din pat. Adic`, ce-ar spune mama ei dac` m-ar g`si
aici? {i-ar ie[i din min]i, asta s-ar \ntâmpla. Imposibil
de g`sit cuvinte care s` descrie drama.
A[a c` \mpinse \n l`turi cuvertura [i … fu supus
celui mai puternic [oc din via]`. Panica \l cuprinse
instantaneu. Dac` pân` atunci \[i imaginase c`-i este
r`u, acum \i era cu adev`rat. Corpul Jennyei! Avea sub
ochi trupul ei – \i luase locul! Desigur, picioarele lui,
sau mai degrab` ale ei, se potivir` perfect \n papucii
roz de plu[, de lâng` pat.
F`r` grab`, grijuliu, f`cu inventarul. Mâini de fat`.
Picioare de fat`; lungi [i gra]ioase, de balerin`, pe care

30
le admirase \ntotdeauna. {i piele m`t`soas` – da, era
fin` [i catifelat`, cu puful acela auriu de pe bra]e. Se
privi din nou cu stupoare.
Se \mpletici spre m`su]a de toalet` [i r`mase
pironit \n fa]a oglinzii. Imaginea Jennyei \i \ntorcea o
uit`tur` uimit`. Devenise Jenny. Nu! Era imposibil!
}ip`tul i se opri \n gâtlej. S` fi fost o fest`? |i era
imposibil s` tr`iasc` \ntr-un trup de fat`! Trebuia s`
scape! S` evadeze din trupul ei. S` fi fost mâna
imbecilului de spirit al computerului? {i \n orice caz,
cum ajunsese aici?
Imposibil, \[i spuse Josh. Era doar o mare gre[eal`,
ridicol` [i misterioas`. Un vis! Josh plesni obrazul
Jennyei [i privi iar \n oglind`. Nici o modificare. Poate
c` f`cea parte dintr-un soi de experiment [tiin]ific
guvernamental. Vreun drog nou. Nu exista nici o
logic`, \[i spuse, pip`ind cu degetele obrazul care
nu-i apar]inea.
Nu [tia decât un singur lucru, senza]ia era extrem
de nepl`cut`. Pur [i simplu groaznic`. Niciodat` nu
dorise una ca asta. Ar fi vrut numai ca Jenny s`
\n]eleag` cum se sim]ea, \n nici un caz s` fie el. {i, cu
atât mai pu]in, nu dorise s`-i ia locul! Când avea s` se
trezeasc` din co[mar?
A[tepta, sperând o schimbare. Privea la ceas,
num`rând minutele [i gândindu-se c` m`car ar fi

31
putut cronometra timpul necesar revenirii la
normalitate. Oare când se petrecuse schimbarea?
Peste noapte, sau abia diminea]a?
Dup` zece minute, nu intervenise nimic nou. |[i
zise c`, dac` a[a st`teau lucrurile, probabil c` Jenny se
trezise \n corpul lui. La fel de ciudat. Cum se
descurcase ea? |[i dorea s` fi f`cut ordine [i cur`]enie
\n camer`, de[i asta ar fi fost \n total dezacord cu
principiile lui. Totu[i, dac` ar fi [tiut mai din vreme, ar
fi fost un gest frumos.
De fapt, ai fost avertizat, \i aminti o voce interioar`,
dar el nu lu` \n seam` remarca. Da, un individ cu
\nf`]i[are ciudat` care-[i spunea spirit [i care-i vorbise
de pe ecranul calculatorului! Cum putea fi socotit
avertisment? Cum s` iei \n serios a[a ceva? Cum s`
accep]i o asemenea realitate?
Josh \nchise ochii [i a[tept` binecunoscuta senza]ie
de ireal care \nso]e[te de obicei trezirea dintr-un vis.
|n loc de asta auzi ni[te pa[i dincolo de u[`.
– Jenny?
Era mama ei. |ntotdeauna se purtase frumos cu el.
– Da? r`spunse el cât mai amabil.
– Te-ai trezit? Nu ]i-am auzit radioul [i mi-am spus
c` poate nu te-ai de[teptat.
– Nu, m-am sculat. Mul]umesc.
Uf! Fusese aproape. Vocea \i sunase ca a Jennyei,
ceea ce i se p`ru [i mai ciudat. Ultima dat` când

32
sunase astfel, avea glasul \n schimbare [i vreo
doisprezece ani. Fusese o experien]` dubioas` s`
nu-[i poat` controla tonul. La fel se sim]ea acum, \[i
spuse el scuturat de un frison.
Josh era un tip calm. Dar acum era [ocat. Pân` \n
vârfurile degetelor – care nici m`car nu erau ale lui.
|n general, când ceva te deranjeaz` \n via]`, po]i
g`si un sprijin interior. |ns` acum, pân` [i acest ajutor
\i era refuzat. Con[tiin]a \i spunea c` e Josh [i totu[i,
devenise Jenny, iar dac` era s`-l cread` pe \nger, va
r`mâne a[a timp de trei zile. Va fi \n locul ei, dac` nu
cumva „excelen]a sa“ \[i va face apari]ia [i-l va dezlega,
\napoindu-i propriul trup. Se \ntreb` dac` nu exista
vreo modalitate de a scurta perioada. Nu g`sea nici o
solu]ie.
|n primul rând, trebuia s` se \mbrace. Deschise
sertarele noptierei [i privi mald`rele ordonate de
lenjerie \n culori pastelate. Scoase un sutien. Avea s`
poarte sutien !
Timid, \l puse [i \ncerc` s`-l \ncheie la spate. Când
\ncercarea se dovedi prea dificil`, trase catarama \n
fa]` ca s` u[ureze opera]ia. Apoi privi \n oglind` la
corpul Jennyei. Avea un aspect feciorelnic.
Se \ndrept` spre dulap [i cercet` [irul de haine, \n
c`utarea unor articole de \mbr`c`minte care-i
pl`cuser`. Desigur, era c`ma[a havaian`, care
mergea foarte bine cu pantalonii albi. Se uit` dup`

33
ei, dar nu-i g`si. A[a c` alese o pereche de pantaloni
verde-deschis, presp`la]i, care se potriveau cât de cât,
dup` p`rerea lui.
Aceast` activitate \i solicit` aten]ia suficient cât s`-i
\ndep`rteze gândurile de la visul din care nu se mai
trezea. Nu era un cunosc`tor al modei. |i pl`cea doar
cum se \mbr`ca Jenny. Reu[ea mereu s` arate bine, de
parc` n-ar fi trebuit s` fac` nici un efort.
|[i verifica \nf`]i[area \n oglind` foarte des.
R`mânea mereu aceea[i, a Jennyei. Nici un indiciu
vizibil de schimbare. Era tot mai demoralizat.
Ni[te pa[i u[ori se auzir` pe holul mochetat [i u[a
se deschise.
– Hei, Jenny. Mama vrea s` [tie de ce n-ai desc`rcat
ma[ina de sp`lat vase. Bernie, fratele mai mic al
Jennyei era purt`torul mesajului.
– Spune-i c` vin imediat, r`spunse Josh, intrând \n
panic`.
Cum s` fac` una ca asta? S` se duc` la [coal` \n
locul ei? O dilem` cu „D“ mare.
{coala. Ma[ina de sp`lat vase. Trebuia s` ajung` \n
birou [i s` \ncerce s`-l \nduplece pe spirit, \nainte de
micul dejun. S` nu aib` de suportat schimbarea mai
mult` vreme.
Sim]indu-se ciudat de u[or, Josh travers` \n grab`
holul [i intr` \n biroul situat \n cel`lalt cap`t al casei.
Intrând \n \nc`perea \ntunecat` [i r`coroas`, \nchise

34
u[a dup` el. |n caz c` ar fi venit cineva s` vad` de ce
\ntârzia, Josh pl`nuia s` spun` c` era \n c`utarea unei
dischete cu tema pentru acas`.
Introduse discheta pe care o utilizaser` ieri \n
unitatea de disc. A[tept`. Nu se \ntâmpl` nimic. Scoase
discheta exact a[a cum procedase cu o zi \n urm`,
l`sând calculatorul deschis.
Apoi privi la ceas. Trecur` cinci minute. Nici o
figur`! Nimic. Doar un ecran gol. Unde era individul?
|n primul rând nici nu era real, \[i spuse Josh. Dar cum
s`…
Abia acum, \[i zise Josh cu triste]e, a[ avea cu
adev`rat nevoie de o interven]ie divin`. Nebunia asta
n-avea nici un sens, iar acum, dup` alte zece minute
pierdute, Jenny era a[teptat` jos, s` descarce ma[ina
de sp`lat vase [i s`-[i m`nânce micul dejun.
Se hot`r\ s` \ncerce iar mai târziu. Era disperat s`-l
g`seasc` pe ciudatul individ, s`-l conving` s`-[i
anuleze vraja, sau s` \ntrerup` acest co[mar, sau ce-o
fi fost.
Deodat`, stomacul \i chior`i de foame. Când venea
vorba de mas`, Josh era un adev`rat sac f`r` fund.
Trebuia s` m`nânce des, ca s` nu se ofileasc` pe
picioare. Iar diminea]a, era obligatorie b`utura lui
special`. Habar n-avea ce obi[nuia Jenny s` m`nânce,
dar spera s` fie bun. Se gândi cum s`-[i prepare

35
b`utura, \n buc`t`ria familiei Knudson. Cu un nou fior
de groaz`, \[i d`du seama c` nu [tia mai nimic despre
gospod`ria lor.
|nfrânându-[i z`p`ceala, Josh cobor\ [i-l \ntâmpin`
pe Bernie cu un surâs.
– Hei, ce mai faci, Bern? \ntreb` el.
Cel interpelat ridic` ochii din bolul cu cereale [i-[i
\mpinse ochelarii mai sus, pe nasul cârn. {tia c`
sor`-sa \l adora. Avea treisprezece ani, p`rul de
culoarea spicului de grâu [i ni[te ochi alba[tri, mari, \n
spatele ochelarilor metalici cu lentile ovale. P`rea
studios [i cu toate c` era foarte inteligent, Josh \l
considera un „copil obi[nuit“. Mai era [i foarte
\ndemânatic la jocuri.
– Bine, Jen. Berni o urm`ri pe cea pe care o credea
sora lui. Cerealele Grapenuts sunt deja pe mas`. Nu le
mai vrei \n diminea]a asta?
– Voiam s`-mi prepar o b`utur` energizant`.
– B`utur` energizant`? Tu? Berni se ridic` de la
mas`, \[i \ndes` pe cap [apca „Oakland A“ [i-i ajust`
cozorocul.
– O, [tiu [i eu. M-am gândit la o schimbare. Poate
m` ajut` la dans. Josh g`si ou`, banane, lapte [i miere.
Nu exista pudr` proteic` la vedere [i era convins c`,
dac` ar fi cerut, solicitarea ar fi provocat uimire. Nu
era momentul s` ajung` subiect al aten]iei generale,

36
chiar dac` nimeni n-ar fi fost \n stare s` ghiceasc`
adev`rul. Realitatea dep`[ea orice fantezie.
Porni mixerul. Zgomotul o aduse \n buc`t`rie pe
doamna Knudson.
– Ce faci? \ntreb` ea, s`rutându-[i fiica pe obraz.
|n mod clar, folosirea mixerului nu f`cea parte din
rutina matinal` a familiei. Josh \ncerc` s` r`spund` cât
mai degajat.
– A, preparam o b`utur` energizant`. I-am spus [i
lui Bernie c` sper s`-mi fie de folos la balet.
– Te descurci excelent [i f`r`, dar cred c` nu-]i
poate face r`u. Doamna Knudson zâmbi. Purta o
rochie cu imprimeuri indigene [i cu ni[te clopo]ei la
guler, care sunau de fiecare dat` când se apleca s`
pun` câte ceva \n serviet`. Era profesoar` universitar`,
chiar foarte apreciat`. P`rul ei avea aceea[i nuan]` cu
al Jennyei, dar era tuns scurt, u[or ondulat \n jurul
urechilor. De obicei, avea pe figur` o expresie de
amuzament, cu col]urile gurii ridicate de un surâs
schi]at. Prin contrast, fa]a Jennyei exprima constant
concentrare intens`, mai ales când venea vorba despre
dans.
– Bun, am plecat, anun]` doamna Knudson,
s`rutându-[i fiul pe frunte. {i nu uita ma[ina de sp`lat
vase, Jenny. Po]i s` iei VW-ul ast`zi – n-am nevoie de
el. Ah, bine c` mi-am amintit, de ce ]i-ai l`sat c`ma[a
de noapte pe jos? Gestul nu-]i este caracteristic.

37
– Oh, nu-]i face griji, am s`-o iau de acolo \nainte
de plecare. Pe desear`, mam`. Josh \nghi]i hulpav
con]inutul paharului.
Dup` dou` boluri cu Grapenuts, care nu fuseser`
vreodat` printre preferatele lui, se apuc` de desc`rcat
ma[ina de sp`lat vase. Nu mai f`cuse a[a ceva. Betsy,
menajera familiei Friedman, avea \ntotdeauna grij` de
asemenea am`nunte.
Ezitând, scoase vasele curate [i apoi o umplu din
nou – f`r` s` mai cure]e resturile din farfurii. Ar`tau
destul de scârbos cu amestecul acela de resturi divers
colorate, dar \[i zise c`, dac` punea suficient
detergent, se vor cur`]a bine.
Pe masa din sufragerie, Bernie \mp`turea ni[te
haine. Aveau miros proasp`t [i \mbietor, dar Josh fu
cât pe ce s` \ntrebe de ce trebuia s` fac` atâtea
treburi \nainte de [coal`. |ns` reu[i s` se ab]in`.
Cumva, situa]ia \i p`rea logic`. Era o familie cu un
singur p`rinte; so]ii Knudson divor]aser`. Nu aveau
nici menajer`. Fiecare f`cea câte ceva. Era chiar
pl`cut.
Apoi se \ntoarse \n camera Jennyei [i culese de pe
jos c`ma[a de noapte. Va fi nevoit s`-[i supravegheze
gesturile.
Trecând pe lâng` Bernie, ocupat s` distribuie
hainele curate \n diverse \nc`peri, \l auzi exclamând:

38
– Hei, cine a l`sat calculatorul deschis?
– Eu, ` … probabil. Cuprins de panic` – senza]ie
care nu-l p`r`sise nici un moment de când se trezise –
Josh se repezi \n birou. Sperase din tot sufletul s` vad`
pe ecran figura spiritului, dar nu avu norocul.
Nemernicul \i abandonase, pe Jenny [i pe el,
l`sându-i s` se descurce singuri. Poate c`-[i va face
apari]ia mai târziu.
{i totu[i, \ncepu s` se simt` ca un naufragiat prins
\n lan]ul ancorei. Teama c` se aflau la mâna ciudatului
str`in \ncepea s`-l apese tot mai tare. Lovi cu palma \n
carcasa metalic` a computerului, gata s` izbucneasc`
\n plâns.
Apoi, opri calculatorul, se uit` la ceas [i \[i spuse c`
venise vremea s` plece la [coal`. Adic`, ora la care
pleca Jenny de obicei. Se gândi c` trebuia s` \nfrunte
\ncercarea de a r`mâne printre prietenele Jennyei
toat` ziua, \n loc s` stea cu ga[ca lui. Poate c` totu[i
spiritul avea s` se \nduplece [i s` apar` la laboratorul
de informatic`. Trebuia s-o fac`!
|nh`]` c`r]ile Jennyei [i ie[i din cas`, strigând:
– Pa, Bernie. La revedere!
– Da, Jen. Asemenea! \i r`spunse fratele.
Urcând la volanul h`rt`nitei broscu]e VW a familiei
Knudson, Josh \ncerc` s`-[i clarifice sentimentele. Era
tot mai \nstr`inat de propriul sine.

39
P`rea s` aib` un nas mult mai sensibil – izul de
benzin`, când pornise motorul, mirosul discret de
tapi]erie uzat`, parfumurile florale ale prim`verii, pe
când intra pe bulevardul Mission. Putea deosebi chiar
[i mireasma s`rat` a oceanului.
Josh se considerase \ntotdeauna un tip sim]itor.
Desigur puternic, dar sensibil, totu[i. {i iat` c` acum
descoperea lucruri pe care nu le mai observase, sau le
percepuse diferit.
Acum era con[tient de aspectul \ncâlcit al m`t`sii
de porumb din Community Garden, de bra]ul \ndoit
al sperietorii de ciori, care p`rea s` fac` semne
trec`torilor, de zbârciturile de pe obrazul doamnei
Hewett, dându-i \nf`]i[area unui m`r uscat, \n timp
ce-[i plivea culturile.
Deci, astfel vedea lumea Jenny.
|[i aminti o vorb` auzit` cândva: Ai grij` la ce
n`zuie[ti, fiindc` s-ar putea \mplini! Desigur, pân`
acum nu se mai gândise niciodat` la acea zical`.
Exprimat` sau nu, nici o alt` dorin]` nu i se mai
\mplinise, pân` atunci.
Traversând o intersec]ie, Josh decise c` venise
vremea s` ia via]a mai \n serios. |ns`, \n primul rând,
trebuia s` g`seasc` o cale de a-[i rec`p`ta trupul.

40
Capitolul 3

Ajungând \n apropierea [colii, Jenny inspir` adânc.


Dintr-o dat`, fusese cuprins` de dorin]a de a deveni
invizibil`, pentru tot restul zilei. F`cu un efort de a se
calma [i \[i spuse: |ntr-o or`, totul se va termina [i voi
redeveni eu. Sau poate c` vraja se va destr`ma \n clipa
când m` voi \ntâlni cu Josh?
Sigur. Continu` s` speri, Jenny! Travers` \n grab`
curtea [colii [i holul de la intrare, f`r` s` \ntâlneasc`
pe cineva. To]i erau \n clase, cum ar fi fost de a[teptat.
Oare a[a p`]ea Josh \n fiecare diminea]`? S` ajung`
dup` ce \ncepuse predarea?
Prima or` a lui Josh era Istoria Americii cu domnul
Leviathan, care-i f`cea mereu necazuri din cauza
\ntârzierilor. Jenny \[i lu` inima-n din]i [i intr` \n clas`,
sperând s` se comporte ca adev`ratul Josh.
Domnul Leviathan scria ceva pe tabl`, dar auzind
u[a, se opri la mijlocul frazei.

41
– Ei bine, ne bucur`m c` te-ai hot`rât s` ni te
al`turi, domnule Friedman. Zâmbetul care \nso]ea
cuvintele contrazicea \n]elesul propozi]iei, \[i spuse
Jenny, \nfiorându-se.
– V` mul]umesc, replic` ea, iar clasa izbucni \n râs.
– {i fiindc` suntem atât de \ncânta]i s` v` vedem,
v` vom acorda o favoare special`.
Jenny auzise pove[ti \nfrico[`toare despre ideile
domnului Leviathan [i n-o entuziasma deloc
perspectiva de a-i afla inten]iile.
– Da? zise ea f`r` vlag`, sperând s` sune ca Josh.
– Daaa! exclam` domnul Leviathan [i \[i umezi
buzele cu \ncântare anticipativ`. }i-am rezervat
recitarea preambulului la textul constitu]iei. Acum,
dac` ai s` binevoie[ti s` vii aici, lâng` catedr`, te vom
asculta cu toat` aten]ia.
Profesorul \i f`cu loc, a[ezându-se lâng` drapelul
american din col]ul clasei, care se cl`tin` pu]in \n suportul
s`u alungit. Clasa emise un cor de nechez`turi.
|nc`perea plin` de figuri \n expectativ` \i juc` pu]in
prin fa]a ochilor. Jenny \nghi]i \n sec [i \ncepu.
– Noi, cet`]enii Statelor Unite, \n dorin]a de a
realiza o uniune cât mai corect` …
Când termin`, clasa izbucni \n aplauze.
– Hei, bravo Friedman, strig` Terry Fields
– Bun` treab`, ad`ug` alt b`iat.
Jenny zâmbi [i privi spre \ncruntatul domn
Leviathan.

42
– |n orice domeniu al vie]ii, exerci]iile duc la
realiz`ri, domnule Friedman, vorbi el pe un ton
\nghe]at. P`cat c` nu vrei s` aplici acest concept [i la
punctualitate, la fel de u[or cum ai f`cut-o cu \nv`]area
pe de rost.
Jenny continua s` fie pu]in speriat`.
– La fel de simplu? \ntreb` ea cu maxim` seriozitate
[i sinceritate. Colegii râser`.
Domnul Leviathan pufni zgomotos, murmur` ceva
neinteligibil [i-i ceru s` se a[eze.
Jenny lu` loc. |i era greu s` se concentreze asupra
lec]iei referitoare la stat [i guvernare. Pe lâng`
celelalte, a fi Josh \nsemna [i disconfortul provocat de
pupitrul prea \ngust, problem` la care nu se mai
gândise pân` acum.
|n sfâr[it, se auzi clopo]elul. To]i o zbughir` de la
locurile lor, \n timp ce domnul Leviathan striga
ultimele indica]ii privind temele pentru acas`. Jenny
\[i lu` c`r]ile [i ie[i cu greutate din banc`.
Terry Fields, unul dintre prietenii lui Josh, se
nimeri al`turi de ea.
– Hei, Josh, ai fost grozav. O plesni pe spinare.
– Mersi. Se cl`tin`, surprins` de for]a loviturii.
|n]elese c` era un gest amical. A[a glumeau b`ie]ii – cu
mâna.
– {i sigur n-ai avut textul scris pe dosul mâinii?
\ncerc` Terry s`-[i nec`jeasc` prietenul.

43
{apca de baseball cu cozorocul \ntr-o parte \i
acoperea p`rul castaniu cârlion]at, iar zâmbetul larg
scosese la iveal` un dinte ciobit.
– De ast` dat` nu, Terry, r`spunse Jenny. Ar fi vrut
s`-l \ntrebe despre antrenamentul la baseball, dar
ne[tiin]a lui ar fi p`rut ciudat` [i, \n afar` de asta,
spera s` se \ntoarc` \n propriul trup pân` la
terminarea programului.
– Azi avem probe de atletism, \i aminti Terry pe
coridor.
– Ah, da, a[a-i. Jenny se \nfior`, dându-[i seama c`
urma ora de educa]ie fizic` [i c` va fi singura fat`
printre b`ie]ii \n costum de sport. |n mod normal, era
genul de situa]ie la care ar fi putut visa orice fat`,
[tiind sigur c` nu se va \ntâmpla. Doar dac` era
\mpins` cu for]a \n vestiarul b`ie]ilor de o ga[c` de
colege glume]e, sau dac` nu [tia s` citeasc` [i ajungea
acolo din gre[eal`.
Ah, Josh, pe unde umbli? \ntreb` ea implorator, pe
când ajungeau la vestiare.
Ocolind primul rând de dul`pioare, \l urm` pe
Terry, fixându-i spatele cu privirea. Când acesta se
opri \n fa]a propriului dul`pior, Jenny se ciocni de el.
– Ce-ai p`]it Friedman? Dulapul t`u este acolo, zise
el, indicând cu degetul urm`torul rând. |l \mpar]i cu
Ryan, mai ]ii minte?

44
– Chiar a[a. Jenny porni \n direc]ia indicat`,
c`utându-l pe Rob Ryan, un b`iat masiv, pe care-l g`si
a[ezat pe b`ncu]a dintre dulapuri – purtând doar boxeri!
– Care-i treaba, Friedman? rânji Rob, tr`gându-[i o
[oset` murdar` pân` sub genunchiul p`ros.
– Oh, salut, spuse Jenny, \nghi]ind \n sec [i
plimbându[i privirea prin vestiar. Oriunde numai la
Rob nu. De ce nu se gr`bea s` se echipeze? Bine\n]eles
c` era curioas`, dar situa]ia devenise cumva
demoralizant`.
Noroc c` dul`piorul era descuiat – recunoscu
numele \nscris cite] pe tricoul gri. |l trase afar`,
\mpreun` cu o pereche de [osete [i [ortul.
Oho. Pasul urm`tor – schimbarea \mbr`c`min]ii \n
fa]a celorlal]i. |[i aminti \ns` c` nu avea de ce s` se
team`, doar se afla \ntr-un corp de b`iat. Nimeni nu-i
putea b`nui impostura.
Tacticos, \[i scoase hainele. Degetele i se \ncurcar`
pu]in \n ve[mintele cu care nu era obi[nuit`. Din
cauza st`rii de nervozitate, le \mp`turi incon[tient` [i
le a[ez` frumos pe banchet`. Apoi, \mbr`c` [ortul [i
tricoul bo]it. Oare când catadicsise Josh pentru ultima
dat` s` le ia acas` [i s` le spele?
– Friedman, ce-i cu tine, b`iete? Niciodat` nu-]i
\mp`ture[ti ]oalele, remarc` Rob, cu uimire, aproape
dezgustat.
– Da, p`i, mi-am schimbat obiceiul. ~sta este noul
Josh.

