Sunteți pe pagina 1din 7

CURS 5

INFLAMATIA PULPEI DENTARE


 Inflamaţia pulpară poate fi definită ca fiind totalitatea reacţiilor şi proceselor cu caracter de adaptare care se
desfăşoară în pulpă, într-o succesiune de faze ca urmare a acţiunii unui agent patogen.
 Agenţii patogeni se clasifică în:
 Agenţi patogeni externi:
 →Agenţi patogeni fizici: termici (rece, cald), traumatici.
 →Agenţi patogeni chimici: acizi, baze, substanţe oxidante, metale grele.
 →Agenţi patogeni biologici: bacterii, virusuri, ciuperci.
 Agenţi patogeni interni:
 →Dismetabolici
 →Avitaminoze
 →Boli de sistem
 →Intoxicaţii endogene.

 Clasificarea pulpitelor
 Hiperemia preinflamatorie

 Pulpite acute: seroasă şi purulentă.


 Pulpite cronice: deschise şi închise.
► Pulpitele acute seroase:
 Pulpita acută seroasa partiala (coronara).
 Pulpita acută seroasa totala (corono-radiculara).
► Pulpitele acute purulente:

 Pulpita purulenta partiala (coronara).


 Pulpita purulenta totala (corono-radiculara).
► Pulpitele cronice:
 Pulpitele cronice deschise
o Pulpita cronică deschisă ulceroasă
o Pulpita cronică deschisă granulomatoasă (polipoasă)
 Pulpitele cronice închise
o Pulpita cronică închisă propriu-zisă
o Pulpita cronică granulomatoasă internă Palazzi (granulom intern).
HIPEREMIA PREINFLAMATORIE

 Semne clinice:
 Semne subiective:
► durere provocată de excitanţi termici (în special rece) sau agenţi chimici (mai ales dulce).
► durerea este localizată,
► are intensitate moderată
► durează câteva minute după îndepărtarea agentului cauzal (8-10 minute).
► durerea survine după prepararea de cavităţi sau şlefuiri de bonturi, în urma supraadaugării de factori
traumatizanţi mecanici şi termici din timpul activităţii cu frezele şi pietrele abrazive.
► durerea poate să mai apară şi la dinţii cu obturaţii recente la care nu s-a efectuat o protecţie corespunzătoare
a plăgii dentinare.
 Semne obiective:
o Proces carios profund fără deschiderea camerei pulpare. Prezenţa unei hipersensibilităţi dureroase.
Testele de vitalitate trădează o uşoară hipersensibilitate.

 Diagnosticul pozitiv:
► continuarea durerii câteva minute după îndepărtarea agentului cauzal
► proces carios fără deschiderea camerei pulpare
► semnalarea de către pacient a unor tratamente efectuate de curând pe dintele în cauză.

 Diagnosticul diferenţial:
► hiperestezia si hipersensibilitatea: durerea în aceste situaţii dispare odată cu acţiunea excitantului.
► pulpitele acute coronare: durerile apar spontan, durează mai mult timp şi au un caracter mai accentuat.

 Evoluţie şi complicaţii:
► Dacă se intervine la timp şi corect, procesul inflamator dispare şi pulpa revine la normal.
► Dacă nu se intervine terapeutic corect, inflamaţia pulpară evoluează către o pulpită acută sau cronică.
PULPITELE SEROASE
Pulpita acuta seroasă parţială
 Semne clinice:
 Semne subiective:
- durere vie, lancinantă,
- durere localizată,
- durere provocată la început de rece, dar care ulterior apare şi spontan,
- durerea se prelungeşte de la câteva minute la câteva ore, apărând în special
seara,
- crizele dureroase pot să apară spontan şi să dispară spontan, fără tratament,
la început fiind mai rare, apoi intervalul de acalmie se micşorează,
- durerea se calmează la antialgice.
 Semne obiective:
- carie profundă cu depozite mari de dentină alterată,
- la palparea cu sonda apare o durere vie, uneori se poate deschide camera
pulpară,
- percuţia în ax a dintelui nu este dureroasă,
- durerea se exacerbează la rece,
- durerea se calmează la apa calduţă.

