1. Definiti termenul de diagnostic si precizati care sunt etapele elaborarii diagnosticului medical.

Diagnosticul medical reprezinta arta si stiinta de a recunoaste bolile pe baza datelor clinice si a celor
obtinute prin investigatii paraclinice.

Etape:

a) Diagnosticul clinic-prima etapa si se refera la diagnosticul rezulatat in urma examenului subiectiv si

obiectiv al pacientului, cu detectarea cauzei care a provocat durerea si aflarea antecedentelor
pacientului. Se stabileste doar pe baza datelor provenite din examinarea pacientului, fara rezultatele
unor eventuale investigatii de laborator.
b) Diagnosticul diferential-se realizeaza printr-o analiza succesiva,comparativa cu bolile ce se
manifesta prin semne si/sau simptome asemanatoare. De multe ori, in aceasta etapa informatiile sunt
suficiente pentru a se ajunge de la diagnosticul diferential direct la cel final, fara a mai trece prin
etapa diagnosticului prezumtiv.
c) Diag.prezumtiv-sunt efectuate teste aditionale si un tratament preliminar.
d) Diag.final-este rezultatul coroborarii informatiilor detinute prin etapele anterioare,cu rezultatele
examenelor complementare, ce determina managementul adecvat al afectiunii.

2. Care sunt din punct de vedere sistemic elementele diagnosticului oral.

a) diag.starii generale-precizeaza in ce masura echilibrul homeostatic este perturbat de afectiunile
generale ale pacientului, avindu-se in vedere interrelatia dintre afectiunile generale, structura
tesuturilor orale si tratamentul gnatoprotetic de specialitate.
Se intilnesc situatiiile:
1. stare generala echilibrata
2. stare generala afectata
3. stare generala afectata ce impune anumite precautii in vederea aplicarii procedurilor terapeutice
4. stare generala afectata contraindicata taratamentului stomatologic.
b) diagnostic local- este un diag.functional si de integritate, vizind regiunea odontala, parodontala, a
arcadei, studiul ocluziei si al relatiilor mandibulo-craniene si cuprinde pe axa verticala: d.de
integritate odontala; d.de integritate parodontala; d.de integritate a arcadei; d.de integritate ocluzala;
d.relatiior mandibulo-craniene; d.homeostatic si functional; d.de integritate a mucoasei,limbii si
glandelor salivare; d.de integritate chirurgicala.
c) diagnosticul starii de igiena- pacientul poate prezenta o stare de igiena satisfacatoare sau
nesatisfacatoare. O igiena necorespunzatoare poate fi incriminata pentru starea actuala de sanatate
orala a pacientului si poate influenta deciziile cu privire la planul de tratament.

3. Definiti si comentati termenii „semiologie stomatologica”, „simptom” si „semn”.

Semiologia stomatologica-stiinta care se ocupa cu studiul, descrierea si interpretarea semnelor clinice si a
simptomelor de le nivelul sistemului stomatognat, precusm si precizarea metodologiei clinice si paraclinice
de evidentiere a lor. Este o desciplina clinica fundamentala, dezvoltata pe conceptul sistemic al integritatii
bio-psiho-sociale. S-a dezvoltat de-a lungul timpului ca urmare a necesitatii stabilirii diagnoticului pe baza
studiului simptomelor si semnelor caracteristice diferitelor boli, al interpretarii acestora in contextul clinic si
in relatie cu rezultatele investigatiilor paraclinice. Semiologia stomatologica constituie punctul de plecare in
stabilirea diagnosticului oral.

1
Simptom –reprezinta manifestarea subictiva, tulburari functionale sau senzatii anormale resimtite de bolnav,
care indica prezenta unei boli, constituind de regula motivele prezentarii la consult. Simptomele se pot insoti
sau nu de semne obictive. Analiza calitativa si cantitativa a simptomelor este dificila datorita exprimarii lor
dependente de capacitatea bolnavului de a le percepe si a le descrie, de exprientele anterioare, de abilitatea
medicului de a asculta, observa si interpreta.

Semene clinice- manifestari externe, obiective si reproductibile ale unor tulburari organice sau functionale,
care ajuta la definirea si recunoastrea unei boli. Detectarea semnelor clinice se bazeaza pe simturile de baza
ale medicului, acesta putind folosi, dupa caz, diferite instrumente simple pentru punerea lor in evidenta. Spre
deosebire de simptome, semnele clinice sunt relativ cuantificabile.

4. Precizati si comentati tipurile de evaluare prescurtata ultilizate in stomatologie.

Evaluarea prescurata-este o versiune redusa de examinare, cu informatii incomplete, folosita in scopuri
specifice. Cele 3 tipuri de evaluari prescurtate sunt:

1. screening-ul diagnostic- este folosit in facultati(pentru evaluarea unor potentiali pacineti); in

screening-ul cancerului olar si in cadrul unor studii epidemiologice; in vederea detectarii brute a bolii
si in cazul examinarii unui numar mare de pacienti.
2. controlul periodic-se face pentru a determina statusul pacientului dupa terminarea terapiei, la un
interval de 3, 6 sau 12 luni de la interventie. Evaluarea progreselor bolii, evaluarea eficientei
tratamentului, reevaluarea prognosticului.
3. Diagnosticul de urgenta-necesar pentru rezolvarea rapida a unor urgente, cum sunt durerea,
singerarea, infectie acuta, sau cind pacientul crede ca ar avea o urgenta. Etapele diagnosticlui sunt:
aflarea antecedentelor pe scurt, examinarea clinica, efectuarea de radiografii selective, stabilirea
diagnosticului, recomandari terapeutice.

5. Precizati si comentati etapele evaluarii stomatologice extinse.

Evaluarea stomatologica extinsa-este o evaluare complexa, care presupune ca medicul sa detina bune
abilitati de comunicare in vederea sustinerii interviului si spirit de observatie pronuntat, in vederea
identificarii acelor semne oro-dentare cu caracter diagnostic.

Etape:

1. Antecedentele pacientului-cauza principala, istoria sa, date biografice, antecedente sociale, familiale,
atecedente medicale sistemice, atecedente stomatologice.
2. Examinarea clinica- medicul trebuie sa recunoasca toate anomaliile din zonele ce urmeaza a fi
examinate. Examinarea clinica consta in :
a. examinarea extraorala (evaluarea generala a pacientului; examinarea extremitatilor cefalice;
examinarea segmentului cervical);
b. examinatea intraorala-detectarea leziunilor tesuturilor moi si evaluarea statusului dintilor.
c. examinarea neurologica- integritatea nervilor cranieni si a statusului neuropsihic al pacientului.
3. Examinarile radiologice si complementare- medicul decide suplimentarea datelor prin efectuarea unui
examen radiologic, biopsic, citologic.
4. Concluzia diagnostica- este o naratiune scrisa, ce imparte diagnosticul pe discipline stomatologice, ce
contine toate problemele de sanatate orala ale pacinetului. Diagnosticul oral este o insumare a tuturor
diagnosticelor.
2
 5. Planul de taratament- este elaborat in urma unui diagnostic exhaustiv, fiind axat pe rezolvarea
rioritara a cauzei principale. Tratamentul complet trebuie sa cuprinda: rezolvarea problemelor
prioritare, controlul si eliminarea bolilor depistate in urma examinarilor efectuate; restaurarea functiei
fizionomice si a integritatii arcadelor; reevaluarea starii de sanatate orala; chemarea pacientului in
vederea controlului periodic, reevaluarea acestuia si tratamentul problemelor medicale depistate la
control.

Capitolul 1.

1.Elementele morfo-functionale ale sistemului stomatognat: tegumentele cervico-faciale si muschii

sistemului stomatognat.

Tegumentele cervico-faciale precum si mucoasa cavitatii orale, au rolul de a proteja toate celelalte
componente ale sistemului stomatognat. Astfel, in regiunea cervico-faciala, tegumentele au urmatoarele
caracteristici:
-sunt subtiri, fine, cu o mobilitate specifica;
-dau insertie muschilor pielosi;
-tesutul celular subcutanat este traversat de muchii pielosi, usurind alunecarea partilor moi pe planurile
osoase;
-participa la functia fizionomica;
-este bogat vascularizata.
Muschii sistemului sromatognat.

Muschii pielosi ai fetei sunt reprezentati de muschii : 1.periorali; 2.auriculari; 3.nazali; 4.ai fantei
palpebrale.

Muschii periorali au importanta deosebita, datorita raporturilor pe care le stabilesc intraoral cu elementele
sistemului stomatognat:

a. M.orbicular la buzelor-aproximativ circular,contribuie la forma si dimensiunea orificului bucal, la

aspectul morfologiei buzelor, expresivitatea facila etc.
b. M.triunghiularul buzelor-are origine pe linia oblica externa si insertie pe comisura.
c. M.patratul barbiei-are insertie osoasa pe linia oblica externa si insertie pieloasa la nivelul marginii
inferioare a orbicularului buzei inferioare.
d. M.motul barbiei-are insertie fixa osoasa pe rebordul alveolar inferior in dreptul incisivilor si
caninului, iar insertie mobila pe tegumentele care acopera mentonul.
e. M.buccinator-situat in grosimea obrajilor si se insera:superior de la tuberozitatea maxilara la niveulul
primului molar; inferior de-a lungul liniei oblice externe mandibulare; posterior pe ligamentul
pterigo-mandibular; anterior-la nivelul nodulului comisural.
Muchii mobilizatori ai mandibulei-sunt clasificati in:

 ridicatori: temporali, maseteri, pterigoidieni interni

 coboritori: -directi: milohioidieni, geniohioidieni, digastric(burta anterioara);
-indirecti: digastric (burta posterioara), stilohioidian, sternohioidian, omohioidian,
tirohioidian.
 propulsori: -principali: pterigoidinei externi;
-secundari:pter.interni,maseteri;
 retropulsori: -principali: temporali;
-secundari: maseteri, pter.interni.
 diductori :pterig.interni si externi.

3
Muschii valului palatin si a regiunii invecinate.
Muschii valului palatin:peristafilin extern; peristafilin intern; palatoglos; faringostafilin; azigos al uvulei,
ultimul formind lueta. Rolul lor este dinamic in deglutitie si fonatie, avind o directie variabila in raport cu
starea constitutionala si de tonicitate.
Muschii faringelui-cel mai important muschi este constrictorul superior al faringelui.
Muschii limbii- in numar de 17, dintre care opt sunt perechi si unul nepereche.
Genioglosul este cel mai voluminos si mai puternic.

2. Elementele morfo-functionale ale sistemului stomatognat: cavitatea orala.

Cavitatea orala propriu-zisa este comportamentul major de la nivelul sistemului stomatognat,ce adaposteste
elementele morfologice si functionale deosebite. Este impartita de arcadele dento-alveolare in 2
compartimente:
1. Vestibulul bucal-reprezinta portiunea situata anterior arcadelor dento-alveolare, avind ca limite:
-antero-lateral:buzele si obrajii prin fata lor mucozala;
-postero-medial:arcadele dento-alveolare;
-superior si inferior: zona de reflexie a mucoasei mobile.

2. Cavitatea orala propriu-zisa, este delimitata:

-postero-anterior:de arcadele dento-alveolare;
-superior : de bolta palatina;
-superior si posterior:de valul palatin;
-posterior: comunica cu faringele, prin istmul gitlejului;
-inferior: de limba si planseul bucal.

Mucoasa orala tapeteaza cavitatea si se aseamana structural cu pielea. Se imparte in : mucoasa mobila, pasiv
mobila si fixa.
Limba este un organ muscular cu rol functional deosebit in cadrul sistemului stomatognat. Comportamentul
lingual este esential in masticatie, fonatie, deglutitie, respiratie.
Dintii si parodontiul lor sunt elementele cel mai des luate in consideratie atit de stomatologi, cit si de
pacineti, datorita simptomatologiei caracteristice.

3. Ocluzia in dentitia temporara si cea definitiva.

A. Ocluzia la dentitia temporara.

Etapa I- ocluzia in dentitia temporara , apare la un an dupa nastere, odata cu realizarea contactului dintre
incisivii inferiori si cei superiori. Ocluzia se stabilizeaza spre 1-6 ani, cind apar primii molari temporari si se
produce prima inaltare a ocluziei.
Dintii temporari posteriori fiind in ocluzie, cuspidul mandibular articuleaza inaintea cuspidului mazilar
corespunzator. In sens mezio-distal, molarul II temporal este de obicei mai mare decit cel maxilar, dind
nastere planului post-lateral, element de o importanta clinica deosebita. In ceea ce priveste ocluzia la nivelul
caninilor, cuspidul caninunui superior trebuie sa vina exact in interlinia dintre primul molar temporar
inferior si caninul inferior.
Dezvoltarea sagitala si transversala a procesului alveolar se continua in 4-6 ani, realizindu-se cea de a 2
mezializare a mandibulei, respectiv a ocluziei dentare cu raporturi cap la cap la nivelul incisivilor temporari.
Se realizeaza ocluzia intercalata la canin, ce se caracterizeaza prin patrunderea aproape in intregime a
coroanei caninunui inferior in spatiul precanin superior, caninul superior plasindu-se in spatiul retrocanin
inferior.

B. Ocluzia in dentitia definitiva.

4
Etapa a V-a cuprinde eruptia molarilor 2 permanenti, ce apar la virsta de 10-12 ani la fete si 12-16 ani la
baieti, molarii inferiori erupind inaintea molarilor superiori, ce realizeaza celei de a treia inaltare a ocluziei.
Etapa a VI-a corespunde finalizarii procesului de dezvoltare a arcadei alveolare odata cu eruptia celor 4
molari 3 permanenti in jurul virstei de 16-25 ani. La sfirsitul perioadei eruptive a molarilor 3 se definitiveaza
dimensiunile elementelor aparatului dento-maxilar in cele trei planuri, incheindu-se procesele de dezvoltare.
Din punct de vedere gnatologic, parametrii morfologici ai ocluziei de la nivelul arcadelor dentare, sunt
prezentati de : ariile ocluzale maxilare si mandibulare; cuspizii de sprinjin; cuspizii de ghidaj; curba frontala;
panta retroincisiva; curbele sagitale; curbele trasversale si planul de ocluzie.

4. Glandele salivare, inervatia si vascularizatia sistemului stomatognat.

a. Glandele salivare.
Au rol functional deosebit, prin secretia salivei. Sunt in numar foarte mare, formind aglomerari citosecretorii
mici si mari:
Glandele accesorii- se gasesc la nivelul mucoasei orale: labiala, jugala, palatinala, linguala.
Glandele principale-sunt aglomerari citosecretorii mari, fiind:glandele parotide, submandibulare,
sublinguale.
Saliva are valoare semiologica deosebita, fiind un fluid compus din :secretia glandelor salivare si lichidul
gingival crevicular, avind proprietati si compozitii specifice. Rolul salivei: digestiv, protectiv de mentinere a
troficitatii normale a tesuturilor orale, de autocuratire, atimicrobian, de umectare si protectie a mucoasei si
dintilor, excretor.

b. Inervatia sistemului stomatogant.

Este somatica-senzitiva si motorie, asigurata de prechile de nervi cranieni V, VII, IX, X, XII.
Inervatia senzitiva asigura recepria pentru sensibilitatea: -exteroceptiva(tactila, termica, dureroasa) si –
proprioceptiva (prin nervul V), iar cea specializata-gustativa, prin nervii VII, IX, X.
Inervatia motorie este somato-motorie si este reprezentata de motoneuronii alfa din nucleii motori ai
trunchiului cerebral, astfel ca perechile de nervi cranieni micsti asigura comanda pentru muschi dupa cum
urmeaza:
-V: m.mastcatori;
-VII: m.mimicii;
-IX:m.extrinseci ai limbii si m.faringieni superiori;
-XII:m.limbii si muschii coboritori ai mandibulei.
Inervatia vegetativa pentru glandele salivare este parasimpatica, data de nervii VII si IX, dar este si o
inervatie simpatica.

c. Sistemul vascular.
Distributia sanguina este asigurata de vase arteriale, venoase si ramificatii ale retelei capilare, ce asigura
circuitul sanguin la nivelul tuturor elementelor stomatognate.