45
– Sigur c` da, omule. E[ti ca un nou-n`scut, [tiu,
chicoti Rob, tr`gându-[i pe el [ortul. Apoi, \[i \nchise
fermoarul bluzei de trening.
Pe al`turi, treceau b`ie]i afla]i \n stadii diferite de
echipare. In[i pe care-i \ntâlnea zi de zi la [coal`,
defilând acum \n chilo]i [i ciorapi. De fapt, nu era
mare diferen]` fa]` de costumele de baie purtate pe
plaj`, totu[i …
Se gr`bi s` ias`. Pe când se aliniau lâng` pista de
atletism, antrenorul Jacobs arunc` o privire critic`
hainelor lui Josh.
– Hei, Friedman, ar fi o idee bun` s`-]i mai speli
din când \n când echipamentul, mugi el glume].
– |n weekendul `sta, promise Jenny, convins` c` va
fi treaba lui Josh. Antrenorul era o versiune ceva mai
posac` a instructoarei de dans, doamna Herbert.
Spre norocul ei, domnul Jacobs \[i mut` repede
aten]ia spre al]i elevi. Jeni \[i privi \nc`l]`rile enorme,
\ntrebându-se cum va reu[i s` ]in` pasul cu restul
clasei. Nu se prea omora dup` alergare. Desigur, era
supl` [i vioaie, \ns` nu se putea pune cu Josh la vitez`.
Dansul era cu totul altceva … Dac` ar fi reu[it s`
parcurg` pista \n pa[i de dans… dar \ntr-un asemenea
corp?
Of! Antrenorul le ordon` tuturor s` se \nhame la
câte cincizeci de flot`ri [i abdomene. Abdomenele
erau floare la ureche; Jeni era capabil` s` fac`

46
suficiente din cauza propriilor antrenamente. |ns`
flot`rile erau alt` poveste. Totu[i, \n corpul lui Josh,
reu[i f`r` prea multe probleme. Câteva clipe se putu
chiar bucura de u[urin]a cu care \ndeplinea o activitate
pe care o g`sea atât de dificil` \n propriul trup.
Pe partea opus` a terenului, fetele f`ceau
gimnastic` aerobic`. Se \ntreb` cum se descurca Josh.
Oare se f`cea de râs? {i ce va fi mai târziu, dac` va
trebui s` participe la repeti]ia ei de balet? Cum va reu[i
s` se descurce?
Poate c` pân` atunci, spiritul se va \ndura de noi [i
ne va \napoia corpurile originale, \[i ridic` ea moralul.
Absurd! |[i dorea atât de mult s`-l vad` pe Josh, s` se
conving` c` nu p`]ise nimic, s` se asigurea doar c` mai
exista.
Jenny o urm`ri pe Tabitha Ballinger conducând
forma]ia fetelor spre prima baz` a terenului de
baseball. P`rul ei lung [i negru era strâns \ntr-o coad`
de cal [i se balansa \n ritmul alerg`rii. O parte dintre
b`ie]i se \ntoarse s-o priveasc`.
– Arat` cam bine, remarc` Freddie Halbrecht,
rânjind spre ceilal]i.
– Da? Atunci de ce nu-i dai o \ntâlnire, Freddie?
\ntreb` Gary Krupp.
– Tocmai m` gândeam c` n-ar fi r`u, zise Freddie,
continuând s-o urm`reasc` pe Tabitha, care alerga de
la prima baz` spre cas`.

47
– Dar s-ar putea ca ideea s` nu-i surâd` [i ei, \l
tachin` Gary. |n]eleg c`-i cam preten]ioas` – nu se
\ntâlne[te decât cu tocilari obseda]i de computere.
– Ah, ai vrea tu, Krupp? Va ie[i cu mine! Cine ar
putea rezista? Freddie ridic` o sprâncean`,
compunând o grimas` pe care o credea irezistibil`.
Jenny gemu \n sine. Freddie, cu p`rul lui blond,
ciufulit [i tenul bronzat, poate c` n-ar fi \ntâmpinat
nici o dificultate la Tabitha, dar dup` opinia ei ar fi
f`cut mai bine s`-[i lase acas` \ngâmfarea [i \ntreaga
personalitate. Era \ntruchiparea vanit`]ii.
– Iat-o pe Rhonda. Ea o s`-]i accepte invita]ia cu
siguran]`, suger` Gary, ar`tând spre fata sub]iric`
aflat` la b`taie.
Freddie rumeg` ideea.
– Ea ar accepta orice invita]ie. O fi r`mas \n liceul
`sta cineva cu care s` nu fi ie[it?
– Nu-i corect s` spui una ca asta! exclam` Jenny
p`tima[`. |ntâmpl`tor, [tiu c` Rhonda este o persoan`
foarte dr`gu]`!
To]i b`ie]ii se \ntoarser` s`-l priveasc` pe Josh, de
parc` ar fi c`zut din Lun`.
– Da, da, [tim c` te-ai cam muiat, Friedman, spuse
Freddie. Ne distram doar.
– {i ce-ar fi dac` ea ar spune asemenea lucruri
despre tine?
– Ar fi cât se poate de adev`rat! r`spunse Freddie,
acompaniat de râsetele aprobatoare ale celorlal]i.

48
Jenny se sim]ea ca un str`in, dar nu-i mai p`sa. O
scoseser` din s`rite. {tia c` Rhonda avea o reputa]ie
\ndoielnic`, dar nu putea admite ca b`ie]ii s-o bârfeasc`
astfel. Cât de groaznic este s` ajungi subiectul unei
asemenea discu]ii! Cum puteau fi atât de cruzi?
– Hei, Josh, unde-]i umbl` gândurile? strig`
antrenorul. Treci pe pist`, te rog! Avem de f`cut un tur
de stadion.
– A spus „te rog“. Antrenorul nu roag` pe nimeni,
niciodat`, observ` Freddie bine dispus.
Jenny \[i lu` locul lâng` Gary, cu mâinile proptite
pe zgura pistei. |n afar` de ei doi, la curs` mai
participau \nc` cinci b`ie]i. |nspir` profund.
– Josh o s`-i \nving` f`r` dificultate, auzi ea un
murmur printre cei r`ma[i pe margine. Ca r`spuns, fu
str`b`tut` de un fior.
– Pe locuri… fi]i gata… start! strig` antrenorul,
ap`s\nd butonul cronometrului.
Jenny sim]i c` devine Josh, lansându-se \n curs` cu
toat` for]a. Picioarele se mi[cau ritmic, b`t`ile inimii \i
r`sunau \nfundat \n urechi. Entuziasmant` senza]ie!
Aproape ca la dans, dar altfel. Se deplasa de-a lungul
pistei parc` purtat` de altcineva. Gary o urma.
|ncepuse s` oboseasc`. Gary dep`[i pe cel pe care-l
credea a fi Josh, cu un zâmbet pe buze. Jenny hot`r\ s`
p`streze ritmul, f`r` s` m`reasc` viteza, pân` spre
sfâr[itul cursei. |l auzise pe Josh destul de des

49
povestind despre cursele de alergare, a[a \ncât [tia c`
el a[a ar fi procedat…
Josh Friedman realiz` un timp mediocru.
Surprinz`tor, atât pentru antrenor cât [i pentru colegi.
– Cred c` este cel mai slab timp pe care l-ai scos,
Josh, coment` antrenorul, lovindu-l cu palma pe
spate. Jenny se f`cu mic` de tot. Nu te-am mai v`zut
niciodat` \ntârziind atât.
– Pote c` vom reu[i s` te batem, Friedman, ad`ug`
Tommy Southern, \ncurajat.
– Nu, dac` va depinde de mine, r`spunse Jenny a[a
cum ar fi f`cut-o Josh.
– Te provoc, spuse Tommy, luând pozi]ie al`turi de
Jenny. Plictisit`, \i f`cu pe plac, alergând pân` la sal`.
Apropiindu-se, Jenny auzi zgomotul apei la du[uri.
Aburul se \n`l]a din trupurile b`rb`te[ti.
Iat`-l pe Rob, s`punindu-[i p`rul [i cl`tindu-se sub
jetul fierbinte. Cl`bucul i se scurgea pe piept. Jenny
nu se putu \mpiedica s` priveasc` fix scena. Al`turi,
Sean Cunningham cu mâna f`cut` pâlnie \l stropea pe
Eddie Collander. Râsetele r`sunau, rico[ând din
pere]ii faian]a]i. |[i strânse pleoapele.
– Friedman, termin` cu visarea. Nici o mirare c` ai
mers atât de prost azi. Rob \[i privi cercet`tor
prietenul. Sigur n-ai nimic?
Jenny r`m`sese \mpietrit`, cople[it` de valuri
succesive de panic`.

50
– Nu, murmur` ea. Dac` ar fi [tiut! Se zgribuli sub
presiunea terorii pe care o sim]ea la ideea de a se
dezbr`ca [i de a face du[ \n comun cu ceilal]i.
– Doi b`ie]i trecur` \n fug` pe lâng` ei, biciuindu-se
unul pe cel`lalt cu prosoapele. Aveau un
comportament zgomotos, agresiv, absolut nefamiliar.
Ezitând, \[i scoase echipamentul murdar. Poart`-te
normal, \[i impuse ea. Spal`-te [i \mbrac`-te rapid.
Dar nu fu \n stare s` intre la du[uri. |ngrozit`, \[i
trase pantalonii [i-[i \ncheie \n grab` c`ma[a. Apoi, lu`
echipamentul murdar [i-l \nghesui \n sacul de sport ca
s`-l duc` la sp`lat.
Unul dintre colegi ridic` privirea [i o interpel`:
– Hei, Friedman, ce faci? N-ai de gând s` te speli?
– Hei, Friedman, \ng`latule! strig` altul.
– Nu stau lâng` tine la ora urm`toare!
– Groh, groh!
Pe când se \ndep`rta, ]ipetele r`ut`cioase o
urm`rir`. |i venea s` plâng`, dar f`cu sfor]`ri s` se
ab]in`. |[i d`du seama c` b`ie]ii nu aveau obiceiul s`
verse lacrimi. Josh ar fi devenit ]inta etern` a glumelor
neiert`toare. |n]elese c` trebuia s` se poarte exact a[a
cum se a[tepta lumea din partea unui b`iat. Dificil`
responsabilitate!

51
Capitolul 4

Josh travers` curtea [colii, \ncercând s`-[i


aminteasc` ce or` avea Jenny. Istoria muzicii. |ntr-
adev`r. Dar care o fi fost subiectul lec]iei?
Trebuia s-o g`seasc` pe Jenny. Devenise prea mult!
Nu-i cuno[tea nici combina]ia de la dul`pior, a[a c` nu
avea cum s` scoat` c`r]ile. Habar n-avea de temele ei.
{i nu-i pl`cea deloc s` ajung` atât de devreme.
Absorbit de aceste gânduri, se ciocni cu cea mai
bun` prieten` a Jennyei, Elyse Roberts. Fata scund`,
cu p`r negru, se retrase surprins`.
– Jenny? |ncotro te duci? Nici m`car nu m-ai
observat! spuse ea.
– Iart`-m`, Elyse. Eram cufundat` \n gânduri.
– P`i, ai face bine s` revii cu picioarele pe p`mânt.
Te-ai putea accidenta. Atitudinea ei de preocupare
altruist` era o noutate pentru Josh.

52
Ochii ei c`prui-\nchis se fixar` asupra pantalonilor
presp`la]i pe care-i purta Josh.
– Hei, Nu te-am mai v`zut purtându-i cu bluza asta.
Combina]ia este… interesant`.
– Nu pari convins`.
– P`i, dureaz` o vreme pân` s` te obi[nuie[ti cu
ideea. C`ma[a ro[ie [i pantalonii verzi, \n]elegi.
Josh [i Elyse p`trunser` \n cl`dire [i se oprir` s`
discute cu un grup de prietene. El spera s` arate a[a
cum trebuia. Nu se a[teptase ca Elyse s`-i observe
\mbr`c`mintea.
– Bun`, Jenny. Ce mai faci? \ntreb` Connie
Bevelman, o blond` micu]`.
– Excelent, dar tu? r`spunse Josh, iritat.
– Minunat. Azi-diminea]` am avut o conversa]ie
grozav` cu mama de la inim` la inim` [i am stabilit
totul. Connie clipi cu \n]eles.
– Nu-n]eleg, spuse Josh nel`murit.
– {tii bine, despre cât eram de sup`rat` c` se
c`s`tore[te cu Frankfurter. P`rea exasperat`. Jenny ar
fi trebuit s`-[i aminteasc`.
– Ah, da, \ntr-adev`r. Am uitat. De ce-i zici
Frankfurter? \ntreb` Josh, \ncercând s`-[i
\mbun`t`]easc` informarea.
– Un motiv suficient ar fi c`-l cheam` Frank. Ei
bine, [tii cât eram de ab`tut` din cauza lui [i pentru
noua slujb` a mamei, care o ]ine mereu departe de
cas`, continu` Connie.

53
– A-ha.
– Acum m` simt mult mai bine. M` \ntreb doar de
ce am a[teptat atâta vreme ca s` clarific`m lucrurile.
Nu-i a[a?
– Nu, adic` da, spuse Josh.
Nu-[i mai amintea de când nu mai avusese o
discu]ie serioas` cu mama lui. Era mereu preocupat`
ca el s` nu cumva s` dea de necazuri [i se \nscrisese la
cursul acela aiurit: „Cum s`-i \n]elegi pe adolescen]i!“,
dar nu vorbiser` niciodat` despre vreo anumit`
problem`.
– Eu nu comunic deloc cu p`rin]ii, interveni
suspinând Toni Wiseman [i trânti u[a dulapului. Ne
rezum`m la: „D`-mi te rog zah`rul“, sau sarea.
– Tata nu mi se adreseaz` decât ca s`-mi cear`
carnetul de note, spuse altcineva.
|n vreme ce clopo]elul suna, toate izbucnir` \n râs.
Elyse \[i privi ceasul de mân`, Swatch.
– Hei, trebuie s` plec. Ne vedem la prânz. Pa, zise
ea, rupând-o la fug`.
Ceea ce \nsemna c` ar fi fost cazul s` plece [i Jenny.
Urc` la etaj, la cabinetul de istoria muzicii. Profesoara
se numea doamna Mumper. Josh nu mai avusese de-a
face cu ea, dar dac` Jenny o pl`cea, probabil c` era de
treab`.
Avea cam cincizeci de ani, era masiv` [i foarte
expresiv`. Purta o fust` din petice [i o bluz` lung`,

54
prins` \n talie cu o centur`. Avea un p`r lung cu fir
aspru, care-i d`dea aspectul unui hippyot \mb`trânit.
Una dintre prietenele Jennyei, Cathy Bowen, st`tea
\ntr-un col] al clasei. P`rea s` plâng`.
– Ce-ai p`]it? \ntreb` Josh, cu impulsivitate.
– Ah, Jenny. M-am desp`r]it de Doug, spuse ea,
tr`gându-[i nasul. Vrea s` se-ntâlneasc` [i cu alte fete.
A zis c` leg`tura noastr` devenise prea serioas`. M`
simt groaznic, a[ vrea s` mor!
Josh r`mase cu gura deschis`. S` moar` … din
cauza lui Doug Kalinsky? Ne\ndemânaticul `la care
nici s` lanseze mingea ca lumea nu era \n stare?
– Hei, sunt convins` c` nu-i chiar a[a de grav,
spuse Josh comp`timitor.
– Este mai r`u. N-o s` ne mai \ntâlnim deloc. Adic`,
dac` n-am fi colegi de [coal`. |[i \ngrop` figura \n
batist`. |ntr-un col] era brodat` o figurin` olandez`
reprezentând un b`ie]el.
– N-o s` fie sfâr[itul lumii, sunt sigur`, o \ncuraj`
Josh.
– Ba da, este! oft` ea tremurând. Adic`, de acum
\nainte, am s`-l v`d flirtând cu alte fete. M` gândesc
numai la el. Ne vom \ntâlni \ntâmpl`tor prin [coal`, iar
eu n-am s` rezist s`-l v`d cu alta!
Dup` Josh, Cathy se \ndrepta spre o criz` major`
de isterie. Nu-i pl`cea situa]ia, a[a c` schimb`
subiectul.

55
– Ce aveam de preg`tit? \ntreb` el, privind peste
um`rul Cathyei la manualul deschis de pe banc`. Nu
[tia cum ar trebui s` reac]ioneze la ie[irea aceea ner-
voas`. C\nd Jenny plâgea din cine [tie ce motiv, el se
rezuma s` stea acolo, stânjenit, a[teptând s`-i treac`.
– Of … Vivaldi. Cum se face c` nu [tii? Doar e[ti „miss
muzica“, nu-i a[a? se \ncrunt` Cathy printre lacrimi. P`rea
sup`rat` pe Jenny, dar Josh nu \n]elegea de ce.
– Ah, p`i da, dar uitasem de Vivaldi. Se apropie
audi]ia [i sunt cam agitat`. {i-ar fi dorit s` aib` m`car
par]ial acces la mintea Jennyei, \ncât s`-[i poat` dea
seama ce se petrecea \n clas`. Istoria muzicii [i
povestirile emo]ionale ale colegelor constituiau
pentru el adev`rate aiureli.
Clopo]elul sun`. Cathy \[i [terse ochii [i se \ntoarse
cu fa]a la catedr`. Josh o imit`, sperând s` nu fie
rândul Jennyei la ascultare.
Pe când doamna Mumper f`cea prezen]a, el
anticip` evenimentele zilei, ajungând la concluzia c`
trebuia neap`rat s` dea de Jenny imediat dup` ora
aceea. Poate c`, dac` s-ar fi \ntâlnit, toat` nebunia
aceea ar fi luat sfâr[it.
– Jenny Knudson, r`sun` vocea exasperat` a
doamnei Mumper. E[ti aici, draga mea?
Profesoara gesticula cu creionul \n aer, de parc` ar
fi \ncercat s-o smulg` astfel din amor]eal`. Josh \n]elese
\n sfâr[it c` lui i se adresa [i se ridic` \n picioare.

56
– Da. Scuza]i-m`. M` gândeam la altceva, murmur`
el, sim]ind cum ro[e[te.
– N-ar trebui. Deja te-am strigat de dou` ori, dar
parc` ai fi \nc` la micul dejun, pufni doamna Mumper,
iar clasa râse. Profesoara \[i drese glasul.
– |ntrebarea pe care ]i-am pus-o este urm`toarea:
|n ce an s-a n`scut Antonio Vivaldi?
Josh \[i zise c` mai bine d`dea un r`spuns gre[it
decât s`-[i recunoasc` ne[tiin]a. Iar r`spunsul \i era
total necunoscut. Transpira]ia \i broboni fruntea.
Apoi se petrecu ceva total nea[teptat. Cathy \[i l`s`
b`rbia \n palm`, iar schimbarea de pozi]ie \i deschise
lui Josh perspectiva asupra manualului de pe banc`.
Pagina era ocupat` de o litografie sub care se putea
citi: Antonio Vivaldi, 1675? – 1741.
Triumf`tor, Josh \nfrunt` privirea doamnei
Mumper.
– P`i, se crede c` s-ar fi n`scut \n 1675, dar
informa]ia e urmat` de semnul \ntreb`rii.
– {i dup` tine, Jenny, care-i motivul? continu`
doamna Mumper.
Josh ridic` din umeri.
– Poate c` nu voia s` i se cunoasc` adev`rata vârst`.
Colegele izbucnir` \n râs.
– |n diminea]a asta, e[ti cam [treng`ri]`,
domni[oar` Knudson, spuse doamna Mumper,

57
zâmbind. Josh \[i zise c` asta era o atitudine foarte
neobi[nuit` pentru Jenny [i c` probabil Vivaldi nu era
cel mai indicat subiect de glum`.
Spre norocul lui, doamna Mumper se \ntoarse spre
alt elev, Ronnie Gray, c`ruia-i ceru p`rerea. Josh nu
mai ascult` r`spunsul. A[tepta cu ner`bdare
clopo]elul ca s` poat` pleca \n c`utarea Jennyei, sau a
sa – \n sensul cel mai real al propozi]iei.

***

Z`rind-o pe Jenny \n fa[a dul`piorului lui, Josh fu


cople[it de o senza]ie ciudat`. Cât de des ai ocazia
s`-]i urm`re[ti de la distan]` propria persoan`, \ntr-o
activitate normal`? Poate s` te vezi \nregistrat de
camerele de supraveghere dintr-un supermagazin, dar
n-ar fi acela[i lucru, \[i spuse el. Nu era o imagine TV,
ci realitatea. Alerg` pe coridor, minunându-se de
u[urin]a cu care trupul Jennyei se strecura prin
aglomera]ia de pe hol.
– Jenny!
Automat, Jenny \ntoarse capul. |i zâmbi, sau mai
degrab` \[i zâmbi.
– Voiam s` zic Josh, [opti el, s`rutând-o cu u[urare.
Apoi spuse: Pân` acum, nu m-am mai s`rutat niciodat`
pe mine \nsumi.

58
– Ah, Josh, te-am c`utat peste tot! strig` Jenny. Ce
ne facem?
– Habar n-am, r`spunse el, men]inând tonul [optit.
Doamne, s-a \ntâmplat cu adev`rat! La \nceput, nu
mi-am putut crede ochilor.
– Da, [i eu am p`]it la fel. Dar speram c`, dac` ne
\ntâlnim, se va produce schimbarea invers`. Nu poate
s` ne lase a[a!
– A spus trei zile, Jenny. E imposibil s` rezist`m
atâta vreme. Azi-diminea]` am \ncercat s`-]i deschid
calculatorul, ca ieri, dar nu s-a petrecut nimic. Nici
urm`! Tipul s-a evaporat.
– Sâmb`t` vine repeti]ia \n costume! Trebuie s` m`
antrenez! Obligatoriu s` d`m de el [i s`-l convingem
s` ne redea corpurile, declar` Jenny.
– Absolut. Ne vom ocupa de asta imediat. Prinde]i
ho]ul! spuse el, sim]ind nevoia descre]irii frun]ii \n
fa]a dezastrului.
– Termin` cu glumele astea, Josh! zise Jenny,
\n`bu[indu-[i râsul.
Ceilal]i se \ntorseser` [i-i priveau.
– Parc` v`d cum depunem o plângere privind
experien]ele noastre de dedublare. Apoi, primim un
bilet spre cel mai apropiat balamuc, morm`i el.
– Cred c` am putea \ncerca la ziar, suger` Jenny.
Josh ridic` din umeri [i \[i studie f`ptura.

59
– Hei, \mi place cum m-ai \mbr`cat.
– Mul]umesc. Dar nu-s sigur` c` pl`cerea e
reciproc`. Nu cred c` a[ fi recurs vreodat` la
combina]ia asta de culori. Privi nesatisf`cut` la hainele
pe care le alesese Josh.
– A[a a zis [i Elyse. Ei bine, poate c` vei avea mai
mult noroc data viitoare. Se \ndep`rtaser` de [irurile
de dul`pioare personale.
– Te-ai \ntâlnit cu Elyse? \ntreb` ea.
– Ce ciudat este s`-mi vorbe[ti cu vocea mea, spuse Josh.
– Ce-ai fi vrut?
– Hai s` mânc`m ceva, suger` Josh. Probabil c` e[ti
moart` de foame.
Amândoi izbucnir` \n râs. Faptul c` erau \mpreun`
reu[i s` topeasc`, pentru moment, spaima \nghe]at`
care le cuprinsese m`runtaiele.

***

La cantin`, Josh lu` dou` t`vi]e [i-i \nmân` una


Jenyei, ca de obicei.
Se a[ezar` la aceea[i mas` [i-[i \mp`r]ir` mâncarea.
A[a f`ceau mereu. Jenny sorbi din paharul cu lapte,
privind pofticioas` la farfuria cu hran` dietetic` din
fa]a lui Josh, pe când el saliva la gândul fripturii din
farfuria ei. Ar fi devorat \ntr-o clip` gr`tarul [i cartofii
pr`ji]i. El rupse t`cerea.

60
– Ora urm`toare am, adic` ai, informatic`. Hai s`
intr`m \n laborator \nainte de \nceperea orei [i s`
\ncerc`m s`-l contact`m pe spirit.
– Bine. {i dac` ne surprinde profesorul?
– Ar fi teribil! exclam` Josh. Domnul Leipzig ne-ar
putea fi martor. Pentru noi, s-ar putea dovedi \nceputul
unei cariere lungi [i profitabile. Jenny clipi.
– Pe post de ciuda]ii [colii?
|[i terminar` rapid prânzul [i pornir` imediat spre
sala computerelor. U[a era descuiat`, iar ei se strecurar`
\n`untru, aprinzând lumina.
Jenny se a[ez` \n fa]a unuia dintre monitoare [i porni
calculatorul. Introduse o dischet` cu jocuri [i a[tept`.
Lumina ecranului \mprumuta o nuan]` verzuie
degetelor ce mângâiau tastatura.
– Unde e[ti, spirit al computerului? exclam` Josh,
lovind tastele pe deasupra um`rului ei – de fapt, a
propriului um`r. Apoi ridic` un deget spre ecran,
poruncitor. Arat`-te! ordon` el.
– Vrem s`-]i faci apari]ia! \nt`ri Jenny. Cuvântul
„vrem“ i se p`ruse o idee promi]`toare.
Dar spiritul nu se supuse. |n schimb, sun` clopo]elul.
Josh se l`s` pe sp`tarul scaunului, vorbind ca un robot.
– Am p`truns \n zona crepuscular`! Suntem \n
c`utarea unui omule] ciudat care s`l`[luie[te \n
computer. Eroare de calcul!
|n aceea[i clip`, domnul Leipzig intr` \n sal`.

