Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Montarea fasciculelor de conductoare se execută după ce au fost plantaţi toţi stâlpii sau după
ce au fost montate armăturile necesare pe clădiri.
Pentru operaţiile de montare a fasciculului de conductoare se aduc la locul de montaj
tamburele cu conductoare de tipul şi secţiunea corespunzătoare proiectului de execuţie. Tamburele se
distribuie pe teren, ţinându-se seama de lungimea conductoarelor indicată pe tambur şi de lungimea
panourilor liniei, în scopul reducerii numărului de înnădiri şi de capete de deşeu.
Domeniul de reglaj al forţei de tragere este între 150 şi 700 daN, cu o eroare de 10% .
Dispozitivul limitator al forţei de tragere se compune din bolţ dispozitiv, corp dispozitiv,
suport lamelă, capac protecţie, două bolţuri speciale, două lamele arc şi două bolţuri pentru agăţare.
Bolţul dispozitivului este prevăzut cu un ştift de centrare, care nu permite montarea greşită în
corpul dispozitivului. Are secţiunea de pătrat 15, iar în zona activă a bolţului sunt executate două
degajări, pe care alunecă cele două bolţuri speciale.
Corpul dispozitivului este asamblat prin filetare blocată cu sudură cu capacul lateral. La
interior este prevăzut cu o gaură pătrată de 14 mm, în care intră bolţul dispozitivului. Pe corpul
dispozitivului sunt marcate gradaţii, care reprezintă valoarea forţei maxime de tragere, corelată cu
poziţia suportului lamelelor.
Modul de lucru cu dispozitivul limitator al forţei de tragere
Reglarea dispozitivului pentru forţa de tragere maximă, cu care se lucrează, se face în felul
următor:
- se demontează capacul de protecţie, prin deşurubare cu mâna;
- se slăbesc şuruburile de fixare a suportului lamelă;
- se deplasează suporturile lamelă în dreptul gradaţiei cu valoarea forţei de tragere maximă, la
care dispozitivul trebuie să decupleze, apoi se strâng şuruburile;
- se introduce bolţul dispozitivului în corpul dispozitivului, astfel încât ştiftul de fixare să intre
în locaşul său;
- se introduc lamelele arc pe suportul lamelă;
- se verifică dacă suporturile lamelă sunt în dreptul gradaţiilor respective, citirea făcându-se în
dreptul săgeţilor, pe corpul suportului lamelă;
- se montează capacul de protecţie prin înşurubare;
- se execută legăturile cu cablul de tragere.
Dacă în timpul lucrului s-a depăşit forţa maximă de tragere la care a fost reglat dispozitivul
limitator, se decuplează bolţul din corpul dispozitivului.
Instrucţiunile de utilizare
În funcţie de operaţia ce se intenţionează a se executa, se montează atât capul cadru, cât şi
capul pistonaşului cremalieră în accesoriile respective.
Se montează în capul dispozitivului suportul de sprijin, apoi dispozitivul de prestrângere cu
mânerul prelungitor detaşat şi poziţia excentricelor la punctul mort inferior închizând zăvorul de
blocare.
Se montează tipul de matriţă şi se măreşte poansonul, corespunzător operaţiei ce se
efectuează.
Se montează poansonul în capul de presare împreună cu tija de orientare, filetându-se piuliţa
de legătură.
Cu mânerul de prestrângere fără prelungitor rabatat în jos se introduce matriţa, iar cu tija de
indexare se încearcă a fi apăsat în jos, până când indexează corect matriţa în dispozitiv şi tija face
cursa până la capăt, mânerul de prestrângere se rabate cu mâna cât permite, strângându-se definitiv
matriţa cu ajutorul prelungitorului.
Se acţionează cu ajutorul mânerului de acţionare periuţele clichet pentru sensul „înainte”.
Se introduce obiectul de presat (sau de tăiat) în corpul de lucru.
Se acţionează mânerele de acţionare, la fiecare acţionare pistonul cremalieră înaintează cu un
pas. O cursă completă se realizează cu şase-opt acţionări.
Dispozitivul este prevăzut cu limitatoare de capăt de cursă atât într-un sens, cât şi în celălalt.