5. Regiunile anatomo-clinice superficiale:

 Regiunea nazala- nepereche; reprez de piramida nazala, ce este situate pe linia mediana.
Delimitari:
--- scheletotopic:
-superior-un plan care merge prin marginea inf a spinei nazale a frontalului
-inf-un plan tangential la cartilagiul subclazonului
-lat-marg posterioare ale oaselor proprii ale nasului si ale cartilagiilor alare
---organotopic:
-sup- marg inf a regiunii occipito-frontale
-inf-regiunea labiala
-lat- regiunea geniana si santurile nazo-geniene
5
.

 Regiunea labial- mediana, nepereche, sub reg. nazala , deasupra reg. mentoniere, intern de reg.
geniana

Delimitari:
-sup: o linie orizontala prin marginea inferioara a subcloazonului si a aripelor nasului
-inf: orizontala prin santul labio-mentonier
-lat: o vertical la 10-12 mm lat de comisura buzelor

 Regiunea mentoniera – mediana, nepereche, sub reg. labiala , deasupra reg. suprahioidiene;
impreuna cu partile moi formeaza barbia
Delimitari:
-sup- santul labio-mentonier
-inf- marginea bazilara a mandibulei
-lat- pana la doua linii vertical situate la 12 mm de comisurile labiale

 Regiunea palpebrala - laterala , pereche, protejeaza globii ocular- acopera polul anterior al acestora
Morfologia regiunii:
-o fata anterioata cutanata
-o fata posterioara mucoasa acoperita de conjunctiva palpebrala
-o extremitate externa- comisura palpebrala externa
-o extremitate interna- comisura palpebrala interna
-o margine aderenta la rebordul orbital superior
-o margine libera- ce prez in parte interna orificiul canalului lacrimal

 Regiunea geniana – pereche, simetrica, pe partile laterale ale fetei, anterior de reg. masterina ,
lateral de reg. nazala, labiala, mentoniera; inferior de reg. suborbital si deasupra reg. Suprahioidiene

 Regiunea maseterina – pereche

Situata:
-post. De regiunea geniana
-ant. De reg. Sterno-cleido-mastoidiana si conductul auditiv extern
-inf. De reg. temporala
-sup. De partea laterala a reg. suprahioidiene

6. Regiunile anatomo-clinice profunde ale capului si gatului

 Regiunea infratemporala – pereche, profunda

Morfologia regiunii :
Forma piramidala cu patru pereti si un vf.in jos
Muschi – pterigoidieni(int.si ext); aponevroza interpterigoidiana
Artere – maxilara interna – ramura terminala profunda a carotidei externe
Vene – doua plexuri venoase(alveolar si pterigoidian), vene anastomotice ale sistemelor jugulare intern si
extern
Gg. Otic Arnold
N.mandibular cu ramurile sale terminale
 Regiunea pterigo-palatina- pereche , forma piramidala cu patru pereti, o baza si un vf.
Morfologia regiunii:
a.maxilara interna cu alte ramuri colaterale si ramul terminal- artera sfenopalatina
n.maxilar superior cu ramurile colaterale
6
g.sfenopalatin Meckel

7. Regiunile viscerale

 Regiunea palatina – formeaza plafonul cavitatii bucale si peretele posterior al acesteia prin valul
palatin.2/3 din partea anterioara este formata de palatul dur, iar treimea post.este constituita din
palatul moale.
Morfologia regiunii :
forma concava spre in jos, lungime cca.8-9 cm.si latime 4-5 cm. Linia mediana se numeste torus palatinus,
atunci cand este mai pronuntata. De la nivelul crestei pornesc rugile palatine. In partea anterioara se gaseste
papila incisiva.
Bolta palatina prezinta urm. Straturi:
Mucoasa palatina- epiteliu de tip digestiv, aderenta de periost, se continua lateral cu mucoasa gingivala
interna
Stratul glandular contine glande salivare mici – gl.palatine
Palatul osos – format prin unirea apofizelor palatine ale maxilarelor sup. Si a lamelor orizoltale ale oaselor
palatine+ osul incisiv in partea ant.
Planul mucos al mucoasei respiratorii de tip cilindric ciliat – formeaza planseul foselor nazale.
Palatul moale – formatiune muco-musculo-conjunctiva- avand pe linia mediana o formatiune de 1-2 cm
numita lueta sau uvula (omusor).

 Regiunea gingivo-dentara – marginea inf.a maxilarelor, acoperita de mucoasa bucala- gingie si de –

marginea superioara a mandibulei, acoperita de asemenea de gingie.
Morfologia regiunii – forma de potcoava cu convexiune anterioara.
Dentitia definitiva -32 de dinti care apar intre 6 si 25 ani – caninii sup.apar intre 18-10 luni, molarii doi inf.
Intre 21-22 luni, molarii doi sup.intre 23-26 luni –ultimii care apar fiind molarii de minte care apar in jurul
varstei de 25 de ani. Eruptia dentara definitiva este finalizata la varsta de 12-13 ani.

 Regiunea gingivo-dentara cuprinde :

Dintii formati din radacina , gat si coroana, fiecare avand in interior dentina, acoperita de smalt si de cement.
In int.dintelui se gaseste canalul dentar, care contine pulpa dentara, formata din arteriole, capilare, venule, o
bogata inervatie si tesut conjunctiv lax, cu rol in nutritia, cresterea si dezvoltarea dintelui.
Vascularizatia regiunii :
Vascularizatia arteriala-foarte bogata. Pe fiecare arcada se formeaza cate o arcada arteriala gingivala, la care
contribuie – la cea sup. Arterele alveolare, infraorbitare, palatinele descendente si sfenopalatina, iar – la cea
inf.

 Regiunea linguala – impara, reprezentata de limba.

Limba este un organ musco-musculo-conjunctiv, format din :
Scheletul fibros al limbii – avand in structura doua formatiuni conjunctive :- membrana hioglosiana si septul
lingual.
Membrana hioglosiana are forma patrulatera cu baza la nivelul corpului hioidului – septul lingual –
formatiune triunghiulara, dispusa sagital de baza membranei.
17 muschi ai limbii (8 pereche, unul nepereche), inserati pe scheletul osteo-fibros al limbii si pe oasele si
viscerele vecine.
Vascularizatia arteriala- asigurata de artera linguala, provenita din artera carotida externa.
Inervatia motorie– asigurata nervul hipoglos
7
senzitivo-senzoriala gustativa –asigurata de nervul facial pentru 2/3 anterioare, glosofaringian pentru 1/3
posterioara si de vag pt.radacina limbii; sensibilitatea senzitiva exteroceptiva – asigurata de ramuri din
nervul V (lingual), glosofaringian si vag.

 Regiunea sublinguala – pereche, formeaza planseul cavitatii orale, ce contine glandele sublinguale.
Morfologia regiunii se caracterizeaza:
are o forma triunghiulara cu vf.anterior
primul plan – reprezentat de mucoasa, care pe linia mediana prezinta un repliu – fraul limbii
de o parte si de alta a mucoasei se afla cate un tubercul, determinat de canalul Wharton, a carui orificiu se
deschide in vf.tuberculului, impreuna cu canalul sublingual principal.
Imediat sub mucoasa se regaseste o alta ridicatura de forma ovoidala – plica sublinguala, determinata de
glanda sublinguala.
Vascularizatie: aa.: linguala, faringiana, ascendenta, palatina descendenta si ascendenta; vv. Tributare
plexului faringian

 Regiunea foselor nazale- pereche, situata: deasupra cavitatii orale, intern fata de orbite , sub baza
craniului. Este reprezentata de doua culoare antero-posterioare care comunica in partea anterioara
prin orificiile narinare cu mediul extern, iar in partea posterioara cu segmentul initial al faringelui
prin choane. Morfologia regiunii: prezinta 4 pereti si 2 orificii

 Sinusul maxilar-are forma de piramida patrulatera cu:

-baza interna- ce corespunde peretelui lateral al foselor nazale, indreptata spre fosele nazale, unde are
si orificiul de deschidere in meatul mijlociu
-varful extern- indreptat postero-extern spre osul malar
-4 pereti: anterior, posterior, superior si inferior

8. Puncte craniometrice si planuri de reper faciale

Punctele mediane:
Trinchion(Tr) – se gaseste la intersectia parului cu planul medio-sagital;
Ophrion (Oph) intersectia tangentei la arcada orbitala superioara cu planul medio-sagiatal;
Glabela (G) – punct situat la nivelul celei mai accentuate proeminente a osului frontal pe linia mediana;
Nasion(N) – intersectia suturii naso-frontale la planul medio-sagital. La un cm. sub oph.
Subnazal(Sn)- intersectia tangentei la limita inf. A septului nazal cartilaginos cu planul medio-sagital;
corespunde spinei nazale anterioare;
Labial superior(Ls) intersectia limitei cu taneomucoase a rosului buzei sup. Cu linia mediana;
Stomion(St) – intersectia liniei interlabiale cu linia mediana;
Labial infelior (Li) – intersectia limitei cu taneomucoase a rosului buzei inf. Cu linia mediana;
Pogonion(Pg) – punctul cel mai anterior al mentonului pe linia mediana;
Gnation(Gn) – punctul cel mai inf. De pe osul mandibular pe linia mediana;
Puncte craniometrice paramediane :
Canthus – punctul corespunzator unghiului extern al ochiului;
Orbitale (Or) – punctul cel mai inf.de pe marginea inf. A orbitei;
Chelion (Ch) – punctul cutanat cel mai ext.al comisurii labiale, al jonctiunii mucoasei labiale sup.si inf.;
Puncte craniometrice laterale:
Zyghion(Zy) – punctul cel mai extern al arcadei zigomatice;
Kondilion(Kdl) – punctul cel mai superior al condilului mandibular, la 13 mm de tragus;
Tragion(T) – punctul tegumentar situat la intersectia santului pretragian cu marginea inf. A arcadei
zigomatice;
Porion(Po) – punctul osos corespunzator punctului tragion;
Gonion(Go) – unirea marginei inf. A mandibulei cu marginea posterioare a ramurei montante;

8
Planuri si linii clinico-antropometrice

Verticale:
Planul medio-sagital – ce trece prin rafeul median al palatului in unghi drept cu planul Frankfurt;
Planul Dreyfuss (naso-frontal) – reprezentat de tangenta la nasion, perpendiculara pe planul Frankfurt;
Planul Simon (orbito-frontal) – reprezentat de planul vertical ce coboara din orbitale , perpendicular pe
planul Frankfurt;
Orizontale:
Linia bipupilara – uneste centrul celor doua pupile si are directie paralela pe planul de ocluzie frontal;
Linia bicomisurala –ce uneste puntele Ch-Ch;
Linia tragio-palpebrala- ce uneste tragusul cu unghiul extern al ochiului;
Planul bizigomatic (Zy-Zy)
Planul bigoniac (Go-Go)
Planul Frankfurt – denumit si orizontala de la Frankfurt, uneste punctele orbitale – tragion; utilizat ca plan
de referinta in pozitionarea pacientului la ex. Clinic si radiografic;
Planul camper – intre punctele tragus – aripa nasului; in relatie cu planul de ocluzie;
Planul bazal-mandibular – uneste punctele Gn-Go

9. Homeostazia sistemului stomatognat.

In conditii normale organismul in totalitatea lui, ca si elementele sistemului stomatognat, se afla intr-o
stare de echilibru.Acest echilibru este asigurat prinr-un proces biologic complex, ce asigura reglarea
continua si protectia sa, proces numit homeostazie.
Orice dereglare a acestor mecanisme duce la dereglari ale homeostaziei la diferite nivele – dishomeostazie.
Homeostazia sistemului stomatognat este guvernata de urmatorii factori:
Suprasistemici
Intrasistemici
Evaluarea semiologica a pacientului in stomatologie cuprinde :
Aprecierea simptomatologiei bolii prezente
Aprecierea terenului general si local, prevazand evolutia si prognosticul bolii si aparitia altor boli
Individualizarea examinarii, diagnosticului si tratamentului
Aprecierea reactivitatii fata de tratament

Factori suprasistemici :
Factorul genetic - Influenta sa este evaluata prin anamneza – antecedente heredo-colaterale, generale si
stomatologice. Exista boli transmise din generatie in generatie, cum sunt anomaliile dento-maxilare si /sau
unele boli generale, caz in care trebuie luata in considerare predispozitia de manifestare a acestor boli. Se
face o anamneza atenta ce combina “ancheta familiala” cu examenul obiectiv.
Factorul imunologic – asigura raspunsul umoral si celular al organismului in fata actiunii factorilor exogeni
si endogeni, sistemul imunitar avand rol de control homeostazic in fata agresiunilor externe si intene.
Factorul morfologic (soma, habitusul, constitutia). Morfologia constitutionala generala permite incadrarea
pacientului in diferite tipuri constitutionale. Exista numeroase clasificari tipologice in raport de talie,
greutate, raportul intre greutatea corpului si greutatea scheletului, sistemul neuromuscular si tipul masticator,
sistemul dento-parodontal. Pot apare modificari ce dezvaluie afectiuni generale si locale.
Factorul neurologic asigura reglarea nervoasa centrala a homeostaziei. Echilibrul sistemului nervos este
esential in derularea fenomenelor vitale.
Factorul endocrin – sistemul neurohormonal influenteaza evolutia biologica a pacientului si trebuie
apreciat sub aspect dinamic, fiziologic si patologic in raport de varsta si sex.

9
Factorul psihic – este complexsi uneori dificil de analizat impunand colaborare interdisciplinara de
specialitate.
Factorii functionali sunt : metabolic, biochimic si enzimatic.

Factorii intrasistemici – actioneaza pe filiera specifica biomecanica si biologica asigurand echilibrul

morfologic si functional al acestuia.

10. Functiile sistemului stomatognat

Principalele functii sunt: masticatia, deglutitia, fonatia si functia fizionomica. Mai participa la activitati
functionale voluntare si involuntare precum:
-solicitari functionale ocazionale voluntare profesionale:suflat in instrumente muzicale
-solicitari functionale ocazionale involuntare cu semnificatie patologica:tuse, stranut
-solicitari parafunctionale constiente sau nu, cu efect patologic-obiceiuri vicioase: bruxism, suptul
degetului, respiratie orala
A. Masticatia: este un proces complex ce are drept scop faramitarea si transformarea alimentelor intr-un
bol, spre a putea fi inghitite si digerate. Cuprinde 3 faze:
-o faza mecanica- incizia, sfaramarea si turtirea alimentelor
-o faza fizica- imbibarea alimentelor cu saliva
-o faza chimica-inceputul digestiei sub influenta enzimelor salivare
B. Deglutitia: este un act fiziologic legat inevitabil de masticatie, ce se realizeaza in scopul impingerii
bolului alimentar prin faringe si esofag spre stomac. Se desfasoara in 3 faze: orala , faringiana si esofagiana
C. Fonatia si vocea articulata sunt procese complexe, voluntare la care participa initial laringele- ca organ
specific fonator de producere a sunetelor in expir, ulterior fiind modulate in cavitatile bucala, nazale,
sinusale, paranazale.
D. Functia fizionomica: are un rol deosebit de important in context bio-psiho-social, fiind in concordanta
cu personalitatea bolnavului. De asemenea este importanta in sistemul de comunicare interuman.

Capitolul 2.
1.Obiectivele si clasificarea examenului clinic:

Obiective:
-Descoperirea abaterilor de la normal
-Decelarea semnelor si simptomelor
-Descrierea semnelor si simptomelor
-Stabilirea relatiilor cauzale
-Stabilirea directiilor de evolutie si a prognosticului
-Identificarea complicatiilor
-Precizarea tratamentelor efectuate anterior
-Stabilirea diagnosticului ce sta la baza unui plan de tratament individualizat

Examenul clinic poate fi:

Sumar- care sa permita stabilirea unui diagnostic al urgentei, atunci cand pacientul este intr-o stare critica
Final post-tratament- complet, diferentiat pe elementele sist. Stomatognat , cu reevaluarea starii de sanatate
a pacientului si precizarea diagnosticului final
Efectuat in cadrul dispensarizarii- cu reevaluarea starii de sanatate, comparabila ca stadiu evolutiv cu
situatia initiala si dignosticul final.