61
– Ce fel de eroare? \ntreb` profesorul, amuzat.
– Ah, nu, nimic. Orice lucru are o explica]ie, vorbi
Jenny \n numele amândurora. Acum, cu proful al`turi,
pierduser` orice [ans` de a mai invoca figura
spiritului, mai ales c` se uita la monitor peste um`rul
lui Josh.
|ntorcându-se spre Jenny, Josh spuse:
– Tocmai mi-am amintit. Am uitat manualul la
cantin`. Vino cu mine s`-l caut.
– Sigur. Jenny primi cu recuno[tin]` ocazia oferit`
de a sc`pa de sub ochiul vigilent al domnului Leipzig.
|n vreme ce p`r`seau sala, profesorul \i privi pe
rând. Afar`, Josh rupse o buc`]ic` de hârtie dintr-un
caiet.
– Spune-mi ce program ai [i d`-mi cât mai multe
informa]ii despre colegii t`i. Cred c` vom r`mâne \n
situa]ia asta toat` dup`-amiaza.
Jenny \i comunic` orarul, iar el f`cu acela[i lucru
pentru ea.
– Ne \ntâlnim la dul`piorul t`u dup` program,
bine? propuse Josh.
– OK, fu ea de acord.
|ncurcat` situa]ie!
– Hei, zise Josh cuprinzându-i fa]a \n palme, putem
s` mul]umim pentru un singur lucru.
– Care? se interes` Jernny, ne\n]elegând la ce se
referea.

62
– N-a spus c` schimbarea va fi definitiv`, zâmbi Josh.
– Slav` Domnului, Josh!

***

Dup` ore, se re\ntâlnir` la dul`piorul ei. Josh


scoase c`r]ile de care ea urma s` aib` nevoie [i pornir`
pe culoar.
– Hei, n-ai de gând s`-mi duci c`r]ile? \ntreb` Josh.
– O, ba da. Am uitat de frumoasele maniere. Jeni \i
lu` pachetul de c`r]i din mân`. Vai, Josh, cât de
ciudate sunt toate! S`-]i car c`r]ile, vreau s` spun …
asta-i ceea ce se cheam` „schimbare de roluri“, dar …
Se opri, apoi \ntreb`:
– {i acum, ce ne facem?
– Mergem la tine acas` [i \ncerc`m s`-l
contact`m pe spirit. Porni spre poarta lateral` a
cl`dirii. Aici mi-am parcat ma[ina.
– Adic`, ma[ina mea.
– Da. P`i, exercitarea posesiei este esen]ial` din
punct de vedere legal, glumi el, luând-o \nainte spre
parcare.
– Se aplic` [i la corpuri? vru Jenny s` [tie,
observând expresia pozna[` ap`rut` pe propria ei
mutr`.
– Ar trebui. Am \n st`pânire corpul t`u de destul`
vreme.

63
– Numai la asta \]i st` gândul? \l tachin` ea.
– Bine\n]eles c` nu!
Urcar` \n ma[in`. Jeni constat` cât de lipsit` de
confort p`rea broscu]a din perspectiva lui Josh. Pentru
ea, dimensiunile interioare erau ideale, când se afla \n
propriul trup.
– Ei bine, uneori m` \ntreb dac` nu cumva voi
b`ie]ii ave]i o idee fix`, mai ales dup` ceea ce am
\ndurat azi. |i relat` \ntâmpl`rile de la ora de sport.
Josh izbucni \n râs.
– |nchipuie-]i ce-ar fi fost dac` aflau b`ie]ii!
– Am intrat \ntr-o asemenea panic` \ncât am plecat
f`r` s` mai fac du[.
– O, vai, nu! O s` m` tachineze mult` vreme pe
tema asta. Ce-ai f`cut pe pist`? Adic`, ce am f`cut?
– Nu prea grozav. To]i te \mpungeau din cauza
timpului slab. Se a[ez` mai comod [i continu`: {i
f`ceau remarci r`ut`cioase la adresa Rhondei Nygard.
Au fost atât de nesuferi]i!
– A[a fac \ntotdeauna, zise Josh, ridicând din
umeri.
Jenny schimb` subiectul.
– Sunt \ngrijorat`. Dac` nu reu[im s` ne rec`p`t`m
corpurile – [tiu c` nu-i o idee prea pl`cut` – cum vei
reu[i s` dansezi \n locul meu, dup`-amiaz`?
Gândul \i provoc` lui Josh un fior de team`. Ce
avea s` se \ntâmple? Sigur, n-avea cum s` reu[easc`

64
din prima exerci]iile complexe la care ea muncea de
câteva luni. Iar cariera ei viitoare depindea de acele
exerci]ii. Schimbul n-avea cum s` se fi petrecut \ntr-un
moment mai prost.
– Hei, Jen, zise Josh, ridicându-[i pumnul victorios.
Ai de-a face cu un campion. Pot orice!
– A-ha. |]i dai seama ce \nseamn` pentru mine
repeti]ia asta? \ntreb` ea privindu-l.
– Cred c-am auzit povestea de cel pu]in o mie de
ori, de[i nu credeam c` voi fi implicat, replic` el. N-ai
nici un strop de \ncredere?
– Nu-i vorba de \ncredere. Dar, se \ntreb` ea,
despre ce putea fi vorba?
– Dar \n privin]a antrenamentului la baseball, relu`
Josh, crezi c` ai s` te descurci?
Ea inspir` profund.
– Uite ce-i, toat` treaba este ridicol`. Pân`
atunci, sunt convins` c` ne vom reveni. N-are cum
s` dureze mai mult, nu-i a[a? Mi-e dor s` fiu din
nou eu.
– Da, [i mie. Pân` nu m-am transformat, nu-mi
d`dusem seama cât de ata[at eram de propria
persoan`. Abia acum \ncep s` pricep cât sunt de
ciudate fetele. De exemplu, azi-diminea]`, Cathy
Bowen plângea fiindc` se desp`r]ise de Doug, se
lament` Josh.

65
– Ah, nu! Groaznic! Probabil c` este distrus`, spuse
Jenny, \ncruntându-se de \ngrijorare. Trebuie s`
vorbesc cu ea.
– N-ai cum, Jenny. Nu mai e[ti tu \ns`]i, se gr`bi
Josh s`-i aminteasc`. N-o s` vrea s` ]i se
dest`inuie.
– {i ce i-ai r`spuns? Ai \ncercat s-o \ncurajezi? vru
Jenny s` afle.
– Nu [tiu, ridic` el din umeri. I-am spus ceva de
genul: nu-i sfâr[itul lumii! |ns` ea era tare nec`jit`.
– P`i, cum altfel? Pe tine nu te-ar deranja dac` ni
s-ar \ntâmpla nou` a[a ceva?
– Ba da. |ntreb` ezitant: hei, Jen, la noi toate-s \n
regul`?
– Ei bine, chiar \n clipa asta, n-a[ prea zice,
r`spunse ea, chicotind. Dar am face bine s` r`mânem
uni]i, fiindc` unica persoan` care poate \n]elege prin
ce treci sunt eu. {i viceversa.
Afirma]ia era destul de lini[titoare.
– {i acum, s`-]i povestesc despre repeti]ie. Jenny
p`rea ner`bd`tore s` schimbe subiectul. Maioul de
balet este pe raftul de sus din dreapta al dulapului,
unde l-am pus ultima dat`.
– Ieri, o corect` Josh.
Cuvântul p`ru s`-o sperie. Ieri. Când \nc` erau
normali.

66
– Da, ieri. Numele profesoarei este doamna
Herbert [i se a[teapt` s` fiu familiarizat` cu acest dans.
Am s`-l repet o dat` \n fa]a ta, când ajungem acas`.
– ~sta-i dansul la care te chinui de câteva luni?
strig` Josh.
– Da.
– Doamne, sunt mort!
Jenny oft`.
– Nu-i un gând prea \ncurajator. Dac` ]inem seama
c` e[ti \n pielea mea.

***

Spre norocul lor, când ajunser`, nu mai era nimeni


acas`. Primul impuls fu s` se repead` \n birou [i s`
\ncerce s`-l invoce pe spiritul computerelor.
Josh privea fix ecranul, murmurând:
– Hai o dat`! F`-]i apari]ia [i spune-ne ce s` facem!
– E cam \nc`p`]ânat, Josh, zise Jenny, hipnotizat`
parc` de ecranul gol.
– Nu prea vrea s` coopereze cu noi, se plânse Josh.
Adic`, gânde[te-te cât tupeu a avut s` apar` [i s`
\mplineasc` ni[te dorin]e, pentru ca apoi s` dispar` [i
s`-i lase pe oameni s` se descurce singuri. Cineva ar
putea avea de suferit!
Privind ecranul, Jenny se sim]i tot mai descurajat`.
|i arunc` o privire lui Josh [i spuse:

67
– Poate c` este ocupat deocamdat`, suger` ea.
– Ar trebui s` fie disponibil pentru urgen]e, replic`
el. Hai s`-i d`m ocazia s`-[i fac` datoria.
Se aplec`, opri [i porni din nou calculatorul.
Reintroduse discheta de jocuri, dar pe ecran nu ap`ru
nici o figur`.
– Grozav spirit! Nu te po]i baza pe el, Jen.
Ea se ridic` [i p`[i prin camer`.
– M`car, [tim la ce ne putem a[tepta. Trei zile, fie
c` ne convine sau c` nu.
Josh oft` din r`runchi.
– |nseamn` c` n-avem de ales. Vino. Hai s` vedem
cum m` descurc la dans.
Jenny puse o caset` cu muzic` de Chopin [i \ncerc`
o demonstra]ie stângace pentru Josh. Avea un solo \n
uvertur` [i dou` dansuri romantice din „Les
Sylphides“.
Privindu-[i propriul corp care se \mpleticea prin
\nc`pere, Josh izbucni \n râs.
– Termin` cu râsul, strig` Jenny. Habar n-ai cât este
de greu. M` simt ca un pui de elefant.
– Gata cu umorul de camionagiu, zise el, c`utându-i
privirea. Nu, serios, sunt convins c` este dificil. Nu m`
v`d \n stare de a[a ceva. |[i \n`bu[i zâmbetul superior.
– Ei bine, a venit vremea s` \ncerci s` fii \n stare.
Doar e[ti campionul. Jenny trecu la urm`toarea
bucat`, ajungând rapid la exasperare.

68
– A-ha. OK. Se ridic` [i \ncerc` o combina]ie de pa[i.
– Nu. Nu a[a. E[ti complet dezechilibrat! spuse
Jenny, exasperat`.
– P`i, demonstra]ia ta cam las` de dorit, replic` el.
Cred c` \n momentul acesta nici unul dintre noi nu
este apt pentru un spectacol.
– Nu-i amuzant, se r`sti Jenny, gata-gata s`
izbucneasc` \n lacrimi. Toate aspira]iile ei, pentru care
muncise atât de mult, p`reau compromise.
– Uite, Jen, dac` tot e[ti \n locul meu, ar trebui s`
nu te la[i cople[it` de sentimente. Acum e[ti b`iat.
Trebuie s` ar`]i duritate!
– Da, tip „macho“! M`nânc lame de ras la micul
dejun. |[i \ncord` demonstrativ mu[chii bra]ului.
– Nu glumi, Jenny. E lucru serios. B`ie]ii trebuie
s`-[i st`pâneasc` pornirile astea.
– De ce devine serios numai când vorbim despre
tine? Ai impresia c` sentimentele mele n-au nici o
importan]`? strig` Jenny.
– Ca s` fiu cinstit, \n momentul acesta, nu
conteaz`, r`spunse el.
– |n]eleg c` nu prea m` iei \n serios, Josh. Acum,
st`tea cu mâinile-n [olduri, str`pungându-l cu
privirea.
– Hai s` nu ne mai ciond`nim, Jenny. Sunt cât se
poate de serios, vezi? |[i compusese o expresie care

69
s-ar fi vrut de concentrare pur`. S` mergem \n spatele
casei s` vedem cum te descurci la b`taie.
De[i avea la dispozi]ie corpul lui, nu reu[i mare
lucru. Mai jucase baseball pe strad`, copil fiind, dar
asta se petrecuse de multi[or.
Josh st`tea \n centrul cur]ii, aruncându-i mingi, iar
ea \ncerca s` le loveasc`, ratând mereu.
– Strânge mai bine bâta, Jen. Haide, sunt sigur c`
vei reu[i.
Respect` indica]iile \ntocmai.
– Ochii la minge! Nu lovi a[a devreme, a[teapt` s`
ajung` aproape. A[a! Of, la dracu!
Jenny era uimit` de priveli[tea ei, aruncând atât de
bine mingea, [i faptul \i distr`gea aten]ia. |n afar` de
asta, mâinile lui erau mult mai mari – ca ni[te labe de
urs. Când \ncerca s` loveasc`, se dezechilibra pu]in.
|n cele din urm`, dup` câteva \ncerc`ri e[uate,
Jenny spuse:
– Josh, a venit vremea s` pleci. |ncepe repeti]ia [i
trebuie s` fii prezent.
El se apropie [i-i lu` bâta din mân`.
– Bine. Dar s` [tii c` a[ prefera s` joc baseball. Se
s`rutar` fugar, \nc` jena]i de situa]ie. Am s` te conduc
pân` la mine acas`.
O dat` ajun[i, se s`rutar` iar [i Jenny p`[i pe
lespezile de la intrare. Singura prezent` era menajera,
Betsy. Jenny se duse direct \n camera lui Josh [i \ncepu

70
s` caute echipamentul de baseball. Bine\n]eles c` se
\mpiedic` de ghetele cu crampoane. Mai greu era s`
evi]i o accidentare \mpiedicându-te de ele decât s` le
g`se[ti.
Dup` o privire spre ceasul de pe noptier`, Jenny se
\mbr`c` [i ie[i, \n vreme ce menajera lucra cu
aspiratorul \n cap`tul cel`lalt al holului.

***

– Friedman, ai dat de dracu, \n]elegi? url`


antrenorul Jacobs, cu figura acoperit` de o re]ea de
riduri.
Sub impactul acestui atac verbal, Jenny se crisp`.
Uitase c` timp de trei zile era obligat` s` dea fa]` [i cu
nesuferitul antrenor de baseball. Trei zile!
Echipa lui Josh se numea Druids [i se divizase \n
dou` pentru un joc de antrenament.
Jenny era la prima baz`. Dup` ce sc`p` o minge
trimis` de Willie Edwards, nervoas`, lovi cu pumnul \n
m`nu[a lui Josh. Willie \[i cl`tin` capul a dezgust.
Jenny se sim]ea foarte ne\ndemânatic`. Nici vorb`
de st`pânirea de sine pe care o aveau b`ie]ii, dup`
cum pretinsese Josh. |n gând, \i ceru iertare lui Josh.
Apoi se preg`ti pentru urm`toarea faz`. La b`taie
ajunsese Eddie Collander, \ncovoiat ca un uria[ semn
de \ntrebare.

71
Zgomotul bâtei lovind mingea reverber` pe
\ntregul teren. To]i adversarii alergau cu ochii \n sus [i
mâinile \ntinse. Sean Cunningham prinse mingea [i o
sc`p`. Eddie fugea ca un iepure [i reu[i s` ajung` \n
cas`, \mpreun` cu Walt Collins [i Benjamin Stein.
Echipa lui Eddie jubila extaziat`.
Scorul ajunsese 3 – 0. Dou` reprize. Apoi
arunc`torul \i servi o minge lui Doug Kalinsky, care
lovi \n gol. Willie o prinse sigur.
Pe banc`, antrenorul veni la Jenny.
– Sper s` love[ti mai bine decât ai prins, Friedman.
Nu-mi dau seama ce-ai p`]it. Ce m` fac cu tine?
Jenny sim]i c` se face mic`, \n interiorul acelui trup
str`in.
– Nu [tiu. S-ar putea s` am un \nceput de grip`,
\ncerc` ea o justificare.
– Un \nceput de grip`? o maimu]`ri antrenorul. Da,
poate c` e[ti bolnav, dar eu \ncep s`-mi pierd
r`bdarea. Poate vrei s` te duci acas` [i s` te tratezi cu
o por]ie de somn. Antrenorul \[i sc`rpin` chelia. Am
v`zut de toate [i am auzit cele mai ciudate scuze, dar
n-am mai avut un juc`tor cu asemenea fluctua]ii de
form`.
– |mi pare r`u. Sunt sigur c` o s`-mi revin pân` la
jocul de vineri, \ncerc` ea s`-l lini[teasc`, sim]ingu-se
groaznic. Form`! {tia foarte bine cauza. Ah, Josh, te
rog s` m` ier]i!

72
Se a[ez` urm`rindu-i pe ceilal]i, c`rora le venea
rândul la b`taie. Gary Krupp reu[i s` ajung` \n cas`,
Cecil Morris o f`cu mergând agale, iar Terry Fields
rat`.
– E rândul t`u, Friedman, anun]` antrenorul. {i te
rog, de ast` dat` arat` ce po]i. Ai baft` c` `sta este doar
un antrenament.
Jenny inspir` adânc. Alese o bât` mai groas` de
lemn, asem`n`toare cu cea pe care o folosiser` \n
curtea din spatele casei. Se \ndrept` alene spre
punctul de b`taie [i lu` pozi]ia \ncovoiat` pe care o
observase la ceilal]i.
Freddie Halbrecht trimise o aruncare rapid`,
curat`, la \n`l]ime mic`.
– Prima! strig` arbitrul.
Freddie arunc` din nou. De data asta, Jenny \[i
\ncle[t` mâinile pe bât`, a[a cum \i spusese Josh. |[i
impuse s` a[tepte [i lovi cu putere.
– A doua!
– Hai, Friedman! mârâi antrenorul, din spate.
Jenny se \nfior`. Se propti mai ferm pe picioare,
preocupat` s` nu arate ca o fat`.
Urm`toarea aruncare veni rapid [i cu for]`. Când
lovi, fu cât pe ce s` cad` gr`mad`.
– A treia! E[ti eliminat!
Cuvintele aspre \i r`sunar` vibrând \n urechi.

73
– Urm`torul!
Antrenorul se apropie [i \[i sprijini mâna pe um`rul
lui Josh.
– Du-te [i te culc`. Roag-o pe maic`-ta s`-]i prepare
ni[te sup` de pui. F`-te bine, b`iete! Se apropie
meciul.
|n sfâr[it, antrenamentul lu` sfâr[it. Extenuat`,
Jenny lu` un m`nunchi de bâte [i le \ndes` \n sacul
jerpelit. Abia a[tepta s` ajung` acas` – mai bine zis la
Josh – [i s` zac`.
De fapt, efortul de a-[i cânt`ri fiecare reac]ie [i
ac]iune se dovedea extrem de obositor. O singur` zi \n
locul lui Josh, fusese suficient` s-o fac` s` se simt`
p`r`sit` \ntr-o ]ar` str`in`, f`r` s` cunoasc` limba.
{i nu era vorba doar de cazul lui Josh. O
descump`nea limbajul folosit de b`ie]i \n general. De
parc` nu le-ar fi p`sat de nimeni. |n]elegea dorin]a de
autodep`[ire dus` pân` la limita posibilit`]ilor fizice,
dar \i p`rea de ne\n]eles preten]ia aceea de
atotputernicie afi[at` mereu. Oare de când adoptaser`
asemenea atitudine?
Diferen]a era foarte mare. Se sim]ea \ntr-o tensiune
permanent`, ca un arc \ntins la maximum, f`r` o clip`
de relaxare. Cele trei zile aveau s-o scoat` din min]i.
Se \ntreb` dac` Josh \ncerca acelea[i senza]ii.

74
Capitolul 5

Josh era la bara de \nc`lzire, concentrându-se


asupra mi[c`rilor balerinei din fa]a sa. |i imita cu
aten]ie toate mi[c`rile [i, din când \n când, \[i verifica
\n oglind` presta]ia.
F`ceau reveren]e, \ndoindu-[i genunchii dar ]inând
spatele drept. La \nceput, le considerase floare la
ureche. |ns` destul de repede constatase c` nu era
deloc u[or s` le faci de parc` ai purta un teanc de c`r]i
\n echilibru pe cre[tet.
– Jenny Knudson! Ce-i aia? \ntreb` doamna
Herbert, o femeie micu]`, voinic`, a c`rei atitudine
\ncrez`toare p`rea s` satureze aerul din sal`.
Ridicat pe vârfuri \n pantofii de poante ai Jennyei,
Josh avu un frison de team`. Din fericire, degetele ei
erau destul de rezistente [i obi[nuite cu aceast`
pozi]ie neobi[nuit`. De pe urma sportului, Josh era

75
destul de suplu, dar cu toate astea, nu era capabil s`
realizeze corect exerci]iile demonstrate mai devreme
de Jenny. Imposibil!
– Jenny, ast`zi parc` n-ai fi tu \ns`]i. |n glasul
instructoarei de balet r`suna ne\ncredere. Nu mai e[ti
cea pe care o cuno[team! }i-e r`u?
– P`i, \n ultima vreme m-am sim]it cam ciudat,
recunoscu Josh.
Ochii doamnei Herbert se \ngustar`, iar buzele i se
strânser` \n semn de \ngrijorare.
– |mi pare r`u s` aud una ca asta, Jennifer. Clar c`
nu e[ti \n apele tale. Trebuie s` ne l`murim care-i
motivul [i s`-l elimin`m. Vocea ei \mprumut` un ton
de [oapt` conspirativ`. {tii bine c` e[ti marea noastr`
speran]` pentru [coala de balet.
– |n]eleg aluzia, spuse Josh, zâmbind [i dând din
cap. Doamna Herbert clipi surprins`, dar nu r`spunse
la comentariu. Josh pricepu c` profesoara nu era
obi[nuit` s` aud` asemenea vorbe. Ei bine, aceast`
Jenny \ncorpora [i alte diferen]e subtile.
Doamna Herbert \[i flutur` degetele sub]iri \n aer [i
se adres` clasei:
– Bine, acum reveren]e. Toat` lumea, \mpreun`!
Unu-doi-trei-patru [i unu-doi-trei-patru [i …
Josh se supuse, provocând o nou` \nnegurare a
tr`s`turilor instructoarei [i câteva gesturi

76
ner`bd`toare. Termin` exerci]iul neglijent, dorindu-[i
din r`sputeri ca Jenny s` revin` \n propriul trup \n acel
moment [i s` \ndrepte lucrurile.
|l avertizase c` \nc`lzirea la bar` era mai dificil`
decât p`rea. Chiar o asistase de câteva ori. Era
extraordinar de gra]ioas`.
Una era s` mearg` la [coal` dându-se drept Jenny
[i cu totul alta s` danseze \n locul ei. {tia desigur c`
existau [i balerini, dar nu-[i propusese niciodat` un
astfel de viitor. I se p`rea o activitate exclusiv
feminin`. Nu f`cea parte dintre cei gata s` râd` de un
b`iat care ar fi vrut s` devin` balerin, \ns` dansul nu
era pentru el.
Cum se descurca oare Jenny \n locul lui? Când \i
povestise despre rezultatul slab la proba de atletism,
\ncepuse s` se \ngrijoreze. Sigur c` putea \ndrepta asta
de \ndat` ce va reveni \n propriul trup, dar detesta s`
le furnizeze celorlal]i cel mai mic motiv de-a face haz
pe socoteala lui.
Ridicând fruntea, \ntâlni privirea exasperat` a
doamnei Herbert.
– Faci o mi[care prea larg` cu piciorul acela,
Jennifer, \i spuse ea elevei. Probabil c` iar gre[ise, \[i
zise Josh.
|[i d`du toat` silin]a s` imite execu]iile celorlalte
eleve. Apoi, veni vremea s` lase bara [i s` treac` la
dansul propriu-zis.

77
|ntreaga grup` interpreta trei dansuri din „Les
Sylphides“, preg`tite pentru audi]ia la [coala de balet.
Personajele erau ni[te fete ml`dioase [i gra]ioase, un
fel zâne ce populau v`zduhul. La Jenny totul p`ruse
atât de minunat. |i ar`tase o dat` dansurile, a[a c` [tia
cam ce ar fi trebuit s` fac` [i se lans` \n execu]ie.
– Stop! Stop! Stop! ceru instructoarea, ridicând
mâna.
Josh se opri. |n oglind`, imaginea Jennyei aducea
cu o barz` r`mas` \ntr-o pozi]ie instabil` – mult
diferit` de a unei balerine gra]ioase.
Un grup de fete pufnir` \n râs, \n spatele lui Josh.
– N-ar fi grozav s` schimb`m baletul \n comedie? se
auzi o voce.
– Jenny este prea bun` balerin` ca s` danseze \n
felul `sta, coment` alt glas.
Josh \[i zise c` trebuia s` se relaxeze. |[i privi
imaginea din oglind`. Jenny era foarte dr`gu]`, ca de
obicei. Dac` ar fi reu[it s` se [i mi[te la fel!
– Revino-]i, zise el cu voce tare, adresându-se
imaginii. De[i de obicei se mi[ca degajat, \n momentul
de fa]` Josh era prea crispat. Pa[ii de balet i se p`reau
nenaturali.
– Jenny, sunt convins` c` mâine te vei sim]i mult
mai bine, spuse doamna Herbert, conducând-o afar`
de pe parchet, astfel \ncât repeti]ia s` poat` continua.

