Sunteți pe pagina 1din 24
INTRODUCERE 1.1 GENERALITATI Metoda clementului finit a fost initial aplicat’ la constructia avioanclor, structurile fiind idealizate prin modele simple de refele de bare. Termenul de clement finit a fost introdus de Clough in 1960. Metoda clementului finit a cunoscut 0 dezvoltare rapidi in. tandem cu cresterea capacititilor tehnicii de calcul si s-a impus ca o metodi numeric& general de rezolvare a problemelor ingineresti din domenii diverse, inclusiv cel naval in gencral o analiza structurala are urmatoarcle ctape: + stabilirea obiectivelor,tipului gi dimensiunea analizei; + modelarea structurii gi a conditiilor de margine: + stabilirea gi modslarea sareinilor; + efectuarea analizei gi evaluarea rezultatelor. Tipul si dimensiunea analizei depind de natura rispunsului structural ce urmeaz si sc obting. La analizele structurale se pot obtine urmatoarcle categorii de raspunsuri: + tensiuni gi deformapii pentru un caz de inedreare; + modusi proprii de vibratie; + comportarea elementelor structurale Ja pierderea stabilithii incarcirile la analiza structurilor navale includ: forte gi presiuni externe, forte ce rezulta din masa proprie a navei gi a inedreaturii din magaziile navei, sarcini termice la navele ce transport marf inedlzit8, suprapresiuni la navele tancuri de gaze, ete. Raspunsul structural poate depinde de intensitatea solicitirilor, liniar sau neliniar. in cazul structurilor navale analizele liniare sunt de cele mai multe ori suficiente. Efectele neliniare devin semnificative in urmatoarele cazuri: + Ja structuri relativ elastice cu deformatii mari (ncliniarititi geometrice); + la analiza stabilitaii clementelor structurale; + in cazul aparifici deformariilor in domeniul plastic (neliniaritifi de material). La structurile navale deformapiile si tensiunile pot fi impiryite in urmatoarele categorii in functic de problema analizat’: + deformafii si tensiuni globale ale grinzii navi si a clementelor structurale principale; + deformafii si tensiuni locale ale elementelor structurale principale si secundare; + concentriri de tensiuni in componentele structurale. 8.2 RELATIILE HOOKE SI CAUCHY iN CAZUL ELEMENTELOR AXIAL SIMETRICE Pentru starea de tensiuni si deformatii axial simetricd (fig.8.1) avem urméatoarcle conditi v=0 Te=te=0 Y= Ve =0 (a) in ipoteza c& materialul este izotropic, atunci legca lui Hooke (2.10) devine: 9, I-vovooy O Ire, a7] oo E vol-veve 0 He} gz far 2Qv | aT) 62) Yor o ‘unde am considerat gi tensiunile din sarcina termica (xr , y > 0). Relatiile Cauchy deformatii specifice-deplaséri la starca axial simetricd devin: ou _2n(r + u av a rey fp Oe Oe (8.3) si in forma matriceala: g aye 0 Eq W Yr 0 =[a] l= . a 4) Ver fe ae sau in forma alternativa: g, ie 1000 0 & 000 0 Ir 2 =[#] dw/a- [x]= 0001 ” (8.5) ° Ou/ a Ver / o1100 u Obs. fn cele ce urmeaz vom analiza elemente finite cu starea de tensiuni si deformatii axisimetricd cu form’ dreptunghiular’ si triunghiular’ a sectiunii transversale, 2.11.2 PRINCIPIUL ENERGIEI POTENTIALE TOTALE MINIME (STATIONARE) Energia potentiala total’ @ unei structuri se defineste eu relatia: -W=UtU, U,=W (2.68) unde U, este potentialul fortelor exterioare. Din relatia (2.68) prineipiul