10
2. Factori care influenteaza organizarea si functionarea echipei medicale. Pregatirea echipei medicale.

 Factorul uman:
Responsabilitatea efectuarii examenului clinic si stabilirea dignosticului corect revin in intregime medicului.
Se vor avea in vedere multiplele conexiuni care se stabilesc atat intre membrii echipei cat si intre acestia si
echipamentul utilizat.
Medicul va trebui sa cunoasca, sa interpreteze si sa se adapteze situatiilor deosebite care pot aparea in timpul
activitatii. El trebuie sa aiba un control total asupra sistemului format din echipa-pacient-echipament.
Un alt factor important este confortul omului la munca. Un medic lipsit de confort poate produce erori,
avand eficienta si performane scazute.
 Factorul stiintific:
Se refera la modul in care aplicarea diferitelor cunostinte din varii domenii pot optimiza activitatea din
cabinetul stomatologic.
Legat de factorul stiintific, ergonomia dentara s-a orientat pe 3 directii fundamentale:
Cercetarea- urmareste principiile generale aplicate in celelalte stiinte cu particularitatea ca aceasta este
realizata in cea mai mare parte de practician.
Conceptia- vizeaza modificarile sau schimbarile aduse echipamentului sau sistemului in ansamblu, pe baza
observatiilor si concluziilor cercetarilor efectuate.
Corectia- este o etapa de optimizare a gestului pana la perfectiune, in vederea realizarii unei miscari sigure,
precise in conditiile depunderii unui minim de effort.
 Factorul tehnic:
Progresul stiintei si tehnicii face ca acest factor sa fie extrem de mobil prin aparitia permanenta de noi
instrumente si materiale folosite in medicina stomatologica.
 Pregatirea echipei medicale:
Tinuta medicului si a personalului:
Medicul va fi imbracat cat mai lejer si va purta echipament de protectie
Vor fi indepartate bijuteriile.
Unghiile trebuiesc curatate si ss fie cat mai scurte
Atat medicul cat si asistenta se vor spala pe maini inainte de inceperea consultatiei( cu apa si sapun; cu apa
si sapun urmata de o clatire cu o subst antiseptica; prin scufundarea mainilor intr-o subst antiseptica pe
durata specificata de producator)
Dupa spalare se dezinfecteaza mainile cu subst antiseptice( alcool, iodophor, clorhexidina, hexaclorofen)
Pregatirea si folosirea mijloacelor de protectie individuala este importanta
Halatul- de diverse tipuri, marimi culori, pot fi de unica folosinta su rezistente la spalari multiple, sterilizari
Masca- asigura protectia in ambele sensuri de la pacient spre medic si invers. Schimbarea mastii se face
dupa fiecare pacient.
Manusile- au rolul de a proteja mainile medicului si de a impiedica transmiterea infectiilor fiind o bariera
fizica impotriva transferului de microorganisme. Pot fi din latex, nitril sau materiale plastice. Trebuie sa fie
impermeabile si sa mentina sensibilitatea tactila.
Bonetele- din panza sau textile netesute, trebuie sa acopere parul in totalitate avand rolul de a impiedica
patrunderea acestuia in campul operator sau agatarea lui.
Ochelarii de protectie- au forme si marimi diferite, simpli numai din sticla sau cu lupe sau cu aparatori
lateral. Sunt utilizati pt a evita contaminarea globilor oculari sau accidentarea acestora.

 Alegerea unei pozitii ergonomice a medicului in timpul examinarii:

Pozitiile adoptate in timpul lucrului au efect asupra calitatii muncii si asupra sanatatii membrilor echipei
Pozitia de lucru ortostatica(in picioare)- putin folosita in prezent datorita angrenarii unui numar mare de
muschi in timpul manoperelor, ducand la instalarea precoce a oboselii. Are doua variante de lucru: in
picioare cu sprijin simetric; in picioare cu sprijin asimetric.
Pozitia de lucru asezat- prezinta urmaroarele avantaje:
→este o pozitie naturala, confortabila, stabila
→contractie musculara minima
→ideala efecturaii miscarilor fine, de precizie
11
→tendinta redusa de acumulare a sangelui si fluidelor in membrele inferioare minima
→musculatura relaxata, presiune hidrostatica scazuta
→asigura deplasarea medicului fara a se ridica
Are 3 variante principale: sedere cu sprijin ischiatic; sedere cu sprijin ischio-femural; sedere cu
sprijin ischio-sacral

 Pozitia operatorie:
Reprezinta localizarea medicului in raport cu pacientul
4 pozitii :
→pozitia in fata pacientului (ora 8)- pt maxilari anteriori, mandibulari anteriori si posteriori; medicul tine
instrumentele ca pe un creion
→pozitia in dreapta pacientului (ora 9)- pt fata vestibulara a dintilor superior si inferiori posteriori dreapta si
fetele ocluzale ale dintilor mandibulari tot din partea dreapta; medicul tine instrumentele tot ca pe un creion
→pozitia dreapta spate (ora 10-11)- pt dintii inferiori, in special cei din stanga, pt superiori se fol vederea
indirecta. Cea mai utilizata.
→pozitia direct din spate (ora 12)- pt fata ant a dintilor mandibulari anteriori.

3. Organizarea, dotarea si pregatirea cabinetului medical stomatologic.

Un cabinet de medicina dentara necesita cateva incaperi indispensabile pt buna desfasurare a activitatii :
cabinet de consultatii si tratamente, sala de asteptare, doua grupuri sanitare(unul pt pacineti si unul pt echipa
medicala) , un vestiar pt personal si un spatiu anexa pt sterilizare. In functie de spatiul avut la dispozitie se
mai pot amenaja: un birou, o magazie de materiale, un mic laborator de tehnica dentara, un laborator de
radiologie dentara.

Dotarea cabinetului:
Fotoliul dentar:
intalnim: fotolii clasice sau fotolii moderne
Trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
→comanda pe ambele parti
→sa poata fi ridicat
→grosimea spatarului nu trebuie sa jeneze genunchiul medicului
→sa aiba un aspect placut si sa fie confortabil pt pacient
→sa aiba 2 articulatii si 3 planuri de sustinere
Unitul dentar:
Are urmatoarele subansamble: corpul aparatului, masa de lucru, port scuipatorul, dispozitivul de iluminare,
turul electric cu bratul Doriot, intrerupatorul cu pedala, dispozitivul pt viteze inalte.
Poate fi clasic sau modern.

Organizarea cabinetului de consultatii:

Trebuie sa respecte cerintele ergonomice si conditiile igienico-sanitare prevazute de lege:
Suprafata optima de circulatie: 16 m²( 8 m² pt medic si 8 m² pt asistenta; spatiul bolnavului este minim
inclus in spatiul total de 16 m²)
Podeaua- trebuie sa permita o usoara curatare si dezinfectare; nu trebuie sa fie din lemn sau sa aiba covoare,
mochete etc.
Peretii- vopsiti in intregime cu ulei sau placati cu faianta pana la 110-120 cm de podea. Vopseaua sa aiba o
culoare deschisa.
Apa- esentiala in desfasurarea activitatii pt. spalarea mainilor, instrumentelor, clatirea gurii, alimentarea
unitului.
Iluminarea- trebuie sa fie corespunzatoare calitativ si cantitativ; se pot utiliza: surse de lumina naturale(
lumina zilei- ferestre mari, libere, dispuse pe nord) sau surse de lumina artificiale care completeaza lumina
naturala si care pot fi: incandescente, fluorescente. Iluminarea cavitatii bucale- se folosesc lamplile dentare.

12
Caldura- temperatura optima trebuie sa fie in jur de 20 °C
Ventilatia- 18-20 m³ de aer/ persoana. Cca. 3,5 m inaltimea minima a incaperii.

Factori care pot influenta mediul ambiental in cabinetul de consultatii:

Cromatica: poate influenta pozitiv sau negativ senzatia de confort, functionalitatea diferitor organe, a
psihicului; rosu- creste TA; albastru scade TA; verde- determina monotonie; maro- favorizeaza starea de
greata; alb pur- poate provoca ameteala.
Ambianta sonora: prezenta zgomotului poate influenta negativ sanatatea fizica si psihica a pacientului si a
echipei. Zgomotele pot fi: de origine externa sau rezultate in urma activitatii medicale.
Vibratiile:in cazul in cre provin de la instrumentele medicale pot: afecta complexul mana- brat, determina
modificari vasculo-nervoase la nivelul degetelor, influenta performanta vizuala.
Prezenta diferitelor elemente si substante chimice: precum: mercur, arsenic, metale grele, dezinfectante si
antiseptice, rasini sintetice- trebuie utilizate cu mare atentie si depozitate corespunzator.
Radiatiile ionizante
Campul elecric
Campul magnetic

Pregatirea unitatii de lucru incepe cu o corecta igienizare si dezinfectare a tuturor obiectelor care necesita
acest lucru. Inainte de inceperea activitatii cabinetului I se asigura o ventilatie naturala prin deschiderea
ferestrelor.

Instrumente si materiale necesare:

-instrumente de mana
-instrumente rotative

In functie de specificitatea actului terapeutic intalnim:

Instrumentar comun mai multor categorii de acte terapeutice
Instrumentar specific unei categorii de acte terapeutice
Instrumentarul necasar examenului stomatologic cuprinde setul standard de consultatie: oglinda dentara,
sonda pensa si excavator dentar.

Pregatirea si pasajul instrumentelor:

Organizarea instrumentarului se poate face in doua moduri:

Sub forma de platouri pregatite pt fiecare etapa a actului operator- o cutie de aluminiu cu instrumentarul
propriu-zis
Sterilizare in mod centralizat in casolete destinate tipurilor de interventie

Pasajul instrumentelor si materialelor va respecta o serie de reguli :

Instrumentele nu se deplaseaza deasupra capului sau prin fata pacientului
Asiastenta plaseaza instrumentarul in mana medicului in pozitie activa
Asistenta va prelua instrumentarul folosit la semnalul medicului
Intre medic si asistenta sa va stabili un limbaj al gesturilor
Pregatirea evidentelor: obtinute examenul clinic sunt : foaia de observatie, chestionarele, documentele
obiective ale pacientului care se ataseaza foii de obsevatie.
Foaia de observatie reprezinta:
Document medical
Document medico-legal
Document de cercetare stiintifica
Document didactic

13
 4. Pregatirea pacientului in vederea consultului medical

A). Pregatirea generala a pacientului

- pregatire psihica: →pt obtinerea colaborarii, asistenta pregateste, prin mijloace verbale si non- verbale,
pacientul, privind continutul si desfasurarea manoperei; se acorda atentie deosebita pacientilor cu anxietate
(se recomanda administrarea unei medicatii sedative: ex. Distonocalm)
- pregatire medicala generala: → in cazul pacientilor care sufera de alte boli generale diagnosticate, se
recomanda consultarea medicului specialist/de familie pt a obtine acordul efectuarii tratamentului. Se iau
masuri pt evitarea accidentelor in timpul si dupa tratamentul stomatologic.

B). Pregatirea loco- regional a pacientului

- pacientul este preluat din sala de asteptare de catre asistenta; inainte de instalarea pe scaunul stomatologic
se indica indepartarea hainelor groase, ochelarilor, precum si a machiajului in cazul femeilor (poate masca o
stare de prelipotimie).
- pacientul sta intr-o pozitie semisezanda, relaxata; se regleaza tetiera pt pozitionarea corecta a capului; in
cazul pacientilor cu afectiuni generale (cardiopatii, afectiuni respiratorii) fotoliul va fi inclinat la ~ 70% fata
de podea.
- pacientul se protejeaza cu bavete, sau campuri chirurgicale sterile

C). Pregatirea locala a pacientului

- pregatirea campului operator (cavitatea bucala) face parte din stilul de lucru ergonomic: asigura
economisirea materialelor, evita greselile tehnice, complicatiile, etc.
• Caracteristicile campului operator ce ingreuneaza efectuarea manoperelor
- dimensiunile reduse
- iluminarea precara: necesita utilizarea iluminarii de la unitul dentar
- prezenta unor organe mobile in vecinatare: limba, obraji, care pot acoperi zona de lucru
- salivatia: poate afecta acuratetea si precizia unor manopere
- declansarea refluxului de voma

→Datorita caracteristicilor campului operator, pregatirea include 3 categorii de masuri:

a). masuri de asepsie orala: au rolul de a reduce microbismul oral
- cea mai simpla metoda: clatirea cavitatii bucale cu o solutie antiseptica( ex. Clorhexidina) inaintea oricarei
interventii; in lipsa unei solutii antiseptic, pacientul va clati cu apa rece.
b). masuri pt izolarea campului operator si controlul umiditatii : necesare pt o buna vizibilitate asupra
zonei de lucru.
- previn contaminarea cu secretii in timpul manoperelor;
- mentin un mediu aseptic pt protejarea pacientului;
- previn aspiratia de materiale straine.
c). masuri pt reducerea refluxului exagerat de voma: in cazul pacientilor cu salivatie puternica
- se clateste cavitatea bucala cu apa rece, de mai multe ori (contractia gl salivare); in cazul salivei vascoase,
bogata in mucina, pacientul poate clati cu o solutie de bicarbonat de sodiu.
- pt evitarea declansarea refluxului de voma se poate indica pacientului o pozitie a capului cu barbia in piept
si capul usor aplecat inainte, iar limba sa fie tinuta in spatele dintilor.

14
 5. Algoritmul examenului clinic stomatologic
Presupune examinarea clinica urmand anumite etape. Examinarea clinica poate fi insotita si de examene
paraclinice.
Avantaje: -eficienta: scurtarea timpului necesar examinarii
-complexitatea: evitarea omisiunilor
-randamentul: usureaza sistematizarea, interpretarea, analiza simptomelor.

Principalele etape sunt:

►EXAMENUL SUBIECTIV
1. culegerea datelor informative
2. anamneza
►EXAMENUL OBIECTIV
- general
- loco- regional : extraoral (cervico- facial) si intraoral
- al relatiilor mandibulo- craniene
- al dinamicii mandibulare
- functional
- examinarea starii de igiena si a gradului de educatie sanitara.

Algoritmul examenului clinic : ISOAP

 I – identificare
 S – simptome
 O – semne obiective
 A – analiza semnelor si simptomelor
 P – planul de rezolvare a cazului.

Capitolul 3.
1.Examenul clinic subiectiv: culegerea datelor informative.
In foaia de observatie se noteaza date generale informative despre pacient:
-Nume si prenume -Nr de telefon al medicului de familie
-Sex -Date legate de asigurare
-Varsta -Date legate de categoria sociala
-Profesia si locul de muna
-Adresa si numarul de telefon
→Varsta
- varstnici: -de obicei edentati total;
-colaborare dificila;
-de obicei prezinta si alte boli generale( HTA, DZ, etc);
-modificari faciale si orale caracteristice varstei;
-programare dimineata, sedinte de scurta durata, in raport cu starea generala
- adulti: necesita de obicei restaurari intinse, efectuate intr-un nr mic de sedinte
- adolescenti: carii acute; frecvente dizarmonii dentare si ocluzale;
- copii: -necesita sedinte scurte, nedureroase
-colaboreaza dificil, redau cu dificultate simpotomele
→Sex
- femei : boli infecto- contagioase, afectiuni biliare, gastro-intestinale, metabolice
- barbati: DZ, HTA, ateroscleroza, tumori gastro-intestinale
15
→Profesie
 Indica clasa social-economica din care provine pacientul
 Explica etiologia unor afectiuni
 muzicieni: deplasari si deformari ale mandibulei(violonisti), abrazii si mobilitate
la nivelul dintilor frontali, malocluzii (instrumente de suflat).
 pacienti care lucreaza in mediu toxic: gingivite, stomatite.
 cofetari: nr crescut de carii.

2.Definitia anamnezei. Avantajele si dezavantajele interogarii bolnavului si a utilizarii chestionarului.