După realizarea cursei, pentru revenirea la poziţia iniţială se desfac puţin mânerele (circa 15-
250), iar cu ajutorul mânerului de declanşare se acţionează schimbând sensul de lucru.
Resortul armat din interiorul pistonului cremalieră va retrage în poziţia iniţială pistonul,
inclusiv elementul mobil al sculei de lucru.
În cazul unor operaţii în care scula se blochează (de exemplu, găurirea), prin acţionarea
mânerelor, pistonaşul, în acest caz, lucrează în sens invers, smulgându-se din material.
La reţelele electrice de joasă tensiune cu conductoare izolate torsadate se aplică protecţia prin
legare la nulul de protecţie (conform STAS 6616), pentru evitarea apariţiei unor tensiuni de atingere
şi de pas periculoase. Pentru realizarea acesteia, toate părţile metalice (armături, console, corpuri de
iluminat, ancore etc.), care pot fi atinse şi care în mod normal nu sunt sub tensiune, se leagă la
conductorul de nul al reţelei. Fac excepţie armăturile de la stâlpii de susţinere, care nu se leagă la
conductorul de nul, protecţia împotriva tensiunilor periculoase realizându-se prin izolare
suplimentară de protecţie (corpul de material plastic al armăturii de susţinere constituie izolaţie
suplimentară).
În vederea realizării protecţiei prin legare la nul, conductorul de nul se leagă la pământ la toţi
stâlpii speciali şi în apropierea sursei de alimentare (la o distanţă mai mare de 20 m de posturile de
transformare).
Legarea conductorului de nul la armătura stâlpului nu este obligatorie la stâlpii de susţinere.
Conductorul de nul se leagă la armătura stâlpului cu un conductor funie din aluminiu cu
secţiunea de 50 mm2, prin intermediul unui papuc presat. La conductorul de nul, racordarea se
realizează cu racord derivaţie în paralel.
La liniile electrice aeriene de joasă tensiune se montează prize de pământ artificiale numai la
stâlpii de la începutul plecărilor din post (la o distanţă de cel puţin 20 m de la postul de transformare)
şi la capătul liniilor şi derivaţiilor, cu condiţia realizării unei rezistenţe generale de legare la pământ a
nulului de 4Ω.
Prizele de pământ artificiale trebuie să aibă o rezistenţă de maximum 10 Ω.
Se recomandă utilizarea unei prize de pământ cu doi electrozi orizontali nezincaţi de 8 m,
conform figurii 35, care în sol au rezistivitatea de 100 ohmi-metru, cu o rezistenţă de 4Ω.
Rezistenţa de legare la pământ a reţelei generale de nul, măsurată în orice punct al liniei,
trebuie să fie de cel mult 4Ω.
Legarea conductorului de nul la armătura stâlpului comportă următoarele operaţii:
a) La stâlpii terminali:
- după montarea fasciculului, conductorul de nul se taie la lungimea necesară şi se
dezizolează la capăt pe o porţiune de circa 5 cm;
- se montează pe capătul dezizolat un papuc prin presare;
- se fixează papucul la borna de legare la pământ cu care este prevăzut stâlpul.
b) La stâlpii de întindere sau de susţinere:
- se taie o bucată de conductor Al 40 mm2 izolat, de lungimea necesară;
- se dezizolează la un capăt pe o porţiune de circa 5 cm;
- se montează un papuc prin presare;
- se fixează papucul pe stâlp prin fixarea lui în borna de legare la pământ a stâlpului;
- se dezizolează celălalt capăt al conductorului pe o porţiune de circa 5 cm2;
- se identifică nulul din fasciculul de conductoare al reţelei;
- se dezizolează nulul reţelei pe o porţiune de circa 3 cm;
- se montează o clemă de derivaţie în paralel pe conductorul de nul şi pe conductorul de
legătură.
La punerea în funcţiune a unei linii electrice aeriene de joasă tensiune se fac următoarele
verificări şi măsurători:
- Verificarea fazării liniei – se verifică modul de legare a fazelor şi a nulului la cutia de
distribuţie şi în punctele de derivaţie. La reţelele cu conductoare neizolate se verifică corecta
amplasare a nulului pe stâlp.
- Verificarea gabaritului LEA – se măsoară distanţele conductoarelor faţă de pământ, de
clădirile sau obiectivele din apropiere sau faţă de alte linii de energie sau telecomunicaţii.