lucrului mecanie virtual se poate reserie QU -W)=0 = &,=0 = 1m, > min (2.69) Relatia (2.69) reprezint& principiul energiei potentiale totale minime, Atata timp cat doar deplasarile si deformatiile specifice variaz4, atunci acest principiu poate fi interpretat si astfel: din toate deplasirile compatibile care satisfac conditiile de margine, acelea care satisfac conditiile de echilibra condue la obtinerea unei valori stajionare pentru energia potentiala torala 1, . Valoarea stationar a energiei potentiale totale 1, se demonstreaz& cA este intotdeauna minima, si din acest motiv o structura sub un sistem de forfe externe gi distributie de temperaturi reprezint3 un sistem stabil. 3.5.4 DEDUCEREA MATRICEI DE RIGIDITATE A UNUI ELEMENT FINIT FOLOSIND PRINCIPIUL ENERGIEI POTENTIALE TOTALE MINIME Energia potentiald totala are expresia: 7 i 1 fu) {P.} + min (3.76) unde am considerat c& pe element nu actioneaza forte exterioare directe, elementul find incarcat doar prin fortele interne nodale {P,} de legitura cu elementele vecine si generate ca urmare a incdrcarii structurii globale. Considerim cazul fara solicitiri termice sau deformafii inifiale, astfel ineat cnergia interna de deformatic este dat& de expresia ({o} = [El{e} ) Us 2, for'euar 3, feeble G77) Vom studia cazul unui element supraparametrie, respectiv numérul parametrilor {a} este mai mare decat aumarul deplasirilor nodale generalizate {uy} Considerim cémpul deplasiriler descris printr-o lege polinomiala: {a =[7(x.y.2)Ko} fu} = [4a @.78) unde matricea [4] nu mai este cudratied gi nici inversabild in mod direct. Faccm urmatoarcle notafii: tud=L alee] =Lalled +Laod) = (60) =[6"Hea)-[e "Lae ” to) -(% Pa unde {a} are acelasi numir de termeni ca si vectorul deplasirilor nodale {u,} si matricea [45] este cuadraticd , inversabil’. Din rclapiile (3.78),(3.79) si Cauchy (2.3) obfinem: (Lae obra) dn, =0 de unde: =05i =o = [Am Koj(ta| _[? (3.82) ea) Ky Kulla} [0 si spininn metoda condensiri statice elimin’m parametrii {oy} supranumerici: a a [Kiolua) + [Fkialou y iow) = 3.83) Koh) - [wales Diol) =€2,} + (8) =[eIus} unde matricca de rigiditate a elementului finit este: k]}-bK)- Kola eo] Ga) Obs. Dac& numérul parametrilor {a} este egal cu aumirul gradelor nodale de libertate {u,}, atunci [K]=[Kyp] [4]=0, [4] =[4] si rezuttatul corespunde cu cel pentru clementele finite izoparametrice (3.69). 8.3 MATRICEA DE RIGIDITATE PENTRU ELEMENTE CU STARE AXISIMETRICA DE TENSIUNI SI DEFORMATIL, AVAND SECTIUNEA TRANSVERSALA DREPTUNGHIULARA (4 NODURI/ 8 GRADE DE LIBERTATE NODALE) Considerim un clement axisimetric cu 8 grade de libertate si sectiunea transversala dreptunghiulari (fig.8.2). 2 Element finit axisimetric cu seotiune transversal dreptunghiulara ‘Notim raza medie: try 6) Vectorul gradelor de libertate nodale este: {ug} ={uy wy uy wy uy wy uy wy}? (8.7) Consideram functii de interpolare liniare: FOr +02 Harz HO FOZ +r 68) Determinim parametrii {a} din relagiile: (1) Gq - a4) — 4 = +45 (%, ~a) +0,(~B) +04, (15, ~a(-B) (2) &, +a,-6) > uy, alr, +a) +0,(-2) +a,(r, +a){-b) 69) () ( +a.8)— -, +a) +ayb +4, +a)b (4) &, -a8) =u, =a, +06, -a)+a,b +0407, -a) de unde rezulta: oy tle Analog pentru parametrii 5,0, 07. Og $i grupand termenii obtinem: Ub -r, sa)p-(r-r, vale = llr rg eae le ry cade] +2 rab blr =r, 20) 202 -(r-r, ae] 4ab de unde rezult: ulr.2)= A Bab ofp 1, +@)~2a2 (rr, +ale]+ 1 ale ral) qyle th nllo-2) (8.10) Nybs2) = glee le-ralle2) Nal = iyle-(r-nall+2) in relatiile (8.10) introducem coordonatele adimensionale: eatin = e[-u] on Felt J] r=r,, +a =a(G, +8) (8.11) de unde obtinem: a n)= Yin wfEn)=P0 nbs Nilen)=2O-eit-n} Xal6n)=2( +t -n) co) : 1 . 