Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Am ales această temă deoarece uraganele sunt una dintre cele mai distrugătoare forţe ale naturii, pe parcursul evoluţiei
istoriei, acestea fiind cauza multor dezastre. Alături de cutremure şi vulcani, uraganele pot modifica regiuni întinse de teren,
provoacă pagube economice enorme şi numeroase pierderi de vieţi omeneşti. In zilele noastre, oamenii de ştiinţă au învăţat
foarte multe lucruri despre modul în care uraganele se formează, dar nu avem încă posibilitatea să le oprim. De aceea,
consider că este important să ştim ce este un uragan, cum arată, cum se formează acesta şi de asemenea metode de
prevenire şi de acţionare în caz de uragan.
2. PREZENTAREA FENOMENULUI
Uraganul este o furtună tropicală, cu vânturi violente, sub formă de vârtej, care suflă cu viteze de 120 km/h sau chiar mai
mult. Uraganele, pe care meteorologii le numesc adesea cicloane tropicale, încep să se dezvolte deasupra oceanelor calde
între 8 si 15 grade latitudine nordică, dar nu în apropiere de Ecuator, unde forţa Coriolis este extrem de slabă. Majoritatea
uraganelor iau naştere în interiorul calmelor ecuatoriale, o zona îngustă caracterizată de perioade de calm intermitente, brize
uşoare şi vijelii frecvente, aflate între alizeele ce bat de la N-E in Emisfera Nordică si dinspre S-E in Emisfera Sudică.
Deoarece calmele ecuatoriale ale Atlanticului sunt situate în mare parte la nord de Ecuator, uraganele nu apar in Atlanticul
de sud. În Oceanul Pacific, calmele ecuatoriale se extind atât la nord cât şi la sud de Ecuator; astfel uraganele se pot
produce atât in Pacificul de Nord cât şi în Pacificul de Sud. Ele străbat mările în direcţia generala a vântului cu viteze de
aproximativ 20 km/h, aducând ploi torenţiale şi ridicând valuri uriaşe. Când ajung pe uscat, uraganele produc mari pierderi şi
distrugeri. Energia ciclonului provine din degajarea de căldură provenită din condensarea la altitudine
a vaporilor de apă formați la suprafața oceanului. În sens termodinamic, un ciclon tropical poate fi considerat o mașină
termica.
Nori mari, aflaţi la mică altitudine, se adună deasupra mării. Furtunile izbucnesc atunci când se întalnesc mase de aer
fierbinte şi de aer rece. Masele de aer nu se amesteca uşor, si de aceea provoacă vânturi puternice, în timp ce norii se
formează pe margine, delimitând fronturile de aer. Însă nu toate furtunile tropicale se transformă in uragane.
Vârtejul unui uragan poate ajunge la un diametru mai mare de 400 km şi pot să treacă multe zile înainte ca uraganul să
înceteze. 90% dintre victimele uraganelor apar atunci când furtuna atinge pentru prima data ţărmul. Când se ajunge în
centrul furtunii, primele vânturi şi ploi extrem de puternice sunt urmate de o perioadă de calm, fiindca deasupra zonei
respective se află ochiul uraganului. Apoi, vântul şi ploaia lovesc din nou, deoarece cealaltă jumatate a vârtejului trece
deasupra. Când uraganul ajunge în zone mai reci, el nu mai este alimentat de aerul cald care se ridica si începe să piarda
putere.
Când se formează un uragan, vaporii de apă sunt adunaţi din mare şi se formează nori extrem de compacţi. În momentul în
care apa caldă se evaporă şi aerul se ridică, ele încep să se învârtească într-o spirală verticală. Tot mai mult aer cald şi
umed pătrunde sub aerul care se ridică şi tot mai mult aer ajunge să se învărtească, formând un uragan. Vânturile violente
se învârtesc în jurul unei zone calme, fără nori, cu presiuni foarte scăzute, numită ,,ochiul” uraganului.
.
Această fotografie arată clar ochiul de calm din mijlocul uraganului, cu nori albi, groşi, răsucindu-se în jurul său. În momentul
de intensitate maximă a furtunii, aerul uscat şi mai rece de deasupra este absorbit în ochiul furtunii, care măsoara adeseori
30-60 km în diametru.