ANAMNEZA= elaborare corecta a modului de aparitie, desfasurare si evolutie a unor suferinte
generale si locale, ca si a unor evenimente anterioare ce ar putea influenta diagnosticul si decizia
terapeutica.
Metode:
 interogarea bolnavului
 chestionar scris
 chestionar+interogare.

→Interogarea: dialog medic- pacient, bazat pe intrebari si raspunsuri, individualizat dupa: varsta, sex, stare
generala, psihica, etc. Intrebarile au rolul de a ajuta pacientul sa-si reaminteasca si sa relateze toate datele
care au legatura cu prezentarea la medic.
Avantaje:
 informatia este completata de comunicarea non-verbale: mimica, gesturi, pozitie;
 obtinerea colaborarii pacientului.
Dezavantaje: legate de experienta examinatorului, incepatorii preferand chestionarul.

→Chestionarul: pacientul raspunde prin DA si NU la intrebari.

Avantaje:
 economie de timp
 compenseaza lipsa de experienta a examinatorului
 sunt verificate toate domeniile de interes
Dezavantaje:
 metoda mecanica, lipsita de observatia directa a pacientului
 nu ajuta comunicarea medic- pacient
 pacientii pot da raspunsuri eronate, incomplete
 pot depasi nivelul intelectual al bolnavului.

3. Algoritmul anamnezei. Motivele prezentarii pacientului la cabinetul stomatologic.

Algoritmul anamnezei cuprinde:
1. Motivele prezentarii.
2. Istoricul bolii prezente (anamneza speciala).
3. Antecedente personale generale (anamneza generala).
4. Antecedente personale stomatologice.
5. Antecedente heredo- colaterale generale (anamneza familiala).
6. Antecedente heredo- colaterale stomatologice.
7. Conditii de viata si munca (anamneza sociala).
16
Motivele prezentarii – totalitatea simptomelor subiective majore, ce determina pacientul sa se prezinte la
consultative si acuzele subiective ce orienteaza tehnica examenului clinic.
Pot fi:
 Unice, in cazurile de urgenta. Se rezolva motivul principal de prezentare la medic- durerea, ulterior
continuandu-se examinarea.
 Multiple, trebuie analizate in functie de ordinea aparitiei, localizare topografica, caracteristicile
sesizate de pacient. Se evalueaza motivul principal de prezentare.

Simptome subiective:
 Durere, cu localizari diverse: odontale, parodontale, articulare, musculare.
 Tulburari functionale: masticatorii, fizionomice, fonetice, de deglutitie.
 Parafunctii: bruxismul.
 Solutii de continuitate la nivelul partilor moi si osoase.
 Formatiuni tumorale sesizate de pacient
 Complicatii post-tratament.
 Accidente ale protezelor conjuncte: decimentari, fracturari, modificari de culoare.
 Accidente ale protezelor amovibile: fractura bazei, a dintilor, etc.
Alte motive de prezentare
 Programati, pt consultatii de rutina, dispensarizare;
 Neprogramati
 Trimisi de un serviciu
 Nemultumiti de tratamente anterioare, dorind schimbarea medicului
 Pacienti ce solicita sfatul unui al doilea medic

4. Anamneza speciala. Istoricul bolii prezente.

Ofera o descriere cronologica amanuntita a suferintei, a modului de aparitie si de desfasurare a simptomelor
care au determinat prezentarea la medic:
 Cronologia si succesiunea simptomelor;
 Localizarea simptomelor pe zone topografice si pe elemente ale sistemului stomatognat (dinti,
parodontiu, mucoasa, articulatie);
 Momentul (ziua:bruxism, seara:pulpite) si tipul (brusc sau insidios, spontan sau provocat) debutului
fiecarui simptom;
 Evolutia in timp de la debut pana la prezentare: stationara, lenta, rapida, etc;
 Factorii care agraveaza sau amelioreaza;
 Complicatii survenite in timp: locale(pulpite), loco-regionale(adenopatii), generale(psihice);
 Tratamente urmate;
 Atitudinea bolnavului fata de boala si tratament: mod de aplicare, reactii.
 Prezenta reactiilor adverse;
 Sangerari excesive dupa interventii chirurgicale;
 Data ultimei vizite la cabinetul somtatologic, motivul, tratamentul.

→In cazul durerii se precizeaza:

 Localizarea: la unul sau mai multi dinti
 Iradiere
17
  Daca bolnavul poate sa localizeze dintele dureros
 Intensitatea si durata durerii
→In cazul unor traumatisme se precizeaza:
 Momentul producerii traumatismului
 Modul de producere a traumatismului

5. Anamneza generala (antecedente personale generale): antecedente personale generale fiziologice.

Antecedentele personale fiziologice
Mai importante la femei, datorita hormonilor care pot influenta elementele stomatognate, ex. in sarcina,
lactatie, pubertate, tratamente cu anticonceptionale.
→ Sarcina: hormonii actioneaza asupra vaselor gingivale, determina aparitia gingivitei de sarcina.
 Se evita medicatia, se permit doar cele care nu afecteaza fatul: penicilina, ampicilina; anestezice:
lidocaina, xilina. Doar cu avizul medicului ginecolog!
 NU este permisa administrarea tetraciclinei
 Sunt contraindicate RX, anestezia generala
 Se evita procedurile lungi si dureroase
→Pubertatea si menopauza: momente de criza ale organismului feminin, cu risc de perturbare a
homeostaziei, si posibila aparitie a osteoporozei
→Anticonceptionalele: modificari endocrine
→Andropauza: modificari psihosomatice la barbati, ce pot include: bruxism, osteoporoza.

6. Anamneza generala (antecedente personale generale): antecedente personale generale patologice.

Antecedentele personale patologice
Toate bolile generale care influenteaza structurile orale, care induc riscul unor complicatii si
contraindica/amana tratamentul stomatologic.

→Afectiuni cardio- vasculare: valvulopatii, RAA, angina pectoral, infarct miocardic, aritmii, HTA,
insuficienta cardiaca.
Orice tratament stomatologic necesita aviz si colaborare cu medicul specialist!!!
 Preventia endocarditei bacteriene prin administrarea de antibiotice inainte oricei interventii
(antibioprofilaxie)
 Depistarea si eliminarea surselor de infectie din cavitatea orala: igienizare orala, tratamentul cariilor,
parodontopatiilor, afectiunilor pulpare, extractia dintilor irecuperabili
 Tratamente cat mai putin dureroase, scurte, la ore matinale
 Sedarea moderata a sistemului nervos
 Evitarea anesteziei generale. Se recomanda anestezia locala
 La pacientii cu cardiopatii ischemice pot apare crize pe fond de stress emotional
 La pactientii cu HTA se inregistreaza tensiunea arteriala inainte si dupa tratament

→Afectiuni respiratorii: obstructile cailor aeriene superioare; boli pulmonare obstructive (emfizem,
bronsita cronica), astm bronsic, TBC.
Pot produce modificari orale: policarii, halitoza, afectiuni parodontale, modificari salivare.
Precautii:
 Pozitia sezanda la examinare
 Alegerea cu grija a anesteziei (locale)
18
→Afectiuni dermatologice: pot avea manifestari la nivelul sistemului stomatognat si impun decelarea lor pt
prevenirea contaminarii (lues), sau impun alegeria terapiei corespunzatoare (lupus, sclerodermie).
→Cancer si leziuni precanceroase: este importanta depistarea precoce a acestor leziuni la nivelul cavitatii
orale. Tratamentele cu radiatii pot afecta tesuturile (mucozal, glandular, osos), creste riscul cariilor de colet,
creste incidenta infectiilor virale si fungice.
→Hemopatii cu risc vital: de interes in stomatologie sunt disfunctii plachetare, coagulopatii (hemofilia A),
leucoze acute.
 Interventia sangeranda se face numai cu acordul hematologului
 Extractiile se fac in regim de spitalizare
→Bolile infecto- contagioase:
 Acute (endemice): manifestari orale ce preced exantemul, ce creeaza confuzii cu afectiuni
stomatologice
 Cronice: impun masuri de protectie suplimentare pt personal si pacienti: tuberculoza, lues, SIDA.
SIDA= afectiune cu risc de contagiozitate deosebit, necesitand masuri suplimentare de protectie a
personalului si pacientilor privind sterilizarea instrumentarului, dezinfectia operatorie, tinuta de
protectie.
- rolul stomatologului este acela de a decela manifestarile orale, de a mentine o stare de
sanatate orala si igienizare optima si de a preveni procesele infectioase.
- primele semne de manifestare orala ce servesc la diagnosticare: leucoplazia si candidoza,
recent fiind identificate cu parodontite si gingivite cu evolutie rapida spre supuratii si
necroza.
→Starile alergice: nu trebuie neglijat potentialul alergogen al unor materiale: acrilate, clorura de zinc,
novocaina.
→Afectiunile endocrine: pot influenta echilibrul sistemului stomatognat;
 Tiroidiene : hipotiroidismul poate induce anomalii dento- maxilare.
→Afectiunile cerebro- vasculare
 Colaborare cu specialistul in privinta medicatiei
 Sedinte scurte, programate matinal
 Verificarea tensiunii arteriale si constantelor coagularii
 Utilizarea minima a vasoconstrictoarelor si anestezicelor locale
 Reducerea stresului prin sedative, tranchilizante
→Afectiuni osteo- articulare cronice: risc crescut de hemoragie in cazul unor interventii, ca urmare a
consumului de aspirina;
 Pot avea legatura cu ATM si structurile osoase.
→Afectiuni neuro- psihice
 Psihozele: cooperare dificila
 Boala Parkinson: lipsa coordonarii neuromusculare ingreuneaza unele manopere
 Epilepsia
 Risc de declansare a crizei in timpul manoperelor
 In timpul anamnezei se solicita informatii despre vechimea, tipul, numarul crizelor,
precum si medicatia
 Tratamentul stomatologic se efectueaza doar daca pacientul este sub medicatie
 Tratamentele protetice se fac in colaborare cu neurologul
 Se evita protezele din acrilat, portelan, ce prezinta riscul fracturarii si inhalarii
fragmentelor.

19
→Bolile de sistem (colagenazele): lupusul eritematos, sclerodermia. Intereseaza atat prin manifestarile
orale cat si prin dificultatile ce apar in timpul unor manopere stomatologice.
→Xerostomia: reducerea cantitatii de saliva cu afectarea capacitatii de autocuratire, modificarea pH-ului
salivar. Favorizeaza aparitia cariilor, influenteaza negativ mentinerea protezelor mobile
→Tratamentele medicamentoase: actuale sau anterioare, sugereaza
 Afectiuni de care pacientul uita
 Anumite alergii
 Riscul interferentelor cu anumite substante folosite in stomatologie(anestezice)

7. Antecedente personale stomatologice.

Ofera informatii despre:
 Accidente legate de eruptia dintilor
 Afectiuni odontale si tratamentul acestora
 Afectiuni parodontale si tratamente
 Edentatii si tratamente protetice
 Traumatisme maxilo- faciale si sechele
 Interventii chirurgicale ale sistemului stomatognat
 Dizarmonii dento- maxilare si tratamente ortodontice
 Obiceiuri vicioase :
 Sugerea degetului, buzelor, a unor obiecte
 Roaderea unghiilor
 Interpozitia limbii in zona frontala sau laterala
 Interpozitii de obiecte intre arcade
 Ticuri de succiune a buzelor, obrajilor
 Deglutitia infantila
 Respiratia orala cand nu exista obstacole pe cai aeriene.

8. Anamneza familiala (antecedente heredo- colaterale generale) si antecedente heredo-colaterale

stomalogice.
In cazul AHC generale se analizeaza posibilitatea unei boli ca predispozitie genetica: boli cu determinism
strict genetic, boli cu predispozitie ereditara, boli familiale (suspectate la pacienti cu conditii de mediu
comun- diabet, ulcer, HTA), boli contagioase (lues, tuberculoza, rubeola, gripa), bolile mamei din perioada
sarcinii care pot provoca afectiuni congenitale.
AHC stomatologice:
 Anomalii dento-maxilare
 Parodontopatii, policarii
 Malformatii congenitale

20
9. Anamneza sociala (conditii de viata si munca)
 Mediul in care pacientul isi desfasoara activitatea: ofera date asupra cauzelor sau surselor de
imbolnavire cu influenta directa (intoxicatii profesionale) si indirecta (munca grea, fizica, sau munca
intelectuala)
 Ticurile profesionale
 Alimentatia (rationala, abuziva-excese ce pot constitui factori de risc/ abuziva in substante toxice-
alcool, tutun, carentiala).
 Conditii de mediu: poluarea zonei, factorii ambientali.

10.Comunicarea medic-pacient in diagnosticul oro-dentar.

Comunicarea este un proces complex, realizabil prin intermediul mai multor feluri de limbaje si este
specifica fiecarui individ. Cele 3 componente principale sunt:
a). comunicarea exteriorizata, observabila(actiuni verbale si nonverbale): se manifesta oral prin vorbire
si ascultare, iar scris prin scris si citire
b). metacomunicarea: se refera la sensul perceptual al mesajului, ceea ce intelegem dincolo de cuvinte
c). intercomunicarea: procesul de comunicare la nivelul sinelui: cum “comentam” mesajul primit, cum ne
argumentam si ne raspundem noi insine la intrebari.

MESAJUL- element complex al comunicarii, poate ajunge alterat sau nu de la emitent la primitor, in functie
de contactul fizic si psiho-social in care are loc comunicarea.
Poate fi transmis prin intermediul:
→Limbajului verbal, cu ajutorul cuvintelor ~ 7%. Se tine cont de obstacole ce pot influenta negativ
comunicarea
 Ambiguitate, generalizare, logoreea (caracteristica guralivilor, vorbesc mult si inutil), egocentrism
(interesati exclusiv de ei insisi), secretomania, jargonul.
→Limbajului non- verbal, al corpului, spatiului, lucrurilor ~ 55%
 Expresia fetei, zambetul, tonul vocii, miscarea corpului, gesturile, postura corpului.
→Limbajului paraverbal, ~ 38%,
 Tonalitatea, volumul, intonatia, claritatea si inflexiunile vocii, pauze dintre cuvinte, ticuri verbale,
rasul, etc.

Atitudinea in comunicare: modul de a reactiona la ceva sau cineva. Sunt caracterizate de o componenta
cognitiva (cum gandim), si una emotionala (cum simtim) si una comportamentala (cum tindem sa actionam).
Interpretarea informatiei: etapa extrem de importanta, avand in vedere influenta atitudinii, a experientelor
anterioare, si a personalitatii celui care interpreteaza datele. Pt o buna comunicare, mesajul trebuie adaptat
zonei de confort a pacientului.
Ascultarea: depinde de motivarea care o determina. Este un act constient de receptionare a informatiilor, ce
se realizeaza in mai multe etape:
 Auzirea
 Intelegerea
 Traducerea cuvintelor
 Atribuirea de semnificatii informatiei care se proceseaza
 Evaluarea.
Poate fi:
 Activa: cand posibilitatea de a interactiona direct cu interlocutorul este limitata

21
  Interactiva: cand exista posibilitatea de a interactiona direct cu vorbitorul, punerea de
intrebari, solicitarea confirmarii mesajului, etc.
 Interactiune prin intrebari
 Interactiune prin confirmare.

 Particularitatile comunicarii medic- pacient se orienteaza in raport de motivele prezentarii, varsta,

sexul, starea generala, starea psihica a pacientului, gradul de urgenta al afectiunii prezente si de
relatiile pe care le poate oferi pacientul sau insotitorii acestuia. Anamneza trebuie sa fie clara,
precisa, tintita pe problemele cheie. Varstele extreme: varstnici, copii, impun o anamneza specifica.
 Dialogul trebuie sa fie realizat pe un ton calm, respectuos, clar, politicos, utilizandu-se intrebari cat
mai simple si explicite, iar raspunsurile intrebarilor puse de pacient trebuie sa fie cat mai clare si
detaliate. Este necesar ca, la intrarea in cabinet, medicul sa lase orice problema personala, familiala,
pt a deveni receptiv la suferintele bolnavului si a realiza un dialog eficace si concludent cu acestia.
 Un alt aspect important este confidentialitatea anamnezei si a diagnosticului care reprezinta o
datorie majora, deontologica a mdicului, indiferent de specialitatea sa.