1 NsGon)=GO een) NyEn)=7 Os) +n) Din relatiile (8.10),(8.12) matricea functiilor de forma este: yO NM, 0 N, ON O N, WJ : . 0M 0 N, 0M 0 YN, (8.13) Matricea deformatiilor specifice rezulta din expresiile: {d=[allvvtusd — [o}=lallv.]) M9 Mg Ms oe & a Ny 2 Ny M 9 & 9» M% [al-| * or r (8.14) o M 5 M 4g & & BN AN, G2 Nn Ns Ns Vg WN ze e & & & si pe baza relatiilor (8.10) avem: (8.13) A{b-z) 0 ( 0 (b+z) 0 {e+2) 0 ae! kz), 2) fawfbed 9 roe) r “a 6 fee} 0 ir) 0 te) el) e+) fo) br) bat fan’) for) b+) bx] Matricca de rigiditate a clementului este data de relatia: ar-raeas (el= fF leer | oT lelo}ates ar (oT leaker eas Folosind coordonatele adimensionale in relatia (8.15), obtinem: -b(t-n) 0 o(t-n) 0 , (eeseien) —g beei=n) ig =] Gtk Ro +E al dab 0 a(t -é) ° ~a(l +8) -all-€) -b(l-n)—-aft+€) Blt -n) (+n) 0 -b(. +n) 0 (617) bi+eXitn) 4 bll=-8i tn) g bo +k +8 0 a(t+€) 0 a(t-€) ali+é) Bll+n) — alt-§)—-H(1 +n) Matrices de elastcitate din relyia (8.2) are expresia I-vo vv oO I-v v0 fe]- =~. ly oo (8.18) (i+v)@-2v)} YoY v 12 _ E ele] “Fast v)i 2) (8.19) st-nfs—2-G vy] —val-«) tn oe i” -vall +8) a2, ~valt -8) cn rad Ms ~valt +8) vot nf} -( vhf) vat offs | veto eR aft-2) on) ate) San) alin) Beg »| val +8) at-nfg2 ou] valt -@) att +n) ee ey) val 8) a +n o8) oy] vat 2) volt «allt ea. | (vial +8) vation ED a} (-vlalt -€) by +k a4 a oben) at -—) at on) Pentru transformarea de variabilé (8.11) obtinem: naa u ik]=2n f felelebera = na" [ fat elale +8 )dedn (6.20) u a 8.21 b(t +v)—2v) G21) Pe baza relatiilor (8.22) putem scrie: 2 * mEa . key = 2a" by ab -kg => ky 2: iy eT OH al “Bs —2v) (8.23) si matricca de rigiditate are expresia finala: fi ka ha his is is kg kay 1 ky yy hag Bi kis ky Bs Téa Ky kis En Eig = * * * * (8.24) kl s{l+v\i-2v) |, kgs kr (os) ke ig yaa my kis Ey Bis kis BBs 9.1 RELATIA GENERALA PENTRU CALCULUL FORTELOR NODALE ECHIVALENTE De la capitolul 3, pe baza relatiei (3.71) legea elementului finit are expresia: [xlu) = (2) Ho} ey unde: [KX] este matricea de rigiditate a elementului finit calculati la capitolele 4-8: {u,} este veetorul eoordonatelor nodale ale elementului finit: {P,} este vectorul fortelor nodale interne de leg&turi cu elementele vecine; {Q,] este vectorul inctretrilor exterioare pe elementul finit reduse la noduri. Din relati (3.70) vectorul inciredrilor exterioare {Q,} pentru cazul deformatiilor we initiale nule {e9} =0 are expresia: {i} = {Pal + fot {ola + J unde: {P,,} este vectorul echivalent al fortelor exterioare concentrate in céimpul elementului si reduse la noduris {©} este vectorul fortelor exterioare de suprafat VF (dar - a |i) (92) {ix} este Pa fortelor exterioare de volum; Iw.J=[r6.». 