Uraganele agită apele mării şi creează valuri uriaşe. În centrul furtunii, ochiul de joasă presiune al uraganului ridică o trâmbă
de apă înaltă de până la 8 metri. Pe masură ce vârtejul se deplasează spre uscat, el împinge valul mare de furtună înainte.
Valul produce, eventual, inundaţii şi în zonele joase, de coastă, aceste inundaţii provoacă adeseori mai multe distrugeri decât
vânturile uraganului.
Uraganele îşi au originea în zonele de la nordul şi sudul Ecuatorului, marcate de tropice - Tropicul Racului la nordul
Ecuatorului şi Tropicul Capricornului la sud. Acestea sunt zonele cele mai fierbinţi de pe glob şi apa oceanelor este foarte
caldă aici. Oceanele cu o temperatură mai mare de 27°C produc vapori calzi, din cauza cărora se formează un uragan.
Când furtunile tropicale puternice apar în vestul Pacificului, ele sunt cunoscute sub numele de taifunuri, în timp ce in Oceanul
Indian ele se numesc cicloane, iar în Marea Caraibilor se numesc uragane.
Zonele lumii în care au loc cele mai multe uragane se află de-a lungul liniilor imaginare ale Tropicului Racului şi Tropicul
Capricornului, întinzându-se în anumite zone ale Oceanelor Atlantic, Pacific si Indian. Uraganele se deplaseaza de obicei
spre vest, împinse de vânturile din zonă. După aceea, ele se depărteaza de Ecuator şi îşi măresc viteza, fiind afectate de
mişcarea de rotaţie a Pamântului. În emisfera nordică, uraganele se învârtesc întotdeauna împotriva acelor de ceasornic, iar
în emisfera sudică, uraganele se învartesc în sensul acelor de ceasornic. Multe uragane se orientează spre est când ating o
zonă de mare sau de aer mai rece.
În funcţie de intensitatea lor, uraganele sunt clasificate conform scalei Saffir-Simpson pe cinci trepte:
Uraganele de categoria 1 sunt furtuni care nu cauzează daune semnificative, deşi pot răsturna maşini şi pot smulge copaci.
Exemple: Alice (1954), Danny (1985), Jerry (1989), Ismael (1995),Claudette (2003), Gaston (2004), Humberto (2007), şi
Hanna (2008).
Uraganele de categoria 2 sunt moderate dar suficient de puternice pentru a ridica o casă. Exemple de uragane din categoria
2: Diana (1990), Erin (1995), Alma (1996), Marty (2003) şi Juan (2003).
Uraganele de categoria 3 sunt furtuni destul de puternice încât să producă pagube extinse. Astfel de uragane se întâlnesc în
Oceanul Atlantic de Est şi în Oceanul Pacific. Exemple din categoria 3: Carol (1954), Alma (1966), Alicia (1983), Fran (1996),
Isidor (2002), Jeanne (2004), Lane (2006), şi Bertha (2008).
Uraganele de categoria 4 provoacă distrugeri extreme. Exemple de uragane din categoria 4: Galveston (1900), Hazel
(1954), Carmen (1974), Iniki (1992), Luis (1995), Iris (2001), Charley (2004), Flossie (2007), Ike (2008).
Uraganele de categoria 5 provoacă distrugeri catastrofale. Exemple de uragane din categoria 5: Labor Day Hurricane
(1935), Camille (1969), Gilbert (1988), Andrew (1992), Katrina (2005), Dean şi Felix (ambele în 2007).
Uraganele primesc nume pentru a fi identificate şi pentru a se evita confuzia atunci când apar mai multe furtuni în acelaşi
timp. S-a încercat denumirea cu nume feminine, dar a fost considerată discriminare sexuală. Din această cauză din 1979
Administraţia Naţională Oceanică si Atmosferică (NOAA) a elaborat o listă de nume, alternăndu-le pe cele de femei cu cele
ale bărbaţilor. În 1998, de exemplu, numele uraganelor din Atlantic au fost: Alex, Bonnie, Charley, Danielle, Earl etc.