Calitatea serviciului medical stomatologic depinde atat de pregatirea profesionala a medicului, de

dotarea cabinetului cu instrumentar, aparatura, materiale performante, cat si de calitatea comunicarii
medic- pacient.

Capitolul 4.
1. Ce sunt simptomele subiective si care sunt tipurile de simptome subiective intalnite in cursul
consultului stomatologic?
Simptomele subiective sunt reprezentate de principalele motive de prezentare a pacientului la medic.
Cele mai frecvente simtome subiective relatate de pacient in timpul consultului stomatologic sunt:

- Tulburari de sensibilitate : durerea, anestezia, parestezia, hipoestezia, hiperestezia, paralizia;

- Tulburari functionale: masticatorii, fizionomice, fonetice, de deglutitie, secretorii (salivare), gustative,
respiratorii, olfactive;
- Manifestari parafunctionale.

2. Care sunt tulburarile de sensibilitate ce afecteaza teritoriul oro-dentar?

- Durerea (cefalalgii, durere paroxistica norcturna, durere de cap tensionata, algii faciale simptomatice,
durere articulara, d. musculara, d. osoara, d.alveolara, d.sinusala, d. mucozala, glosalgie,
glosopirozisul, odontalgii, nevralgii, durerea in afectiuni ale glandelor slaivare, d. vasculare)
- Anestezia
- Parestezia
- Hipoestezia
- Hiperestezia
- Paralizia

3. Durerea: definitie si clasificare topografica

Durerea este o senzatie subiectiva, rezultata in urma actiunii unor stimuli si traduce o dereglare psihica
sau fizica. Este considerate sistemul “de alarma” ce semnalizeaza actiune aunor agenti nocivi asupra
organismului. Orice pierdere a sensibilitatii dureroase, expune organismal la pericole, de aceea prezenta
durerii este considerate un simptom major.
22
Clasificarea topografica a durerii:
Clasificarea durerii este o problema complexa, cele mai frecvent utilizate criterii de clasificare a durerii
cranio-faciale fiind cle topografice, clinice si fiziopatologice.Dupa criterii topografice durerea poate fi:
 Durerea localizata- perceputa la locul unde actioneaza stimulul (traumatic, infectios)
 Durerea referita (iradiata) – nu este simtita la locul de origine, ci in zona cutanata periferica de
distribuire
 Durerea proiectata – simtita intr-un teritoriu de distributie diferit de cel al zonei afectate (ex:
durere hemimandibulara stanga, tranferata de la alta parte a corpului, de la un infact)
 Durerea difuza – situate pe o zona mai intinsa, dar fara o localizare precisa.

4. Clasificare si caracteristicile durerii somatice

A. Cefalalgia – durere de cap, denumita si cranio-faciala,
- este cea mai frecventa forma a durerii
- are ca mecanism de producere un spasp vascular
- nu este tratata fara a consulta un medic neurology
cefalalgiile se clasifica in :
1. Cefaleea clasica –
2. Cefaleea vasculara-
3. Durerea paroxistica nocturna-
4. Durerea de cap tensionata-
5. Cefalalgia cauzala –
5.1.Cauze generale> produc cresterea tensiunii intracraniene

Algiile faciale simptomatice:

Durerei ce nu au la baza o leziune evidenta
1.Durerea ariculara poate fi:
Durere articulara localizata:
durere articulara referita
Durerea articulara psihogena
2.Durerea musculara
3.Durerea osoasa
in osteita acuta – surerei puternice, tumefieri ale partilor moi, adenopatie loco-regionala durereoasa si demn
generale (febra, friso, tahicardie)
in forme cronice – dureri surde, caracter difuz
in osteomielite – character pulsatil, localizare profunda in zona afectata si iradieri in hemifata si hemicraniu.
4.Durerea alveolara
5.Durerea sinusala
6.Durerea mucozala
7.Odontalgii - durere cranio-faciala de origine dentara
8.Nevralgii
Nevralgie de trigemen
Nevralgie de glosofaringian
8.3. Durere post herpes-zoster trigeminal
8.4. Cauzalgia
9. Durere in afectiuni ale glandelor salivare
9.1 durere de cauza inflamatorie:
9.2. durere de cauza tumorala
9.3.durerea datorata unui calcul salivar
10 Durerile Vasculare
23
5. Diagnosticul si evaluarea clinica a durerii
Pentru obiectivarea durerii pot fi folosite heteroevaluarea si autoevaluarea
- Heteroevaluarea – utilizata in studii experimentale Presupune metode laborioase si constisitoare :
metode fiziologice, mecanice, stimulare electrica, metode electronice coputerizate, metode
biochimice
- Autpevaluarea – evaluarea durerii de catre pacient, pe baza unor sarcini verbale sau vizuale.
- Pentru evaluarea durerii se mai folosesc chestionare sau discutia libera
- Evaluarea durerii presupune urmarirea si stabilirea unor parametric difinitorii:
1. Debutul durerii – pacientul raspunde la intrebarea: Cand a inceput prima oara durerea?
2. Localizarea – unde va doare?
3. Cronologia – Ce fel de durere este? Cat timp dureaza? Cat de des apare? Ati luat medicamente
pentru calmarea durerii?
4. Caracterul – cum va doare?
5. Factorii care o influenteaza – durerea este mai puternica la ….? Durerea se amelioreaza la..?
6. Datele associate - date ce se refera la altecedente cu localizare in zona examinata: traumatisme,
tratamente, abcese.

6 . Durerea psihogena.

- Este durere fara substrat morphologic, fara o cauza reala

- 1. Sindromul gurii dureroase – cea mai obisnuita forma de durere psihogena, caracterizata prin
- Duerre cronica generalizata la mucoasa oarala, cu intensitate variabila de la moderat la sever, fara ca
leziunile clinice definite sa fie prezente;
- Senzatie de arsura difuza, sacaietoare ce intereseaza in principal limba, bolta palatine, buzele, gingia
- Predomina la femei in menopauza
- Este asociata cu scaderea secretiei salivare si cu modificari gustative
- Localizare imprecise
- Persisntenta in timp, fara sa cedeze multi ani
- Durerea nu cedeaza la analgezice, poate ceva la antidepresive
- Pot apare tulburari psihice: stari depressive ce pot accentua durerea.
- 2. Durerea fantoma – “durerea psihosomatica Marbach”
- Apare la adulti si varstnici
- Este caracterizata prin lipsa unor semne obiective clinice si paraclinice
- Poate fi localizata la nivelul unui dinte sau la nivelul cresetei edentate
- Durerea rasunde la treatment antalgic.

7. Descrieti urmatoarele tulburari de sensibilitate : anestezia, parestezia, hipoestezia,

hiperestezia, paralizia
1. Anestezia
- Scaderea sensibilitatii unei regiuni pana la abolire
- Se intilneste frecvent in teritoriul de distributie infraorbital
- Cauze: sinuzite maxilare, carcinoma, fractura de zygomatic,afectiune a nervului mandibular descrisa
ca semnul Vincent
2. Parestezia
- Intarzierea, persistenta sau eroarea de localizare a excitatiilor tactile, dureroase, termice sau vibratorii
- Se manifesta prin amortelim furnicaturi, intepaturi, sezatii de frig sau cald, constrictii localizate
- In sfera orala poate fi rezultatul lezarii unor nervi perifereici sau a unei boli nervoase periferice.
24
- Parestezia poate fi asociata cu migrena, aura epileptic, cauzalgia, hipo si hipercalcemie, hipoglicemie,
menopauza, herpes zoster sau cu anemia severa
3. Hipoestezia
- Diminuarea sensibilitatii care poate fi globala sau disociata
- La nivelul buzei inf – in urma unor extractii, rezectii apicale in vecinatatea nervului alveolar inferior
- Formele profunde ale carcinoamelor de mandibular cu debut edoosos, le sunt associate smene clinice
sub forma unor dureri nevralgiforme, odontalgii, parestezii sau hipoestezii in teritoriul nervului
alveolar inferior cu afectarea jumatatii corespunztaoare a buzei inferioare.
- Carcinoamele maxilare in perioada de .stare se caracterizeaza prin hipoplazie ce afecteaza teritoriul
inervatiei nervului infraorbital, ca urmare a invadarii trunchiului nervos de catre tumora.
4. Hiperestezia
- Sensibilitate exagerata, durere violenta
- Intalnita in cazul afectiunilor localizate la nivelul mucoasei bucale si linguale cat si in cazul afectarii
pulpare reversibile si ireversibile
- Cauzele aparitiei hiperesteziei:
 Locale: carii cu dezvoltare rapida, distrofii la smalt, abraziunea dintilor, carii cavitare.
 Generale : menstruatia, sarcina, avitaminoze etc.
5. Paralizia
- Localizata frecvent pe nervul facial
- Poate fi unis au bilateral
- Cauze:
 Intracraniana: tumori , traumatisme
 Extracraniana : interventii chirurgicale, inflamatii secundare unei infectii virale
- Manifestari:
- Fanta palpebrala ramane deschisa, fara ca pleoapele sa se apropie la inchiderea ochilor
- Deplasarea in sus a globilor ocular la inchidere, unilateral
- Imposibilitate ridicarii comisurii pe partea afectata, in zambet
- Stergerea riurilor pe partea afectata
- Asimetrii accentuate ale fetei, in dinamica
- Facies inexpresiv

8. Care sunt tulburari functionale ce afecteaza teritoriul sistemului stomatognat?

- Tulburari masticatorii
- Tulburari fizionomice
- Tulburari fonetice
- Tulburari de deglutitie
- Tulburari respiratorii
- Tulburari de secretie salivara
- Modificari gustative
- Modificari olfactive
- Sangerarile orale
- Manifestari otice
- Modificari rinofaringiene

25
 9. Ce sunt si care sunt manifestarile parafunctionale?
Termenul de parafunctie este definit ca fiind “ procesl autodistructiv al fortelor functionale exersate
automat si spontan”, unii autori denumindu-le obiceiuri sau manii.

- Parafunctii de origine psihica : bruxism, spasme musculare

- Parafunctii generate de stress: inclestarea dintilor
- Parafunctii legate de unele obiceiuri: onicofagie, muscarea creionului, muscarea buzelor, tic de
succiune
- Parafunctii de cauza endogena: hipocalcemie, epilepsie
- Parafunctii de cauza ocluzala

Capitolul 5.
1.Examenul obiectiv general
= urmareste evaluarea generala psihosomatica a starii generale prezente si relatia cavitatii orale cu restul
organismului (va include intotdeauna un examen fizic general si un examen al starii psihice).

Metodologia de evaluare a starii generale prezente a pacientului cuprinde:

 Examinarea de ansamblu cu observarea activa a pacientului din momentul intrarii in cabinet
si pe tot parcursul interogatoriului
-urmareste aspectele somatice si psihisce, cum sunt: starea de constienta, constitutia morfologica-tipul
constitutional, starea de nutritie, simetria generala, echilibrul static(postura), echilibrul dinamic(mersul),
starea psihica, dezvoltarea craniofaciala.
Starea de constienta poate fi influentata de: varsta, stari emotive, afectiuni psihice cronice, afectiuni
somatice cu influenta psihica, traumatisme cranio-cerebrale, infectii, afectiuni cronice decompensate.
Din punct de vedere al dezvoltarii generale pac. poate fi:
 Normosom-normotrofic
 Hiposom-hipotrofic
 Hipersom-hipertrofic
Din punct de vedere constitutional pac. poate fi:
 Astenic- slab, subponderal
 Stenic- dezvoltat armonios, bine proportionat
 Hiperstenic-dezvoltarea scheletului si musculaturii in exces
 Picnic-scund, cu dezvoltare in exces a tesutului adipos
 Casesctic- reducerea masei musculare si a tesutului adipos prin malnutritie, boli cronice debilizante
 Obez- dezvoltarea in exces a tesutului adipos
Postura= se refera la pozitia corpului ce ofera date valoroase de diagnostic general.
Echilibrul dinamic=mersul poate fi un indicator de diagnostic pentru unele afectiuni generale
neuromusculare, posttraumatice sau pentru bolile degenerative ale sistemului nervos.
Starea psihica= tipul psihologic constitutional:
 Echilibrat
 Dezechilibrat

 Evaluarea semnelor vitale tipice:temperatura, puls, respiratie, presiune arteriala;

Pulsul- barbati 70 batai/min, femei 80 batai/min, copii 100 batai/min
Respiratie- 12-20 respiratii/min
Temperatura-370 C
26
Tensiunea arteriala- sistolica 100-140mm Hg, diastolica- 60-90mm Hg
 Masuri biometrice generale(talie, greutate).
Indicele ponderal se calculeaza dupa formula: IP=G/T2
Tip pacient:
 normal: 19-25
 subponderal <19
 supraponderal>25
 obez>30-35

2.Examenul obiectiv locoregional: inspectia si palparea

INSPECTIA (examinarea vizuala)= cea mai importanta metoda de examinare obiectiva extraorala si
intraorala. In functie de modul cum se realizeaza inspectia poate fi:
 Facuta de la distanta sau de aproape
 Statica( pasiva, in repaus) sau dinamica( activa)
 Directa (cu ochiul liber) sau indirecta (in oglinda)
 In lumina obisnuita sau prin tehnici de iluminare speciale
 Comparativa dreapta stanga
In cadrul examinarii loco-regionale, prin intermediul inspectiei se vor aprecia: configuratia capului,
incadrarea tipului constitutional si morfologic al fetei, tipul antropologic, proportionalitatea etajelor fetei in
plan frontal, aspectul santurilor fetei in plan frontal, aspectul profilului fetei, amplitudinea maxima si
caracterul functional al deschiderii gurii. Se evalueaza deasemenea parul, ochii, nasul, urechile si mobilitatea
coloanei cervicale.
PALPAREA= se bazeaza pe simtul tactil si stereometric si poate fi: statica/dinamica
Palparea poate fi:
 Directa : manuala (monomanuala, bimanuala)
digitala (monodigitala, bidigitala, cu pulpa celor 4 degete)
combinata.
 Indirecta : mediata de interpunerea unui obiectiv intre examinator si zona palpata( sonda dentara,
sonda parodontala, fuloar)
Aspiratia face parte tot dintre manevrele palpatorii, reprezentand o sondare mai adanca, executata cu
un aspirator sau un ac, facuta in scop diagnostic.
In raport de planurile cervico-faciale se poate utiliza:
 Palparea superficiala- atingeri usoare, fara apasare(aprecierea temperaturii, sensibilitatii, umiditatii)
 Palparea profunda- presare moderata (ofera informatii privind existenta zonelor dureroase si
caracteristicile fizice ale unor leziuni patologice: contur, forma, dimensiune, consistenta, delimitare)
 Pensarea digitala- prinderea tesuturilor intre 2 degete (se apreciaza turgescenta si elasticitatea
tegumentelor, consistenta limbii, modificari la nivelul unor muschi, formatiuni tumorale
mici,circumscrise).

3.Utilizarea percutiei, ascultatiei si olfactiei in examenul obiectiv loco-regional

ASCULTATIA= metoda de percepere a zgomotelor produse de diferite structuri osoase, articulare, dentare.
Poate fi:
 Directa(simpla)- cand zgomotele se percep neamplificat(cracmente din ATM, zgomote ocluzale,
sunete din percutia dintilor)

27
  Mediata(indirecta)- zgomotele sunt percepute prin amplificarea lor de catre un dispozitiv
(stetoscopul simplu/stereostetoscopul-utilizat pentru ATM)
PERCUTIA= o aplicatie speciala a ascultatiei (cu care se asociaza), utilizata in stomatologie mai rar decat
in medicina generala, ce se poate executa manual prin lovire cu degetele, de regula fiind insa mediata de
manerul sondei. Extraoral, percutia se foloseste pentru depistarea sensibilitatii la nivelul sinusurilor frontale
sau maxilare, iar intraoral este folosita la examinarea dintilor. In mod normal percutia dintilor este
nedureroasa, fiind utila in: diagnosticarea unor afectiuni pulpare, sau diagnosticarea unor afectiuni
parodontale cu decelarea excitabilitatii neuro-musculare cu valoare diagnostica, sau in disfunctiile sistemului
stomatognat.
OLFACTIA=utilizarea simtului olfactiv, pentru obtinerea unor informatii cu valoare diagnostica in unele
afectiuni orale. Mirosul aerului expirat de bolnav este influentat de fluxul salivar, de populatia de bacterii
orale, etc. Sunt insa si situatii in care mirosurile indica o stare patologica. De exemplu, halena de acetona sau
de alcool de fructe este asociata persoanelor de diabet, reprezentand un semnal de alarma, in timp ce un
miros neplacut , poate indica o infectie bacteriana. In timpul tratamentelor endodontice, simtul olfactiv
intervine in diagnostic, mirosul din gangrena simpla sau complicata fiind specific.