 Diagnostic pozitiv:
- durere cu caracter lancinant, spontană sau provocată, care durează de la
câteva minute la câteva ore,
- durere localizată,
- teste de vitalitate pozitive cu hiperexcitabilitate,
- existenţa unui proces carios profund fără deschiderea camerei pulpare.
 Diagnostic diferenţial:
- hiperemia preinflamatorie în care durerea apare numai provocată şi de
scurtă durată (câteva minute);
- pulpita acută seroasă totală: dureri de lungă durată, continue, violente,
însoţite de sensibilitate dureroasă la percuţia în ax a dintelui;
- pulpita purulentă parţială: durere cu caracter pulsatil exacerbată la cald şi
calmată la rece (parţial);
- pulpita purulentă totală: dureri asemănătoare cu cele din cea parţială, dar
percuţia în ax este pozitivă (dureroasă) şi durerea iradiazăa.
 Pulpita acută seroasă totală
 Semne clinice
 Semne subiective: DUREREA
► este spontană,
► foarte puternică, violentă,
► cu caracter progresiv,
► lancinantă.
► continuă, cu remisiuni sporadice de intensitate pentru câteva minute.
► pot surveni exacerbări ale durerii provocate de diverşi excitanţi (rece, dulce, acru, traumatism masticator).
► “turbarea dinţilor”.
► tendinţa de iradiere spre dinţii vecini şi spre maxilarul antagonist. Niciodată iradierea nu depăşeşte linia
mediană, ea se poate extinde spre orbită, regiunea temporală, mandibulară sau chiar occipitală de aceeaşi parte.
Pacientul nu mai poate localiza cu precizie dintele bolnav.
► analgeticele au eficienţă redusă, determinând cel mult o reducere temporară a intensităţii dureroase şi în
niciun caz dispariţia durerii.
 Pulpita acută seroasă totală
 Semne clinice
 Pulpita acută seroasă totală

 Diagnosticul pozitiv:
- caracterul durerii
- sensibilitate la percuţia în ax
- hipersensibilitate la testele de vitalitate termice, în special la rece.

 Diagnosticul diferenţial:
- pulpita acută seroasă parţială: durerea este în crize, cu perioadă de
remisiuni, iar dintele nu este dureros la percuţia în ax;
- pulpita purulentă totală: dureri cu caracter pulsatil, exacerbate la cald, nu
sunt calmate de rece sau antialgice. Testele electrice arată
hipoexcitabilitatea.
- parodontita apicală acută: senzaţie de egresiune a dintelui, durere şi
congestie a mucoasei vestibulare la nivelul apexului, starea generală
alterată, probe de vitalitate negative.
 Pulpita acută purulentă parţială
o Semne clinice

 Semne subiective: DUREREA


► apare în crize, spontan, mai ales noaptea,
► durează câteva ore, este violentă, localizată iniţial, dar cu tendinţă de iradiere.
► pulsatilă, sincronă cu sistolele ventriculare
► se exacerbează la orice cauză care creşte afluxul sanguin spre extremitatea cefalică (căldura pernei,
poziţia orizontală).
 ►Temperatura scăzută reduce durerea.

 Semne obiective:
►Carie profundă, cu dentină ramolită, îndepărtarea dentinei alterate poate duce la deschiderea camerei
pulpare.
►În momentul deschiderii camerei pulpare apare o picătură de puroi urmată de hemoragie, însoţită de
o durere vie (decompresiune bruscă) după care durerea scade în intensitate, uneori putând să dispară.
 Pulpita acută purulentă parţială

 Diagnostic pozitiv:
►durere cu caracter pulsatil
►durere ce poate fi localizată
►durere exacerbată la cald şi diminuată la rece
►prezenţa picăturii de puroi la deschiderea camerei pulpare şi reducerea consecutivă a durerii
►probele de vitalitate la rece şi electrice dau răspunsuri pozitive la intensităţi mari (hipoexcitabilitate)

 Diagnostic diferenţial:
►pulpita seroasă parţială: dureri cu caracter lancinant, exacerbare la rece, la probele de vitalitate
constatându-se hiperexcitabilitate
►pulpita purulentă totală: durerea este aproape continuă, iradiată, percepţia în ax pozitivă.
 Pulpita acută purulentă totală

 Semne clinice
 Semne subiective: DUREREA
►este spontană şi foarte puternică,
►aproape continuă,
►iradiată,
►caracter pulsatil,
►exacerbată la cald,
►durerea nu cedează nici la rece şi nici la antialgice locale sau generale.
Semne obiective:
►Proces carios cu dentina alterată care se îndepărtează cu uşurinţă fără dureri.
►Palparea cu sondă în straturile superficiale ale camerei pulpare este nedureroasă. În profunzime apare
durere şi sângerare.
►Testele de vitalitate indică o hipoexcitabilitate, percuţia în ax este pozitivă (dureroasă).
 Pulpita acută purulentă totală
 Pulpita cronică deschisă ulceroasă