3. EXEMPLE DE LA NOU LA VECHI
1. 22 OCTOMBRIE 2012 – URAGANUL SANDY
A fost
un masiv ciclon tropical de sezon târziu care a afectat Jamaica, Cuba, Bahamas, Haiti, Republica Dominicană și Statele
Unite ale Americii. În prezent, acesta a afectat profund Coasta de Est a Statelor Unite ale Americii și Canada de Est.
Fiind al 18-lea ciclon tropical, a 18-a furtună care a fost denumită, precum și al 10-lea uragan din Atlantic din sezonul
2012 al uraganelor, Sandy s-a dezvoltat dintr-un val tropical alungit din Marea Caraibelor. A scăzut ca intensitate (depresiune
tropicală), apoi s-a întărit rapid și s-a transformat într-o furtună tropicală șase ore mai târziu. Sandy s-a mutat încet spre nord
spre Antilele Mari și, treptat, s-a consolidat.
Uraganul Sandy este de categoria 1 pe scala Saffir-Simpson şi s-a întins pe o suprafa ță relativ mare, de cel pu țin 800
de kilometri. Pagubele au fost atât materiale, cât și costuri suplimentare legate de anularea curselor aeriene și a altor
activități curente. S-au înregistrat cel puțin 110 de pierderi de vie ți omene ști în SUA, Canada și Caraibe.
Cel mai grav dezastru natural din istoria Brumei a fost ciclonul
Nargis. Mai întai, pe 28 aprilie, meteorologii au clasificat o furtună
tropicală formată în golful Bengal ca un uragan. În acel moment, Nargis încă nu se afla în mişcare, la peste 750 de kilometri
distanţă de coasta Indiei. Când ciclonul a pornit spre nord, meteorologii au determinat că acesta va ajunge în Bangladesh
sau în India. Pe 1 mai, Nargis s-a intensificat, iar pe 2 mai deja viteza vântului crescuse până la 215 km/h.
Rafalele de vânt care au ajuns la 240 km/h, au măturat construcţiile, lăsând în urmă 2,4 milioane de sinistraţi. Dezastrul
s-a soldat cu 140.000 de morţi şi dispăruţi, dar există supoziţia că numărul victimelor a crescut din cauza lipsei de hrană, apă
şi îngrijire medicală. Asta din cauză că autorităţile au refuzat accesul asistenţilor umanitari în zonele calamitate. Abia după
trei săptămâni, sub presiunea internaţională, autorităţile au devenit mai cooperante.
50.000 de oameni au fost efectiv luaţi pe sus de furtuna care a măturat oraşul. Vapoarele au fost aruncate la peste 3
kilometri distanţa, asta dacă nu au fost distruse înainte. 60.000 de vieţi omeneşti s-au pierdut în total.
Această furtună tropicală este recunoscută drept cea mai puternică furtună care s-a format vreodata în Pacific.
Taifunul a ajuns în Vietnam pe 8 octombrie 1881 şi a devastat regiunea Haiphong. 300.000 de oameni şi-au pierdut vieţile
atât în Vietnam, cât şi în statele vecine.. Amplasat pe un mal al Râului Roşu, Haiphong se învecinează cu marea printr-un
canal de acces, care, pe durata furtunii, a amplificat extinderea inundaţiei şi distrugerea. Categoria şi forţa exactă a ciclonului
nu sunt cunoscute, însa pagubele au fost imense.
Această furtună tropicală este singura care a reuşit să radă un oraş întreg de pe fata Pamântului, fiind vorba de
oraşul indian Coringa. Acesta nu a mai fost reconstruit după ce a fost maturat pe 25 noiembrie 1839 de un ciclon. Un val de
aproximativ 13 metri a măturat oraşul şi a ucis 300.000 de oameni. Alte 20.000 de vase şi vapoare au fost total distruse.