2a" | {u} =[¥,]lu,} (Gin relatia 3.60) este matricea funetiilor de interpolare a campului deplasirilor; [r(x y.2)] sunt fanetiile de interpolare {u} = [¢(x.y.z) Ka} (din 3.59) [A] este matricea de legatur’ dintre vectorul coordonatelor nodale {u;} si parametrii {0} ; l= foFbolar este matricea termic&; (3) [a] = [Ally] este matrices deformatiilor specifice; [a] este operatorul de diferentiere Cauchy; a. este coeficientul dilatirii termice liniare: T este diferenza de temperatura (sarcina termic&); {xrbsp =——{-1 -1 -1 0 0 0} dinrelajia (2.14) lastarea3D (9.4) fn cele ce urmeaz’, vom calcula vectorul fortelor nodale cchivalente din solicitirile mecanice (Q;} in cazuri particulare gi matricea termic& [h] pentru o parte din elementele finite prezentate la capitolele 4-8, la care au fost definite funetiile de interpolare a cémpului deplasarilor [N/,], matricea deformatiilor specifice [B] si matricea de rigiditate [K]. in demonstratiile urmitoare vom considera c& variatia temperaturii T este aceeasi in tot materialul elementului finit. 2.10 RELATIA DE TRANSFORMARE A LUI GREEN La determinarea principiilor energetice apar integrale de volum de tipul: mg Way pax, 0 care trebuie transformate in integrale de suprafar. Funetiile (x,y,z) si plx.y.z) sunt continue pe volumul de integrare. Vom aplica metoda integrarilor prin parti care va conduce la relatia Ini Green. Considerand 0 suprafati clementar’ dS cu normala 7 gi en proicetiile dydz, dedy, dedz, avem relatiile: +0080, + 7 -0080,, +i -c0s,. {6 m nf=fcos0,, 080, cos8,,} dS dzdx = 45-0080, =m-dS dudy = dS -c0s0,_ =n-dS 2.58) unde: f,m,7 reprezinté cosinusii director’ ai normalei 72 Pentru j =x selajia (2.57) devine = [PPR adres = 7 (2 casi = Mac ax Sine = fob cas - (fo 2 Peasar = 2 Vay » gianalog pentru i=y , 1=2 obtinem: 7 ay & vor Ise 3 May = fo m-dS ~ deat av ow Jeo = foes fete Din rela (2.59),(2.60) sumate ottine forma standard a relatiei lui Green: 61a) «Jf on Bas a & Oo e a de unde rezulta: Le rede = om vw ds foobar = 1 ‘ > fre as foray ar eo-wy av Q.01) eo unde: v= 27+ oe 10.2 LEGEA SISTEMULUI GLOBAL. MATRICEA DE RIGIDITATE SI VECTORUL FORTELOR NODALE ALE SISTEMULUI GLOBAL Pentru a obfine matricea de rigiditate a structurii globale [K,| trebuic s& aducem matricele de rigiditate ale clementelor exprimate in coordonate globale [X]" _ la aceeasi dimensiune cu matricea structurii [K]}), corespunzitor vectorului deplastrilor nodale ale structurii globale |7,}. Gradele de libertate pe element sunt mai intdi intern numirate pentru fiecare element. Transformarea indexrii locale in cea global’ a gradelor de libertate, se sealizeaz’ folosind matricea de incidenfa a lui Argyris [J]. Din punet de vedere formal, matricele de incidenti se folosesc ca si matricele de transformare de coordonate [A]. Pentru un clement finit .,(¢)” reindexarea vectorului coordonatelor nodale proprii (locale) (i}') 1a vectorul coordonatelor nodale ale structurii globale {i7,} se foloseste relatia: () =U unde [7] este matricea de incident& cu termeni 0 gi 1. Lucrul mecanie virtual al forfelor nodale este un invariant la reindexarea me de libertate 8)" 7) =(60, 7) = (60, VP = (2) LIP)" cosa) ce reprezinti relatia de reindexare a vectorului forfelor nodale interne de legitur’ cu clementele vecine. Legea elementului finite)” pe baza relawiilor (10.4).(10.31),(10.32) este supusa operatiei de reindexare dupa cum urmeaza: LP” x) 1) fee} -faJ® = UI? = LTP ERP UT te,) LIP et? (10.33) = fs ye =k] Me. }- a) yo nde: RE

