Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INFECŢIILE CAUZATE DE
STREPTOCOCUL DE GRUP A
INFECŢIILE CU MENINGOCOC
INFECŢIILE CAUZATE
DE STREPTOCOCUL DE
GRUP A
INTRODUCERE
Infecţii acute şi complicaţiile tardive nesupurative :
importanţa medicală (răspândire, forme clinice variate, gravitate diferită)
importanţa socio-economică (spitalizări, consum de medicamente, invalidităţi)
Morbiditate :
forme acute : angina (> 100 cazuri %.000); scarlatina (<30 cazuri %000), erizipel,
febre puerperale, alte localizări (<1 cazuri%000) – mult scăzute
forme invazive : fasceite necrozante, miozita, sindrom de soc toxico - septic – evoluţie
în creştere prin riscul afectării gazdelor imunocompromise (5-10 cazuri %000) ex.:
STS după 1980 epidemii nosocomiale în SUA (Minnesota 26 cazuri %000)
Mortalitate
în scădere : ex. scarlatina de la 25% in 1898 la 0,1% in 1963
în creştere ex . formele invazive sau toxico –septice
Particularităţi epidemiologice
rata crescută a purtătorilor sănătoşi: în populaţia generală (~20%); în colectivităţi de
copii şi tineri (~ 90% in epidemii)
particularităţile de receptivitate
riscul producerii reinfecţiilor şi riscul generat de acestea
CARACTERISTICI CU IMPORTANŢĂ
EPIDEMIOLOGICĂ ALE SBHA
structura complexă
particularităţi antigenice (proteina M, alte structuri
proteice, polizaharidice, mucopeptidice)
peniciline);
cefalosporine (alternativa, dar penicilina rămâne
antibioticul de elecţie);
rezistenţa la tetracicline şi utilizarea sulfamidelor în arii
geografice extinse – contraindică utilizarea acestora în
formele acute sau în tratamentul de întreţinere la cazurile
cu complicaţii.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
Surse de agent patogen
omul bolnav (forme acute : faringita, amigdalita, angina, scarlatina, erizipel etc…)
tipice
atipice ( > 80% din cazuri – automedicaţie, complianţa redusă la terapia corectă)
omul purtător
preinfecţios (1 – 3 zile debutului formelor acute)
“sănătos”: nazal, faringian, mixt (7-14 zile – depistare prin supraveghere activă
şi sterilizare) ~ 20%
fost bolnav – purtători în convalescenţă chiar dupa tratament (variabil <1-3
luni)~4-35% = tratament incorect sau tratament corect dar ca urmare a unor
esecuri si recidive precoce :
recolonizare din anturaj
rolul florei faringiene de vecinatate secretoare de betalactamaze
existanta de tulpini tolerante la penicilina
capacitatea de internalizare in celulele epiteliale ceea ce permite supravietuirea SBHA
sub protectie de penicilina
NB : rata esecului clinic la 30 zile de la trat. cu penicilina : 2-15% adulti si 3-22% copii
rata esecului bacterilogic la 30 zile de la tratament : 4-18% adulti si 5-35% copii
(dupa Schegel L et al, 2000)
Eliminarea agentului patogen : produse patologice variate după localizarea
infecţiei – cel mai frecvent secreţii naso-faringiene
Moduri şi căi de transmitere
direct : preponderent prin: contact; picături septice (frecvent în colectivităţi )
nu este generală
crescută la copiii şi tinerii care frecventează colectivităţi (1-4 ani şi 10 – 14 ani)
preponderent crescută la copiii de 7- 14 ani pentru tulpinile eritrogene
(scarlatina, boala copilăriei, adulţii indemni la această formă de infecţie)
caracter pasager pentru imunitatea postiinfecţioasă (excepţie tulpinile
eritrogene) = reinfecţii ;
anticorpi specifici anti – M: apar la 3-4 săptămâni; slab protectivi; persistă ani
de zile – indicatori de trecere prin infecţie = utili în supravegherea
epidemiologică
anticorpi anti – StreptoLizinaO (ASLO): apar la 7-8 zile; titruri maxime la 3-5
săptămâni; scad după 8 săptămâni până la 12 luni – nici un efect protectiv;
indicatori de trecere prin infecţie; persistenţa > 6 săpt. a titrurilor >200 UTodt/ml
markeri de instalare a RAA
fenomene de hipersensibilizare întârziată prin reinfecţii = complicaţii tardive
nesupurative (reinfecţii la 1-2 luni de la debutul primoinfecţiei)
DE CE ?