11. 7 OCTOMBRIE 1737 – CICLONUL CALCUTTA
Având în vedere că evenimentul s-a petrecut în urma cu aproape 300 de ani, nu există înregistrări foarte clare cu
privire la acest ciclon. Meteorologii nu pot decât să speculeze. Cert este că furtuna tropicală a ajuns în Calcutta pe 7
octombrie, 1737. 300.000 de oameni şi-au pierdut vieţile şi peste 20.000 de vapoare au fost distruse.
Alertaţi de apropierea unui uragan, oamenii trebuie să se îndrepte rapid spre un loc sigur, cunoscut dinainte, în
propria locuinţă sau în altă parte. Deşi s-au facut progrese importante în domeniul previziunilor meteorologice, timpul de
avertizare poate fi foarte scurt sau, uneori, este chiar imposibil să se prevadă apariţia unui uragan. Primind şi interpretând
corect avertismentul dat de autorităţi, oamenii îşi pot salva viaţa, adăpostinduse într-un loc cât mai sigur.
Inaintea unui uragan trebuie sa pregatiti din timp provizii pentru cazuri de dezastre:
În aşteptarea desfăşurării unui uragan (între 24 şi 36 de ore până la ajungerea uraganului într-o anume locaţie) trebuie
sa:
Toate zonele de coastă sunt susceptibile de a fi lovite de un uragan sau de o furtună tropicală, cum sunt Oceanul
Atlantic şi Golful Mexic. În unele regiuni din sud-vestul Statelor Unite şi de la graniţele Pacificului au loc ploi intense şi
inundaţii în fiecare an, ca urmare a furtunilor tropicale generate de Mexic.
Uraganele au capacitatea de a avaria, de a distruge liniile de coastă şi de a le conduce sute de km, vântul
ajungând la viteze de peste 249 km/h. În urma uraganelor rezultă formarea de tornade si microbursturi. Furtunile tropicale
sunt măsurate în funcţie de viteza vântului, presiunea centrală si forţa de distrugere.
În unele cazuri, uraganele produc vortexuri ce seamană cu cele ale tornadelor care pot distruge în totalitate clădiri
întregi. Ploaia torenţiala şi valurile pot cauza inundaţii de-a lungul coastelor, amenintând vieţi şi proprietaţi private.
Uraganele au provocat pagube severe omenirii şi infrastructurii. Măsuri ferme au fost adoptate de guvernele ţărilor
pentru a preveni distrugerile provocate de uragane şi tornade, dar nu se ştie cât de puternice pot fi uraganele din viitor.
Având în vedere toate acestea, natura este întotdeauna cu un pas înaintea noastra.
Numărul de catastrofe naturale a crescut în lume, iar expertii considera că aceasta tendinţa va continua să se
menţină, pe fondul schimbarilor climatice. De exemplu, date publicate de IMF - International Monetary Fund, indicau faptul
că dacă în 1975 se înregistrau sub 100 de astfel de fenomene la nivel international, acestea au ajuns la peste 400 în anul
2005.
Implicit, cresc proporţional şi costurile pentru industria asigurărilor. Un studiu realizat de ALLIANZ Risk Pulse în
2011 arată că, în ultimii 40 de ani, costurile medii anuale cu plata despagubirilor acordate de asiguratori ca urmare a
producerii de catastrofe naturale s-au multiplicat. Daca în anii '70 acestea se situau în jurul valorii de 5 mld. USD anual, în
2010 despăgubirile au atins 40 mld. USD.
Anul 2005 este considerat cel mai costisitor din punctul de vedere al pagubelor produse de catastrofele naturale -
numai uraganele Katrina, Rita si Wilma au provocat pagube de peste 100 mld. USD, dintr-un total de 132 mld. USD. Pe locul
doi se situeaza 2011, când uraganele împreuna cu inundatiile, cutremurele, tsunami-urile care au afectat Noua Zeelanda,
Japonia, SUA, regiunile din Caraibe si Thailanda au produs pierderi economice de peste 380 mld. USD şi peste 105 mld.
USD daune plătite din asigurare. De altfel, numai faptul că sezonul uraganelor din America de Nord a fost unul moderat anul
trecut a menţinut daunele sub nivelul celor din 2005.
Prin comparaţie, 2012 fusese considerat, la început, drept un an relativ linistit - în primul semestru, daunele
provocate de evenimente catastrofale se aflau sub medie, cu pierderi economice de 26 mld. USD, faţă de media de 76 mld.