Rep] (FRI eel Ik, lle] +lc tel: ets! (0-48) Bib) = rte) ta, te.rep, si obtinem legea sistemului global tinand cont de conditiile de margine prin metoda ecuatiilor de transformare: eke), -lor} = feel fe.) = eel, (10.47) {o,}= unde kyl-[k,J-x.Ic. llc. x, ]+le,.F ele.) {;}={0,), +[c,.Fte,), in cazul cand conditiile de margine constau doar in blocarea unor grade de libertate fz} =0 = [c.]=0 . [e.]=[2] . [¢,.]=0 atuncis Fel-le.1 {@;}=(@), (10.48) ceca ce este echivalent cu climinarea liniilor si coloanelor asociate cu gradele de libertate (i, Spre exemplificarea metodei ecuatiilor de transformare, considerim structura din (fig.10.8.a) unde clementele sunt solicitate axial si drept conditii de margine impunem la x=0 deplasarea nul u=0. Pentru cazul fig.10.8.a legea sistemului global cu considerarca u|,.9 = Oeste: 2k -k O][y =k 2k -k{lwl = (10.49) 0 -k k ilu Fig.10.8.a Exemplu de aplicare a conditiilor de margine prin metoda ecuatiilor de transformare Daca impunem suplimentar u =u3 , adica 23 segment rigid, atunci ug si rezulta: uy 1 Q fo 1 -iJujt=o = [c,J=[o 1] = [rJ=|0 1 (10.50) us o1 de unde sistemul redus devine: 2k -k){m) [ P unit 3P. [THD] |Z] emit 22 10.4 STRUCTURA GENERALA A PROGRAMELOR FEM LA O ANALIZA STATICA LINIARA in cele ce urmeaza prezentim principalele module ale unui program de analiz& structurali liniar’ staticd, bazat pe metoda elementului finit, fir a insista asupra tehnicii programarii propriu.zise a aplicatiei FEM (Finite Element Method) 10.4.1 MODULUL PRINCIPAL Modulul principal al unci aplicafii FEM gestioncazA resursele sistemmului de calcul si comands utilizarea modulelor subprogram specializate, functie de specificul analizei. © schema de principiu a modulelor principale ale unui program FEM pentru o analizd liniar’-static& sunt prezentate in fig. 10.9. 10.4.2 INTRODUCEREA DATELOR (fig.10.9 (1)) Sc realizcazi citirea datclor nccesare cu proceduri de verificare preliminara a acestora, La majoritatea programelor actuale FEM iniroducerea clasic& a datelor pe ‘oaza unui fisier tip text a fost inlocuits ou module de interfati CAD, facilitand mult operatia de generare a modclului FEM pentru structura idealizati. Accste module de CAD denumite si module de preprocesare, in majoritatea cazurilor prezint’ si facilitatea generirii automate a modelului FEM pe baza modelului CAD. in categoria datelor de inirare pentru un program FEM intr urmnitoarele informay + modelul CAD bazat pe entitafi ca: puncte, eurbe, suprafefe, volume; + modelul FEM bazat pe entitayi ca: noduri, elemente finite, proprietii geometrice, proprictai de material, sarcini exterioare, conditii de margine si tipul analizei. Obs. Toate aplicajiile FEM permit si introducerea direeti a modulului FEM, eliminand etapa modului de interfaté CAD. 10.4.3 MATRICEA DE RIGIDITATE $I VECTORUL FORTELOR. GENERALIZATE NODALE ({ig.10.9 (2)) Acest modul de calcul realizeazi determinarea matrieclor de rigiditate pentra fiecare element, transformarea din coordonate locale in coordonate globale si construirea matricei de rigiditate a