- Măsurarea rezistenţei de izolaţie (la liniile cu conductoare izolate torsadate) – se realizează
cu toate branşamentele deconectate, cu ajutorul megohmetrului de 2500 V. Se măsoară rezistenţele
de izolaţie între faze şi nul. Valoarea măsurată trebuie să fie mai mare de 50Ω/km.
- Măsurarea rezistenţei de dispersie rezultate a conductorului de nul, împreună cu prizele de
pământ legate la aceasta – valoarea maximă trebuie să fie sub 4Ω.
Toţi cei care coordonează, controlează, conduc locul de muncă sau lucrează la construcţia şi
montajul reţelelor aeriene sunt obligaţi să cunoască şi să respecte normele de protecţie a muncii
pentru instalaţiile electrice (PE 119/82)*).
Toţi muncitorii vor purta echipamentul de lucru şi de protecţie, normat corespunzător locului
de muncă.
Operaţiile de încărcare-descărcare a reperelor grele (stâlpi, tambure cu conductoare etc.) se
execută numai mecanizat. Aceste operaţii se execută manual numai în caz excepţional.
Macaragiul va fi instruit o dată cu echipa de transporturi şi echipa de montaj; va primi şi
instructajul privind executarea fazelor tehnologice, la realizarea cărora este folosit utilajul.
La folosirea automacaralelor şi a autoforezelor se vor respecta între altele şi următoarele:
- automacaraua şi autoforeza trebuie calate corect; tălpile de călcare trebuie să se sprijine pe un
teren sănătos; la nevoie se introduc sub tălpi cupoane de traverse CF;
- manevrele macaralei se vor executa numai la semnalizarea şefului de echipă, după un cod
stabilit de comun acord şi cunoscut de toată echipa;
- se vor evita şocurile, balansarea sarcinii, ridicarea sarcinii dintr-o poziţie laterală;
*)
Întrucât Normele specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice- PE 119/90 au fost abrogate
conform Ordinului nr. 655/10.09.97, se vor aplica prevederile din Normele specifice de securitate a muncii pentru transportul şi
distribuţia energiei electrice, nr. 65, aprobate cu Ordinul M.M.S.S. nr. 275/17.06.2002.
- ridicarea şi coborârea sarcinii se vor face numai din motor;
- este interzisă staţionarea sau accesul oricărei persoane în zona de acţionare a macaralei;
- se va asigura gabaritul de liberă trecere în jurul macaralei, pentru a permite o manevrare
nestingherită.
În timpul transportului se vor respecta următoarele:
- Muncitorii care însoţesc transportul nu au voie să călătorească pe platforme cu stâlpi sau pe
tambure cu conductoare. La folosirea autocamionului cu remorcă, echipa de însoţire va sta numai în
cabina special amenajată în acest scop.
- Şeful de echipă va controla permanent legăturile stâlpilor sau tamburelor, pentru ca acestea
să nu se slăbească la transport.
- Depistarea se va face cu vitezele prevăzute pentru tipul de vehicul, felul încărcăturii şi
starea căilor de transport; la curbe, vitezele se vor reduce până la limite care să permită evitarea
accidentelor de persoane sau tehnice.
- Se vor evita pornirile şi opririle bruşte, precum şi virajele în scurt.
Înainte de săparea gropilor fundaţiilor, în locurile în care se pot afla cabluri electrice
subterane, alte conducte, diferite instalaţii, se vor cere indicaţii asupra amplasamentului lor.
Dacă în timpul executării săpăturilor sunt depistate instalaţii subterane, se opreşte lucrarea, se
stabileşte natura acestor instalaţii şi felul cum sunt amplasate, după care maistrul lucrării ia măsuri
pentru evitarea avariilor şi de alimentare a accidentelor.
- În teren slab, care prezintă pericol de surpare, pereţii gropii vor fi sprijiniţi.
- Apa subterană, care apare în timpul executării săpăturilor, trebuie evacuată imediat, pentru a
nu inunda pământul şi a nu produce surparea malurilor.
- Este interzisă lăsarea gropilor deschise şi nesupravegheate; ele vor fi acoperite cu capace,
pentru prevenirea accidentelor.