MULTIPLE INFECŢII STREPTOCOCICE
ÎN CURSUL VIEŢII
MULTITUDINEA DE SEROTIPURI
dependente de :
entitatea clinică;
particularităţi de virulenţă ale tulpinilor circulante;
particularităţile epidemiologice (colectivităţi,
receptivitatea populaţiei, factori climatici –
sezonalitate; economico-sociali – igienă, educaţie..);
calitatea sistemului medical prin asigurarea
supravegherii (formelor acute şi stării de purtător);
atitudinea populaţiei faţă de terapia cu antibiotice.
MANIFESTĂRI CLINICE ŞI EPIDEMIOLOGICE
ÎN INFECŢIILE STREPTOCOCICE
Sediul Infecţiei Manifestări Clinice Manifestări
Epidemiologice
Infecţii locale: tegumente şi *impetigo, erizipel, celulita nesupurativă, flegmoane, sporadic
ţesut conjunctiv, abcese, limfangita, inf. la arşi, infecţii ale plăgilor ** epidemic pt. celulita nesupurativă
subcutanat (inclusiv postoperatorii)
boli poststreptococice *RAA , GNA , eritem polimorf , eritem nodos epidemic (trecut),
sporadic (prezent)
SPORADICA - în prezent toate, în afara anginelor (angine - posibil
sporadice în sezonul cald, populaţie generală preponderent adultă,
nivel economic-educaţional crescut, rezistenţa generală nespecifică
optimă)
80
70
60
cazuri noi/100.000 loc.
50
Incidenţa scarlatinei, în România, în perioada 1970 - 2011
40
30
20
10
0
1970 1980 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
anul
100
80
60
40
20
0
70
80
85
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
00
01
02
03
04
05
06
07
08
09
10
11
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
anul
Generală
creşterea rezistenţei nespecifice la grupurile cu risc şi în perioade cu
risc epidemic;
supravegherea epidemiologică + clinică + laboratorul a colectivităţilor
cu risc;
triaj epidemiologic după vacanţe, internate, cazărmi, orice colectivitate
de tineri;
depistarea şi sterilizarea purtătorilor (control la externare/ terminarea
tratamentului inclusiv a personalului din mediul de spital ):
supravegherea foştilor bolnavi (purtători; depistarea precoce a
complicaţiilor);
condiţii de igienă generală corespunzătoare (inclusiv în mediul de
spital);
educaţia personalului medical şi a populaţiei.
Specială
administrarea preparatelor antibiotice
ORDINUL MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII
PRIVIND PREVENIREA ŞI COMBATEREA
INFECŢIILOR STREPTOCOCICE (doze adaptate)
Forma Clinică Tratament
Angina streptococică Penicilina G 50-100.000 UI/kgc/zi copii
fo. clinică febrilă 3-4 mil UI/zi adulţi
durata : 6 zile +
Benzatin penicilina (600.000UI/1,2 mil UI copii; 2,4 mil UI) a 7-a zi
sau
I,II,III zi Penicilina G i.m
IV - IX zi Penicilina orala p.o
X-a zi Benzatin penicilina i.m
imunitatea
postinfecţioasă specifică de serogrup (Ac. aglutinanţi / Ac fixatori de C ): lungă
durată, nu absolută
prin portaj, specifică de grup (nu exclude starea de purtător)
prin infecţii oculte (receptivitate redusa la adulţi)
postvaccinală specifică de grup (necesare vaccinuri polivalente şi doze de rapel)
FORMELE DE MANIFESTARE ALE P.E.