78
Ce-ar fi s` te duci [i s` te odihne[ti bine la noapte, s`
mai exarsezi dac` vrei, dar s` la[i restul grupei s`
lucreze?
– Da, bine, r`spunse Josh fericit. Dar \n acela[i
timp se sim]ea r`u fiindc` nu fusese capabil s-o
suplineasc` pe Jenny. S` fim cinsti]i, Friedman, ai
f`cut-o de oaie! Se a[ez` pe b`ncu]a de lâng`
perete.
Le privi pe celelalte fete dansând pe muzica aceea
inefabil`, impresionat de gra]ia lor. Jessica Melvin,
Tracy Holt, Sasha Hayward, Amanda Sterling. Toate
erau ml`dioase, cu picioare lungi, fine, totu[i diferite.
Toate erau experte, \ns` nici una dintre ele nu se
putea compara cu Jenny. Mi[c`rile ei erau aparte [i
probabil c` acesta era motivul sup`r`rii doamnei
Herbert.
Josh r`mase pr`bu[it pe b`ncu]` pân` la
terminarea repeti]iei, \n timp ce elevele pluteau parc`
prin \nc`pere. |n scurtul interval, \ncerc` s` re]in` cât
putea de mult despre dansuri, ascultând cu aten]ie
toate indica]iile doamnei Herbert. |n cele din urm`,
lec]ia lu` sfâr[it.
– |mi pare r`u c` \n seara asta am terminat atât de
târziu, fetelor. Instructoarea se \ncrunt`, uitându-se la
ceasul de mân`. Mai sunt \nc` unele imperfec]iuni la
care trebuie lucrat. Ne vedem mâine.
Jessica Melvin veni spre Jenny.

79
– Ce-ai p`]it? E[ti bolnav`?
– Da. A[a cred, murmur` Josh, \mpachetându-[i
echipamentul.
– Niciodat` nu te-am mai v`zut atât de ie[it` din
form`, declar` ea, cu fruntea \ncre]it` de \ngrijorare.
Jessica era o brunet` cu gene negre, lungi, ceva mai
\nalt` decât celelalte.
– Mâine m` voi sim]i mai bine, Jess. |]i mul]umesc.
Josh zâmbi, sperând din suflet ca vorbele lui s` se
adevereasc`.
Plec` \mpreun` cu colegele, dorindu-[i ca m`car o
parte din priceperea lor s` fie molipsitoare. Afar` \[i
luar` r`mas-bun.
– Ne vedem mâine, Jenny. Odihne[te-te! strig`
Jessica, zâmbind comp`timitor.
– Mul]umesc, Jess. A[a voi face.
Josh [tia c` Jessica era una dintre prietenele
preferate ale Jennyei. Desigur, \ntre balerine exista o
competi]ie permanent`, dar ele reu[eau s` p`streze o
atitudine amical-colegial` una fa]` de cealalt`.
De când cele cinci eleve fuseser` selec]ionate
pentru audi]ie, tensiunea dintre ele crescuse mereu.
Erau con[tiente c` succesul uneia \nsemna e[ecul
celorlalte. |ns` \[i p`straser` spiritul concuren]ei
sportive. Jenny \i spusese c` asta se datora faptului c`
\nv`]aser` s` câ[tige, dar [tiau s` [i piard`.
Josh \[i lu` la revedere, dintr-o dat` fericit s` scape
de prezen]a celorlalte, a c`ror \ngrijorare \i d`dea o

80
senza]ie de disconfort. Fetele aveau grij` una de
cealalt`, \[i spuse el. Dac` ar fi fost un lot de b`ie]i,
acum ar fi trebuit s` rabde o ploaie de insulte. A[a
procedau ei pentru a u[ura povara \nfrângerii, \n
vreme ce fetele erau mereu gata s`-[i ofere sprijinul.
Porni Volkswagenul. Motorul tu[i pu]in. Poate c`
sim]ise schimbarea [oferului. Conducea, cu gândul la
spiritul computerelor. Ar fi grozav dac` ar reu[i s` ia
leg`tura cu el.

***

Josh uitase c` avea de \mplinit unele munci


domestice, \n numele Jennyei. Ajuns acas`, \l g`si pe
Bernie preg`tind cina.
– Am f`cut cotlete de porc, zise el, aruncându-i o
privire pe deasupra ramei ochelarilor aburi]i. Nu [tiam
când ai s` ajungi acas`.
– |mi pare foarte r`u. Ast`zi, lec]ia de dans a fost o
adev`rat` corvoad`, spuse Josh.
– B`utura energizant` nu te-a ajutat? Bernie ridicase
o sprâncean`, dar continua s` fie absolut serios.
– ~, nu. Cred c` trebuie s` treac` o vreme pân` s`-[i
fac` efectul. Inteligent fl`c`u, \[i zise Josh.
– M` intereseaz` efectul pe care-l poate avea o
asemenea b`utur` asupra performan]elor oamenilor,
explic` Bernie, sco]ând cotletele pe un prosop de
hârtie. Poate c` am s` fac un studiu practic.

81
– S-ar putea s` fie amuzant, coment` Josh neatent,
deschizând pe rând sertarele \n c`utarea tacâmurilor.
|n sfâr[it, le g`si [i puse masa. M` po]i utiliza pe post
de cobai.
– Progresul s-ar vedea la s`rituri [i piruete. Berni
zâmbi [i-i \ntinse cotletele.
– Frumos, Bernie, foarte dr`gu]! spuse Josh,
a[ezându-se la mas`.
– O chem pe mama, zise Bernie, pornind \n goan`
spre camera ei.
Când intr` \n \nc`pere, doamna Knudson p`rea
preocupat`.
– Bun`, Jenny. Cum a mers repeti]ia? \ntreb` ea,
a[ezându-se la mas`.
– A fost OK. Doamna Herbert ne-a ]inut mai mult
decât de obicei.
–…?
– P`i, da. A trebuit s` mai trecem o dat` prin toat`
rutina. Nu pomeni de faptul c` \ntârzierea i se datora.
– A[a credeam [i eu, spuse doamna Knudson,
t`indu-[i cotletul. Dar nu \ncepu s` m`nânce, a[a cum
[i-ar fi dorit Josh, a[a c` fu obligat s`-[i \nfrâneze [i el
pofta.
– Dar la [coal` cum a fost? \ntreb` Josh.
– Minunat. Am vorbit despre: „Umorul \n
societatea contemporan`“. Doamna Knudson ]inea un
curs de etnografie la universitate.

82
– Ai mai auzit vreun banc? se interes` Josh.
– Nu, eu le-am spus, Jenny. {i le-am analizat –
comic de nume, snoave, glume etnice, bancuri
politice etc. Lista este practic infinit`. Pe urm`, mai
sunt [i calambururile.
– E grozav s` ai o mam` care-[i câ[tig` existen]a
spunând bancuri. Josh gust` din mâncare.
– Ceea ce pe vremuri era jignitor a ajuns acum ilar,
continu` doamna Knudson, de parc` [i-ar fi continuat
expunerea academic`. Dar cel mai mult am z`bovit
asupra tendin]elor actuale, ca de exemplu glumele
despre computere.
– Despre computere? Josh deveni dintr-o dat`
extrem de atent.
– Da. Cum sunt caricaturile din revistele moderne.
Un individ se afl` pe patul mor]ii, iar doctorul se
\ntoarce spre asistent` [i spune: cheam` familia, cred
c`-i pe cale s`-[i proceseze ultimele cuvinte.
Bernie [i Josh râser`.
– Imagina]i-v` cum ar fi dac` am ajunge s` nu mai
comunic`m decât prin intermediul computerului, zise
Bernie.
Dup` cin`, se apuc` s` cure]e masa. Josh se ridic`
s`-i dea o mân` de ajutor, con[tient c` Jenny a[a ar fi
procedat.
– Adic`, ce-ar fi dac` \n fiecare diminea]` ar ap`rea
o figur` pe ecranul monitorului [i i-ai da indica]ii ce
vrei s` fac` \n ziua respectiv`? continu` Bernie ideea.

83
– Ai v`zut vreo astfel de persoan` pe monitor, \n
ultimul timp? \ntreb` Josh, plin de speran]`. Poate c`
spiritul era un obi[nuit al casei. Poate c` li se ar`tase
[i altor membri ai familiei!
Bernie pufni \n râs.
– Doar \n vis. Ce n-a[ da s` apar`! Ar face via]a atât
de u[oar`.
– Da, ar fi bine. Dar nu exist` nici o garan]ie c` ne-ar
u[ura traiul, spuse Josh, \n cuno[tin]` de cauz`. E[ti
sigur c` n-ai observat nimic ciudat la calculator?
|ncruntându-se, Bernie cl`tin` din cap.
– Nu, nimic. Hei, Jen, sper c` nu mi-ai luat vorbele
\n serios, nu-i a[a?
Josh se foi.
– Nu, nu. Totu[i, a[ putea folosi ideea \ntr-o
lucrare la limba englez`, invent` el, ca s`-[i explice
interesul.
Doamna Knudson se ridic` de pe scaun.
– Sun` cam prea fantezist. Ierta]i-m`, dar am de
corectat ni[te lucr`ri.
Bernie [i Josh cur`]ar` farfuriile [i le introduser` \n
ma[ina de sp`lat vase. Apoi, Josh \[i f`cu de lucru pe
lâng` birou, dar doamna Knudson lucra acolo.
Trebuia s` mai a[tepte.
|l dureau to]i mu[chii [i intr` \n camera Jennyei s`
se apuce de lec]ii. Se f`cuse deja opt, dar el continu`
s` stea la mas` [i s`-[i fac` temele con[tiincios, pân`
reu[i s` termine.

84
G`si f`r` dificultate c`m`[ile de noapte ale Jennyei
(era o fat` ordonat`). Pe când se preg`tea de culcare,
se \ntreb` de ce se certaser` \n privin]a sexului. De ce
\l refuzase Jenny? Pretindea c`-l iube[te, dar uneori
atitudinea ei \l f`cea s` cread` altceva, de[i n-ar fi
recunoscut \n fa]a nim`nui. Se sim]ea \nl`turat de o
for]` necunoscut`. O dorea! Atât [i nimic mai mult. De
ce nu putea sim]i [i ea la fel? Parc` dorin]a ar fi existat
numai din partea lui.
Deocamdat`, \ntreaga problem` era suspendat`. Se
furi[` pe vârfurile degetelor pân` la birou s` vad` dac`
doamna Knudson mai era acolo.
Plecase. Aprinse lumina [i se a[ez` \n fa]a
monitorului. |nc`rc` jocul de pe dischet` [i [opti: Hai,
spirit al computerului, nu m` l`sa balt`! Trebuie s`-]i
vorbesc!
Spera ca tonul imperativ s`-l conving` pe spirit, dar
acesta nu ap`ru. A[teptându-l, lans` trei jocuri.
Disperat, \n cele din urm` stinse calculatorul [i se
furi[` \napoi \n dormitorul Jennyei.

***

Jenny \ncerca s` se relaxeze sub jetul du[ului,


l`sând apa fierbinte s`-i [iroiasc` pe trup. |ns` nu-i
prea era la \ndemân`, \[i spuse ea, cu permanenta
con[tiin]` a faptului c` se g`sea \ntr-un corp str`in. |n

85
prezen]a prietenilor lui, trebuia s` r`mân` \n gard` tot
timpul. Pân` [i acum, sub du[, acolo unde se bucura
de obicei de singur`tate, continua s` simt` prezen]a
nelini[titoare a lui Josh. Tânjea dup` propriul corp –
avea nevoie de intimitate.
Ie[i de sub du[ [i \mbr`c` \n grab` o pereche de
pantaloni de catifea reiat` [i o c`ma[` pe care n-o mai
v`zuse. O g`sise mototolit` la fundul unuia dintre
rafturile dulapului [i fusese imediat cucerit` de
dungile \ntrep`trunse, maronii [i albastre.
Intr` \n buc`t`rie s` vad` ce era de mâncare. Pe
aragaz trona o pl`cint` sub care era prins un bile]el.
„Doamn` Friedman,
Coace]i-o la 350º cam 25 de minute.
Am pus salata \n frigider.
Betsy“
Jenny g`si salata [i se hot`r\ s`-i potriveasc` un sos.
Doamna Friedman nu avea s` ajung` acas` decât dup`
ora [ase, a[a c` Jenny avea tot timpul, total neobi[nuit
pentru ea.
Vâr\ echipamentul lui Josh \n ma[ina de sp`lat [i
f`cu sosul. Apoi, se apuc` de teme.
Pupitrul lui era plin de hârtii. El reu[ea s` se
descurce destul de bine \n harababura aceea, dar
Jenny \ntâmpin` dificult`]i. D`du totul jos de pe mas`
[i reorganiz` mai judicios spa]iul de lucru.
|n vreme ce f`cea ordine, câteva foi de hârtie
sub]ire c`zur` pe covor [i se \mpr`[tiar` dând la iveal`

86
o surprinz`toare colec]ie de schi]e, care-i t`iar`
respira]ia. Se aplec` [i le culese cu grij`. Una
reprezenta ni[te veliere desenate \n peni]`, cu umbre
gri-apoase. Urm`toarea era un autoportret al lui Josh
\n echipament de baseball. Apoi, doi b`ie]i alergând
pe strad`. Jenny \[i trecu degetele peste liniile
frumoase, curg`toare ale desenelor, gândindu-se la el.
Nu mai v`zuse lucr`ri ale lui Josh atât de bune. {tia
c` era talentat la desen. Avea spontaneitate [i u[urin]`.
Era degajat, niciodat` nesigur, iar schi]ele \i ie[eau
mereu, dar parc` nu atât de bine. Desenele astea
demonstrau aceea[i spontaneitate, dar dublat` de
tr`s`turi de penel \ndr`zne]e, agresive, care-i re]ineau
privirea.
Le studie vreme \ndelungat`, \ncercând s`
descifreze personalitatea autorului. Pentru moment,
se sim]i lezat` c` el nu dorise s` i le arate, de[i ea \[i
manifestase adesea dorin]a de a-i vedea lucr`rile. |ns`
Josh avea obiceiul de a-[i minimaliza talentul, de a
schimba subiectul, sau de a-i abate aten]ia prin orice
mijloc posibil.
Rotindu-[i privirea prin camera confortabil`, dar
dezordonat`, sim]i c`-l invidiaz` pe Josh pentru
nep`sarea cu care privea lucrurile. Pentru ea, via]a era
mult mai solicitant` din proprie op]iune [i avea
tendin]a s`-i accentueze acea caracteristic`. |n centrul
universului ei se afla dansul. Era tot timpul pe fug`,

87
având mereu un program foarte \nc`rcat. A[a c`, o
deranja cu adev`rat când Josh se purta de parc` lipsa
de la o repeti]ie n-ar fi \nsemnat cine [tie ce. Nu-i lua
\n serios ambi]iile personale sau aspira]iile – \ncerca
mereu s-o tempereze, spunând: „Lini[te[te-te, trenul
vie]ii n-o s` plece f`r` tine!“
„Dar ar putea-o face“, r`spundea Jenny de obicei,
sim]ind c` dac` n-ar reu[i s` ]in` pasul cu ceasul
biologic, \ntregul ei sistem s-ar pr`bu[i.
Acum \ns`, nu mai avea ce face. Cum s` ]in` pasul
cu acel orologiu interior când nu mai putea dispune
nici de propriul trup?
Suspinând, Jenny puse cu grij` desenele \ntr-un
sertar [i se apuc` de teme. Apoi, la [ase f`r` un sfert,
intr` \n buc`t`rie s` pun` pl`cinta la cuptor. Chiar
atunci, intr` [i doamna Friedman.
– |]i mul]umesc Josh! spuse ea, s`rutându-[i fiul pe
obraz. Cum de ]i-a trecut prin minte? Sunt moart` de
foame!
– }i-am auzit stomacul chior`ind de la cinci
kilometri, glumi Jenny. Reu[it comentariu, \[i zise ea.
Tipic pentru Josh.
– Ei bine, da. |n drum spre baie, trecu prin fa]a
ma[inii de sp`lat. Când a plecat Betsy? Ma[ina merge
\nc`.
– Eu am pornit-o … mam`. |i venea greu s`-i
spun` „mam`“ doamnei Friedman.

88
– Doamne fere[te! Ce-ai p`]it? Te-ai molipsit de
vreo epidemie de ordine [i cur`]enie?
– P`i, ` … echipamentul meu de sport trebuia
sp`lat. Acesta era adev`rul.
– Asemenea nenorociri se mai \ntâmpl`, chicoti
doamna Friedman.
Domnul Friedman \[i f`cu apari]ia, venind de la
munc` [i \[i privi feciorul ridicând din sprâncene. Era
un b`rbat masiv, cu aspect de urs. Purta barb`.
– Josh la buc`t`rie? Ar trebui s` imortaliz`m
momentul cu o fotografie, aprecie el.
– {tiu c` nu-i teritoriul meu, dar am vrut s` prepar
masa mai devreme, explic` Jenny.
– Ori ai vreo \ntâlnire, ori \]i trebuie un echipament
nou de baseball, \l nec`ji domnul Friedman.
– Nu. A[a sunt eu, un \nger de copil! r`spunse
Jenny, \n]elegând c` dep`[ise limitele personajului.
Josh nu era b`iat r`u, doar cam r`sf`]at. Nimeni nu
a[tepta de la el vreo contribu]ie real` \n activit`]ile
domestice, a[a c` se compl`cea \n respectiva situa]ie.
La mas`, doamna Friedman fu impresionat` de
sosul salatei.
– De unde ai aflat cum s`-l prepari, Josh? Mi-am
\nchipuit mereu c` nu e[ti capabil nici s` fierbi un ou.
– Ne-au \nv`]at \n tab`r`, mam`, zise Jenny,
considerând r`spunsul ca plauzibil. {tia c` Josh
deprinsese g`titul \n tab`r`. Mai vorbiser` despre asta.

89
Totu[i, n-avea habar dac` printre cele \nv`]ate se afla
[i sosul cu o]et. {tia c` mai preparase adesea paste
f`inoase, dar era absurd s`-l considere mare maestru
\n arta culinar`.
– Ah, da, uitasem. |ns` cuno[tin]ele tale \n
domeniu nu s-au mai manifestat pân` acum, glumi
doamna Friedman.
– Recunoa[te-i meritul, Rachel, rican` domnul
Friedman. Doar e singurul nostru fl`c`u.
– {tiu [i m` fr`mânt din cauza lui, Sid, oft` ea, …
cu toate pove[tile pe care le aud. Vreau s` spun, la
cursul de „Cum s` te por]i cu un adolescent“. Este
foarte instructiv. Ei pretind c` preg`tirea \ncepe acas`,
dar nu-s chiar atât de sigur`.
Jennyei i se p`rea ciudat c` doamna Friedman se
\nscrisese la un curs care s-o \nve]e cum s` se descurce
cu propriul copil.
– Dac` ]ii s` afli cum s` tratezi un adolescent, de ce
nu m` \ntrebi pe mine, mam`?
– Poftim? clipi ea surprins`. Ah, cred c` a[ fi putut
s-o fac, dar \mi place s` aud p`rerile speciali[tilor.
– |]i faci prea multe griji. N-am nimic. M` port
foarte bine, spuse el, \ncercând s-o lini[teasc`.
– Oh, cred c` ar fi mai bine s` reformulezi, b`iete.
Domnul Friedman se aplec` s`-i [opteasc` la ureche,
complice: maic`-ta te poate contrazice foarte u[or
doar aruncând o privire \n camera ta.

90
Problema asta am de gând s-o rezolv curând, \[i
spuse Jenny. N-am s` pot supravie]ui \n acest haos,
chiar dac` este vorba de numai trei zile.
– Ast`zi, subiectul seminarului a fost fiul familiei
Nordstrom, Willis. Tot amenin]` c` o s` fug` de acas`.
Doamna Friedman \[i \mp`turi [ervetul [i se ridic` de
la mas`.
– Poate c` nu-i dau destul de mâncare, suger`
domnul Friedman, \ncercând s` l`mureasc` problema.
Nordstromii ]in diet` vegetarian`, nu-i a[a?
– Nici o grij`, mam`. N-am s` plec de acas` – adic`,
atâta vreme cât m` ve]i hr`ni bine, o asigur` Jenny.
Zâmbi, dar continu` s` se arate \ngrijorat`.
– Nici nu [tii ce u[urare \mi aduc vorbele tale, Josh.
Jenny se ridic` [i o ajut` s` umple ma[ina de sp`lat
vase, ceea ce constitui o nou` surpriz` pentru domnul
[i doamna Friedman.
– Ab]ine-te doar s` pui prea mult detergent \n
ma[in`, \nterveni doamna Friedman. |]i mai aminte[ti
ce s-a petrecut ultima oar`?
Ah, da. Bine. Jenny se \ndep`rt` de ma[in`,
derutat`. Oare ce se \ntâmplase? Cunoscându-l pe
Josh …
|n sfâr[it, p`rin]ii trecur` \n camera de zi s`
priveasc` programul de la televizor, iar Jenny urc` \n
camera lui Josh.

91
Extenuarea era cât pe ce s-o dea gata. Probabil c`
trecuse prin cea mai grea zi din via]a ei [i se sim]ea
prea obosit` pentru a-[i mai termina temele. Stinse
veioza de pe noptier` [i r`mase \ntins` \n pat pe
\ntuneric, ascultând zgomotele pe care le producea
respira]ia lui Josh. Continu` s` le urm`reasc` atent`
pân` ce-i devenir` familiare.
Se gândi la comportamentul lui afectuos, la dorin]a
permanent` de a o atinge, de a fi aproape de ea.
Intimi. Ei bine, [i ea dorea acela[i lucru; nu era un
drum cu sens unic. |ns` uneori, \mpreun` fiind,
sentimentul se dovedea atât de puternic \ncât o
\nsp`imânta. Calea spre acest gen de intimitate ar fi
\nsemnat un pas mare \nainte. Se temea c` le-ar fi
putut altera sentimentele. Ner`bdarea lui Josh o f`cea
s` se retrag` [i-i era dificil s` explice motivele. Acum,
se \ntreb` care era cauza atitudinii diferite a b`ie]ilor.
S` fi fost sexul mai impotrant pentru ei? Oare erau mai
repede gata pentru activitatea respectiv`?

***

Vineri, amândoi trecur` cu chiu cu vai de orele


dimine]ii. Apoi, Jenny \l lu` pe Josh cu ma[ina [i
merser` \mpreun` la [coal`.
Pentru el, diminea]a se dovedise plin` de
probleme. Doamna Knudson \i ceruse s` preg`teasc`

92
ni[te cl`tite, ceea ce-i dep`[ea puterile. A[a c`
urm`rise \ntocmai re]eta [i turnase amestecul \ntr-o
crati]` minune. Berni \i s`rise \n ajutor, punând
por]iile cu lingura \ntr-o tigaie uns` cu unt.
– Jenny, ce-i cu tine? spusese el, \ncruntându-se. Ai
fost \ntotdeauna maestr` la cl`tite.
– Z`u? clipise Josh, uimit. Da, a[a-i, \[i revenise el
rapid.
– Da, nu-mi pot da seama ce-ai p`]it. Fii atent`, ai
s` le arzi!
Cu stâng`cie, Josh scoase cl`titele din tigaie [i le
a[ez` pe un platou. Se sim]ise atât de stingher.
Trebuia neap`rat s` \nve]e s` g`teasc`, \i m`rturisi el
Jennyei.
Apoi, mama se enervase din cauz` c` cineva, adic`
Josh, pusese prea mult detergent \n ma[ina de sp`lat
vase, iar spuma d`duse pe dinafar`, rev`rsându-se pe
du[umea. Pe vase r`m`seser` urme de detergent [i
câinele \ntinsese apa prin toat` casa. Toate trebuia
sp`late din nou.
Povestea Jennyei fu oarecum diferit`. Aparent,
doamna Friedman r`m`sese pl`cut surprins` [i
speriat` s` constate c` Josh f`cuse ordine \n camer`.
Situa]ie cu totul necaracteristic` pentru el!
– Ar trebui s` ne comport`m mai conform cu
originalul, spuse Josh, pe când se apropiau de [coal`.

93
– Data viitoare, poate c` ar trebui s` facem doar
schimb de p`rin]i, glumi Jenny.
– S` nu mai aud de dorin]e! zise Josh [i izbucnir`
am\ndoi \n râs.
– Ei bine, eu a[ vrea s` nu fi lipsit la repeti]ia de
ieri, continu` Jenny. Cum a mers?
– Nu m`-ntreba, murmur` Josh. Sunt un tip atletic,
dar la balet nu m` descurc. Din cauza mea, repeti]ia a
durat mai mult, iar dr`gu]ul de Bernie preg`tise deja
masa când am ajuns acas`. Josh p`rea ap`sat de
remu[c`ri. Iart`-m`!
– Ah, Josh, \[i mu[c` ea buza, amintindu-[i senza]ia
de dup` antrenamentul la baseball. Ce a spus doamna
Herbert?
– Era doar \ngrijorat` de starea mea de s`n`tate. {i
de capacitatea mea de a face fa]` audi]iei. Josh fluier`
a pagub`.
– Uite ce-i, nu-]i face repro[uri din cauza dansului. Nu
este vina ta. N-ai mai avut contact cu baletul, pe când eu
am mai jucat baseball \nainte. {i totu[i, m-am \ncurcat
teribil. Antrenorul a r`mas cu impresia c` e[ti bolnav [i
spunea c` nu te-a v`zut niciodat` jucând atât de slab …
– Doamne, asta mi-ar putea compromite locul \n
echip`, spuse el gânditor.
– Poate reu[im ast`zi s` d`m de spirit, \ncerc`
Jenny s`-l \ncurajeze. Dac` este prins \n computer,
probabil c` trebuie s` ia contact cu oamenii – m`car
ca s` se hr`neasc`, ce zici?