4.Examenul extraoral: inspectia din fata si inspectia de profil

INSPECTIA DIN FATA = se examineaza aspectul morfologic static si dinamic de ansamblu, conturul fetei
, coloratia tegumentelor, aspectul proeminentelor si santurilor anatomice , integritatea tegumentelor, simetria
si forma craniului, simetria fetei si proportia etajelor.
 Inspectia de ansamblu
*globii oculari
*pleoapele
*pupilele
*examenul piramidei nazale
 Conturul fetei –se incadreaza conturul intr-o forma geometrica, in limitele variabilitatii normalului,
ce poate cu tipul constitutional specific fiecarui individ, sau se poate incadra in patologie prin
abaterile de la forma normala.
Forma fetei poate fi:- ovala, -patrata, -rotunda, -trapezoidala/pentagonala, -dreptunghiulara, -
triunghiulara.
 Santurile naturale ale fetei sunt: naso-geniene, labio-mentonier, naso-labial, paracomisurale,
pretragiene si ridurile. Acestea se apreciaza prin inspectia simetriei.
 Examenul simetriei- forma craniului poate fi incadrata in tipurile cranio-faciale ce prezinta
importanta in ortodontie:
Brahicefal-cutia craniana rotunda, maxilarele late, bolta palatina lata, plana/medie
Dolicocefal-craniu inalt, fata si maxilarele inguste, bolta adanca
Mezocefal-tip intermediar
Pentru aprecierea simetriei in sens transversal, se marcheaza planul de simetrie median, care trece prin
Nasion si Subnazal si cu ajutorul unei rigle transparente se apreciaza simetria celor doua hemifete. Se
compara simetria celor 2 jum ale fetei de acest plan median, analizand egalitatea/inegalitatea unor puncte
craniometrice: Zygion drapta si stanga, Gonion dreapta si stanga fata de planul medio-sagital.
Simetria fetei in sens vertical- se analizeaza prin observarea egalitatii etajelor fetei.

INSPECTIA DE PROFIL- urmareste evaluarea unor elemente importante pentru diagnostic: profilul
facial, postura buzelor din profil, santul labio-mentonier, pozitia mentonului, unghiul mandibular.

28
Profilul facial se apreciaza prin inspectie , urmarindu-se cu atentie linia profilului cutanat. Examenul clinic
va fi comparat cu examenul fotostatic si examenul radiografic, luandu-se in consideratie planurile de
referinta verticale si orizontale ce delimiteaza campul facial de profil:
 Planul Frankfurt ce uneste punctele Orbitale- Tragion
 Planul Dreyfus (Naso-Frontal)- coboara din punctul Nasion, perpendicular pe planul Frankfurt
 Planul Simon( Orbito-Frontal)- coboara din punctul Orbitale, prin caninul superior, comisura si
atinge punctul Gnation, perpendicular pe planul Frankfurt.

1. Palparea superficiala- permite aprecierea temperaturii, umiditatii si sensibilitatii tegumentelor faciale

2. Palparea profunda- permite decelarea zonelor sensibile, a abaterilor de la normal si evaluarea
caracteristicilor acestora:
 Palparea muschilor in urmatoarea ordine: mobilizatori ai mandibulei (temporal,
maseter, pterigoidian extern, pterigoidian intern,milohioidian, digastric,
sternocleidomastoidian) si muschii mimicii (orbicular, buccinator).
 Palparea planului osos: contururile osoase( arcada orbitara superioara, rebordul
inferior al orbitei, arcada zigomatica, ramul ascendent, unghiul mandibulei) si
suprafetele osoase (piramida nazala, sinusul maxilar, fata ext a osului malar, ramul
ascendent/orizontal al mandibulei).
 Palparea grupelor ganglionare- suboccipitali, retroauriculari, preauriculari, genieni,
submandibulari, submentonieri, jugulo-carotidieni, supraclaviculari.
 Palparea glandelor salivare mari
 Examenul ATM-inspectia statica/dinamica,-palparea statica/dinamica,-amplitudinea
deschiderii gurii,-ascultatia.

5.Examenul intraoral
Metodologia de cercetare cuprinde:
 Inspectia
 Palparea
 Percutia
 Ascultatia
 Metode speciale(masuri biometrice, palpare mediata cu sonda/fuloarul)
Algoritmul examenului intraoral cuprinde examinarea:
 Rosului buzelor si a orificiului bucal
 Mucoasei labio-jugale
 Vestibulului bucal maxilar
 Arcadei dento-alveolare maxilare
 Unitati odonto-parodontale maxilare si mandibulare
 Parodontiului
 Boltii palatine
 Regiunii posterioare a cavitatii bucale
 Vestibulului bucal mandibular
 Arcadei dento-alveolare inferioare
 Planseului bucal
 Limbii
 Ocluziei
29
Examinarea dintilor- se realizeaza intr-o anumita ordine, incepand cu apelul dintilor de la dreapta la standa
la maxilar, de la 1.8 la 2.8, de la stanga la dreapta la mandibula 3.8 la 4.8, specificand daca dintele este
prezent/absent.
Atunci cand este prezent se apreciaza:
 Aparteneta lui la dentitia definitiva/temporara
 Sensibilitatea fundului cavitatii
 Continutul cavitatii si consistenta acestuia
Creasta edentata- este formata din suportul osos si mucoasa (se apreciaza inaltimea, latimea, forma pe
sectiune, versantii, muchia crestei, orientarea din profil si in ce clasa Atwood se incadreaza. La mucoasa se
va aprecia aspectul, integritatea, sensibilitatea, rezilienta, mobilitatea orizontala).
Bolta palatina:
 6-8mm – bolta plana
 8-10mm – bolta medie
 10-12mm – bolta adanca
 mai mare de 12mm bolta foarte adanca (ogivala)
Examinarea rapoartelor ocluzale cuprinde mai multe etape:
 examinarea parametrilor morfologiei ocluzale (cuspizii de sprijin, cupizii de ghidaj, partea
retroincisiva, curbele de ocluzie sagitale/transversale, curbura frontala, planul de ocluzie).
 examinarea rapoartelor ocluziei statice(molar, premolar, canin, incisiv in plan transversal, sagital si
vertical)
 examinarea rapoartelor ocluziei dinamice( IM, RC, lateralitate dr/stg, protruzie)

6.Examenul relatiilor mandibulo-craniene si examenul dinamicii mandibulare

EXAMENUL RELATIILOR MANDIBULO-CRANIENE=se realizeaza in celatie de postura si relatie
centrica, in conditii de calm, de relaxare, fara stress in pozitie semisezanda, confortabila, cu capul sprijinit
pentru relatia centrica si nesprijinit pentru relatia de postura (prin teste fonetice).
Dupa inducerea relatiei de postura se verifica normalitatea reperelor:
 Articular- condilii centrati in cavitatea glenoida
 Muscular- echilibrul tonic antagonic
 Osos- distanta ce separa Sn de Gn este mai mare decat etajul mijlociu cu 2-4mm
 Dentar- spatiul liber de vorbire de 2-4mm
 Labial- buzele contacteaza fara efort
 Lingual- intre fata dorsala a limbiisi bolta palatina—spatiul Donders
Pentru RC se verifica:

 Articular- condilii centrati in cavitatea glenoida

 Muscular- contractie echilibrata a musculaturii
 Osos- distanta Sn-Gn la o dim. verticala de ocluzie este egala cu etajul mijlociu
Cand exista ocluzie centrica se verifica si reperele:
 Dentar- point centric/ long centricsi corespondenta liniilor interincisive
 Faringo-glandular (deglutitia).
EXAMENUL DINAMICII MANDIBULARE= se realizeaza in cadrul miscarilor cu contact dentar si fara
contact dentar. Se apreciaza simetria miscarilor, amplitudinea, traiectoria de miscare a condililor, cooperarea
neuro-musculara. Se pleaca de la aprecierea statica a pozitiei mentonului fata de linia medio-sagitala trasand
linia mediana, sau introducand interincisiv mandibular cate o scobitoare; devierea statica se consemneaza in

30
mm. Examenul dinamic al mandibulei , fara contact dentar urmareste excursiile acesteia la miscariel de
deschidere, lateralitate si propulsie.

7.Examenul functional: functia masticatorie, deglutitia, fonatia, functia fizionomica si respiratia

FUNCTIA MASTICATORIE= se va avea in vedere orice modificare anormala ce conduce la tulburari in
exercitarea functiei masticatorie.
Examinarea se face prin teste clinice si teste de laborator.
DEGLUTITIA= se realizeaza prin contactul celor doua arcade in pozitie de ocluzie centrica. Normalitatea e
i depinde de normalitatea muschilor, limbii, articulatiei, arcadelor, glandelor salivare.
In deglutitia normala varful limbii se plaseaza in treimea anterioara a boltii palatine si in treimea gingivala a
incisivilor superiori. Se va urmari daca deglutitia se realizeaza in pozitie centrica sau excentricaa
mandibulei.
FUNCTIA FONETICA= in realizarea ei participa:-muschii, -ATM, -saliva, -buzele, -arcadele dentare, -
bolta palatina, -libertatea cailor nazale.
Examinarea functiei fonetice:
 Analiza integritatii elementelor amintite
 Ascultarea pacientului pe parcursul anamnezei
 Inregistrarea pacientului care pronunta cuvinte ce contin fenomene: labiale(p,b,m), linguale(t,d,l,n),
guturale(k,g,)
 Inspectarea pozitiei buzelor, limbii
 Inregistrarea pozietiei limbii prin palatograme
 Inregistrarea spatiului maxim de vorbire
FIZIONOMIA- se apreciaza dupa:
 Configuratia morfologica, integritatea scheletului osos si a partilor moi
 Arcadele dentare: gradul de vizibilitate a dintilor, integritatea, forma, pozitia.
 Rapoartele madibulocraniene, rapoartele intre etajele fetei
RESPIRATIA- se stabileste tipul respirator:nazal, oral, mixt.
Aprecierea tonusului narinar ne da indicatii asupra respiratiei, prin timpul de revenire al narinelor la forma si
dimensiunile initiale.

8.Aprecierea gradului de igienizare a cavitatii orale si a nivelului de educatie sanitara

Se cunoaste foarte bine importanta placii bacteriene in declansarea procesului inflamator in parodontopatii,
in declansarea procesului carios, in influentarea prognosticului oricarui tratament stomatologic.
Vizualizarea starii de igiena se face prin:
 Examen clinic direct-inspectie
 Palpare cu latul sondei la nivelul dintilor
 Revelarea placii cu substante colorante:
 Albastru de metil 2%
 Albastru de toluidina 1%
 Fuxina bazica 0,03%
 Eritrozona
 Substante colorante tipizate- Plactor.

31
Capitolul 6

1.Care sunt semnele generale extraorale cu valoare diagnostica?

Semnele sau simptomele obiective sunt modificari fizice descoperite pe parcursul examenului general extra
si intraoral referitoare la:forma ,contur, culoare,integritate,volum,consistenta si textura.
In functie de localizare,semnele extraorale pot fi:
-generale cu valoare diagnostica;
-faciale cu valoare diagnostica.
Semnele generale cu valoare diagnostica se urmaresc in cursul efectuarii anamnezei,a evaluarii generale si
complementare a pacientului corelandu-se cu varsta si sexul.Se urmaresc:
-modificarile constitutiei-sunt cele mai vizibile semne ce pot fi sesizate de catre pacient sau de catre cei din
jur putand fi:congenitale sau dobandite,partiale sau globale localizate la nivelul tegumentelor,planurilor
muscular,adipos si scheletal.
-variatiile taliei,greutatii,starii de nutritie-variatiile in plus sau in minus si pot semnala o afectiune acuta sau
cronica cu influente asupra echilibrului homeostaziei.
-modificarile echilibrului static-prin postura fortata,neobisnuita indica o durere cauzata de o afectiune acuta
sau cronica ce impiedica postura normala.In evaluarea echilibrului static se urmaresc:a)echilibrul postural
(static)-deformari ale coloanei vertebrale din traumatisme,torticolis,cifoze,lordoze,scolioze,gat palmat.
b)atitudinile si pozitiile neuromusculare acute cauzate de durerecare pot fi intanlite in
ortostatism(„buchinist”);in clinostatism(„arc de cerc”);la nivel facial(aspectele faciale monoplegice);la
nivelul membrelor(mana de mamos)
-echilibrul dinamic(mersul,gestica)-poate fi un indicator al personalitatii individului dar si un indicator de
boala(rigiditatea,asimetriile,asinergiile si intreruperile miscarilor care devin sacadate.
-modificari ale starii psihice-pot fi sugerate prin modificari ale mimicii,vocii,limbajului si privirii care
reflecta altitudinea,aptitudinile si atitudinile pacientului.
-evaluarea generala a actelor fiziologice fundamentale-poate decela modificari cantitative/calitative ce pot
simboliza boli acute sau cronice cu risc in echilibrul general,loco-general sau local.

2.Descrieti semnele faciale cu valoare diagnostica.