- Pământul săpat va fi aruncat la cel puţin 0,5 m de la marginea săpăturii; când se
îndepărtează pământul de la marginea gropii, se opreşte săpătura şi muncitorii sunt evacuaţi din
groapă.
- Este interzisă depozitarea materialelor la o distanţă de la marginea gropii mai mică de 0,75
m.
- Este interzis accesul în groapă sau pe marginea gropii al altor muncitori, în afara celor care
execută săpătura.
- În timpul nopţii gropile situate în zone populate sau în apropierea drumurilor vor fi marcate
cu felinare roşii.
La plantarea stâlpilor se vor respecta următoarele măsuri de protecţie a muncii:
- Toţi muncitorii vor purta cască de protecţie şi vor păstra în timpul ridicării stâlpilor locurile
care le-au fost indicate de şeful de echipă, ascultând şi acţionând numai după indicaţiile şi comenzile
acestuia.
- În timpul ridicării este interzisă staţionarea sau trecerea muncitorilor pe sub stâlpi, cabluri,
braţul macaralei sau în perimetrul de cădere accidentală a stâlpului sau a braţului macaralei.
- După ridicare şi plantare, stâlpii trebuie imediat fixaţi prin burare sau betonare, aşa cum se
arată în fişa tehnologică; când acest lucru nu este posibil, stâlpii vor fi ancoraţi şi supravegheaţi tot
timpul cât nu se lucrează.
- Nu este permisă întreruperea ridicării şi rămânerea suspendată a sarcinii după lăsarea sau
întreruperea lucrării. Stâlpul trebuie coborât la sol într-o poziţie stabilă.
- Ridicarea stâlpilor pe căi de comunicaţie în zone locuite se poate face numai după luarea
măsurilor speciale pentru protejarea pietonilor şi vehiculelor. Zona în care eventuala cădere a
stâlpului poate provoca accidente va fi împrejmuită, pentru a se opri accesul pietonilor şi vehiculelor.
- Este interzisă urcarea muncitorilor pe stâlpii fixaţi numai în pene sau ancoraţi.
- Pe străzi cu troleibuze sau tramvaie, şeful de echipă va lua măsuri pentru amplasarea şi
manevrarea automacaralei şi stâlpilor, astfel încât să se evite apropierea catargului sau a stâlpului de
acestea.
La folosirea dispozitivelor de urcat la înălţime se vor respecta instrucţiunile de utilizare, în
special în ceea ce priveşte capacitatea lor de încărcare maximă.
Cârligele cu tampoane de cauciuc pot fi folosite, în principal, pentru urcat şi numai în caz de
nevoie şi pentru lucru. Pe stâlpii uzi sau acoperiţi cu gheaţă cârligele cu tampoane de cauciuc nu vor
fi folosite.
Pentru a se evita accidentele provocate de căderea sculelor, nu se admite prezenţa oamenilor
la baza stâlpului sau sub scara pe care se lucrează.
Este interzisă lăsarea la înălţime a sculelor sau armăturilor, după terminarea lucrului pe stâlp
sau la locul unde se lucrează.
Nu se admite executarea de lucrări în vecinătate (mai puţin de 10 m) sau peste linii de înaltă
sau joasă tensiune existente decât după ce acestea au fost scoase de sub tensiune şi puse la pământ.
Lipsa tensiunii se constată cu indicatoare speciale de tensiune.
La executarea lucrărilor în zone locuite, de-a lungul căilor de circulaţie, în incinta unor
întreprinderi etc., şeful de echipă va lua măsuri pentru a se evita atât accidentarea pietonilor sau a
autovehiculelor, cât şi accidentarea muncitorilor de către vehicule.
În acest scop se vor lua următoarele măsuri:
- zona periclitată va fi delimitată şi împrejmuită;
- se vor aşeza plăci avertizoare, iar pe timpul nopţii se vor monta felinare;
- circulaţia vehiculelor va fi dirijată şi pilotată de muncitori special instruiţi şi dotaţi cu
fanioane;
- în cazul străzilor înguste, circulaţia va fi oprită sau deviată pe altă stradă, pe toată durata
operaţiilor de montaj.
2.12.1. Utilajele *)
Formaţiile de lucru