94
– Poate. Dar este posibil s` fie o fiin]` „autarhic`“
[i s` n-aib` nevoie de nimic.
– Ca o fantom`, aprob` Jenny.
– Da, a[a ceva, ad`ug` Josh.
– Nu m` prea \ncânt` ideea c` via]a mea este \n
mâinile unei fiin]e fantomatice, spuse Jenny.
– Era o simpl` teorie, Jenny. Adic`, ar putea fi orice
– n-avem cum s`-l definim. Uite, hai s` ne lu`m o
pauz` dup` ora de balet. S` mergem la un film, suger`
el. |n felul `sta, vom sc`pa o vreme de obligativitatea
de a ne preface. Am putea fi noi \n[ine.
– Bun` idee, suspin` Jenny.
|ns` tot restul zilei, [coala \i ocup` integral
preocup`rile. La informatic` fu pe dinafar`. Dac` \n
ziua precedent` domnul Leipzig nu-i verificase cu
aten]ie temele, de ast` dat` ceru s` vad` toate
lucr`rile. Jenny habar n-avea despre tabele de calcul.
{i neg`sind nici un computer liber, nu i se ivi ocazia
de a \ncerca s`-l contacteze pe spirit.
Mai grav, antrenorul Jacobs anun]` o sedin]`
suplimentar` de antrenament, dup` ore. B`ie]ii se
\ntâlnir` pe teren. Prietenii continuau s-o nec`jeasc`
din cauza rezultatelor de la ultimul joc simulat. Apoi,
ie[ind din sal`, p`reai complet terminat, explic` unul
dintre colegi.
Pe teren, Jenny \i asigur` pe ceilal]i:

95
– Azi va fi mai bine.
– Da, vezi s` nu, interveni cineva, cu scepticism.
A[a c` provocarea fusese aruncat`. Jenny se sim]ea
mânioas` [i hot`rât`. |l \nt`râtau pe Josh cu expresii
de genul: dac` nici acum nu reu[e[ti, e[ti un ratat! Nici
vorb` de suport moral din partea echipei.
Jenny porni spre pozi]ia de b`taie, \ncercând s`-i
imite mersul, \nchipuindu-[i c` este el. OK, Josh, \[i
spuse ea, luând pozi]ia, de data asta o s` le ar`]i ce
po]i! Vom [terge amintirea zilei de ieri.
– Prima lansare! strig` antrenorul. Jenny se
dezechilibr` pu]in din cauza for]ei pus` \n lovitur`.
}ine-te bine de bâta aia, Friedman. A[a b`iete!
O singur` \ncurajare. Se aplec` hot`rât` \nainte.
Prima minge! Hai, hai, Josh, s` le ar`t`m cum …
Poc! Mingea zbur` spre stânga terenului. Jenny l`s`
bâta [i o zbughi pân` la prima baz`. To]i izbucnir` \n
urale.
Urm`torii doi juc`tori reu[ir` s` loveasc` [i Jenny
ajunse s` ia pozi]ie la prindere, pe postul lui Josh de
la prima baz`. Prinse dou` lovituri. To]i ochii
m`rturiseau un respect ren`scut. Antrenorul ridic`
pumnul \ntr-o mi[care entuziast`.
– S-ar p`rea c` mi-am sp`lat p`catele, \i [opti Jenny
arunc`torului, Willie Edwards.
– Ce tot spui, Friedman? Asta-i o echip` [i fiecare
trebuie s`-[i dea toat` silin]a.

96
– C` de nu … murmur` Jenny. Dar n-avea cum s`
le explice celorlal]i cum se sim]ea. P`r`sit`. Singur` \n
fa]a e[ecului, ba chiar atacat`. Spre deosebire de clasa
de balet, când dup` o zi mai proast` fetele s`reau
imediat, comp`timitoare. Se \mb`rb`tau una pe alta,
dezinteresat.

***

– N-ai dreptul s` gre[e[ti, nu-i a[a? \l chestion` ea


pe Josh, mai târziu, \n drum spre cinematograf.
– La ce te referi? p`ru el \ncurcat de \ntrebare.
– Vreau s` spun c` propriilor t`i colegi nu le pas`
cum te sim]i, dac` ratezi. Orice greutate ar ap`rea, ori
o rezolvi, ori \ncerci s` scapi cu o glum`.
– N-am observat, ridic` Josh din umeri.
– Fetele \[i \mp`rt`[esc problemele [i b`ie]ii nu,
explic` Jenny.
Josh \[i aminti preocuparea ar`tat` de Jessica
privind starea de s`n`tate a Jennyei, dup` repeti]ie.
– B`ie]ilor nu le plac chestiile siropoase, replic` el.
– Durerea este siropoas`? insist` Jenny.
– Nou` a[a ne pare, r`spunse Josh, neatent. Hei,
iat` un loc de parcare chiar \n fa]a cinematografului!
– {i v` mai place s` schimba]i subiectul, observ` ea
cu asprime.

97
– Vino! Nu prea avem vreme.
Ner`bd`tor, ie[i din ma[in`, iar Jenny \n]elese c`
era sfâr[itul conversa]iei.
Porni \n urma lui, gândindu-se la rarele ocazii când
Josh i se confesase. Se sim]i singura persoan` din
lume care cuno[tea unele lucruri intime despre el. |i
divulgase unele informa]ii despre familie, despre
prieteni, dar nu [i despre ceea ce sim]ea pentru ea. |i
spusese c` o iube[te, dar nu aprofundase subiectul.
Uneori, \i declara c` o dore[te.
Josh nu sim]ea nici o dorin]` de a fi mai explicit.
Prefera s`-[i p`streze gândurile pentru sine. Iar despre
emo]ii p`rea s` nici nu-i pese. Adesea, Jenny se
\ntrebase dac` avea a[a ceva. Sau poate c` le exprima
\ntr-un mod nea[teptat pentru ea.
– Hei, Jen, nu vii? strig` el. Câ]iva oameni \ntoarser`
capetele. Jenny chicoti, gr`bindu-se s` i se al`ture.
Dintr-o dat`, g`si hilar, chiar deosebit de amuzant, s`-l
observe \n acel trup de fat`, al ei, gesticulând frenetic.
Când ajunse, el o cuprinse cu bra]ul.
– De ce râzi? Lumea o s` cread` c` ]i-ai pierdut
min]ile, o avertiz` el.
– S-ar putea s` aib` dreptate, zise ea. Mintea mea
este captiv` \n trupul unui nebun.
– Uneori, \mi spui lucruri atât de dr`gu]e, glumi Josh.
Râser` iar [i intrar` \n cl`dire – exact ca \n
vremurile bune.

98
Capitolul 6

|n diminea]a urm`toare, Josh porni computerul. |l


auzi pe Bernie urcând [i-l opri repede. |i ie[i \n
\ntâmpinare pe hol.
– Ce avem de mâncare ast`-sear`? \ntreb` fratele
Jennyei.
– P`i, nu m-am hot`rât \nc`, se bâlbâi Josh.
Gândurile \i r`m`seser` \n birou.
Bernie \[i vâr\ nasul \n frigider.
– Dac` este posibil s` vii iar târziu, am putea fierbe
ni[te crenvur[ti pican]i. Sunt u[or de f`cut.
– ~ … bine, spuse Josh, considerând c` era mai
bine s` nu discute. Dac` Bernie credea c` se prepar`
u[or, atunci a[a trebuia s` fie. Hei, Bernie!
– Ce-i? Clipea, cu gura plin` de pr`jitur`.
– Nu-i faci tu?
– Asta-i treaba ta, Jen. Am fost de serviciu [i asear`.

99
– Da, [tiu. Dar n-o s` prea am vreme. S`pt`mâna
aceasta, repeti]iile vor fi mai lungi [i pe urm` ies \n
ora[ cu Josh. {tia c` exagereaz`, dar \ncerc`, totu[i.
Am s` m` revan[ez.
– Cum? \ntreb` Bernie, oftând.
– P`i, poate având grij` de hamsterul t`u?
– Bine. Ne-n]elegem noi cumva. Am s` preg`tesc
cina. Ah! exclam` Bernie, desprinzând un bile]el de pe
u[a frigiderului. Nu uita s` cumperi lapte.
– OK, strig` Josh peste um`r, \n vreme ce ie[ea din
cas`, apoi se \ntoarse s` ia o c`ma[` groas`. Trebuia
s`-[i aminteasc` atâtea lucruri! |i era dificil s` ]in`
pasul cu programul ei \nc`rcat.
Magazinul de alimente, masa de sear`, sp`latul
vaselor, dansul – cum reu[ea s` le rezolve pe toate? Ca
s` nu mai pomeneasc` de teme! Era uimitoare,
absolut uluitoare. Mai \nainte, nu-i trecuse prin minte
c` Jenny avea atâtea pe cap, de[i ea se mai plânsese
din când \n când.
Via]a lui era mai pu]in complicat`, \[i spuse,
mergând cu bicicleta spre studioul de balet. {tia c`
nici alte fete nu aveau un program a[a \nc`rcat. Numai
\ntâmplarea o adusese \n asemenea situa]ie. Adic`, nu
doar \ntâmplarea, se corect` el. Dac` n-ar fi fost
baletul, ar fi trebuit s` se declare mul]umit` cu mult
mai pu]ine activit`]i.

100
Când intr` \n sal`, celelalte fete ridicar` privirile [i
o salutar`. |n grup ap`ruse o fat` nou`, care-i fu
prezentat` drept Caitlin Tapper.
– Jenny, cum \]i mai merge? \ntreb` Jessica. Purta
jambiere de culori diferite pe fiecare picior, una roz-
deschis, cealalt` verde, un maiou portocaliu cu dungi
[i colan]i purpurii. Josh \[i zise c` sem`na cu un
exponat de ]es`turi populare. R`m`sese atât de uimit
de amestecul de culori, \ncât \ntârzie cu r`spunsul
aproape un minut. Jenny? Jessica o privea \ngrijorat`.
– ~ … ah, bine, spuse el nervos.
– Sunt tot mai emo]ionat`. Nu sim]i la fel? ad`ug`
Jessica.
– Ba da. Nu acesta era cuvântul care s`-i descrie
exact senza]ia. Celelalte fete se adunaser` \n jurul unei
cutii cu jupe albe, maiouri [i ciorapi de balet, care
constituiau articolele de baz` ale costumelor pentru
recital. Aerul vibra de fream`t.
– Vom fi \mbr`cate \n alb. Grozav, nu-i a[a?
continu` Jessica. A[ vrea s` v`d din timp scena ca
s`-mi pot imagina cum vom ar`ta.
– Pare minunat, spuse Josh, \ns` vocea Jennyei
r`sun` f`r` entuziasm. Pân` acum, nu se prea gândise
la costumele de balet. Trebuie s` fie ca [i când ai
c`p`ta un echipament nou de baseball, sc`p` el.
– Cum? se \ncrunt` Jessica. Ah, cred c` da. Dar
ce-]i pas` de echipamentele de baseball, Jen? Doar nu
te preocup` a[a ceva, nu?

101
– ~ … nu. |ns` \l intereseaz` pe fratele meu, min]i
Jenny.
– Ah!
Jessica \i \ntinse un maiou mulat, jupa [i ciorapii
colan]i.
– Uite, astea-s m`sur` mic`. Ar trebui s`-]i vin`.
|n acela[i moment, doamna Herbert b`tu din
palme pentru a semnala \nceputul repeti]iei.
Ascult`tor, Josh lu` locul rezervat Jennyei la bar` [i
\ncepu exerci]iile preliminare.
– Jennifer, a doua pozi]ie aduce mai degrab` a
pozi]ie de c`l`rie. Apropie-]i t`lpile, draga mea.
Josh se supuse. |ncerca s` se sugestioneze c` este
Jenny [i se concentr` la execu]iile celorlalte.
Profitabil` atitudine! Pe parcursul primei p`r]i a
lec]iei, doamna Herbert n-o mai urm`ri pe Jennifer.
Noua elev`, Caitlin Tapper, \i solicita aten]ia la
cap`tul opus al barei. Mai târziu, o auzi pe
instructoare spunându-i fetei c` ar trebui s` se
\nscrie la alt` grup`, deoarece aceasta era prea
avansat` pentru ea.
Mul]umesc cerului c` mai exist` [i elevi noi, \[i
spuse Josh, trecând la mi[c`rile mai \ndr`zne]e ale
primului dans.
– Jenny, ai grij` la s`rituri! Te dezechilibrezi! strig`
doamna Herbert, exasperat`.

102
Josh reu[i cu greu s` se opreasc` exact \n clipa \n
care Caitlin ie[ea spre vestiar. Asta \nsemna c` va
beneficia iar de \ntreaga aten]ie a doamnei Herbert.
Instructoarea se apropie [i \i spuse pe un ton
confiden]ial:
– Asta-i partea \n care to]i ochii vor fi pe tine,
Jennifer. E[ti solist`, a[a c` atragi aten]ia publicului.
Aminte[te-]i, trebuie s` pari exuberant`, dar nu
nest`pânit`. Trebuie s` fii splendid`, perfect`, \[i
continu` ea explica]iile. |n ultimele zile, n-ai dansat
grozav, dar probabil c` [tii foarte bine. |l b`tu pe
bra]. Exerseaz`, draga mea, exerseaz` pân` la
epuizare.
– Da, desigur, OK. Josh uitase de exerci]iile de
acas`. Nu se gândise decât la sine – la antrenamentele
de baseball pe care le pierduse, la propria via]`, din
care absenta pentru moment. Clar c` exerci]iile i-ar fi
fost de folos acum. Probabil c` s-ar fi descurcat mult
mai bine. Dac` ar reu[i s` gândeasc` \n felul Jennyei,
s` se pun` \n locul ei, poate …
Concentrându-se, ref`cu mi[c`rile dansului. Jenny
era cea mai talentat` balerin` din grup`. Chiar [i un
ochi neavizat ca al lui reu[ea s` observe. |[i aminti de
ultima reprezenta]ie la care asistase; cu toate c`
avusese un rol de duzin`, p`ruse s` ias` \n eviden]`
dintre celelalte balerine. Avea o dotare natural`,
aparte. Cum s` reu[easc` s-o imite? P`rea imposibil. |[i

103
zise c` trupul ei pricepea limba aceea – dac` ar fi acolo
[i mintea care s`-l conduc`! Dac` Josh ar st`pâni
cuno[tin]ele ei, dansul ar ie[i perfect.
– Mult mai bine, Jennifer! Mult, mult mai bine! Pe
alocuri, continui s` fii crispat`. {i controleaz`-]i mai
mult mi[c`rile bra]elor, drag`. Degetele doamnei
Herbert, ml`dioase ca ni[te bagete fermecate, se
ridicar` \n aer. Cred c`-]i vei reveni la timp pentru
spectacol. Avea un zâmbet \ncurajator.
– Sper c` da, r`spunse Josh, zâmbind. „A reveni“
nu era verbul potrivit. Se \ntreb` dac` exista vreo
norm` de timp pentru adaptarea la schimbarea
corpurilor.

***

Dup` repeti]ie, Jessica o invit` pe Jenny la o cola.


Josh se codi.
– {tiu [i eu …
– Mereu ai câte ceva de f`cut dup` program.
Totu[i, te \n]eleg. Dar vorbisem s`pt`mâna trecut` s`
ie[im \mpreun`, insist` Jessica.
Josh avea \n minte mul]imea de corvezi care-l
a[tepta acas`. Apoi se gândi la ce-ar sim]i Jessica dac`
i-ar refuza invita]ia. Nu voia s` destrame prieteniile
Jennyei.

104
– Bine, hai s` mergem, dar nu st`m mult, zise el.
|mpachet` echipamentul de balet [i o urm` pe
Jessica. Traversar` strada [i intrar` \ntr-o cofet`rie ale
c`rei ferestre erau n`p`dite de plante ag`]`toare [i
scoici.
Josh comand` o cacao cu lapte. Scoase paiul din
pahar [i-l a[ez` frumos pe [erve]el.
Jessica privi curioas` manevra, dar continu` s`-[i
savureze cola cu \nghe]at`.
– Am observat c` \n ultimele câteva zile ]i-ai
schimbat stilul. |mi dau seama c` n-ai prea exersat, dar
mai este [i altceva.
– … ? Frica bloc` vorbele \n gâtlejul lui Josh.
Jessica \[i ap`s` buza de jos cu ar`t`torul,
meditativ.
– Masculin. Asta este! Dansul t`u a c`p`tat dintr-o
dat` o alur` masculin`. Nu-i ne\ndemânatic, ci doar
mai b`rb`tesc.
– Ce vrei s` spui? zise Josh, \nghi]ind cu greu.
– P`i, exist` o diferen]`, dup` cum [tii, Jen. Jessica
zâmbi. Este mai degrab` agresiv decât gra]ios.
– Asta sun` a discriminare, remarc` Josh
\ncruntându-se.
– Ah, mai las`-m`! Mergem \mpreun` la balet de la
nou` ani. Am v`zut destui b`ie]i [i fete dansând ca s`
ne d`m seama. Cu toate c` sunt egali juridic, b`rbatul
[i femeia se manifest` vizibil diferit.

105
– Da, cred c` ai dreptate. Dar nu-i nimic \n
neregul` cu stilul de dans b`rb`tesc, trecu Josh \n
defensiv`. Nimeni nu se plânge c` Mihail Barâ[nicov
danseaz` ca un b`rbat.
– Nici o problem`, aprob` Jessica, cu condi]ia s`
nu fii fat`.
Josh fu gata-gata s` se \nece cu b`utura, dar se
str`dui s` p`streze aparen]a de sânge rece. Poate c`
voi lansa o nou` mod`, suger` el.
Jessica se aplec` peste mas`.
– Te nec`je[te ceva, Jenny? \ntreb` ea. Poate vrei s`
discut`m.
– S` m` deranjeze ceva? O, nu! neg` Josh,
scuturând din cap cu vehemen]`. N-am nimic!
– Ei bine, s` [tii c` po]i apela oricând la mine. A
trecut mult` vreme de când n-am mai stat de vorb`.
– |ntr-adev`r. Hei, poate c` n-am discutat
niciodat`, \[i spuse Josh, zâmbind. Nu-i convenea
aceast` \ncercare de a-l provoca la confiden]e. De ce
or fi vrând fetele s` vorbeasc` mereu? B`tând cu paiul
\n linguri]`, \ncerc` s` g`seasc` o porti]` de sc`pare
din respectiva conversa]ie, cât [i din local.
– Hei, ascult`-m`, trebuie s-o iau din loc, Jessica.
Am \ntâlnire cu Josh. |n]elegi, nu-i a[a?
– Da sigur. P`rea dezam`git`, dar accept`
explica]ia.

106
Lui Josh i se p`ru c` nu poate disp`rea atât de
repede cât [i-ar fi dorit. |n grab`, se \mpiedic` de
picioarele scaunului. Se sim]ea ca un fulg. Bine\n]eles
c` acest corp i se p`ruse mereu u[or, acum \ns`, era
pe punctul de a-[i lua zborul, complet imponderabil,
cu el prins \n`untru. |n timp ce \ncerca s` deschid`
u[a, sim]i privirea nedumerit` a Jessic`i, ceea ce-i
spori nervozitatea.
Dar \ndat` ce reu[i s` se \ndep`rteze de ea,
cuvintele Jessic`i \i revenir` \n minte. Poate c`
tocmai masculinitatea lui era vinovat` c` nu reu[ea
s` imite stilul Jennyei. Pe urm`, nici nu [tia prin ce
se caracteriza feminitatea. |nc` de la vârste
fragede, b`ie]ii erau descuraja]i s` se manifeste ca
ni[te fete.
|[i spuse c`, dac` ar reu[i s` se conecteze cumva la
feminitatea ei [i ar exersa câteva ceasuri, poate va reu[i
s` duc` la bun sfâr[it repeti]ia \n costume. Adic`, \n
cazul c` r`mâneau \n situa]ia actual` \nc` o zi.

***

Mai târziu, \n vreme ce se plimbau \mpreun` pe


strada principal`, Jenny zise:
– Am uitat s` te anun]. Ast`-sear` trebuie s` te duci
la o petrecere \n pijamale, acas` la Elyse. Iart`-m`.

107
– O petrecere \n pijamale? Adic` numai fete?
– P`i, da, r`spunse ea \ncurcat`. Deocamdat`,
p`rin]ii nu ne-au dat voie s` invit`m [i b`ie]i.
– Nu m` duc, declar` el f`r` s` ezite. Se opriser` \n
fa]a unui magazin de computere.
– Trebuie, Josh! implor` ea.
– Nu, nu trebuie, replic` el. Asta dep`[e[te puterea
mea de sacrificiu.
– Nimeni nu m` va \n]elege, dac` nu-mi fac
apari]ia.
– N-am de gând s` m` duc [i s` le ascult cum
vorbesc despre haine, despre b`ie]i [i cine mai [tie
despre ce, zise el hot`rât.
– Nu doar despre asta discut` fetele, iar tu [tii
foarte bine, \l puse la punct Jenny.
– Nu [tiu [i nici nu vreau s` aflu. Nu-mi doresc
decât s` fiu din nou eu \nsumi.
– Ei bine, s` [tii c` nu e[ti singurul, zise ea
mânioas`, prinzându-l de bra]. Este foarte important
pentru Elyse. A f`cut invita]iile acum câteva s`pt`mâni,
iar eu sunt cea mai bun` prieten` a ei.
– Deci n-am de ales? oft` Josh. N-a[ putea s`
inventez vreo boal` rar`, sau alt` scuz`?
– Nu-i deloc amuzant, i-o t`ie Jenny.
Josh fluier` a pagub`. Lucrurile luau o \ntors`tur`
mult mai rea.

108
– Oricum, ce face]i voi la aceste petreceri? Mereu
mi-am pus \ntrebarea. B`ie]ii nu au asemenea
obiceiuri.
Jenny izbucni \n râs.
– Nu-i prea mare diferen]` fa]` de vremurile când
eram mici, \n tab`r`. Mai ]ii minte când r`mâneam
treji pân` târziu spunând pove[ti cu fantome, sau
când ne b`team cu pernele? Vorbim, râdem. |mi pare
teribil de r`u c` voi lipsi.
– {i mie. Hei, fii atent`, pe ecranul acela nu-i o
figur`? Brusc, ochii \i fuseser` atra[i de imaginea
grafic` a unui chip, ap`rut` pe unul din monitoarele
expuse \n vitrin`.
Jenny se \ntoarse pentru a constata c` nu era decât
un personaj de desen animat.
– Ce dezam`gire! exclam` ea.
– Hai s` intr`m, propuse el. |l urm` \n magazin, iar
Josh se interes` de computerul din vitrin`. Ave]i vreun
program care s` creeze [i figuri umane?
Vânz`torul râse.
– Nu. Dar sunt convins c` \n câ]iva ani o s` apar` [i
a[a ceva.
Cei doi se privir` cu \n]eles.
– Prea târziu, spuse Jenny lini[tit`.
Josh se a[ez` [i se interes` de modul de operare al
programului care genera desene animate.
Func]ionarul fu \ncântat s`-i fac` o demonstra]ie, dup`
care-i l`s` singuri.

109
– Dac` reu[im s` d`m de spirit [i-l convingem s`
anuleze schimbarea, nu voi mai fi obligat s` particip la
petrecerea aceea, explic` Josh ner`bd`tor.
– A[ putea merge eu \ns`mi, concluzion` Jenny.
Peste cincisprezece minute, vânz`torul se \ntoarse.
– V` mai pot ajuta cu ceva? Dori]i s` cump`ra]i un
sistem?
– Nu, mul]umesc, r`spunse Josh, \n grab`. Joaca la
noul computer era distractiv`, \ns` spiritul nu
binevoise s` se arate. Jenny [i Josh mul]umir` din nou
vânz`torului [i ie[ir` din magazin cu mâinile pline de
pliante publicitare.
– Gata! Nu-i acas`.
– Acum, sunt pe cale s` cred c` nu l-am v`zut
niciodat`, spuse Jenny. Aproape c` nu-mi mai vine s`
cred c` exist`. O fi fost un vis.
– Atunci, cum explici situa]ia noastr`? Singura
consolare const` \n faptul c` mâine diminea]` expir`
cele trei zile. Ar trebui s` ne trezim ca la \nceput.
– M`car, m` voi trezi acas` la Elyse.
Josh \[i privi ceasul de mân`.
– E [ase f`r` un sfert.
– Nu uita c` trebuie s` ajungi la petrecere pe la
[apte [i jum`tate.
– Cu ce s` m` \mbrac? morm`i Josh.
– Cu blugi – nu-i nevoie de ]inut`. {i nu uita s`-]i
iei [i o c`ma[` de noapte.

110
– Mai sunt [i alte lucruri pe care ar trebui s` le [tiu?
– O s` te descurci de minune, spuse Jenny,
chicotind. Dac` te \mpotmole[ti, sun`-m`, bine?
– OK. Se oprir` la col]ul str`zii [i se s`rutar`,
pornind apoi \n direc]ii opuse.
|ndreptându-se spre casa Jennyei, Josh \ncepu s`-[i
imagineze diverse moduri de a evita participarea la
petrecere. Primul ar fi fost s` reu[easc` s`-l g`seasc`
pe spirit. Apoi, ar fi putut avea un accident urmat de
amnezie. S-ar fi putut \mboln`vi. Sau ar fi putut s`
dispar`.
Dep`[i intersec]ia [i z`ri imediat ma[ina Elysei
parcat` pe aleea de acces. Inima i se opri. Era prins [i
nici una dintre posibilit`]ile imaginate mai \nainte
nu-i mai putea fi de folos.
Destinul implacabil \l obliga s` participe la o
petrecere \n pijamale. Cu fetele!