 Semne clinice
 Semne subiective:
o ►existenţa unui proces inflamator acut netratat a cărui simptomatologie a cedat fără tratament, de
regulă prin deschiderea spontană a camerei pulpare, cu evacuarea exudatului inflamator.
o ►pacientul poate semnala o jenă dureroasă în timpul actului masticator, care se datorează presiunii
exercitate de bolul alimentar direct pe pulpă.
o ►sângerarea la masticaţie sau la periaj.
o ►durerea mai poate apărea dacă resturile alimentare obliterează complet cavitatea carioasă şi
dispare la îndepărtarea resturilor alimentare; dacă obliterarea se prelungeşte, se creează condiţii
favorabile reactivării procesului inflamator, dar care în aceste condiţii nu atinge niciodată caracterul
violent din pulpitele acute.
 Pulpita cronică deschisă ulceroasă
 Semne obiective:
 existenţa unui proces carios profund, cu multă dentină alterată şi resturi alimentare. Dintele cauzal şi vecinii
lui pot fi acoperiţi de depozite mari de tartru din cauza lipsei autocurăţirii şi curăţirii artificiale.
 la palparea cu sonda şi la îndepărtarea resturilor alimentare nu apare durere, în schimb observăm orificiul de
deschidere a camerei pulpare, cu pulpa dentară de culoare roşu închis către brun. Se mai remarcă depozite
de fibrină şi ulceraţii superficiale.

 marginile tăioase ale procesului carios produc leziuni ale limbii şi ale mucoasei gingivale şi jugale.
 Palparea în profunzime a camerei pulpare şi în canalele radiculare produce sângerare abundentă şi durere.

 Percuţia în ax a dintelui este negativă,


 testele de vitalitate termice şi electrice indică o hipoexcitabillitate.
 Pulpita cronică deschisă ulceroasă
o Diagnosticul pozitiv :
o absenţa durerii spontane şi apariţia ei la presiuni directe pe pulpă
 existenţa cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare
 sângerare şi durere la înţeparea pulpei cu sonde în straturile mai profunde
 teste de vitalitate care indică hipoexcitabilitate

 percuţie în ax negativă.
o Diagnosticul diferenţial :
 pulpita cronică deschisă granulomatoasă în care este prezent polipul pulpar epitelizat sau neepitelizat
 necroza pulpară şi gangrena pulpară în care nu apare sensibilitate şi sângerare nici în canalele radiculare;
teste de vitalitate negative.
o Evoluţie şi complicaţii:
 gangrenă pulpară şi complicaţii ale acesteia, parodontită apicală acută şi cronică.

 Pulpita cronică deschisă granulomatoasă (polipoasă)


o Semne obiective :

 Dinte cu depozit de tartru, cu un proces carios profund care este ocupat parţial sau total de o formaţiune
polipoasă, de consistenţă moale.

 Polipul are o culoare roz şi o suprafaţă netedă, lucioasă când este epitelizat. Când nu este acoperit de
epiteliu, culoarea polipului este roşie, hemoragică, iar suprafaţa neregulată acoperită de depozite de fibrină.
 Marginile tăioase ale procesului carios pot produce leziuni pe mucoasa jugală, gingivală sau limbă. La
palpare cu sonda, prin insinuare între polip şi marginile cavităţii, se poate intra în camera pulpară şi chiar în
canalul radicular pe lângă inserţia pediculului polipului. Polipul prezintă în partea superioară o oarecare
mobilitate, putând fi deplasat. În partea inferioară (pediculul) face corp comun cu pulpa.
 La presarea cu spatula sau degetul, formaţiunea este depresibilă şi elastică, revenind la forma iniţială după
încetarea presiunii.
 Înţeparea cu sonda a polipului nu provoacă o sensibilitate dureroasă decât în regiunile mai profunde, dar
provoacă o sângerare abundentă.
 Percuţia în ax este negativă,

 testele de vitalitate indică hipoexcitabilitate.


 Pulpita cronică deschisă granulomatoasă (polipoasă)
o Diagnosticul pozitiv :
 carie profundă cu deschiderea camerei pulpare din care pleacă un polip

 formaţiune polipoasă în continuarea pulpei dentare, care sângerează abundent la înţepare, dar care are
sensibilitate dureroasă numai în profunzime, uneori chiar în canalele radiculare.
o Diagnosticul diferenţial :

 polipul gingival la care baza de inserţie a polipului pleacă din epiteliul gingival, nu din pulpa dentară, din
interiorul camerei pulpare

 pulpita cronică deschisă ulceroasă nu prezintă polipi, în schimb se observă orificiul de deschidere a camerei
pulpare, cu pulpa deschisă şi ulceraţie.
o Evoluţie şi complicaţii:
 reacutizări de tip seros sau purulent, dar care nu ating violenţa din pulpitele acute;
 necroza şi gangrena pulpară;

 fracturarea pereţilor coronari.