USD pe ultimii 10 ani. În ceea ce priveşte daunele plătite din asigurări, acestea au fost de 12 mld. USD, comparativ cu o
medie de 19 mld. USD pe ultimii 10 ani.
Astfel de fenomene catastrofale, cum ar fi uraganele, nu pot fi prezise, însa frecvenţa şi severitatea din ce în ce
mai crescute cauzeaza îngrijorări la nivel global, experţii considerăndu-le semne ale schimbărilor climatice ce se agravează.
6. CONCLUZII
Imensul ocean aerian ce înconjoarã Terra nu se aflã niciodatã în stare de repaus, diferenţele de presiune între puncte
diverse de pe suprafaţa terestrã, dar şi între straturile diferite ale atmosferei, provocând o permanentã mişcare a acestuia.
Perpetua deplasare a maselor de aer dintr-o regiune geograficã în alta determină modificarea aspectului vremii.
Fenomenul dinamic produs de încãlzirea inegalã a suprafeţei terestre şi de apariţia centrelor de presiune diferită nu
reprezintă altceva decât vântul. Vântul se poate resimţi ca o usoarã adiere a aerului, ca o brizã (de munte sau de mare)
binefãcãtoare, dar şi ca o miscare violentă, cu viteze de peste 100 km/h (în cazul ciclonilor tropicali, cele mai violente
manifestãri ale dinamicii terestre, ce provoacã mari pagube materiale şi victime omenesti).
Ciclonii tropicali sunt deci nişte furtuni violente, cu precipitaţii abundente şi viteze ale vântului de peste 120 km/h,
formate exclusiv pe oceane, în zona intertropicalã. Ciclonii tropicali fac parte dintr-un complex de fenomene atmosferice
care cuprind trei manifestãri principale:
Prima relatare scrisã asupra unui ciclon tropical aparţine celebrului navigator genovez aflat în slujba regelui Spaniei,
Cristofor Columb, din timpul celei de-a doua cãlãtorii spre Lumea Nouã (1493-1496). Conform jurnalului de bord, în luna
iunie 1495, corpul expediţionar a fost surprins de o furtunã de o rarã violenţã, în portul Santo Domingo (Haiti), trei dintre
nave scufundându-se, iar distrugerile pe insule fiind şi ele considerabile.
7. OPINII PERSONALE
Consider că este important ca oamenii să cunoscă cât mai multe despre fenomenele naturale, despre natura în
general. Cunoaşterea şi aplicarea metodelor de protecţie, de prevenire împotriva dezastrelor naturale, a uraganelor de către
oameni, poate diminua pagubele provocate de acestea şi poate reduce semnificativ numărul victimelor.
Omul are o mare influenţa asupra înmulţirii numărului de hazarde naturale, inclusive de uragane, deoarece
specialiştii spun că creşterea numărului acestor dezastre este influentat de încălzirea globală, care este determinată în mare
parte de om, prin poluare, taierea copacilor, extinderea construcţiilor, consumul de materiale (uleiuri, vopsea, combustibili,
etc), reziduri menajere, etc. Oamenii de ştiinţa nu pot afirma cu certitudine dacă încălzirea globală sporeşte puterea
uraganelor. Dar ceea ce stiu este că stricăciunile şi pierderile provocate de uragane în Statele Unite sunt in creştere.
Sunt de parere că uraganele, fiind una dindre cele mai puternice forţe ale naturii, pot fi cu greu evitate, cel mai bun
lucru pe care putem să-l facem în caz de uragan fiind să ascultăm de autorităţi sis a le respectam indicaţiile. Înmulţirea
acestor fenomene poate fi considerat un semnal de alarmă din partea naturii, din cauza poluarii, care duce la încalzirea
globala. Consider că ar fi bine ca omul să conştientizeze acum cât de mult rău face planetei până nu este prea târziu.
8. BIBLIOGRAFIE
Internet:
Carti:
,,Colectia dezastre naturale” – Volumul ,,Uragane şi tornade” de Neil Morris