sistemului structurii idealizate. Tot in acest modul se realizeaz’ reducerca inciredtilor externe la noduri gi objinerea vectorului forfelor nodale generalizate Obs. in practica program&rii FEM pentru a tine cont de simetria matricei de rigiditate si de lijimea de band’ a acesteia, pentru a reduce necesarul de memorie dinamica alocat stocitii modelului FEM, se procedeazi la transformarea matricei de rigiditate intr-un vector coloand ce cotjine doar elementele incluse in lagimea de banda Fundamental teoretic pentru objinerea_legii_clementului init fx] {up} ={0,)© gi a Legit sistemului global [X, fu,} ={0,} este prezentat in detaliu la eapitolele 4-10. START (1) introducere date ale structurit idealizate FEM (21) Legea aemneabiha fnit ik. -transformarea de coordonate EPAPER | GP =nrnay ~indexarea gradelor de libertate Per [ep wrric Pur ; I= (2.2) Legea distermului pes FEM Kk.]- SIRE! : (.)- Sa)? () Rezolvarea numerica ae sstemului global FEM) ie.) 1 (@) Remultatele analize TEM Tanivel de element fini J? = EF{a,) 5 {0.)? = PG? fu) fy Phas}: tol =v Phos Fig.10.9 Schema de principiu a unui program FEM 10.4.4 REZOLVAREA NUMERICA A LEGH SISTEMULUI GLOBAL (Gig.10.9 (3) Alegerca metodelor numerice pentru rezolvarea sistemului algebric liniar al legii sistemului global |X, liz,} = (0, | trebuie st fie compatibil’ cu cerintele legate de tchnica programirii, respectiv de resursele de calcul Factorul determinant la alegerea unei metode numerice pentru rezolvarea unui sistem algebric liniar il reprezinté necesarul de memorie pentru matricea sistemului, aceste metode putdnd fi impartite in doua categorii: a) metode directe de rezolvarea a sistemelor algebrice liniare, bazate in principal pe procedura de triunghivlarizare Gauss gi aplicabile la probleme de dimensivni mici gi mijlociis bv) metode indirecte de rezolvare a sistemelor algebrice liniare, bazate in principal pe metode iterative gi care se utilizeaza la probleme de dimensivai mari Obs. Metodele directe pot fi utilizate si in cazul problemelor de dimensiuni mari, daca sunt completate ov tehnica prelucrarii sistemului algebric liniar pe blocuri, care are avantajul c& la un moment dat in memoria de Iucru se va gisi doar 0 parte a sistemului matriceal. Obs, Metodele directe gi indirecte de rezolvare a sistemelor algebrice liniare sunt prezentate in detaliu in eapitolul 11 in cele ce urmeaz4 prezentim in mod schematic tehnica prelucrarii sistemului algebric liniar pe blocuri (V=numérul de blocuri) Ky Ky 4) (a Ki Kn Ky wy} | KE Ky Ky «|_| @ Ov Qn Kut) +Kirte Ku; + Kaus + Kaus =Q2 climinarea nccunoscutei vector uy 4) =KG(Q - Kata) =KiQ -Ki Kine (Ks “KKK My + Kats =O: -KAKIQ, Ma Kats + Kaus » Khquy + Kygug + Kyuy =Qs eliminarea necunosentai vector sy 9) ~Kyi Kats = Te + Ket, =Q, ~Kn Ky (10.57) Ku +Katia =9, Klaths *Kiagatten *Kraygetina =Qpa climinarea necunoscutei vector uy Ki'(Q,-Kiayua) Acest procedeu de eliminare se aplic& pang la blocul N-1, obtinéndu-se in final: yativa +E yaytty = Ova Kxaytya tEyxty = Oy climinarea necunoscutei veetor uy ty = KyaBya ~Kyas Ou KawKyax) ty = (Krys KF aD MK vary Karki) Se observ c& sunt necesare proceduri pentru operatii de adunare, inmultire gi inversare a matricelor (vezi capitolul 11). Aceste blocuri de calcul se fac mari pe cat posibil, urmarindu-se ua optim intre ocuparea memoriei, timpul de accesare figiere gi timpul de calcul efeetiv. Obs. Pentru 2 optimiza operatiile de caleul o mare important o reprezint& modul de numerotare a nodurilos. Acesta trebuie ficut astfel ineat sf se obtind un sistem cu o lafime de band& ingust®, pe eat posibil. Trebuic urmarite ca diferenfele la numerotarea nodurilor si fie mici, £34 salturi pronunfate. 