 Pulpita cronică închisă propriu-zisă
o Semne subiective:
 Pacientul nu relatează existenţa durerii spontane sau la agenţi termici, chimici, traumatici. De cele mai multe
ori, afecţiunea este descoperită de medicul stomatolog cu ocazia unor tratamente efectuate la alţi dinţi sau
când pregăteşte dintele pentru o lucrare protetică.

 Semne obiective:
 cavitate carioasă, pe fundul căreia dentina este de duritate normală, dar pigmentată

 obturaţie mare, cu carie secundară


 recidivă de carie sub obturaţie.

 testele de vitalitate indică întotdeauna o hipoexcitabilitate marcată atât la excitanţi termici, chimici, cât şi la
cei electrici.
 la forajul explorator se deschide camera pulpară fără durere.
 sensibilitatea dureroasă apare la palparea cu sonda şi este însoţită de o sângerare abundentă.
 Pulpita cronică închisă propriu-zisă
o Diagnosticul pozitiv :
 scăderea considerabilă a răspunsului la testele de vitalitate
 proces carios cu camera pulpară închisă

 după deschiderea camerei pulpare, apare o sângerare abundentă şi durere la înţeparea cu sonda în
profunzime.
o Diagnosticul diferenţial :

 pulpita cronică deschisă ulceroasă: pulpa este vizibilă prin orificiul de deschidere a camerei pulpare şi
prezintă ulceraţii superficiale

 necroza pulpară: testele de vitalitate sunt negative, iar la explorarea camerei pulpare şi a canalelor
radiculare nu apare sensibilitate dureroasă sau hemoragie
 pulpita cronică închisă granulomatoasă: absenţa cariei şi pe baza examenului radiologic, care este
caracteristic – demineralizarea lacunară a dentinei şi tendinţa de herniere a pulpei în afara dintelui în acea
zonă
 gangrena pulpară: se găseşte camera pulpară deschisă, teste de vitalitate negative, absenţa sângerării.
o Evoluţie şi complicaţii:
 necroza pulpară

 gangrena pulpară.
 Pulpita cronică granulomatoasă internă Palazzi (granulom intern)
o Semne subiective:
 Afecţiunea este nedureroasă şi este descoperită întâmplător de medic cu ocazia unui examen radiologic al
unui dinte învecinat.
 Uneori, pacientul poate prezenta o vagă jenă dureroasă, iar în localizările coronare îl deranjează pata roz ce
se observă prin transparenţa smalţului.
 În cazul evoluţiei avansate, smalţul se poate perfora şi prin orificiul respectiv herniază pulpa.
o Semne obiective:
 Testele de vitalitate arată hipoexcitabilitatea.

 Diafanoscopia indică o modificare de volum a camerei pulpare.


o Examenul radiologic este concludent pentru diagnostic.
o ►lărgimea camerei pulpare, cu modificarea conturului pe unul dintre pereţii săi.
 ►imaginea de resorbţie a dentinei apare sub forma unei pete de culoare închisă, neregulată ca formă, în
prelungirea pulpei coronare.
o ►când localizarea este radiculară, se constată o dilatare neregulată a canalului pe o zonă limitată
sub formă de pete de culoare închisă. Când leziunea este în apropierea apexului, imaginea seamănă
cu granulomul apical.
 Pulpita cronică granulomatoasă internă Palazzi (granulom intern)
o Diagnosticul pozitiv :

 simptomatologie clinică săracă sau absentă


 teste de vitalitate cu hipoexcitabilitate
 examenul radiologic este concludent, patognomonic.
o Diagnosticul diferenţial :

 pulpita cronică închisă propriu-zisă: pe baza examenului radiologic ce nu arată modificările caracteristice
 necroza pulpară în care testele de vitalitate sunt negative, iar examenul radiologic arată un contur normal al
camerei pulpare şi al canalelor radiculare. La deschiderea camerei pulpare şi permeabilizarea canalelor, nu
există sensibilitate şi nici sângerare.
o Evoluţie şi complicaţii:

 evoluţie lentă către necroza pulpei şi gangrenă;


 fracturarea dintelui.