Sporadic
Europa, America N, nivel socio-economic crescut; România 5-15 cazuri %ooo
loc
Endemic
Africa Sud- Sahariană, colectivităţi cu risc
Epidemic
zone cu risc major: centura meningitică africană
epidemii extensive si severe
“micro” epidemii (izbucniri epidemice) în afara zonei meningitice africane;
colectivităţi cu risc (familii aglomerate, cazărmi, închisori, lagăre refugiaţi,
unităţi medico-sociale)
după serotipul predominant circulant :
B : endemic şi sporadic; izbucniri epidemice în ţările dezvoltate; rata
de atac redusă
C : circulaţie în ţările dezvoltate şi mai puţin dezvoltate; rata de atac
mai crescută
A : epidemii în ţările mai puţin dezvoltate; cea mai mare rata de atac;
epidemii importante cu periodicitate la 20 ani
Variaţiile epidemice ale bolii meningococice în diferite
ţări africane, în perioada 1996-1999
(după: WHO/CDS/CSR/ISR/2000.1)
O NOUA PROVOCARE
EMERGENŢA SEROGRUPULUI W135
Anul 2000 – emergenţa tulpinilor de meningococ serogrup W135
Anul 2002
importantă epidemie în Burkina Faso – decesul a 1.500 persoane
extinderea fenomenelor epidemice şi în alte zone ale lumii – risc asociat
voiajului internaţional şi pelerinajelor religioase (Franţa, Norvegia, Arabia
Saudită, Singapore, Anglia)
necesitatea unui preparat vaccinal competitiv
5,2
5
cazuri noi/100.000 loc.
3
2,5
2,2
2 1,8
2,2 1,3
1,2
1,2 1,1
1,2 1 1,1 0,8
1 1,2 0,9 0,8
1,1 1 1 0,7 0,7
0,9 0,7
0,6 0,6
0
70
80
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
00
01
02
03
04
05
06
07
08
09
10
11
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
20
anul
Incidenţa bolii meningococice în Europa, în
perioada 1997-1998 (după OMS, 2003)
100
90 A, Y, W-135 C B
80
70
B : C B : C
60 > 65% : < 30% < 60% : > 35%
%
50
40
30
20
10
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
PREVENŢIA
Generală
creşterea rezistenţei nespecifice
supravegherea grupurilor cu risc (perioade posibil epidemice: sfârşitul iernii)
evitarea degrădarii apărării la poarta de intrare
depistarea şi sterilizarea purtătorilor
evitarea transmiterii directe sau prin aerul contaminat în aglomerări de persoane
igienizarea generală
limitarea circulaţiei meningococului (reducerea ratei de portaj)
evitarea traumatismelor cranio-cerebrale (fracturi de bază de craniu – la
purtători = risc de transmitere ascendentă prin autocontaminare)
educaţia
Specială
la contacţii direcţi; nu se va face sistematic în populaţia generală
Rifampicina : adulţi 600 mg/zi x 2 zile ; copii 10 mg/kgc x 2 zile
Spiramicina : adulţi 3 mil. UI x 5 zile ; copii 75 000 UI x 5 zile
Penicilina orala : 1.200.000 UI /zi x 7 zile ; copii 800.000 UI x 7 zile
Cefriaxona (pt. serogrup A) : adulţi 250 mg x 1 i.m ; copii 125 mg x1 i.m
Ciprofloxacin : adulţi 1g/zi x 5 zile
Sulfadiazina 3 g/zi x 3 zile (numai la tulpini sensibile)
Specifică
vaccinare mono, bi, pentavalentă (A,B,C sau A+C sau A+B+C+Y+W135)
ancheta epidemiologică
depistarea cazurilor
izolarea obligatorie a cazurilor cu meningită şi/ sau meningococemie
depistarea şi sterilizarea purtătorilor
raportarea nominală a cazurilor cu meningită şi/ sau meningococemie
contacţii : prevenţie specială
(riscul apariţiei de cazuri secundare în familia sau colectivitatea unde a fost diagnosticat
cel puţin un caz de boală acută contagioasă este de 500-800 ori mai mare decât în
populaţia generală : ~ 1 caz la 100.000 loc. )
inutilă carantina unităţilor şcolare
eventual vaccinarea sau revaccinarea grupurilor cu risc în circumstanţe
epidemiologice deosebite (epidemii, personal expus profesional)
decontaminarea uzuală
educaţia pentru sănătate