111
Capitolul 7

– Bun`, Jenny! strig` Elyse vesel`, de \ndat` ce o v`zu.


– Bun`, r`spunse Josh, cu entuziasm simulat. Trase
aer \n piept. OK, trebuie s` treci [i prin \ncercarea
asta. Acum, Friedman, d` tot ce po]i!
Elyse i se al`tur` pe aleea spre intrare.
– Treceam prin cartier [i mi-am spus c` ar fi frumos
s` trec s` te iau. }i-ai f`cut bagajul?
– Nu, dar n-are cum s` dureze mai mult de un
minut. De obicei, când \[i petrecea noaptea „\n
deplasare“, Josh \[i lua doar periu]a de din]i [i un
tricou \n care s` doarm`. Ajun[i \n camera Jennyei,
Elyse \l asist`, \n timp ce-[i alegea o c`ma[` de noapte,
verifica trusa galben` de sp`lat pe din]i [i \mpacheta
sacul de dormit.
– Asta-i tot? \ntreb` ea. Nu-]i iei fardurile [i ni[te
haine de schimb?

112
– Nu, m` mul]umesc cu atât. Nu r`mân decât peste
noapte.
Elyse clipi nedumirit` [i spuse:
– Ah, po]i \mprumuta de la mine, dac-o fi nevoie…
Hai, celelalte probabil c` au ajuns deja. Ar fi bine s` ne
gr`bim ca s` nu r`mânem nemâncate.
Josh l`s` un bile]el pentru Bernie [i doamna
Knudson [i o urm` pe Elyse la ma[in`. Se sim]ea
dep`[it de evenimente.
– Câte vom fi? vru el s` afle.
– Ah, doar [tii, Jenny! Eu, tu, Connie, Toni [i Cathy.
Ga[ca obi[nuit`. Elyse trecu prin intersec]ie [i intr` pe
strada ei.
Josh i-ar mai fi pus o mul]ime de \ntreb`ri, dar \[i
spuse c`, \n mod normal, trebuia s` cunoasc`
r`spunsurile, a[a c` r`mase t`cut. Dac` ar fi fost vorba
de prietenii lui, atunci s-ar fi vorbit despre baseball,
dar cu siguran]` nu s-ar fi \ntâlnit pentru un asemenea
motiv.
Fetele a[teptau deja \n curtea din spatele casei
Elysei. Având-o pe Connie \n frunte, se adunar` toate
la intrarea lateral` s` vad` cine venise.
– Ah, Jen, bun`! Toate se \nghesuir` \n jurul lui. F`ceam
exerci]ii de stat \n mâini pe peluza din spatele casei.
– Bun`, r`spunse Josh.
Fire proaspete de iarb` li se ag`]aser` \n p`r [i pe
haine. O clip` se sim]i nelalocul lui, apoi Connie \i lu`

113
saco[a [i-l conduse. Curtea Elysei era uria[`, m`rginit`
pe toate laturile de straturi de flori. |n centru era
\ntins` o plas` de volei.
– Arat`-ne cum s` facem stândul pe mâini, Jen! o
rug` Toni.
– Ea se pricepe la statul pe vârfuri, interveni
Connie.
– Din \ntâmplare, m` pricep destul de bine [i la
asta, spuse Josh, demonstrându-[i abilit`]ile de
gimnast. Travers` peluza, mergând \n mâini.
Fetele aplaudar` realizarea. Toni \ncerc` s` fac` podul.
– S`-]i ar`t cum, se oferi Josh. |i sus]inu spatele cu
o mân`, l`sând-o s` se arcuiasc` spre p`mânt. Foarte
bine – ai reu[it!
– Z`u? Dup` ce ]i-ai dat seama? Dup` durere? zise
ea, cu figura schimonosit` de o grimas` de suferin]`.
– Hai s` mânc`m, le \ntrerupse Elyse. Cred c`
ne-am stârnit suficient foamea.
Toate o zbughir` spre cas`. |n sufragerie fusese
improvizat un bufet cu autoservire. Josh pescui din
farfurie un crevete [i-l arunc` \n gur`.
– Delicatese, spuse Toni ridicând o feliu]` de
salam.
– Avem [i pizza, ad`ug` Elyse.
– E vreo s`rb`toare? Poate vreo zi onomastic` sau
de na[tere? \ntreb` Josh.

114
– Nici un eveniment important. O simpl` \ntrunire,
Jen. Cathy se \ncrunt`. Doar nu te afli la prima
petrecere, nu-i a[a?
– Oh, desigur. Josh zâmbi. Aminte[te-]i c` nu e[ti la
prima petrecere \n pijamale! \[i zise el. Poart`-te ca [i
cum ai fi obi[nuit cu asemenea \ntruniri. Pe figurile
fetelor putur` fi observate semne de nel`murire
pasager`, dar trecur` repede la subiectul mâncare [i la
pove[tile despre foste \ntâmpl`ri.
Apoi, Elyse puse un disc. Câteva fete \ncepur` s`
danseze \ntre ele. Josh r`mase la mas`.
– Hai, Jen, vino s` dans`m, strig` Connie, ]inând \n
mân` o felie de pizza.
Josh fusese mereu uimit de obiceiul fetelor de a
dansa una cu cealalt`. Nu p`rea s` le deranjeze. B`ie]ii
n-ar fi f`cut a[a ceva niciodat`. S-ar fi temut de p`rerea
celorlal]i.
– Ieri, la bibliotec`, citeam jurnalul unei balerine,
\ncepu Cathy. |[i descria sentimentele fa]` de balet,
care reprezenta \ntreaga ei via]`. La fel sim]i [i tu,
Jenny?
Ce s` spun`? Josh [tia c` dansul era foarte
important pentru Jenny. Era o diferen]` fa]` de ceea
ce sim]ea el pentru sport. Lui \i pl`ceau multe
sporturi complet diferite, pe când ea era atras`
exclusiv de balet.

115
– Da, a[a este, r`spunse el, \n cele din urm`. M`
preocup` aproape tot timpul.
Pân` s` le rosteasc`, Josh nu fusese con[tient de
adev`rul acelor cuvinte. Probabil c` asta era! Jenny se
gândea tot timpul la dans. De când \i luase locul,
f`cuse [i el acela[i lucru.
– Când dansezi, ar`]i de parc` ai tr`i \n vis, spuse
Cathy suspinând.
M` simt de parc` a[ face parte dintr-un vis, reflect`
Josh.
– Asta-i ideea. Lucrezi mult` vreme ca s` ajungi s`
ar`]i astfel.
– Chiar trebuie s`-]i petreci atâta vreme exersând?
\ntreb` Cathy.
Celelalte fete se opriser` din dans [i formaser` un
cerc \n jurul lor. Era o \ntrebare pe care i-o pusese
Jennyei de nenum`rate ori. R`spunse afirmativ,
imaginându-[i c` aceasta era singura variant` posibil`
pentru ea. O auzise adesea vorbind despre necesitatea
unui efort sus]inut.
– Mi se pare minunat s` fii atât de hot`rât`, [tiind
c` aceasta va fi cariera ta, spuse Cathy admirativ.
Tot grupul se deplas` la mas` pentru a da gata ce
mai r`m`sese din mâncare. Apoi, pe pardoseala
camerei de zi, fur` \ntin[i sacii de dormit. Toat`
desf`[urarea asta de for]e numai pentru a avea ocazia

116
s` doarm` \mpreun` [i s` stea de vorb`, \[i spuse Josh.
Sporov`iau despre absolvire, despre facult`]ile pe care
[i-ar fi dorit s` le urmeze.
– Cred c` voi \ncerca la o universitate de pe coasta
de est, ca s` cunosc [i al]i oameni, explic` Toni. Pân`
acum, n-am p`r`sit niciodat` ora[ul.
– Cred c` e o idee foarte bun`, zise Elyse. Dar
mi-ar fi prea dor de cas`. A[ face mai bine s` r`mân
aici.
– De când s-a \mboln`vit tata, nu mi-am mai dorit
s` plec, interveni Cathy. Cu toate c` desp`r]irea de
Doug m-a f`cut s` cochetez cu plecarea undeva
departe.
– Senza]ia asta va trece, o consol` Elyse.
Josh se duse la baie [i puse pe el c`ma[a de noapte
a Jennyei, dar reveni la timp s-o aud` pe Cathy
spunând:
– Nu [tiu ce m-a[ face f`r` voi, fetelor!
– Ar trebui s` form`m o asocia]ie, zise Toni.
– „Societatea de Sprijin Reciproc, SRL“, glumi
Elyse.
– „Inimi Frânte, SA“, supralicit` Connie [i toate
izbucnir` \n râs.
– Se spune c` râsul este cel mai bun leac, filozof`
Elyse, ad`ugând: [i c` timpul vindec` orice suferin]`.
– Cel ce schimb` locul des nu prinde cheag, glumi
[i Josh, iar râsetele r`sunar` din nou.

117
– Ce-ai p`]it cu Doug m-a f`cut s`-l apreciez mai
mult pe Carl, m`rturisi Elyse, adresându-se Cathyei.
Vreau s` spun c`-]i \nchipui c` vei r`mâne cu el pentru
totdeauna, fiindc` asta sim]i, dar lucrurile nu ies a[a
cum credeai.
– De ce? \ntreb` Cathy.
– Pentru c` oamenii se schimb`, r`spunse Elyse.
Sor`-mea mai mare spune c` nici pentru tine nu po]i
garanta c` vei r`mâne aceea[i.
|n ochii Cathyei ap`ruser` lacrimi.
– A[a s-a \ntâmplat cu noi. Mi-am dat mereu silin]a
s`-i fac pe plac, dar asta n-a adus fericire nici unuia
dintre noi. Doug voia mai mult` libertate.
– B`ie]ii vorbesc mereu despre libertate, coment`
Elyse. Tânjesc dup` independen]` [i se tem c` fetele
le-ar r`pi-o.
– Unele chiar a[a procedeaz`, declar` Toni. Eu \mi
doresc foarte mult s` fiu intim` cu un b`iat, s` vorbim
despre orice, s` \mp`r]im totul.
– {i cu sexul cum r`mâne? \ntreb` Josh. Furat de
subiectul conversa]iei, uitase c` \n ochii lor trebuia s`
r`mân` Jenny.
– Ce mare scofal`? Sexul reprezint` numai o parte
dintr-o rela]ie sentimental`, zise Cathy. Totu[i, uneori,
mi se pare c` b`ie]ii \i acord` mai mult` importan]`
decât fetele.

118
– Poate \[i \nchipuie c` sexul [i iubirea sunt acela[i
lucru, \[i d`du cu p`rerea Elyse.
– Când \i spun c` vreau s` fiu aproape de el, Alex
nu pricepe c` nu m` refer la acel soi de intimitate,
dezv`lui Connie. Eu vorbesc despre comunicare,
participare, implicare.
– De câte ori eram \mpreun`, aveam senza]ia c`
Doug nu se putea gândi la altceva \n afar` de sex, intr`
Cathy \n detalii mai intime. Mereu ne certam din cauza
asta. M` stresa.
Josh asculta cu aten]ie. S` fi reprezentat sexul mai
mult pentru b`rba]i? Oare chiar a[a se manifestau? Nu
era sigur – din cauz` c` majoritatea b`ie]ilor, ca [i el,
preferau s` nu discute despre sentimente.
– B`ie]ii nu \n]eleg c` noi sim]im altfel, spuse
Elyse. Noi suntem mai roman]ioase. Pentru noi, rela]ia
contez` mai mult. Dorim s` ni se arate c` suntem
iubite.
– E foarte greu s`-]i dai seama dac` un b`iat te
iube[te. Uneori nici nu catadicsesc s` pronun]e
cuvântul, ad`ug` Connie.
– Eu simt nevoia s`-l aud din când \n când,
m`rturisi Toni.
Cathy se \ntoarse spre Jenny.
– N-ai prea intervenit \n discu]ie.
– M` gândeam, replic` Josh nesigur.
– La Josh? A[ putea paria.

119
– Da, la Josh [i la Jenny.
Toat` trupa chicoti. Poate c` a[teptau de la Jenny
ni[te dezv`luiri privind experien]a ei cu Josh. Era
uimit de modul deschis \n care abordau subiectul [i
pu]in speriat. Oare Jenny discuta cu fetele la fel despre
el? Dac` a[a st`teau lucrurile, cum s`-i mai
\mp`rt`[easc` gândurile f`r` ca acestea s` devin` de
notorietate?
|l deranjau toate acele plângeri la adresa b`ie]ilor.
Ce era cu toat` discu]ia asta despre dragoste [i sex?
Suna de parc` b`ie]ii [i fetele erau mereu \n
contratimp, incapabili s` se pun` de acord asupra
vreunui subiect.
– Sexul poate fi un mod de exprimare a iubirii, se
pomeni declarând. Ce-i r`u \n asta?
Fetele fur` uimite de reac]ie.
– Jenny, \ncerci s` ne spui ceva? \ntreb` Cathy
\nceti[or.
Josh pricepu ce porumbel \i sc`pase de pe buze
[i-i fu ru[ine.
– B`ie]ii sunt altfel decât crede]i voi. {i ei au
sentimente, numai c` nu sunt gata s` le dezv`luie a[a,
la o mic` bârf`.
– Cred c` ai dreptate, dar tare mi-a[ dori s` le
p`trund \n minte, m`car câteva zile, zise Elyse.
– Nu spune a[a ceva! s`ri Josh pripit. Dac-ar putea
[ti! Nu era de glumit cu dorin]ele.

120
Dup` ce conversa]ia \ncet`, se vâr\ \n sacul de
dormit al Jennyei, iar Elyse stinse lumina. Murmurul
vocilor se estomp`, iar Josh avu vreme s` cugete
asupra \ntregii seri din propriul punct de vedere. |[i
\nchipui c` o ]ine \n bra]e pe Jenny [i rememor`
senza]ia de dorin]` amestecat` cu fric` ce-l cuprindea
de obicei. |n]elese c` [i fetele erau \nsp`imântate,
probabil mai precaute \n viziunea lor asupra sexului.
Asta nu \nsemna c` sunt crude sau nep`s`toare [i nu
constituia o respingere, cum crezuse el. |[i doreau s`
fie iubite, dar aveau nevoie de siguran]`.
Adormi, cu mintea plin` de gânduri. Se f`cea c`,
de[i reveniser` \n propriile trupuri, el [i Jenny erau
din nou vizita]i de spiritul computerului, la fiecare
semn de ne\n]elegere. Se trezi acoperit de o
transpira]ie \nghe]at`. Apoi, privi \mprejur spre
contururile neclare ale prietenelor Jennyei. |n cele din
urm`, convins c` fusese doar un vis, se adânci din nou
\n somn.

***

La [ase [i jum`tate \n acea sear`, Terry Fields \l


claxon` pe Josh din strad`. Jenny \i strig` pe fereastr`
s` a[tepte, luptându-se s` \mbrace costumul strâmt de
neopren. Terry sunase mai devreme pentru a-i
reaminti c` hot`râser` s` mearg` la surfing. |nh`]`

121
plan[a, ie[i din cas` [i se gr`bi spre ma[in`, aruncând-o
pe bancheta din spate. Ar fi fost bine dac` ar fi deprins
sportul respectiv mai de mult. Era destul de speriat`.
Cine [i-ar fi dorit ca prima \ncercare s` aib` loc
noaptea?
– Era timpul s` apari. Credeam c` vei da bir cu
fugi]ii. Mai prindem cel pu]in o or` de surfing.
Terry porni ma[ina [i coti pe strada principal` a
ora[ului. Trecur` pe lâng` trei fete care alergau pe
marginea drumului, iar Terry ambal` motorul ca s` le
atrag` aten]ia. Apoi, frân` brusc [i reveni lâng` ele \n
mar[arier, sco]ând capul pe fereastr`.
– Vre]i s` v` duc undeva? strig` el.
Jenny era gata s` intre sub banchet` de ru[ine.
|ntotdeauna i se p`ruse ciudat c` Josh \[i pierdea
vremea cu unul ca Terry. Nu aveau nimic \n comun.
– Nu, mul]umim! r`spunser` fetele.
– Nu [ti]i ce pierde]i! zise Terry. Ce texte r`suflate,
\[i spuse Jenny exasperat`. Un nemernic! |n locul
fetelor, ea l-ar fi trimis la plimbare.
– Hei, ia mai du-te [i r`core[tete \n ap` rece, amice!
strig` una dintre fete, declan[ând râsul celorlalte.
Jenny \[i astup` gura cu palma, pentru a-[i opri
hohotul.
– De ce te hlize[ti, Fridman? \ntreb` absent Terry,
\n vreme ce continua s` le urm`reasc` din priviri pe
cele trei fete, care-[i reluaser` alergarea.

122
– Din cauza ta.
– Da, da, sunt firm` de divertisment. Terry \[i
scutur` p`rul zburlit.
– Parc` ie[eai cu Janie Messler, nu-i a[a? \ntreb`
Jenny brusc.
Terry ridic` din umeri.
– Spune c` sunt un monstru.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Hei, habar n-am ce n-a mers bine! Trase \n jos
ecranul de protec]ie \mpotriva soarelui, urm`rindu-le
\nc` pe fete.
– Terry, fii atent! strig` Jenny.
R`sun` un zgomot de metal \ndoit – fusese prea
târziu. Terry frânase brutal, dar nu putuse evita
ciocnirea cu ma[ina din fa]`, oprit` la semafor.
– Friedman? Mai exi[ti? Terry r`m`sese pe locul
[oferului, cu ochii \nchi[i. Jenny b`nuia c` se speriase.
– Aici sunt. La marginea banchetei, pe cale de-a
avea o c`dere nervoas`. Puteam s` devin subiect de
statistic`, zise Jenny.
– Tata o s` m` omoare. P`rea demoralizat.
Fetele se \ntorseser` [i se scuturau de râs. {oferul
ma[inii din fa]` cobor\ s` inventarieze stric`ciunile.
– |mi pare foarte r`u, Terry, spuse Jenny, comp`timitor.
– Hei, amice, asta este! zise el, coborând din
ma[in`. Jenny \l urm`. Bara de protec]ie \nchipuia un
„V“ aproape perfect. Ornamentul cromat [i deformat

123
p`rea s` le fac` un semn complice cu ochiul, \n
batjocur`. Terry se lovi cu palma peste frunte.
– Ce-o s` spun` tat`l t`u? \ntreb` Jenny.
– Ah, nimic, r`spunse Terry f`r` inflexiuni. O s` m`
spânzure cu capul \n jos, doar.
– Nu pari prea \ngrijorat, coment` Jenny. |n locul
lui, ar fi fost foarte afectat`. Mama s-ar fi sup`rat tare,
iar ea s-ar fi sim]it ca o idioat`. Terry ar`ta mai lini[tit.
– Hei, vorbele nu mai au nici o valoare. Am dat-o-n
bar`. Ridic` din umeri.
Pierdur` aproape o or` schimbând cu cel`lalt [ofer
numere de telefon, informa]ii despre companiile de
asigurare [i a[teptând sosirea poli]iei.
Terry [i Jenny st`teau \n ma[in`, glumind [i
prostindu-se ca s` le treac` vremea mai iute.
– Parc` v`d titlurile: UN {OFER {I PRIETENUL LUI,
ADOLESCEN}I, LA UN PAS DE O MOARTE TIMPURIE,
DIN CAUZA ATRAC}IILOR DE PE MARGINEA
DRUMULUI! chicoti Terry.
– Din cauza distragerii aten]iei, \l corect` Jenny.
Asta ar fi spus Josh, probabil. Cam lung pentru un
titlu, dar sun` bine.
Terry lovi cu pumnul \n volan.
– De ce dracu mi-or fi zburat ochii dup` fetele alea?
Adic`, pân` unde po]i ajunge cu prostia? Era clar c`
nu-s amatoare.

124
– A[ zice c`, pentru moment, ai fost orb, suger` Jenny.
– Mai degrab`, orbit de pofte, declar` Terry.
Jenny fluier` a pagub`, spunându-[i c` aveau o
conversa]ie tare ciudat`. Avusese ocazia s` vad` [i
destule fete atât de c`zute \n admira]ie dup` vreun
b`iat dr`gu] \ncât uitau c` sunt la volan. Cu Terry,
lucrurile p`reau s` stea altfel. Nu fusese doar atras de
priveli[te – p`ruse obsedat.
– |mi dau seama prin ce treci, zise ea.
– Nu, nici nu ai habar, Friedman! Tu ai o prieten`.
– {i ce conteaz` asta? \ntreb` Jenny, surprins`.
– Conteaz`! Ai o via]` sentimental`. |n ce m`
prive[te, parc` a[ fi \n Sahara, replic` Terry.
– Am via]` sentimental`? S` fi [tiut Terry ceva ce ea
\nc` nu aflase? {i-l imagin` pe Josh l`udându-se, a[a
cum fac unii b`ie]i. Doar nu f`cuse una ca asta? |[i
\nchipuise c`-l cuno[tea destul de bine, dar acum era
posibil s` afle c` fusese o iluzie, c` el inventase pove[ti
pe seama ei. Terry era prietenul cel mai bun al lui
Josh. Amicii se dest`inuiesc unul celuilalt, nu-i a[a?
– Ce te face s` crezi c` a[ avea via]` sexual`? }i-am
spus eu una ca asta? \ntreb` Jenny, hot`rât`.
– P`i, nu. N-am mai vorbit despre asta. Mi-am
\nchipuit doar … Se sc`rpin` \n cre[tet.
– }i-ai \nchipuit gre[it. Jenny era \ncântat` c` totul
se petrecuse numai \n imagina]ia lui Terry. {i oricum,
s` [tii c` sexul nu reprezint` totul.

125
– U[or de spus.
– Fetele nu se gândesc toat` vremea la sex,
continu` Jenny. Le place s` poarte o conversa]ie, s` fie
prietenoase, s` aib` alte preocup`ri, la fel ca noi.
Terry se \ntorse nedumerit spre prietenul lui.
– {tii, Janie mi-a spus cândva ceva foarte
asem`n`tor. „Nu e[ti capabil s` te mai gânde[ti [i la
altceva?“ Sup`rat`, mi-a mai declarat c` m` port ca un
monstru [i c` se simte de parc` s-ar \ntâlni cu un
octopus. I-am spus c` o ascult \ntotdeauna. Dar, cum
[tii, mi-era foarte greu s` m` concentrez. Fiindc` a[ fi
vrut s` vorbim, dar doream s` ne [i … atingem. Terry
p`rea u[or stânjenit. {tii, Friedman, ca s` spun
adev`rul, dac` una din fetele alea ar fi manifestat
interes, m-a[ fi pierdut. Sau i-a[ fi t`iat elanul,
debitând o prostie. Nu [tiu ce-i cu mine.
– Nu te mai fr`mânta din pricina asta, Terry,
\ncerc` Jenny s`-l consoleze.
– Ei bine, ]i-am m`rturisit, dar r`mâne \ntre noi.
{tii cum reac]ioneaz` b`ie]ii de obicei. Nu vreau s` fiu
considerat un ratat.
– Mie nu-mi la[i impresia asta, zise Jenny. Oricum,
majoritatea b`ie]ilor nu fac decât s` se laude.
– Da, poate. Apoi, aten]ia \i fu atras` de luminile
intermitente ale echipajului de poli]ie care se apropia.
Hei, uite [i poli]ia! Mai bine a[ cobor\ s` le prezint
actele [i permisul.

126
Conversa]ia se \ncheie aici. Jenny r`mase deoparte,
privind la poli]istul care-[i nota toate datele necesare.
Fusese extrem de surprins` c` Terry \[i recunoscuse
nesiguran]a \n privin]a fetelor. Toat` atitudinea lui
\ndr`znea]` nu era decât de fa]ad`. S` fi fost b`ie]ii la
fel de speria]i ca fetele?
P`reau s` existe unele legi nescrise. De exemplu,
compasiunea nu f`cea parte din reac]iile lor normale.
Totu[i, \ntre b`ie]i se manifesta un soi de camaraderie.
Cu toat` competi]ia, p`reau s` se \n]eleag`. Le pl`cea
senza]ia de atotputernicie [i nu doreau ajutorul
nim`nui. Cu excep]ia echipei, unde era acceptabil
s`-[i uneasc` for]ele pentru un scop comun mai
important decât individualit`]ile.
Pe când era mic`, se gândise adesea la situa]ia
diferit` a b`ie]ilor, invidioas` pe independen]a lor.
P`reau liberi [i rezerva]i. S-ar fi spus c` nu se temeau
de nimic. Pân` [i Bernie, fr`]iorul ei mai mic, plângea
foarte rar. Vorbele lui Terry probabil c` erau cea mai
intim` confesiune pe care ar fi putut-o spera. O
ajutaser` destul de mult \n efortul de a-i \n]elege pe
b`ie]i, cu toate c`-i p`rea foarte r`u c` nu se ar`tau
mai pu]in \nchi[i \n ei.
Urcar` din nou \n ma[in`, iar Terry arunc`
procesul verbal pe bord.
– Ei bine, probabil c` nu mai avem vreme de surfing.
Soarele apunea \n spatele unui pâlc de eucalip]i.