Semnele obiective pot interesa tesuturile moi,planul muscular,scheletul osos si ATM urmarindu-se:
-modificari de contur facial;
-asimetriile faciale;
-modificarile profilului facial;
-modificari de la nivelul tesuturilor moi faciale;
-semne musculare;
-semne ganglionare;
-semne articulare.
Modificari de contur facial-numite si dismorfoze de forma ovlara,trapezoidala,dreptunghiulara sau triunghiulara,fiind
corelate cu tipul constitutional.Se intanlesc:
-tipul picnic(endomorf)-cu tendinta la ingrasare cu contur facial lat, patrat,ovoid sau rotund cu arcade largi,bolta lata
,plana.
-tipul longilin(ectomorf)-predominanta planului vertical in raport cu cel orizontal ,transversal;fata este alungita,contur
ovalar inalt,bolta palatina adanca,arcada alungita
-tipul mezomorf(atletic)-inaltime medie,contur facial trapezoidal cu baza mare superior
Deformarile faciale pot fi:morfologice ,inflamatorii,tumorale,functionale.
Asimetriile faciale(desimetrizari) si pot fi in sens transversal si in sens vertical.
Asimetrii in sens transversal ce apar in:
-tulb.morfologice de dezvoltare:atrofii;hipertrofii unilaterale;dezvoltarea in exces a unei hemimandibule,modif de
articulatie.
-tulb functionale:spasm muscular;contractii asimetrice;laterodeviatii statice sau dinamice;hemipareza de facial.
-procese patologice la nivelul tesuturilor moi si a oaselor cu deformarea regiunii:formatiuni chistice.
-traumatice:fracturi ale oaselor maxilare cu deplasare.
-infundarea asimetrica a obrajilor:edentatii intinse unilaterale,leziuni odontale coronare.
32
Asimetriile in sens vertical:determinate de inegalitatea etajelor fetei cu interesarea etajului inferior in principal,dar si
mijlociu:anomalii dento-maxilare;aparate gnato-protetice incorecte;dezechilibre musculare;etaj inferior
micsorat;malocluzii;edentatii partiale sau totale.
Modificari ale profilului facial (profilul dizarmonic)-intanlim:
-profil concav;
-profil convex;
-profil de „pasare de prada”-in anchilozele ATM sau edentatiile totale vechi
-profilul de „batracian”-anchilozele temporo-mandibulare bilaterale;rezectiile de mandibula de la gonion la
celalalt;osteomielita.
-modificarea treptei labiale poate fi:in exces;cap la cap;inversata,in anomalii dento-maxilare
-modificarile unghiului goniac pot fi:deschiderea unghiului;inchiderea ughiului;eversarea;inversarea
Modificari ale tesuturilor moi faciale-pot prezenta:
-modificari de culoare a tegumentelor sub forma de:
pigmentari(hipercromii sau hipocromii);
eritem(congestia fetei cu inrosirea generalizata a fetei ce poate fi:tranzitoriu sau permanent);
paloarea poate fi:constitutionala;dobandita;
cianoza in unle afectiuni respiratorii,c-v,sanguine,intoxicatii,stare de soc,supuratii sau stari septice si poate
fi:generalizata sau localizata.
-modificarea integritatii tegumentelor faciale-include:
leziunile elementare solide:macula,papula,tuberculii,nodulii,lichenificarea,vegetatia,tumora.
Leziuni elementarecu continut de lichid:vezicula,flictena,pustula
Leziuni prin solutii de continuitate:excoriatia,eroziunea sau
exulceratia,ulceratia,fisura,fistula,plagile,scuama,crusta.
-modificarile elasticitatii tegumentare si a santurilor faciale-accentuarea sau stergerea acestora trebuie
corelate cu varsta si sexul pacientului.
-modificarile de volum:
Tumefierea-cresterea in volum a unei regiuni ce apare brusc sau progresiv cu localizari
variate:labiala,maseterina,parotidiana,submandibulara.Consistenta poate fi:
moale,ferma,fluctuenta,indurata,renitenta,omogene sau neomaogena la palpare.
Edemul –infiltrare seroasa a tesuturilor moi datorita cresterii cantitatii de lichid interstitial.In functie de
factorul cauzal poate fi:alergic,traumatic,infectios,inflamator,tumoral
Semne musculare-pot fi:
-modificari de tonus:atonia,hipotonia musculara,hipertonia musculara ,trismusul ,spasmul muscular;
-modificari volumetrice la nivelul muschilor:hipertrofia musculara,atrofia musculara;
-oboseala musculara;
-tulburarilede dinamica.
Semnele osoase-abateri de la morfologia normala a oaselor maxilare ce pot interesa baza osoasa,procesele
alveolare sau ambele si pot fi:
-modificari de numar:agnatia-lipsa totala a unui maxilar.
-modificari de volum:
la maxilar-macrognatia,micrognatia
la mandibula-determinata de factorii care perturba osteogeneza:genetici,endocrini,fracturi ale
condilului,parotidita epidemica.
La nivelul proceselor alveolare(disalveolii sau disarmonii)pot
fi:proalveolita,retroalveolita,supraalveolita,ifraalveolita,endoalveolita,exoalveolita.
-modificari de pozitie-pot fi adevarate sau false:
prognatia maxilara adevarata,
prognatia superioara este fracvent falsa,
progenia mandibulara adevarata,
progenia mandibulara falsa,
retrognatia
-modificari de forma- determina asimetrii care pot fi totale sau partiale
-modificari de integritate-la nivelul oaselor maxilare ca solutii de continuitate ce intereseaza osul in totalitate
sau pe anumite segmente si pot fi congenitale sau dobandite .

33
Semnele ganglionare-apar ca reactii acute sau cronice fata de procesele locale,pot fi de natura
tumorala,inflamatorie,hemopatica,sistemica.
Semnele articulare-reprezentate de:
-modificari morfologice de numar,volum si de integritate.
-modificari functionale:zgomote articulare,saltul articular,subluxatia,luxatia,blocajul articular(cu gura
inchisa sau cu gura deschisa),limitarea excursiilor condiliene si a deschiderii gurii(de cauza articulara sau
musculara)

Capitolul 7.
1.care sunt modificarile de culoare si intergritate ale mucoasei orale?

Modificari de culoare:

- Paloarea mucoasei- semn al anemiei hemolitice

- Culoarea galbena-semn al icterului
- Edemul(congestia mucoasei): localizat sau generalizat
- Eritroplazia- zone de culoare rosu aprins, catifelate, hipertrofica, generalizata sau atrofica- leziuni
premaligne
- Pete hemoragice-tulburari de circulatie periferica
- Pete acromice- absenta pigmentului
- Leucoplazia- “pata alba”, cuprinde zone intinse din mucoasa, risc de malignizare
- Petele albe- produse prin muscarea obrazului
- Pete hipercromice- cele mai frecvent intalnite sunt:
→petele brune pigmentate: addison, acromegalie
→papule pigmentare: nevomatoza
→pete pigmentate alergice: eritem pigmentar fix
→pigmentatii din intoxicatii profesionale sau accidentale
→pigmentatii de cauza iatrogena
Modificari de integritate:

a. Leziuni solide:
- Papilom- formatiune benigna la baza mucoasei
- Leziuni hiperplazice de iritatie: fibrom de iritatie, hiperplazie epitelio- cojunctiva, epulis fibromatos
- Formatiuni nodulare
- Formatiuni tumorale
- Leziuni atrofice
- Scleroze
- Cicatrici
- Tumefieri:
→moi: hipertrofii sau hiperplazii tumorale(lipom, fibrom)
→fluctuente:abces superiostal
→elastice:la mucoasa labiala
→tumori ferme: jugale , labiale, gingivale, palatine , linguale, sublinguale (diapneuza,
flegmon, epulis, litiaza salivara etc)
b. Leziuni cu continut lichidian: vezicule, afte, bule, pustule.
c. Solutii de continuitate: eroziunea, ulceratii mucozale, fistule cutanate sau mucoase.

34
2.Semnele labiale: modificari de culoare, umiditate, volumetrice, de integritate labiala, modificarea
orificiului bucal, a simetriei si aplitudinii deschiderii, modificarea treptei labiale.

Modificari de culoare: Buze palide, cianotice, carminate- semne precoce ale unei boli generale

Modificari de umiditate: buze uscate- diabet, deshidratare generala, intoxicatii, cianoza, insuficienta
renala, respiratie orala

Modificari volumetrice:

- Modificari anatomice cu buze duble

- Edem inflamator
- Acromegalie
- Microcheilie
Modificarea pozitiei buzelor prin: eversarea buzelor-aspect de buze rasfrante-in ocluzie adanca,
dimensiune verticala a etajului inferior micsorata, respiratie orala; inversarea buzelor- invaginarea
acestora- in edentatie totala, edentatie frontala, anomalii dento-maxilare.

Modificari ale conturului labial:

- Aplatizarea arcului lui Cupidon
- Asimetria conturului labial- edentatii de hemiarcada frontala
- Discontinuitatea conturului labial-despicaturi labiale
- Modificari ale comisurilor- deplasate simetric, ascendente, descendente, orizontale, deplasate
asimetric

Modificari de integritate labiala: fisuri, eroziuni, ulceratii, cicatrici, cruste, fistule, leziuni cu
continut lichidian, leziuni solide.
Modificarea fantei labiale in repaus- asimetrie, fanta labiala intredeschisa, incompetenta
labio-dentara.

Modificarile orificiului bucal:

- Macrostomie- congenitala; fisuri laterale ce deplaseaza comisurile
- Microstomie- congenitala sau dobandita; delimitarea deschiderii gurii, afectiuni articulare sau
musculare, constrictii cicatriciale de mandibula.

Modificarea simetriei si amplitudinii deschiderii:

- Deschidere asimetrica: edentatii frontale de hemiarcada
- Deschidere de amplitudine marita: laxitate ligamentara
- Amplitudine micsorata: limiteaza deplasarea mandibulei

Modificarea treptei labiale:

- In exces: prognatism mandibular, retrognatism mandibular, ocluzie in acoperis
- Diminuata: prognatism mandibular, retroprognatism maxilar, ocluzie inversa forntala

35
3. Modificatile arcadei dentare.

Dintre modificari intereseaza: tipul arcadei, forma, simetria, dezvoltarea, integritatea.

1. Tipul de arcada- arcadele pot suferi modificari fata de normal. Pot fi arcade artificiale si arcade
mixte.
2. Forma arcadei:
a. de „V-” reducerea distantei intercanine;
b. „lira”-endoalveolie in zona premolara;
c. „U”- endoalveolie in zona molara;
d. „M”- retrodentia incisivilor centrali;
e. de trapez- aplatizarea zonei frontale;
f. „W”- in incongruente frontale;
g. omega- in incongruente latero-posterioare.
3. Simetria arcadei – poate apare modificata in malocluzii si anomalii dento-maxilare.
4. Modificare in dezvoltarea arcadei- dizarmonii dento-alveolare. Se gasesc sub forma de incongruente:
cu inghesuire si fara inghesuire.
5. Modificare de integritate a arcadei- cu pierderea punctului de contact, se poate produce prin: carii
proximale; migrari dentare; treme, diasteme; edentatie totala sau partiala; tratamente protetice
necorespunzatoare.

4.Semnele odontale si parodontale.

a. Semnele odontale cuprind modificari morfologice si structurale care intereseaza dinti izolati, grupe de
dinti sau intreaga arcada. Sunt consemnate:

 Modificari de culoare(discromiile)- modificarea culorii dintelui este data de modiicarea culorii

smaltului, a dentinei, sau a pulpei dentare. Sunt provocate de cauze extrinseci si intrinseci.
 Modificarea de numar: -generalizate-anodontie totala, edentatie, incluzie.
-localizate sau partiale-in exaces(hiperdontia) ,in minus(hipodontia,
edentatia. Incluzia).
 Modificari de volum: dens in dentis; taurodontismul; dinti cuneiformi; dinte Moses; dite
butoias; tuberculi dentari; perlele de smalt etc.
 Modificari de sediu-apar ca urmare a tulburarilor de eruptie: traspozitia, heterotropia, ectopia,
incluzia, reincluzia, anclavarea.
 Modificari de pozitie-malpozitii dentare: primare si secundare. Malpozitiile sunt situate in plan
sagital, transversal, vertical. Modificarea pozitiei fata de axul dintelui poate fi : versie, gresie,
rotatie.
 Modificari de integritate- distrofii, displazii, hipoplazii. Apar modificari prin: eroziune, atritie,
abrazie.
 Modificari de integritate prin caria dentara- carii simple si carii complicate. Cu localizare la
nivel: coronar, radicular.
 Modificarile de integritate prin leziuni traumatice dentare- traumatise coronare, radiculare,
corono-radiculare.
b. Semnele parodontale- sunt modificari ce intereseaza parodontiul superficial si cel profund de sustinere.
Pot exista:

 Modificari de culoare la nivelul gingiei- gingie palida, congestia gingivala, coloratia rosie-violacee.

36
  Modificari de volum la nivelul gingiei- scaderea volumului(atrofie sau retractie); cresterrea
volumului(hipertrofie si hipeplazie)
 Modificari de contur ale gingiilor- datorate tumefiecrii si edematierii gingiei si sacderii volumului gingiei.
Modificari de contur pot fi : recesiune; pungi parodontale adevarate si false ; leziuni de furcatie.
 Modificari de textura si consistenta ale gingiilor.
 Mobilitatea dintilor.
 Migrarile dentare.
 Depozitele tartrice.

5.Semnele linguale si ocluzale.

a. semnele linguale- modificari la nivelul limbii, ce orienteaza spre afectiuni generale sau locale.

 Modificari ale aspectului limbii: limba saburala; depapilare; limba neagra piloasa; limba rosie; limba
atrofica; limba plicaturata; limba uscata.
 Modificari de volum: macroglosie; microglosie.
 Modificari de numar(aglosia).
 Modificari de forma.
 Modificari de integritate.
 Modificari functionale: congenitale, dobindite, modificari linguale functionale.
b. semnele ocluzale- sunt importante de cunoscut abaterile de la normal si semnele ocluzale ce sunt reprezentate de :
modificari ale parametrilor morfologiei ocluazale, modificari ale ocluziei statice si dinamice.

 Modificarile parametrilor morfologiei ocluzale- sunt consecinte ale dizarmoniilor dento-alveolare si dento-
parodontale primare sau secundare.
1. Ariile ocluzale modificate pot fi: absente, prezente; intrerupete sau scurtate; limitate; incorect plasate.
2. Cuspizii de sprijin si de ghidaj pot fi: micsti sau artificiali; redusi numeric sau desfiintati prin abrazie;
cuspidarea accentuata sau stearsa.
3. Panta retroincisiva poate fi: continua,discontinua; naturala,mixta sau artificiala; cu inaltime variabila; cu
inclinare verticala; cu cingulum sters sau puternic; modificari prin migrari dentare.
4. Curbele sagitale pot fi: artificiale, mixte, incomplete; asimetrice; accentuate sau aplatizate; neregulate sau
inversate.

 Modificari de ocluzie statice-constate in cele 3 planuri pe grupe de dinti pot fi :

1. In plan sagital mezializare sau distalizare;
2. In plan transversal: cap la cap; lingualizare, ocluzie inversa.
3. In plan vertical-raporturi de suprapozitiei sau infrapozitie ale dintilor laterali.

 Modificari ale ocluziei dinamice-pot sa apara pe parcursul traiectoriilor spre pozitiile test de examinare, ele
traduc modificari ocluziei dinamice functionale.
Traiectoriile ocluziei dimanice pot fi : deviate, asimetrice, blocate.
Tipurile patologice de contacte dento-dentare sunt reprezentate de:
1. contacte ocluzale excentice;
2. premature;
3. interferente ocluzale;
4. contacte dento-dentare excentrice.
Modificarile ocluzale postraumatice constituie semnde de fracturi cind se acosiaza cu : durerea postraumatica,
disfunctiile specifice; mobilitatea osoasa anormala; deformari si tumefieri ale regiunilor respective; echimoze; absenta
miscarilor condiliene; tulburari ale sensibilitatii.

37
Capitolul 8

1.Modificarile relatiilor fundamentale mandibulo-craniene.

Pentru modificarile relatiilor fundamentale madibulo-craniene, numite si malrelatii mandibulo-craniene,
exista numeroase clasificari in raport cu semnele faciale, musculare, articulare, osoase, dento-
alveolare,dentare si ocluzale, stabile in contextul examinarii clinice si complementare semiologice.
Din punct de vedere al mecanismului de producere, malrelatiile madibulo-craniene pot fi: de translatie,
rotatie sau basculare(in planurile sagital, frontal, orizontal), axele de rotatie ale mandibulei fiind
perpendicular pe planul in care se desfasoare devierea mandibulei.
Studierea malrelatiilor mandibulo-craniene porneste de la examenul facial de postura, cu verificarea
reperelor care caracterizeaza relatia de postura si se continua cu examinarea extraorala si intraorala specifica
relatiei centrice si verificarea reperelor respective.
Malrelatiile mandibulo-craniene pot fi: extrapoturale, excentrice sau mixte, iar cunosterea cauzelor implica
cercetarea semnelor clinice complementare extraorale si inraorale.

2.Descrieti modificarile de simetrie, de traiectorie si de amplitudine ale dinamicii mandibulare.

Modificarile de simetrie por fi:
-in plan vertical: se vor studia modificarile ce apar in cursul miscarilor test de deschidere-inchidere a gurii.
Modificarile se pot sesiza: la inceputul deschiderii-inchiderii gurii; pe parcursul deschiderii-inchiderii gurii;
la sfarsitul deschiderii-inchiderii gurii.
Traiectoriile modificarilor pot fi: deviate, paramediene in treapta, in baioneta, sinuase, in linie franta si ce
coreleaza cu dinamica mandibulei: cu contact dentar; fara contact dentar.
-in plan transversal: pot exista modificari statice care nu se corecteaza de obicei la miscarile de lateropulsie
dreata si stanga. Gradul devierii mandibulei in sens transversal, se calculeaza coreland valoarea devierii
statice cu cea dinamica, astfel: dinamica deviatiei statice se adauga la amplitudinea dinamicii mandibulare
pentru miscarea de sens opus laterodeviatiei si se scade din amplitudinea miscarii de aceeasi parte cu
deviatia.
-in plan sagital: poate exista o dinamica mandibulara modificata atat prin pozitie de propulsive, cat si in
pozitie de retropulsie.
Este important de corelat acest plan cu gradul de overjet negative, cu miscarile test, respective de retropulsie
si propulsive, pentru a preciza daca aceste modificari ocluzale sunt anatomice sau functionale.