10.4.5 REZULTATELE ANALIZEI FEM LA NIVEL DE ELEMENT FINIT (ig.10.9 (4)) Prin rezolvarea legii cistemului global se obtin deplasirile sistemului global {z,} Folosind matricele de transformare (global + local) si legea clementului finit, obyinem starea de tensiuni si deformatii la nivelul lectrui element al structurii idealizate. fa) =bP fe} fu} =Be,)° (20.38) si pe baza legilor Hooke , Cauchy avem: {ub=Lalus) = fe} = Lae) = Lalli, fea} = Lees {0} =[Eke) + atx} = EBM) + oer xz} = LV fea) +02 (x2 La programele existente afisarea rezultatelor {u},{e}.{a} se realizeaza grafic. folosind coduri de culoare, in cadrul modulurilor de postprocesare. Obs. in capitolele 19-21 sunt prezentate programele standard FEM: SAP90, MARC-MENTAT ver-K.6.2/II-1995 gi COSMOS/M ver.2.5/1999-2000 unde sunt evidentiate modulele de pre gi postprocesare. (10.59) 10.5 ELEMENTE DE TEHNICA SUBSTRUCTURARII La crearea de modele FEM mari se intilneste des situatia cdnd anumite elemente structurale se repetd (varang’, longitudinala, etc.). Pentru aceste elemente sau o grupare de elemente (macroelemente) se va construi o matrice de sigiditate comuna, doar cu gradele de libertate externe de cuplare a grupasii, realizéndu-se un superelement. 10.5.1 CONDENSAREA GRADELOR DE LIBERTATE INTERNE ‘Un macroclement poate fi considerat ca o structura de dimensiuni reduse. fn fig.10.10 prezentim dow’ exemple de macroelemente. Ambele macroclemente sunt construite din subelemente tiunghiulare. In ambele cazuri utilizatorul programului FEM trebuie si defineasc doar nodurile exteme de pe frontier’ (qumerotate in fig.10.10). Aplicatia FEM poate in mod automat si pozitioneze nodurile interne, 6 genereze si si combine matricele subclementelor, s& obfind matricea de rigiditate si vectorul forfelor reduse la noduri, asociate cu nodurile de pe frontier’. Nu existi o limit’ privind numarul de subelemente sau numirul de grade de libertate interne Fig.10.10 Generarea macroelementelor Gradele de libertate ale nodurilor interne sunt cuplate intre ele gi cu gradele de libertate ale nodurilor exteme situate pe fronticra macroelementului. Nu exist’ cuplare intre gradele de libertate interne gi gradele de libertate externe fafa de macroclement. in consecint#, ecuatiile asociate cu gradele de libertate interne pot fi procesate separat fari de alte ecuatii ale structurii. Condensarea este un proces de reducere a aumirului de grade de libertate prin substitutie. Condensarea prin eliminare este denumit’ si ~condensarea staticd”. Condensarea la o problema de dinamieé este denumiti .metoda reducerii” gi introduce aproximari. Condensarca staticd reprezinta doar 0 manipulare matriceala care nu introduce aproximari. Considerim ecuatia |X d} ={R} ca reprezentind o portiune din structura global idealizati FEM. Aceasti portiune poate fi un macroclement construit din subelemente sau un singur element care are grade de libertate interne pentru care nu se asociazi fizie noduri. Vectorul deplasarilor se divide {d} ={{d,} {d,}}” , unde {d,} sunt gradele de libertate de pe frontierea extern’ a macroelementului care se pastreaz’ si {d.