127
– {tiu [i eu, glumi Jenny. Cum stai cu vederea pe
timp de noapte?
– Foarte amuzant, Friedman! S` mergem acas`.
Ast`zi, nu-mi mai arde de bâjbâit prin ap`.
Jenny râse. |ntreaga scen` – a[teptarea poli]iei din
cauz` c` Terry se l`sase atras de cele trei fete – \i p`rea
acum deosebit de hazoas`. Reflect` la mul]imea de
necazuri \n care intrau b`ie]ii [i fetele, urm`rindu-se
reciproc. Dar, având \n vedere aceast` atrac]ie, de
unde provenea lipsa de \n]elegere \ntre sexe? S` fi fost
cauzat` de scopurile diferite urm`rite de b`ie]i [i de
fete?
– Iart`-m`, omule! spuse Terry, pe când Jenny \[i
lua plan[a de pe bancheta din spate.
– Hei, nu-i nimic. Promite-mi doar c`, de acum
\nainte, ai s`-]i ]ii ochii pe drum.
Terry ridic` dou` degete \nchipuind semnul p`cii,
d`du solemn din cap [i ridic` un impresionant nor de
praf, demarând.

128
Capitolul 8

Josh visa c` naufragiase pe o insul` [i fusese


\mpresurat de un grup de fete. Purtau ni[te robe
lungi, exotice. Genul lui preferat de vise. Aerul era
\nmiresmat de esen]e florale, razele soarelui se jucau
\n pletele fetelor, iar el le cerceta fe]ele zâmbitoare.
Apoi, figurile lor p`rur` s` se separe \n fragmente de
parc` le-ar fi urm`rit printr-un caleidoscop.
|n realitate, Cathy [i Elyse se b`teau cu pernele, iar
una dintre arme aterizase pe mutra lui. Cathy
r`sturnase un flacon de colonie. Soarele dimine]ii
p`trundea prin perdelele transparente din camera de
zi. Toate aveau un motiv.
Cu excep]ia faptului c` el [i Jenny nu f`cuser` \nc`
rocada. |n]elese c` spiritul p`rea s`-i fi uitat [i
constatarea \l demoraliz`.
Se \mbr`c` repede, cople[it de faptul c` nu va
participa la meciul de baseball, a[a cum sperase.

129
– Mergem la complexul comercial, spuse Elyse. Se
stârnise o discu]ie aprins` despre haine, iar tricourile
[i blugii erau \mpr`[tiate peste tot. Fetele se tot
\mbr`cau [i dezbr`cau, \ncercând diverse combina]ii
vestimentare. |[i \mprumutau una alteia fardurile.
Josh avu impresia c` asist` la un soi de ritual str`vechi.
Panorama \l l`s` f`r` cuvinte. Se reculese [i spuse
gr`bit:
– Trebuie s` plec. Ast`zi, avem repeti]ia \n
costume.
– Dac` am reu[i s` fim ca tine, am economisi o
groaz` de bani, zise Cathy, \mpachetându-[i lucrurile.
Connie vorbea la telefon cu prietenul ei. Celelalte
terminar` cu g`titul [i \ncepur` s-o bombardeze cu
perne, pentru a-i capta aten]ia.
– Bine, bine, termin imediat, ]ip` Connie.
– Parc-ar fi lipi]i \n zona urechii! coment` Cathy.
|n cele din urm`, toat` lumea se \nghesui \n ma[ina
Elysei. O l`sar` acas` pe Jenny.
– Ajungi la meciul de baseball? \ntreb` cineva.
Gândul c` va lipsi de la meci \l \nfior` pe Josh, dar
reu[i s` \ngaime:
– Depinde de ora la care se va termina repeti]ia.
Pe când fetele plecau, Josh sim]i c`-[i pierde
curajul. Dac` nemernicul de spirit nu-[i va face curând
apari]ia, va fi nevoit s` danseze. Era absolut imposibil!
Sigur, \ncepuse s` prind` câte ceva din me[te[ug, dar
numai atât. Nu avea cum s` treac` de audi]ie.

130
Intr` \n cas`, \ncercând s`-[i clarifice urm`toarele
mi[c`ri. Foarte urât din partea spiritului c` nu se ]inuse
de cuvânt. De ce-i obliga s` treac` prin a[a ceva? Va trebui
s`-i ]in` locul Jennyei la repeti]ia \n costume, iar la meci
– mii de draci! – ea va fi nevoit` s` joace \n locul lui.
De cum ajunse \n`untru, o sun`.
– Bun`! Cum o mai duci? \ntreb` el glume].
– E[ti \n regul`. Dar eu, cum m` prezint? Dintr-o
dat`, p`ru \ngrijorat`. Josh, ce-o fi p`]it spiritul? N-ar fi
trebuit ca ast`zi s` redevenim noi \n[ine?
– A[a credeam, fu el de acord.
– A[ fi vrut s` revin \n propria piele \nainte de
repeti]ie, se plânse Jenny.
– M` gândeam la acela[i lucru. Uite ce-i, am s`-mi
dau toat` silin]a, bine? spuse Josh, sperând c` sunase
destul de conving`tor.
Puse receptorul \n furc` [i fugi \n birou, \nchizând
cu grij` u[a \n urm`. Porni calculatorul, introduse
discheta [i a[tept`. Se zgâia la ecran, num`rând
minutele. Apoi, \[i strânse pleoapele \[i \ncerc` s`
vizualizeze schimbarea. Ce senza]ie i-ar face? Nu
fusese con[tient atunci când avusese loc prima rocad`.
Cum s` procedeze pentru a declan[a schimbarea
invers`? N-ar fi reu[it oare s` transfere moleculele [i
atomii doar prin puterea combinat` a voin]ei lor?
Nu se \ntâmpl` nimic. Josh \nghi]i \n sec. Avusese
\ncredere \n spirit, cu toate c` nu mai binevoise s`-[i

131
arate mutra. Nu le f`cuse nici o promisiune, dar lui
Josh i se p`ruse imposibil ca situa]ia s` dureze mai
mult de trei zile. Ce-ar fi putut urm`ri spiritul cu
asta?
Disperat, renun]` s` mai priveasc` ecranul gol. |[i
zise c` n-avea nici un sens s` se mai agite. Era zece f`r`
un sfert [i trebuia s` se preg`teasc` pentru repeti]ie.
Se schimb` \n maioul de balet [i \ncepu \nc`lzirea.
Soneria de la intrare \i \ntrerupse exerci]iile. Era
Jenny.
– N-am putut suporta tensiunea. Trebuia s` v`d cu
ochii mei. O lu` \nainte spre birou.
– |mi pare r`u s` te dezam`gesc, dar nu-[i arat`
mutra. Este un timid!
– Sau mincinos. Se \ntoarse spre ecran [i spuse pe
ton de implorare: Nu ]i-ai sus]inut suficient punctul
de vedere, spirit malefic?
Nici un r`spuns. Josh se apropie de ea.
– Poate c` mai avem [i altceva de \nv`]at, suger` el.
Ea \[i roti privirea prin \nc`pere [i atinse câteva
obiecte – un prespapier, ni[te c`r]i, câteva creioane.
– N-au trecut decât trei zile [i deja mi-e dor de
locul `sta.
– Da, \n]eleg. Ce-o s` ne facem, Jen?
Ochii li se \ntâlnir`. Josh se sim]i tânjind dup`
familiarul statu-quo pierdut de numai câteva zile.
Jenny fu cea care rupse t`cerea.

132
– Cred c` va trebui s` trecem [i prin asta. Vei fi
obligat s` dansezi, iar eu am s` joc baseball.
Se prinser` de mâini, r`mânând t`cu]i o vreme.
– Petrecerea \n pijamale s-a dovedit o experien]`
dur`, spuse Josh.
– Ai avut ceva de \nv`]at? \ntreb` Jenny zâmbitoare.
– Desigur. {tiu la ce facult`]i vor merge, cu ce s-au
\mbr`cat pentru expedi]ia la complexul comercial [i
cât se poate de mult despre vie]ile lor sentimentale.
Ei, ce p`rere ai? rânji el triumf`tor.
– Josh!
– Credeam c` vei fi impresionat`. La tine, cum a
fost?
– M-am dus la surfing cu amicul t`u Terry, dar am
suferit un mic accident … |i povesti \ntreaga
\ntâmplare.
– O dat`, Terry [i-a zdrelit nasul fiindc` nu se uita
pe unde merge [i s-a ciocnit de un stâlp. {i atunci era
cu ochii dup` o fust`, zise Josh.
– V`d c` nu-i prima dat`! {tii, la \nceput \l
consideram un nemernic, dar am constatat c` este cel
mai deschis dintre prietenii t`i.
– Hei, nu-mi mai vorbi despre asta! Prietenele tale
sunt gata s`-[i verse toat` tolba, se plânse el. Vom
ajunge s` ne cunoa[tem toate micile secrete.
– M` bucur s` te cunosc, dragul meu, chicoti
Jenny.

133
***

Josh se sim]ea un soi de Peter Pan, sau mai iute


Wendy, astfel \mbr`cat cu tricou, jup` de balet [i
colan]i.
|ntregul studio era \n debandad`. El st`tea la
oarecare distan]`, urm`rind-o pe doamna Herbert \n
timp ce-i cosea unei fete elasticul la unul din pantofii
de poante. Apoi trecu la alta, \ndreptându-i o cut` la
maiou. Dou` fete se \nghesuiau s` se machieze \n fa]a
oglinzii micu]e din vestiar.
Josh avusese grij` de farduri acas`, nedorind s-o
fac` \n public. Credea c` reu[ise destul de bine.
Fusese distractiv, ca o tem` la arte plastice, \[i spuse el.
Totu[i, doamna Herbert nu se ar`t` mul]umit`.
– N-ai pus suficient fond de ten, Jenny. Las`-m` pe mine.
Mâinile doamnei Herbert s-ar fi potrivit mai bine cu
o folie de glaspapir decât cu manevrarea fardurilor.
Dac` ar fi avut copii, Josh le-ar fi plâns de mil` la
schimbarea scutecelor.
– M` simt de parc` a[ fi pierdut un strat de piele,
coment` Josh.
– Prostii, Jennifer! replic` doamna Herbert, caustic.
Pielea are nevoie de pu]in stimul pentru \mbujorare.
– Da, sigur, r`spunse Josh, privind piezi[.
|n cele din urm`, doamna Herbert se gr`bi s` ajute
pe altcineva. Jessica se apropie.

134
– Jenny, ar`]i minunat. M` la[i s`-]i piept`n p`rul?
Privind \mprejur, Josh observ` c` fiecare fat`
apelase la câte o coleg` pentru aranjarea coafurii.
– Desigur, mul]umesc, r`spunse el, recunosc`tor.
O v`zuse pe Jenny strângându-[i p`rul pentru
repeti]ii, dar nu re]inuse procedeul.
Apoi, mai erau [i pantofii de balet. Jenny \l
instruise cum s` coas` panglici [i elastice [i s`-i
prepare pentru dans. O mul]ime de opera]ii doar ca
s` poat` fi purta]i!
Pentru el, statul pe poante continua s` fie ciudat,
chiar dac` nu era vorba de propriile degete. Totu[i,
pozi]ia i se p`rea absolut anormal`. |[i amintea ce-i
povestise Jenny despre prima ei pereche de pantofi de
balet [i cât de entuziasmat` fusese când \i primise.
Toat` lumea se aliniase pentru \nc`lzire. Josh se
descurc` bini[or. Exerci]iile \[i demonstrau utilitatea.
Se sim]ea mult mai st`pân pe sine [i nu-[i mai pierdea
echilibrul. Un mecanism bine reglat. {i totu[i, complet
\nsp`imântat.
– A sosit vremea, \i [opti Jessica, prinzându-l de
bra]. La fel costumate, toate balerinele se aliniar` \n
spatele draperiei ce desp`r]ea sala de a[teptare de
studioul propriu-zis. Josh st`tea lâng` Jessica,
\ncercând s`-[i imagineze cum ar fi procedat Jenny.
Trebuie s` gânde[ti ca ea, se sugestion` el. |nchise
ochii, \ncercând s` evoce imaginea ei dansând pe scen`.

135
Muzica lui Chopin \ncepu s` se reverse ca o ploaie
u[oar`, \n vreme ce balerinele ie[ir` la lumin`, f`când
piruete. Josh o urm` pe Jessica, imitându-i mi[c`rile.
D`du ocol studioului trecând dintr-o piruet` \n alta.
Muzica dansului \ncepu \ntr-un ritm de vals vaporos,
dar vesel. To]i ochii se fixar` asupra lui. Panica \l
cuprinse, dar el o respinse \nainte de a-l \nghe]a. Se
gândea la Jenny: efortul ei, gra]ia, concentrarea asupra
dansului. Continu` s` danseze, hot`rât s` reu[easc`.
Vals` cu exuberan]`, arcuind gra]ios bra]ele [i
\ncheie cu o piruet` cu bra]ele \ntinse [i capul l`sat pe
spate. Habar n-avea cum ar`ta, dar dup` cum se
sim]ea, era convins c` reu[ise. |l cuprinsese un soi de
entuziasm, dar reprim` sentimentul, \ncercând s`
r`mân` concentrat pe imaginea mental` a Jennyei.
Doamna Herbert se \ncrunt` [i se aplec` spre
doamna Craft, alt` profesoar` a [colii lor. O doamn`
corpolent` a[ezat` al`turi le asculta conversa]ia. Putea
fi reprezentanta [colii de balet la care dorea Jenny s`
se \nscrie. |n vreme ce vorbeau, continuau s-o
urm`reasc` pe Jenny. Lui Josh \i era clar c` discutau
despre ea. Oare aveau s-o resping` dac` interpretarea
lui nu s-ar fi ridicat la standardul cerut? Alung` gândul
[i-[i mut` aten]ia spre colege, care formaser` un
semicerc \n jurul lui, unduindu-[i bra]ele la unison.
|[i aminti de felul \n care obi[nuia Jenny s` ating`
lucrurile din jur. Uitase, \ns` o observase repetând
gestul [i dup` ce schimbaser` locurile. Intra \n contact

136
cu lucrurile – de parc` ar fi g`sit desf`tare \n sim]irea
texturii diferitelor obiecte, a formei lor. Poate c` era o
caracteristic` unic`, de[i nu avea cum s` fie sigur.
L`sând la o parte alte considera]ii, sim]ul tactil, v`zul
[i auzul luau [i ele parte la concep]ia ei despre dans.
Uneori p`rea s` aib` o leg`tur` secret` cu aerul care o
\nconjura. Toate astea \i treceau prin minte \n timp ce
se l`sa purtat de ritmul muzicii. Inspir` adânc,
rechem` imaginea Jennyei [i continu` s` danseze.
Urm`torul balet era mai \ndr`zne], mai ne\ngr`dit,
mai exuberant. Travers` studioul \n diagonal`
executând „grand jetéuri“, urmate de piruete,
\ntinzând bra]ele \nainte [i apoi l`sându-le-n urm`, cu
capul \n piept. Inspira]ie [i expira]ie; v`zduhul
trecându-i printre degete; pantofii de balet abia
atingând parchetul; amestecul de figuri \ntrez`rite
\ntre salturi [i piruete. Trupul Jennyei \l purta f`r`
efort, cu u[urin]`, de parc` ar fi fost un fulg ridicat de
vântul puternic. Asta era! \[i spuse el entuziasmat.
Aceasta era senza]ia corect`, acum dansa cu adev`rat –
[i dansa bine. Sentimentul era grozav [i-l savur` pân` la
final, chiar [i \n senza]ia aparent anormal` a piruetelor pe
poante.
Cu o nou` [i ciudat` \ncredere \n sine, Josh \[i
\ncheie evolu]ia. |ndoi u[or genunchii [i ridic` bra]ele
lateral, ca \ntr-un zbor \ntrerupt de pas`re. Din
direc]ia celorlalte balerine, \i ajunse la urechi un cor
de exclama]ii.

137
Ah, nu, \[i spuse el, am dat-o-n bar`. V`zând c`
doamna Herbert se \ndrepta spre el, fu cuprins de
disperare.
– Jennifer, a fost superb! Trebuie s` recunosc, ai
adus o not` inedit`. A fost neobi[nuit, dar foarte
interesant. Sunt impresionat`. Cum ai procedat? Po]i
s` repe]i?
Josh o privea uimit. Era serioas` oare? Da! Reu[ise
s` creeze ceva nou. Incredibil!
– Cred c` ceea ce am v`zut este inovativ [i minunat,
continu` doamna Herbert, iar Josh avu senza]ia c`
instructoarea nu-[i ar`ta prea des entuziasmul.
– Serios? Hei, asta-i grozav! declar` Josh, scuturând
viguros mâna doamnei Herbert. Nu [tia ce anume
fusese atât de ie[it din comun, dar laudele aveau un
efect puternic asupra lui – \n orice corp s-ar fi g`sit.
– Jennifer, te rog, spuse instructoarea, adoptând o
atitudine mai rigid`, stânjenit` de efuziunea
nea[teptat` a elevei.
– Scuze. Josh se retrase câ]iva pa[i. |n spate, Jessica
chicotea. Dar ce \nseamn` asta? Crede]i c` voi fi
acceptat` la [coala de balet? insist` Josh.
– Cum am mai spus, ai mari [anse. R`spunsul
fusese scurt [i cinstit. {i, cu siguran]`, e[ti preg`tit`
pentru audi]ie.
Nimic sigur, totu[i … S` vezi când \i voi povesti
Jennyei ce s-a \ntâmplat! \[i zise el fericit.

138
Capitolul 9

Din pozi]ia arunc`torului, Gary Krupp \l z`ri pe


Josh [i-i f`cu semn cu mâna.
– Hei, Friedman, vino-ncoace!
Jenny se uita la ceilal]i b`ie]i care se \nc`lzeau,
\ncercând s`-[i vizualizeze propriul joc, atât de
important acum. Pentru Druids, era un meci decisiv.
Alerg` spre locul unde st`tea Gary.
– De ce nu \ncerci s` love[ti câteva mingi? Poate c`
ast`zi vei reu[i ceva mai bine, zise antrenorul Jacobs,
privind-o \ncurajator.
– Da, sigur. Se deplas` spre locul de b`taie [i lu`
bâta. Era ceva mai grea decât [i-ar fi ales ea, dar
trebuia s` ]in` seama c` acum era \n trupul lui Josh.
Fii el, Fii el …
Gary \i lans` o minge. Jenny o lovi. Mingea se
\ntoarse direct la arunc`tor.

139
– Hei, grozav` lovitur`! rânji Gary.
Jenny \i pricepu sarcasmul, dar nu se l`s`
influen]at`. Toat` echipa \l urm`rea pe Josh cu
sufletul la gur`. A[tept`rile lor o stresau [i asemui
senza]ia cu cea dinaintea \nceperii unui dans. Reu[i s`
trimit` o a doua minge spre mijlocul terenului, iar
colegii \[i manifestar` entuziasmul. Rams, echipa
liceului Ryder, \[i f`cu apari]ia pe teren [i
antrenamentul \ncet`. Druids lu` pozi]ie la prindere,
iar fetele din trupa de marjorete se aliniar` pe
marginea terenului. Pu]inii spectatori ocupau primele
dou` rânduri de scaune ale tribunei neacoperite.
|n ultimele luni, Jenny asistase foarte rar la
meciurile lui Josh, din simplul motiv c` nu avusese
vreme. |[i dorea s`-l fi sus]inut mai des, cunoscând
bine influen]a pe care o are publicul asupra oricui.
Jocul \ncepu. Jenny era la prima baz`. Primul
adversar la b`taie trimise mingea razant, direct \n
m`nu[a ei. Reu[i s`-l scoat` din joc.
– Eliminat! strig` arbitrul. Toat` echipa \l privi pe
Josh aprobator.
Urm`torul la b`taie trimise o minge \nalt`, prins`
de Gary.
– Al doilea eliminat! spuse arbitrul.
Jocul se anima. Urm`torul rat`, trimi]ându-i pe
Druids la b`taie.
U[urat` s` constate c` nu era prima, Jenny se a[ez`
pe banc` s` urm`reasc` meciul mai relaxat.

140
Druids nu reu[ir` mare lucru – doi elimina]i [i un
juc`tor ajuns la prima baz`, apoi o gre[eal` la b`taie \i
trimise din nou pe teren. Jenny reu[i s` se descurce cu
toate mingile care ajunser` la prima baz`, \ns` echipa
era \n dezavantaj. Din [apte reprize, Rams reu[iser`
dou` puncte, fa]` de nici unul pentru Druids.
|n repriza a opta, Josh ajunse la b`taie. Jenny
\mpietrise de fric`. |ncerc` toate stratagemele ce-i trecur`
prin cap. Mintea \i era \nce]o[at`, \ns` apoi reu[i s` se
scuture de stres, \nchise ochii [i se concentr`.
|ncovoiat`, privea cu aten]ie zborul mingiei. Lovi
din r`sputeri, dar rat`.
– Prima! Din tribun`, \i ajunser` la urechi remarci
zeflemitoare, \ns` reu[i s` nu le ia \n seam`.
La a doua lovitur`, mingea se rostogoli s`ltând pe
mijlocul terenului. Jenny ]â[ni spre prima baz`.
Urm`torul rat`, a[a c` Druids trecu iar la primire.
– Mai avem o singur` [ans` de a schimba rezultatul,
b`ie]i. Hai s-o fructific`m! strig` antrenorul Jacobs. Era
furios [i se \nro[ise la fa]`, mârâind spre adversari.
Jenny culese o minge gre[it lovit` [i i-o arunc` lui
Gary. Una gre[it`! Hai, Druids, s` le ar`t`m ce putem,
\[i spuse ea lovind cu pumnul \n m`nu[`.
Urm`torea lovitur` veni foarte \nalt [i ateriz` \n
mijlocul terenului. Cu un adversar pe traseu, \ntreaga
echip` deveni extrem de nervoas`. O nou` lovitur`
ajunse exact \n mâinile lui Gary, iar acesta \l elimin` pe
juc`torul deja pornit.

141
Druids ajunser` iar la b`taie. Primii doi juc`tori
ratar`, \ns` urm`torii trei reu[ir` s` ajung` la prima
baz`, unde se f`cuse mare aglomera]ie. Urma Jenny.
– Totul depinde de tine Friedman, spuse
antrenorul. F`-]i meseria [i adu-i acas` pe b`ie]ii `ia.
Jenny d`du din cap. Senza]ia de responsabilitate
ap`s`toare \i era familiar`. Se duse agale spre locul de
b`taie, \ncercând s` ghiceasc` ce ar face Josh \n
respectiva situa]ie. Apoi se gândi la dans, la o mi[care
cât mai fluent` a bâtei spre minge. Trebuia ad`ugat` [i
for]a necesar` unei lovituri lungi. Pentru asta, era
necesar s`-[i foloseasc` toate resursele – atât ale ei cât
[i ale lui Josh!
Frica \i d`dea târcoale, dar reu[i s-o reprime,
concentrându-se la ceea ce urma s` se \ntâmple.
Lansarea porni spre ea. Lovi. Poc! Mingea se ridic`
\ntr-un zbor foarte \nalt pe deasupra terenului.
– Fugi! se auzir` \ndemnurile din rândul colegilor,
iar Jenny se supuse, ]â[nind spre prima baz` [i apoi
urmându-i \ndeaproape pe ceilal]i trei camarazi. Sean
Cunningam ajunse acas`, apoi Gary Krupp [i Eddie
Collander. Curentul de aer i se insinua pe sub bluz`,
umflând-o ca pe o pânz` de corabie. Sim]ea cum este
\mpins` \nainte de musculatura puternic` a corpului
lui Josh, de picioarele ce se mi[cau ca pistoanele unui
motor. Formidabil` senza]ie! |l z`ri pe adversarul care
urm`rise mingea, prinzând-o [i aruncându-i-o

142
lansatorului. Acesta rat` recep]ia. Jenny \[i re\nnoi
eforturile, trecând de a treia baz` [i ajungând acas` \n
plonjon, \n cele din urm`.
Marele [lem! Fu \nconjurat` de strig`te de bucurie.
Se ridic` [i se scutur` de praf, \n vreme ce colegii [i
antrenorul se adunar` \mprejur, b`tând-o pe spate [i
\mbr`]i[ând-o. De data aceasta, nu se mai feri. Senza]ia
era chiar pl`cut`.
– Acum, este patru la doi pentru noi, spuse Gary
Krupp. Am sc`pat de griji, Druids a câ[tigat deja
mul]umit` ]ie, Josh.
– A fost fantastic, Friedman! Ne-ai salvat, omule!
exclam` [i antrenorul. Venind de la el, aprecierea era
nepre]uit`.
Ea \ns` nu mai avea nevoie de aprob`rile colegilor
sau antrenorului. {tia c` ob]inuse o realizare
excelent`. O z`ri pe mama lui Josh f`cându-i semne
din tribun` [i-i r`spunse. De data asta, când fusese cu
adev`rat important, reu[ise s` se ridice la \n`l]imea
a[tept`rilor.
Unul dintre b`ie]i o \mbr`]i[`.
– Hei, Josh, ai fost mare! Vii la Shawn, nu-i a[a?
Mergem s` petrecem.
– Desigur.
Dup` fiecare victorie, evenimentul era s`rb`torit la
cafeneaua lui Shawn. Jenny [tia c` Josh n-ar fi ratat o
asemenea \ntrunire.

143
|mpins` spre vestiare de mul]imea entuziast`,
Jenny inspira praful [i mirosurile de transpira]ie. Spre
norocul ei, abia a[teptau cu to]ii s` ajung` sub du[, a[a
c` Josh fu l`sat \n pace. Jenny se eschiv`, preferând
s`-i re\ntâlneasc` pe ceilal]i la Shawn.