Modificarile de traiectorie: pentru studiul traiectoriei dinamicii mandibulare, pe parcusrul miscarilor test si
functionale, se urmareste directia miscarilor articulare, musculare si ocluzale in cele trei planuri: vertical,
sagital si transversal.
-modificarile de traiectorie ale dinamicii mandibulare cu contact dentar: pot sa apara in raport de existenta a
contactelor deflective si a interferentelor decelate deja la examenul ocluziei dinamice.
-modificarile traiectoriei dinamicii fara contact dentar: pot sa apara in corelatii cu determinantul articular si
neuromuscular.
Modificarile de amplitudine: pot exista urmatoarele situatii:
-amplitudine absenta, egala cu zero, cand exista blocaje;
-amplitudine scazuta;
-amplitudine crescuta;
Amplitudinea se studiaza in cele trei planuri:
-vertical-sus-jos;
-sagital-anterior si posterior;
-transversal-dreapta-stanga.

38
3.Tulburari ale articulatiei temporo-mandibulare ce afecteaza corecta functionare a sistemului
stomatognat.
Afectarea unei articulatii temporo-mandibulare va fi urmata de modificari la nivelul aceleilalte articulatii,
cauzand anomalii ocluzale si reciproc, anomalii ocluzale determinand tulburari la nivelul complexului ATM.
Inflamatia, sclerozarea si deformarea tesuturilor moi se dezvolta gradual, drept consecinta a stresului
functional, care este amplificat in mod esential de aceste relatii anatomice disfunctionale. In majoritatea
cazurilor nu exista nici o cauza directa, in afara unor situatii cum este bruxismul, ce genereaza o uzura
excesiva la nivel articular.
Din punct de vedere al relatiei anatomice dintre discul articular cu suprafetele articulare osoase ale
condilului si cavitatea glenoida, intalnim urmatoarele situatii:
-deplasarea anterioara a discului cu posibilitatea de reducere: atunci cand defromarea sau intinderea
ligementului posterior permite deplasarea relativa spre anterior a meniscului in raport cu capul condilului
care revine in timpul deschiderii gurii la pozitia normal.
-deplasarea anterioara a discului fara posibilitatea de reducere: la acest tip de deplasare, meniscul nu revine
la pozitia normal in timpul deschiderii gurii, implicand un grad mai mare de degenerescenta a tesuturilor
moi comparative cu timpul anterior de deplasare.
-perforarea discului: traumatizarea cronica a tesuturilor moi articulare ca urmare a deplasarii anterioare a
discului, poate fi cauza perforarii la nivelul ligamentului posterior cu afarctarea ireversibila a meniscului.
-deplasarea posterioara a discului: cu sau fara reductie, este rar intalnita si rezulta cel mai probabil dintr-o
leziune traumatica.

4.Principalele afectiuni ale articulatiei temporo-mandibulare: sindromul dureros disfunctional,

artritele si osteoartrita ATM.
Sindromul dureros disfunctional al ATM, cunoscut si ca sindrom algodisfunctional ocluzo-articular sau
sindrom dureros miofascial, este cea mai frecventa afectiune a ATM si se manifesta prin durere la nivelul
muschilor masticatori.
Etiologic, sindromul dureros disfunctional este rezultatul unor contacte peremature ce determina activitate
musculara parafunctionala, a bruxismului, a stresului emotional.
Semne clinice: durerea, zgomotele articulare, simptomatologie articulara, simptomatologie dentara.
Examenul imagistic:
-examenul radiologic- este de obicei normal in incidenta laterala, OPG sau PARMA sau incidenta antero-
posterioara.
-examenul CT-evidentiaza:
 Forma normal a capului condilian si a suprafetelor articulare;
 Forma normal a fosei glenoide;
 Posibila crestere sau reducere a marimii spatiului articular
 Posibilia deplasare a capului condilian anterior sau posterior in posa glenoida cand gura este inchisa
si dintii in ocluzie;
 Reducerea amplitudinii miscarilor condiliene, urmarita pe sectiunile directe si reconstruciile 2D
sagitale, realizare alternative cu gura inchisa sau deschisa.

Artritele sunt boli ce afecteaza toate structurile ATM, avand drept cause: traumatismele, bolile infectioase
sau reumatismele si pot fi clasificate in: artrite acute nespecifice sau artrite specifice. Principalele
caracteristici ale acestora sunt:
-Artritele acute nespecifice: sunt de obicei unilaterale, procesul afectand progresiv sinovia, meniscul,
suprafata articulara si osul.
Semne clinice:
 Durerile localizate in regiunea ATM sunt intense, spontane, pulsatile si pot iradia temporal;
 Miscarile mandibulei sunt reduse datorita durerii si contractturii musculare;
 Exista semen de inflamatie acuta;
 Pozitia antalgica;
 Tumefactie pretragiana.
Diadnosticul diferential:
39
  Foliculita sau furuncul pretragian;
 Adenita parotidiana superficiala;
 Parotidite;
 Otomastoidita
-Artrite specifice:
 Sifilitice caracterizate prin: artralgii sau artrite subacute in Lues II; apifizite artrofice sau hipertrofia
condilului in Lues III; nu apar anchiloze.
 In TBC- apar leziuni distructive ale discului, insotite de fibrozare si anchiloza.
 Actinomicotice-apar prin extensie de la partile moi cu afectarea ligamentelor si discului nu si a
oaselor. Se produce constrictive , dar nu provoaca si anchiloza.
-Artrita reumatoida;
-Artrita reumatoida juvenila;
-Artrita temporo-mandibulara in spondilita anchilozanta;
-Artrita degenerativa de tip artrozic.
-Artrita hiperuremica.

Osteoartrita ATM este o artroza degenerativa a componentelor osoase articulare secundara injuriilor minore
si stresului functional fiind de obicei o consecinta a deplasarii anterioare a discului. Debutul precoce
sugereaza ca osteoartrita a fost fie o consecinta a unei injurii traumatica, fie a fost cauzata de o artrita
reumatoida.
Semne clinice-crepitatii dureroase si trismus de obicei persistent.
Examenul imagistic cuprinde examenul radiologic sau investigatia CT.
Investigatia CT poate evidentia:
 Formarea de osteofite mici sau extinse la nivelul portiunii anterioare a suprafetei articulare a capului
condilian;
 Aplatizarea capului condilian la nivelul marginii antero-superioare;
 Scleroza subcondrala a capului condilian care devine dens si mai radioopac;
 Transformarea conturului fosei glenoide care poate deveni sclerotic.

5.Afectiunile inflamatorii ale ATM, constrictia de mandibula si anchiloza temporo-mandibulara.

Afectiunile inflamatorii ale ATM
O mare parte a inflamatiilor la nivelul ATM sunt determinate de dezechilibrele ocluzo-articulare, afectand
de regula unilateral structurile articulatiei sau articulatia in totalitate.
Capsulita si sinovita:
Sunt procese inflamatorii ale capsulei si sinovialei determinate de modificari ale discului, tulburari ale
mecanicii articulatiei cu alungirea capsulei, traumatisme acute la nivelul ATM sau de un proces inflamator
din vecinatate.
Constrictia de mandibula
Prin constrictive e mandibulara se intelege limitarea ermanenta, totala sau partiala a miscarilor mandibulei
datorata unor cause:periarticulare, musculare, cutaneo-mucoase.
Semnele clinice associate acestei afectiuni sunt:
 Debutul lent si insiduos;
 Accentuarea progresiva a limitarii miscarilor mandibulei;
 Deschiderea fortata a gurii este limitata si dureroasa;
 Mandibula prezinta tendinta de laterodeviere spre partea afectata;
 Prezenta cicatricilor;
 Igiena bucala deficitara cu prezenta tartrului;
 Hipotrofie musculara.

Anchiloza temporo-mandibulara

40
Este o limitare permanenta unilaterala sau bilaterala a miscarilot mandibulare, determinate de dezvoltarea
unui tesut osos intre captele articulare ale ATM. Anchiloza adevarata este rara, fiind rezultatul:
 Traumatismelor in special a fracturilor
 Infectiilor loco-regionale a poliatritei cornice reumatoide, a febrelor eruptive
 Artritei reumatoide juvenile severe.
Examenul imagistic in diagnosticul imagistic al anchilozei se utilizeaza computer-tomografia.

6.Patologia traumatica, anomaliile de dezvoltare si tumorile ATM.

Patologia traumatica:
Fracturile condiliene insotite sau nu de fractura gatului condilian urmeaza ca frecventa traumatismelor
mandibulei. In practica se intalnesc urmatoarele situatii:
 Fracturarea capului condilian
 Asa numita fractura intracapsulara
 In urma traumatismului capul condilului este impins in sus in fosa craniana mijlocie
Contuziile ATM apar in urma unui traumatism indirect sau direct. Semne:
 Durerile articulare spontane
 Durerile articulare provocate de msicarile mandibulei
 Tumefactie periarticulara
 Devierea mentonului de partea sanatoasa
 Inocluzie molar ape partea afectata
Plagile ATm sunt leziuni accidentale ale partilor moi sau dure ale ATM.
Luxatiile temporo-mandibulare se caracterizeaza prin:
 Pierderea brusca a rapoartelor normale intre suprafetele articulare
 Iesirea condilului din cavitatea glenoida
 Nu se poate realiza autoreducerea
Luxatiile pot fi: anterioare, posterioare, laterale, pe vertical, recidivante sau subluxatii.

Anomaliile de dezvoltare
Defectele de dezvoltare care afecteaza ATM pot fi:
 Hipoplazia condiliana unilaterala sau bilaterala
 Hiperplazia condiliana unilaterala sau bilaterala
 Condil bifid sau defecte associate cu sindroame specific

Tumorile ATM
La nivelul ATM se intalnesc atat leziuni benigne cat si leziuni maligne ce se dezvolta ocazional la nivelul
capului condilian. Caracteristicile radiografice depend de tipul si natura tumorii care poate deforma sau
distruge capul condilian.
Tumorile benigne ce pot sa fie localizate in teritoriul ATM sunt: osteosarcomul, condromul,
osteocondromul, fibromixomul.
Tumorile maligne, leziunile maligne care se dezvolta la condilul mandibular sunt foarte rare si determina
deformarea sau distrugerea sub diferite forme a acestuia. Pot fi: conrosarcomul, sarcomul synovial,
fibrosarcomul, metastazele de la un neoplasm mamar sau pulmonar.

7.Utilizarea radioimagisticii in explorarea ATM.

In explorarea radio-imagistica a ATM se pot folosi radiografiile conventionale sub diverse incidente si
investigatii imagistice moderne. In practica curenta sunt folosite in principal radiografii conventionale cu
urmatoarele incidente: transcaniene, transfaringiene, OPT, fara joasa, tomografie.
Modalitati imagistice conventionale de investigatie a ATM:
 Radiografia panoramica
 Radiografia transcraniana laterala
 Radiografia transfatingiana
 Radiografia transmaxilara
41
  Ortopantomografia
 Radiografia de mandibular defilata
 Radiografia de masiv facial de fara joasa
 Artrografia temporo-mandibulara
 Tomografia conventionala
 Tomografia biaxiala si explorarea ATM
 Teleradiografia cranio-faciala de profil
Modalitati modern de investigatie imagistica ATM:
 Examenul computer tomographic
 Imagistica prin rezonanta magnetica
 Artroscapia
 Ultrasonografia static si dinamica a ATM
 Cineradiografia ATM.

Capitolul 9.
1.Examenele complementare de investigare a starii generale.
Aceste examene se realizeaza in stransa colaborare cu disciplinele medicale de specialitate, indicarea si
orientarea lor fiind in functie de:
 Varsta si sex
 Semnele si simptomele generale decelate prin anamneza si examen fizic general
 Existent unor afectiuni generale cornice in scopul evaluarii studiului de compensare sau de
decompensare
 Afectiunile generale cu rasunet la nivelul cavitatii orale
 Decelarea riscului vital in raport cu investigatia terapeutica uneori banala
 Existent unei incarcaturi heredo-colaterale pronuntate
 Evaluari interdisciplinare
 Evaluari complementare de laborator, nespecifice, dar cu valoare utila in aplicarea tratamentelor
stomatologice
 Masurarea parametrilor vitali
-evaluarile interdisciplinare
-evaluarile complemantare e laborator
-masurarea parametrilor vitali

2.Examenele complementare de investigare a starii locale si loco-regionale.

-Investigarea mucoasei orale cuprinde:
 Examenul stomatoscopic
 Utilizarea coloratiilor vitale
 Examenul exfoliativo-citologic
 Examenele histopatologic si histoenzimatic
 Examenul bioptic
-Punctia exploratorie este utilizata in investigarea formatiunilor chistice prin aspirarea continutului cu un ac
de calibru mare. Se apreciaza aspectul: serocitrin, mematic, purulent, dupa care se utilizeaza examenele
miscroscpice specific.
-Explorarea prin ceteterism se realizeaza cu un stilet butonat si este indicate in :
 traiecte fistuloase cutanate, mucoase, osoase
 traiecte normale
 comunicari buco-sinusale
-Examenul fotopletismografic
-Testele alergologice sunt obligatorii la pacientii cu atecedente alergice la materialele stomatologice
anestezice sau la alte substante mentionate anamestic.

42
-Transiluminarea: diafanoscopia este o metoda ce isi are meritele ei in examinarea clinica pentru depistarea:
leziunilor carioase ascunse, leziunilor sinusului maxilar, leziunilor de la nivelul orazului.
-Rinoscopia anterioara este indicate in afectiuni sinusale, permitand decelarea unui edem, hyperemia
mucoasei, prezenta puroiului in fosa nazala unilaterala.
-Termografia este utilizata mai rar in stomatologie, in generala in studiul regiunii parotidiene.

-Examenul bacteriologic si micologic se poate utiliza la diferite nivele si permite diagnosticare unor
afectiuni inflamatorii la nivelul mucoasei orale, paradontiului, pulpei dentare, fiind un bun indicator al
eficientei tratamentului.
-Examenul salivei
-Examenul fotostatic utilizeaza fotografia ca examen complementar cervico-facial extraoral si intraoral.
-Examenul anthropologic este realizat clinic pe pacient prin masuratori biometrice specific ce va fi
completat prin examinari suplimentare ale punctelor craniometrice osoase pe radiografii.
-Studiul de model este necesar ca examen indirect al bolnavului pe care se fac masuratori omplete.
-Examenul radiografic este cel mai frecvent examen utilizat in stomatologie sub diferite forme si incidente
deoarece precizeaza diagnosticul prezumtiv si diferential in cele mai multe cazuri utilizand un algoritm de
analiza identic cu examenul clinic.
-Tomgrafiile computerizate
-Gnatosomia
-Gnatofonia
-E.M.G.
-Tonometria
-K.M.G.
-Masticatiografia
-Testele de vitalitate ale dintilor.
-Mobilometria

3.Indicii clinico-biologici.
-Indicii clinio-biologici generali
 varsta cronologica si dentara;
 sexul;
 starea generala;
-indicii clinic-biologici loco-regionali specifici articulatiei temporo-mandibulare, oaselor, grupelor
ganglionare, dinamicii mandibulare, realatiilor mandibulo-cranine. Indicii sunt pozitivi si negative.
-indicii clinic-biologici locali
 indici de arcada
 suportul dento-parodontal urmareste aprecierea urmatoarelor aspect:
1. numarul dintilor prezenti pe arcada
2. distributia pe arcada
3. morfologia coronra si radiculara
4. integritatea
 indicii clinic-biologici ai mucoasei sunt: de rezilienta, de santate ai mucoasei orale, de coloratie
intravitala
 suportul osos al boltii palatine si crestele edentate este apreciat clinic si radiologic
 indicele de igiena orala
 indicii salivari
 diagnosticul de malocluzie

43