} sunt gradele de libertate inteme ce trebuie eliminate prin condensate: Ky, Kwl{d,] _{R, bee cle. ed cou de unde obtinem vectorul {d,} Wale) +f Mec} = 18} = fae) = [ec UR) -FR eH) (10.61) Matricea de rigiditate a macroclementului rezulta din expresiile: Ik Ha} +x Ka} =a} = [K, ha} +16, Ilda} Ix, Ha.) =48,) (i) Lee M&el Kee} C8) [DR MR} > Wales} {Rad fn cele ce urmeazi macroelementul cu legea [K,,kd,} ={R,,} se utilizeaz’ ca orice element finit inclus in idealizarea FEM a structurii. Dupa determinarea vectorului {d,} se calculeaza si gradele de libertate interne {d,} , aceast& operatie fiind denumita soperatia de reconstituire a gradelor de libertate inteme”. Avantajul tehnicii macroelementelor gi a eliminrii gradelor de libertate {d,} inainte de asamblarea elementelor sistemului global, rezid’ din faptul ch matricea de rigiditatea global va avea dimensiunea mai redusi gi in consecinta un necesar de resurse de caleul mai scizut. (10.62) 10.5.2 SUBSTRUCTURAREA Din punct de vedere matematic, o substructur’ reprezint solutionarca unci portiuni dint-un intreg set de ecuatii structurale. Din punct de vedere fizic, o substructur’ reprezinti una sau mai multe parti in care structura globala poate fi divizat®. Din punet de vedere a metodei FEM o substructurd este un ,superelement” (macroelement), adicd este un element cu mai multe noduri pe contur si multe grade de libertate interioare. Aceste substructuri se obtin pe baza procedeului condensirii statice descris la capitolul 10.5.1. In fig.10.11. prezentim o variant& posibili de substructurare pentru analiza structurii transversale intirite la o nav tane eu dublu invelis. Dup& divizarea structurii in substructuri, analiza statied are urmBtoarele etape: 1. Calcutul prin metoda condenstsii statice a matricelor de rigiditate a fiectrei substructuri [k,,L{R,,}. Superelementele se asambleazi rumai prin nodurile {d,} aflate pe conturul superelementelor si poarti denumirea de ,grade de libertate de cuplaj”. 2. Asamblarca structurii prin intermediul nodurilor de cuplaj, rezultand legea sistemului global: [X,] {z,),, =[0;},, unde veetorul {z,}, contine doar gradele de libertate de cuplare a substructuriler. 3. Rezolvarea legii sistemului global in |z,} si obtinerea penta fiecare substructura a veetorilor {d,}. Pe baza relatici (10.61) se determin’ vectorul gradelor de libertate interne {d,} pentru ficcare substructura. Pe baza vectorilor {d,} si {d,} se determini folosind legile Hooke si Cauchy eampul de tensiuni si deformatii la nivelul fiecdrui element init al substructurii. Fig.10.11 Exemplu de substructurare la 0 nava tance Obs. Implementarea tchnicii substructuririi presupune clemente suplimentare de programare, spre exemplificare putandu-se folosi programul de analiz§ structural’ cu metoda elementului finit (FEM) COSMOS/M ver.2.5/1999-2000 (capitolul 21).