***

Mai târziu, la local, b`ie]ii se adunaser` lâng`


tejghea, delectându-se cu sucuri, sporov`ind [i
glumind.
– Impresionant` reu[it`, Friedman, zise Eddie.
Urmar` alte b`t`i pe um`r. Zâmbete [i triumf! Pe
teren, b`ie]ii se manifestaser` dur, \ns` acum erau
aproape afectuo[i. Ciudat, de obicei, cu excep]ia
ocaziilor când aveau ceva de s`rb`torit, evitau s` se
ating`. Micul local era plin de fream`t [i figuri
str`lucitoare [i triumf`toare. Jenny se sim]ea \ncântat`.
– Da, continu` Gary, nu te-am crezut \n stare de a[a
ceva.
– Cinci la doi – \]i vine s` crezi? Nici nu mai era
nevoie de reu[ita lui Eddie, dar bine c` a venit [i ea,
insist` Sean.
– Hei, b`ie]i, am câ[tigat! accentu` Doug Kallinsky.
Jenny \l privi cu aten]ie. |l cuno[tea doar ca prieten
al Cathyei. P`rea destul de dr`gu]. De ce s-or fi certat?
Josh nu-i spusese nimic.

144
– S` bem \n cinstea victoriei! se entuziasm` Terry
Fields. Ridicar` sticlele de cola.
– Hai Druids! strigar` to]i. Ura, Josh!
Sticlele se ciocnir`. Jenny compar` petrecerea cu
obi[nuitele \ntruniri ale fetelor. {i noi am fi vorbit
despre victorie, \[i zise ea. Suntem gata s` ne angaj`m
\n competi]ii, dar nu atât de agresiv. {i avem o
mul]ime de alte subiecte de interes. |n general, n-avem
atât de multe tabuuri ca b`ie]ii.
|[i f`cu loc cu um`rul prin mul]ime, ascultând
conversa]iile colegilor.
– Cu excep]ia meciului din aprilie, n-am mai reu[it
lovituri atât de bune niciodat`. |]i mai aminte[ti Gary?
\ntreb` Sean.
– Da. I-am b`tut pe cei de la Royals cu opt la unu,
r`spunse cel vizat.
– Hei, Chiftelu]`, mai munce[ti ast`zi? strig` Sean.
– Jenny se \ntoarse s` vad` cine purta porecla.
Desigur, Eddie Collander, care lucra la un „Burger
King“.
– Intru mai târziu. De ce? zise Eddie.
– Ce-ai spune s` m` tratezi cu ceva de mâncare?
– Vrei s` fiu dat afar`?
– Credeam c-ai ajuns [ef.
– Este „[ef peste cartofii pr`ji]i“, explic` cineva.
– |n \mp`r`]ia uleiului, interveni alt` voce. S` stai
toat` ziua aplecat asupra cartofilor acelora unsuro[i!

145
Jenny le cuno[tea ritualul – insulte, lovituri [i
glume grosolane. Dup` o scurt` pauz`, o luar` de la
cap`t, dar ea se sim]ea deja exclus`. Fetele n-ar spune
asemenea lucruri. {i ele \[i mai nec`jesc colegele, dar
sunt mai blânde [i, de obicei, \ncearc` s` se sus]in`
una pe cealalt`.
Conversa]ia se concentr` apoi asupra planurilor de
weekend, iar grupul \ncepu s` se destrame. Alte
lovituri pe spate, alte strângeri \n bra]e [i strig`te de
r`mas-bun. Lâng` u[`, câ]iva dintre b`ie]i se luaser` la
har]` \n joac`, iar ceilal]i trecur` nep`s`tori. Jenny
privi [irul de pahare goale de pe tejghea, tonomatul
r`mas t`cut [i gecile \mbr`cate din mers. |n cele din
urm` plec` [i ea, \mpreun` cu Terry Fields.
– Voiam s`-]i spun, Friedman, am vorbit cu Janie,
spuse Terry pe [optite.
– Bravo. {i ce-a zis? \ntreb` Jenny.
– Ne-am \mp`cat. I-am explicat c` m-am schimbat.
Terry zâmbi.
– Pân` la urm`, nu mai e[ti chiar atât de nemernic?
glumi ea.
– Asta i-am spus. I-am promis c` n-o s` mai sar pe ea.
– Mult` baft`, râse Jenny \n loc de r`mas-bun,
sim]indu-se grozav sub efectul momentului de
intimitate.

***

146
– Cum a mers?
|ntrebarea le ie[ise de pe buze \n acela[i timp.
Izbucnir` \n râs [i se luar` de mâini. Se aflau \n curtea
casei lui Josh.
– Ai reu[it o lovitur` de mare [lem [i a]i câ[tigat
meciul, zise Jenny.
– Hei, grozav` treab`! O strânse-n bra]e cu putere.
{i tu ai reu[it. Doamna Herbert spunea c` ai creat ceva
nou \n arta dansului.
– Glume[ti? Este de necrezut! strig` Jenny.
– A[a am crezut [i eu. Mai ales c` probabil n-a[
reu[i s` repet execu]ia nici dac-a[ vrea.
Jenny c`zu pe gânduri.
– Deci, dac` am r`mâne a[a la infinit, ne-am descurca.
– A[a s-ar zice, dar mi-ar fi greu s`-]i ]in locul. Pân`
acum, nu \n]elesesem cât de mult este de munc` la
balet, recunoscu Josh. Nu-mi d`deam seama cât erai
de prins` [i ce \nsemna dansul pentru tine. Adic`, abia
acum pot pricepe, dup` ce am \ncercat s`-]i ]in locul.
Este grozav! |nainte, cred c` eram gelos fiindc`
sim]eam c` din cauza baletului ne vedem atât de rar.
|mi \nchipuiam c` nu ]ii la mine.
– {i acum?
– |mi dau seama c` nu-i adev`rat. E[ti obligat` s`-]i
dai toat` silin]a pentru a deveni o balerin` bun`. N-ai
de ales. Pân` acum, nu-]i luam \n serios eforturile.
Jenny culese câteva fire de iarb` [i se juc`
\mpletindu-le.

147
– Mereu am crezut c` e[ti cam superficial \n toate
privin]ele – |nainte de a-]i lua locul. Abia când a
trebuit s` joc baseball, am priceput ce \nsemna asta
pentru tine, de[i te comportai \ntotdeauna atât de
nep`s`tor. Cred c` am c`zut \n aceea[i gre[eal` – nici
eu nu te-am luat \n serios. De asemenea, am \nv`]at
mult de la prietenii t`i.
– Da, am p`]it acela[i lucru, Jenny, fu el de acord.
Amicele tale vorbesc mult despre noi. Se chinuiesc s`
ne \n]eleag`. B`ie]ii, \n majoritate, nici nu-[i dau
seama c` se discut` atât pe seama lor. Cred c` este
pl`cut s` [tii ce mult le preocup` pe fete rela]iile – [i
nu doar cele cu sexul opus. Se opri pu]in, apoi
ad`ug`: m` tot \ntreb cât de mult le-ai povestit fetelor
despre mine. De ce oare nu vorbi]i cu prietenii vo[tri
a[a cum discuta]i \ntre voi?
Jenny se \ncrunt` pu]in. Chiar a[a, de ce?
– Poate [tim c` din partea b`ie]ilor n-am primi
acelea[i r`spunsuri. Poate ne este fric`.
Brusc, \[i aminti ceva. |ntâmplarea se petrecuse de
mult, când abia \l cunoscuse pe Josh. Era atât de topit`
dup` el \ncât nu mai gândea coerent, a[a c` fusese
recunosc`toare baletului pentru c`-i redase echilibrul
interior. |ntr-o noapte, plimbându-se pe plaj`, \i
m`rturisise c`-l iubea.
El nu-i r`spunsese. O s`pt`mân`, nici n-o mai
sunase. Crezuse c` l-a speriat, prin simpla exprimare a

148
sentimentelor. Oare dragostea era atât de
\nsp`imânt`toare? Când \i vorbi lui Josh despre
\ntâmplare, el spuse:
– Nu-mi amintesc.
– Imposibil! strig` ea, \ntrebându-se cum putuse
uita un incident care pe ea o torturase atât. Sim]ind
nevoia de a discuta cu cineva, \i povestise despre
\ntâmplare [i Elysei.
– Ei bine, poate c`-mi amintesc, recunoscu el
\mpotriva voin]ei.
– {i ce sim]eai atunci?
Josh ridic` din umeri.
– A trebuit s` m` gândesc la ce-ai spus. P`rea
serios. Pân` atunci, nu-mi mai fuseser` adresate
asemenea vorbe. Nu mai fusesem \ndr`gostit. Dac` nu
te iubeam nici pe tine? Nu ne cuno[team de prea mult
timp. Aveam senza]ia c` lucrurile evolueaz` prea
repede. Trebuia s` fiu sigur.
– Dar nu mi-ai mai vorbit o s`pt`mân`, insist`
Jenny. Am crezut c` totul se terminase.
– N-a fost chiar a[a de mult` vreme, nu-i a[a?
– Ba da, au trecut exact [apte zile. Apoi, m-ai sunat
ca [i când nimic nu s-ar fi petrecut, \[i aminti ea.
– Nimic nu se \ntâmplase, aprecie Josh.
Ea oft`.
– Când ]i-ai dat seama c` m` iube[ti?
– Acum câteva luni, pe când mâncam la cantin`, iar
tu vorbeai foarte serios despre ceva, cu un strop de
mu[tar pe nas, r`spunse Josh sincer [i zâmbi.

149
– Z`u? {i de ce nu mi-ai spus?
– Eram prea ocupat s` râd.
– Caraghiosule! zise ea, mimând dezgust. Nu ]i-a
trecut prin cap c` mi-ar fi pl`cut s` cunosc
„am`nuntul“ acela?
– Nu l-am crezut atât de important. Oricum, [tiai
deja, nu-i a[a?
– Nu, nu [tiam. Nu-s capabil` s` citesc gândurile,
Josh. Nu-mi vine s` cred c` nu m-ai considerat demn`
s`-mi \mp`rt`[e[ti adev`rul.
– Iart`-m`, zise el ridicând din umeri.
– Asta demonstreaz` c` atunci când eu m`
gândeam la iubire, tu nu erai \nc` preg`tit s-o accep]i.
– Iar atunci când eu luam \n considera]ie alte
aspecte, tu n-o f`ceai, ad`ug` Josh.
– M-am gândit [i eu la lucrul acela, spuse ea,
\ncruntându-se. M` atrage la fel de mult intimitatea.
Dar [tiu c` trebuie s` fiu preg`tit` pentru a[a ceva [i
deocamdat` nu-s. Din punctul `sta de vedere mi-ai
luat-o cu mult \nainte.
– Cred c` fetele sunt mult mai vulnerabile, zise
Josh tandru. |n trupul t`u, [i eu am sim]it-o uneori.
Dar sunt ner`bd`tor. Crezi c` vom ajunge vreodat` s`
dorim acela[i lucru \n acela[i timp?
– Cine [tie? Cred \ns` c`-i bine s` afl`m fiecare la ce
se gânde[te cel`lalt. {i s` \n]elegem faptul c` s-ar
putea ca dorin]ele noastre s` nu coincid`.
– S-ar p`rea c` n-am prea reu[it s` comunic`m \n
ultima vreme, coment` el.

150
– Da. Hai s` dregem liniile de comunica]ie,
propuse Jenny.
– Asta-i o remarc` tipic` pentru Josh, spuse el,
râzând. Ai de gând s`-mi furi [i personalitatea? Situa]ia
seam`n` din ce \n ce mai bine cu „Zona crepuscular`“.
– Dac` vrem s` ne speriem, n-avem decât s` ne
gândim la faptul c` nu [tim când se va termina
nebunia asta. Jenny se tol`ni pe iarb`.
Josh se a[ez` al`turi.
– OK, \nchide ochii [i pune-]i o dorin]`. Am s` fac
[i eu la fel, \n acela[i timp. Vezi? o tachin` el.
– Nu v`d prea bine cu ochii \nchi[i, prostu]ule.
– Desigur, n-am s` te \ntreb la ce te-ai gândit,
fiindc` aduce ghinion, explic` Josh. Dar, dac` se
nimere[te s` fie acela[i lucru, poate se va \mplini.
– Devii tot mai supersti]ios.
Josh nu-i r`spunse. R`maser` \ntin[i pe peluz` cam
cinci minute. Apoi, Jenny \[i sprijini capul pe um`rul
lui Josh, privind \n jos.
– Nici o schimbare vizibil`.
– Urmeaz`-m` spuse el, pe un ton poruncitor. Se
ridicar` [i intrar` \n cas`. Josh scoase dintr-o c`mar` o
plan[` Ouija pentru leg`turi telepatice [i o cur`]` de
praf.
– N-am mai f`cut a[a ceva de ani de zile, exclam`
Jenny. A[ezar` plan[a pe masa de pe teras`.
Ea \ncepu, plasând cu grij` degetele lui Josh pe
punctele plan[ei.

151
– O, Ouija, când vom schimba locurile \napoi, eu [i
Josh Friedman?
– Cred c` nu-i nevoie s` fii atât de formal`, [opti el.
Plan[a descrise o mi[care circular`, oprindu-se la
litera „N“. Jenny se crisp`.
– {t! Fii atent!
Urm` o mi[care scurt` spre „I“, apoi un traseu
ondulat pân` la „C“ [i din nou „I“ urmat de „O“, „D“,
„A“, „T“. Periplul se \ncheie cu litera „~“.
– N-I-C-I-O-D-A-T-~, pronun]ar` Josh [i Jenny \ntr-un
glas. Niciodat`! Repetar` cuvântul de mai multe ori,
parc` ar fi sperat s`-[i piard` \n]elesul.
– Poate c` „niciodat`“ are o semnifica]ie mai
favorabil` \n alt` limb`, suger` Josh.
– Ouija, vrei s` spui c` nu se va mai \ntâmpla a[a
ceva?
Plan[a se mi[c` din nou formând cuvântul D-A.
– Ia las`-m` [i pe mine. Jenny se d`du la o parte
f`cându-i loc.
– Ouija, vrei s` spui c` n-am s` mai fiu niciodat` eu
\nsumi?
– D-A.
– Nu poate fi adev`rat! strig` el disperat. R`spunsul
implacabil veni:
– D-A, E-S-T-E A-D-E-V-~-R-A-T.
Jenny izbucni \n lacrimi.

152
Capitolul 10

Duminic` diminea]`, Josh se trezi \n camera sa. |n


propriul trup. |n acela[i timp, fusese [i nu fusese
\mp`cat cu permanentizarea schimb`rii. Dup`
\ncercarea cu plan[a Ouija [i probabilitatea tot mai
mare de a r`mâne \n trupul Jennyei pentru totdeauna,
fu incredibil de fericit.
|[i privi bucuros trupul. Era din nou al lui – un
Josh Friedman complet. Da, eu sunt, \[i zise. Bine am
venit acas`! Evenimmentul se cerea s`rb`torit, dar nu
se auzea decât vântul fo[nind pe afar` [i radioul \n alt`
\nc`pere – nici vorb` de trompete [i cimbale. Sau
muzic` de fanfar`. Fiindc`, \n afara lor, nimeni nu mai
fusese la curent.
Se d`du jos din pat [i r`mase gol pu[c` \n fa]a
oglinzii. Greu de [tiut la ce s-ar mai fi putut a[tepta din
partea unui spirit al computerelor.

153
Statura lui \nalt` [i atletic` era acolo. P`rul castaniu
\nchis, ochii verzi, rânjetul obraznic, a c`rui lips` o
resim]ise. Cu toate c` trecuse printr-o mul]ime de
\ncerc`ri, r`m`sese acela[i Josh. Aflase lucruri pe care
majoritatea b`ie]ilor de vârsta lui nici nu le b`nuiau.
De fapt, majoritatea b`ie]ilor \n general. {tia cum este
s` fii fat`. O anumit` fat`!
Trebuia s` vorbeasc` la telefon cu ea. Nu, voia s-o
vad`. De mult tânjea dup` imaginea ei, dar nu era
numai atât. Senza]ia \mp`rt`[irii unui secret ce le
apar]inea doar lor \l \mpingea spre Jenny.
Trase pe el o pereche de blugi [i \[i piept`n` p`rul,
constatând mireasma pl`cut` a noului [ampon folosit
de Jenny. De parc` i-ar fi l`sat o amintire secret`.
Camera era foarte curat`, c`r]ile aranjate pe col]ul
mesei, nu existau haine aruncate pe jos. Pl`cut!
N`v`li \n buc`t`rie, st`pânit de o foame n`prasnic`.
– Bun`, mam`, zise el, s`rutând-o gr`bit pe obraz.
– Bun` diminea]a, dragule. |l urm`ri cu privirea, \n
vreme ce Josh rupea dou` banane dintr-un ciorchine
[i le introducea \n storc`torul de fructe, al`turi de
câteva linguri]e cu vârf de concentrat proteic, germeni
de grâu, lapte [i dou` ou`. Apoi, regl` viteza la „mare“.
– }i-e foame, Josh? \ntreb` ea, cu amuzament.
– Da. N-ai de ce s` fii \ngrijorat` pentru pofta mea de
mâncare, declar` el, turnându-[i lichidul gros \ntr-un
pahar. Desigur, n-avea cum s` priceap` schimb`rile lui
de comportament. Va trece peste ele, punându-le pe

154
seama vârstei. Josh se sim]i brusc recunosc`tor pentru
ideile preconcepute ale p`rin]ilor – \l scuteau de o
groaz` de explica]ii.

***

Cam \n aceea[i vreme, Jenny Knudson \ncepu s`


ca[te [i s` se \ntind`. O dat` cu trezirea, o cuprinse [i
senza]ia c` ceva se schimbase. Deschise ochii [i
constat` c` se afla \n propriul dormitor.
Surpriza f`cu loc \ncânt`rii de nedescris. Sem`na
pu]in cu elanul \ncercat la terminarea unui dans
reu[it. |ndep`rt` cuvertura pentru a-[i putea privi
corpul. Ea era, f`r` \ndoial`! |n sfâr[it!
|[i mângâie obrazul, \nchise ochii [i-i deschise iar.
Era o senza]ie minunat`. Parc` s-ar fi re\ntâlnit cu un
vechi prieten. S`ri din pat pentru a face o serie de
reveren]e. Urmar` câteva piruete, realizate u[or [i
gra]ios, parc` f`r` efort. De bucurie, \i venea s` strige:
Hei, sunt \ntreag`! Se arcui pe spate [i execut` un flic-
flac. Soarele p`trundea piezi[ prin fereastra
triunghiular`, str`lucindu-i \n p`r.
Apoi, se lini[ti. F`cu ni[te mi[c`ri de \nviorare [i se
hot`r\ s` se \mbrace. Se opri \n fa]a dulapului cu
haine, c`ruia-i sim]ise lipsa. Alese blugii favori]i [i o
bluz` purpurie, peste care puse c`ma[a groas` aleas`
de Josh cu o zi \n urm`. Se sim]ea minunat cu
propriile haine [i pantofi.

155
– Din nou eu \ns`mi! zise ea cântat, coborând la
micul dejun.
– Bun`, mam`, salut, Bernie! strig` ea vesel`,
traversând buc`t`ria.
– La fel [i ]ie, spuse mama, ridicând ochii de pe
jurnal, cu o figur` uimit`. C`rui fapt dator`m aceast`
explozie de entuziasm?
– Redescoperirii vie]ii, zise ea, ridicând paharul cu
suc de fructe ca pentru un toast.
– Chiar a[a? \[i potrivi Brenie ochelarii pe nas,
privindu-[i sora cu interes sporit.
– Da. Scose cutia cu cereale [i \[i turn` o por]ie \n
castronel. Nu le putea m`rturisi c` \[i redescoperise
propria persoan`, dup` ce trei zile \i ]inuse locul lui
Josh Friedman. Acum, sigur` c` nimeni nu mai avea
cum s` afle, se sim]ea incredibil de misterioas`.
Pe când \[i golea castronul, r`sun` soneria de la
intrare. Era Josh, purtând pe chip un zâmbet larg.
Jenny se ridic` pe vârfuri pentru a-l s`ruta.
El o \mbr`]i[` un moment dup` care o prinse de mân`.
– Doamne, cât de bine este! zise el. Apoi ad`ug` pe
[optite: Crezi c` acum am putea s` d`m de spiritul
acela bucluca[?
– P`i, a[a sper. Ar cam fi cazul s`-[i fac` apari]ia. Ne
datoreaz` o explica]ie.
Josh \i salut` pe Bernie [i pe doamna Knudson [i se l`s`
condus \n micul birou. Ea porni computerul [i introduse
o dischet`. |n câteva clipe, amândoi auzir` o voce.

156
– Aha, m` a[teptam s` veni]i amândoi. Cum o mai
duce]i?
Tr`s`turile parc` cioplite ale spiritului ap`rur` pe
ecranul monitorului. Pe mâna ridicat` se observa
interminabila linie a vie]ii.
– |n sfâr[it, iat`-te! exclam` Jenny, aplecându-se
peste tastatur`. Acum, ne sim]im minunat, mul]umim!
Ce-ai p`]it? De ce nu te-ai ar`tat mai devreme?
– Am fost re]inut \n alt` parte. Scuze, mi-a fost greu
s` ajung, din cauza … traficului.
– De ce ne-ai f`cut una ca asta? interveni Josh.
– Mi se pare c` voi a]i cerut-o – voia]i cu disperare
s` \n]elege]i fiecare cum gândea cel`lalt.
– Trebuia s` fi existat [i o cale mai simpl`, aprecie Jenny.
– Poate, zise spiritul \ncet, dar nici o alt` variant`
n-ar fi dat rezultate atât de bune. A]i fost obliga]i s`
deveni]i altcineva, apar]inând sexului opus. A]i
experimentat pe proprie piele problemele pe care le
avea de rezolvat cel`lalt. Cinstit vorbind, a[ spune c`
a]i ajuns s` v` cunoa[te]i [i pe din`untru.
Josh [i Jenny se privir`. Bucuria revenirii \i
\ndemna s` treac` mai u[or peste cele petrecute. Nu
conta decât faptul c` erau din nou ei \n[i[i, \mpreun`.
– |ntr-adev`r, r`spunse Jenny. Dar nu [tim \nc`
cine e[ti [i din ce cauz` s-au \ntâmplat toate.
– Ah, uneori pune]i cam multe \ntreb`ri, nu-i a[a?
Spiritul schi]` un zâmbet blând, plin de \n]elegere,
de parc` le-ar fi cunoscut cele mai intime gânduri.

157
– Menirea mea este s` \mplinesc dorin]e, oricât ar
p`rea ele de imposibile, ca \n cazul vostru. T`cu, f`r`
alt` explica]ie.
– Dar de unde ai ap`rut? Cine e[ti? insist` Josh.
Figura \nc` zâmbitoare \ncepu s` se estompeze. Jenny
\ntinse mâna s-o ating`, a[ezându-[i palma pe sticla
ecranuilui. Era prea târziu. |n birou se l`s` lini[tea.
– Ce s-a petrecut cu noi, Josh? \ntreb` ea, \n cele
din urm`.
– Nu cred c` vom afla vreodat`, r`spunse el,
prinzându-i mâna. Dar acum, este bine. Am redevenit
noi. Gata cu dorin]ele, bine?
– Nici nu-mi trece prin cap s` mai \ncerc, replic`
ea, scuturând din cap. Hei, asta \nseamn` c` Ouija s-a
\n[elat.
El ridic` din umeri, amintindu-[i profe]ia din ziua
trecut`, care p`ruse s`-i condamne.
– Cum s` ai \ncredere \ntr-o scândur` [i o bucat`
de material plastic?
– Trei zile, am crezut \ntr-un spirit pe care nu-l mai
v`zuse nimeni. Cam ciudat!
– Adev`rat. {i ce? Despre ce vorbeam acum trei
zile, când am fost \ntrerup]i atât de brusc?
– Ne certam pe tema sexului [i iubirii. A baletului
[i a baseballului.
– Cred c` putem relua discu]ia, spuse Josh.
– Numai c` acum nu ne vom mai certa. Poate c` am
reu[it s` ne cunoa[tem ceva mai bine. M` simt mult
mai apropiat` de tine.

158
– {i eu la fel, Jen. Zâmbi [i o cuprinse \n bra]e.
Dac` am fost capabili s` trecem printr-o asemenea
experien]`, vom reu[i s` facem fa]` la orice \ncercare.
Suntem o echip`.
– |n personalitatea mea se men]ine [i influen]a ta,
zise Jenny. Asta-i folositor.
– La fel. Acum, am un soi de percep]ie
extrasenzorial`, \n ce te prive[te.
– Ah, chiar a[a?
Josh o s`rut`. Gândurile ei pornir` \ntr-o spiral`
ame]itoare, \n vreme ce se abandona s`rut`rii. |n
membre, sim]ea o ciudat` [i foarte pl`cut`
imponderabilitate.
– |n]elegi ce voiam s` spun? [opti Josh, printre
s`rut`ri.
– Nu, r`spunse ea, nel`murit`.
– Am sim]it c` doreai s` m` s`ru]i, de[i n-ai scos
nici o vorb`. Zâmbi din nou, trecându-[i degetele prin
p`rul ei.
– Z`u?
Se s`rutar` iar, strâns \mbr`]i[a]i \n lumina verzuie
a monitorului.

Sfâr[it

159