SISTEMUL BUGETAR PUBLIC NAȚIONAL

Bugetul reprezintă procedeul economico-financiar, cu caracter evaluativ, programatic și

comparativ, compus din două părți (partea de venituri și partea de cheltuieli), care se întocmește
pentru o perioadă determinată, în legătură cu resursele financiare ale oricărei persoane fizice sau
juridice.

Bugetul public reprezintă un program prin care se prevăd și se aprobă veniturile și cheltuielile
unui corp public pentru o perioadă determinată, adoptat printr-un act normativ, care să îi confere forța
juridică necesară punerii lui în aplicare.

Structura bugetelor publice

 Veniturile bugetare - presupun existența unor surse instituite de lege, care sunt prelevate de
la persoanele fizice și juridice sub forma impozitelor, taxelor , contribuțiilor și a altor surse
(amenzi, dobânzi, penalități) și care sunt menite să alimenteze bugetele publice.
 Sistemul cheltuielilor bugetare – cheltuiala bugetară este acea sumă de bani alocată de la un
buget public conform destinației stabilite prin acel buget.1 Totalitatea sumelor ce se alocă de la
bugetele publice pentru satisfacerea acelor trebuințe stabilite prin respectivele bugete formeaza
sitemul cheltuielilor bugetare (cheltuieli pentru protecție socială – pentru plata pensiilor din
sistemul public de pensii, a îndemnizației pentru șomaj; cheltuieli pentru apărare națională -
cheltuieli militare, cheltuieli pentru diverse acțiuni – pentru cercetare științifică).

Cele mai importante entități bugetare pe care le cuprinde Sistemul Bugetar Public Național
sunt: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile bugetare speciale (bugetul
fondului pentru șomaj, bugetul fondului pentru asigurări sociale) și bugetele locale (bugetele județene
și bugetele locale).

BUGETUL DE STAT

Bugetul de stat este programul prin care se prevăd și se aprobă veniturile și cheltuielile anuale,
destinate realizării funcțiilor statului și satisfacerii nevoilor publice considerate de interes național,
program ce îmbracă forma legii (în sensul de act juridic al Parlamentului).

Procedura bugetară privind bugetul de stat. Principii

 Principiul universalității – în buget se includ veniturile și cheltuielile în totalitatea lor, menționate
în sume brute. Se realizează o acumulare de resurse financiare publice, la nivelul bugetului, iar
apoi, din totalitatea sumelor realizate, anumite părți se alocă pentru acoperirea anumitor cheltuieli
conform destinației lor, stabilită prin bugetul de stat.
 Principiul unității – veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu într-un document unic, fapt ce
permite utilizarea eficientă a fondurilor publice, dar și o permanentă monitorizare a acestora.

1
D. Petică Roman, op. cit, p.92.
1
 Principiul anualității – guvernează întregul sistem bugetar public național, și nu doar bugetul de
stat. Veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de 1 an, care
corespunde exercițiului bugetar.
 Principiul specializării bugetare – veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în
bugetul de stat pe surse de proveniență, respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor
economică și destinația acestora.
 Principiul unității monetare – se întemeiază pe regula potrivit căreia toate operațiunile bugetare
se exprimă în monedă națională – moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.
 Principiul publicității – bugetul de stat trebuie să fie deschis și transparent:
 Prin dezbaterea publică a proicetelor bugetului de stat;
 Prin dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuție a bugetului de stat, cu prilejul
aprobării acestora;
 Prin publicarea în M. Of. al României, Partea I, a legilor de aprobare a bugetului de stat;
 Prin mijloace de informare în masă;
Excepție fac informațiile și documentele nepublicabile(secrete), prevăzute de lege.

Etapele procedurii bugetare

1. Elaborarea proiectului bugetului de stat

A. Cadrul bugetar
În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România este obligată să respecte cerințele
cadrului bugetare al UE. Planificarea bugetară elaborată de Ministerul Finanțelor Publice se bazează
pe previziuni macroeconomice și bugetare care sunt comparate cu previziunile cele mai recente ale
Comisiei Europene. Diferențele semnificative față de previziunile Comisiei Europene sunt descrise și
motivate.
Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Națională de prognoză publică pe site-ul lor oficial,
conform competențelor lor legale, previziunile macroeconomice și bugetare oficiale elaborate pentru
planificarea bugetară.

B. Calendarul bugetar
- Până la data de 1 iunie a anului curent se elaborează prognozele indicatorilor macroeconomici
și sociali de către Comisia Națională de prognoză;
- Până la data de 31 iulie a fiecărui an, Ministerul Finanțelor Publice va înainta Guvernului
limitele de cheltuieli pentru anul bugetar următor, precum și estimările pentru următorii 3 ani;
- Până la data de 1 august a fiecărui an, ministrul finanțelor publice va transmite ordonatorilor
principali de credite contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de
buget, metodologiile de elaborare a acestora și limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;
- Până la data de 1 septembrie a fiecărui an, ordonatorii principali de credite au obligația să
depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proicetul de buget pentru anul
bugetar următor;
- Până la data de 15 septembrie a fiecărui an se depun la Ministerul Finanțelor Publice
proiectele de buget și anexele la acesta, refăcute;

2
 - Până la data de 30 septembrie a fiecărui an, Ministerul Finanțelor Publice întocmește
proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depunde la Guvern.
- Până la data de 1 noiembrie a fiecărui an, Ministerul Finanțelor Publice definitivează
proiectele de buget ale ordonatorilor principali de credite și cel al bugetului propriu și le
transmite Parlamentului spre aprobare;
- Cel mai tarziu până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, Guvernul își însușește proiectul
bugetului de stat și al legii bugetare anuale și la trasmite Parlamentului spre aprobare.

2. Aprobarea bugetului de stat și adoptarea legii bugetare anuale

Sarcina aprobării bugetului de stat și a adoptării legii bugetare anuale revine Parlamentului,
care le analizează, le discută și le aprobă, pe ansamblu, pe părți, pe capitole, subcapitole, titluri,
articole precum și aliniate, dar și pe ordonatori principali de credite.
Aprobarea bugetului de stat trebuie să se realizeze cel târziu până la data de 15 decembrie a
anului anterior celui pentru care se aproba bugetul.

3. Execuția bugetului de stat – este cea mai importantă – se referă la punerea în executare a
bugetului de stat.
Execuția părții de venituri a bugetului de stat – are ca scop realizarea integrală și la
termenele legale a veniturilor prevăzute în legea bugetară anuală. Realizarea veniturilor anuale
este supusă cerințelor de legalitate (nu pot fi stabilite, urmărite și încasate alte categorii de venituri
decât cele stabilite prin lege).
Execuția părții de cheltuieli – asigură finanțarea întregului aparat al statului, respectiv
funcționarea sistemului bugetar al statului.

Reguli privind cheltuielile bugetare:

- Cheltuielile bugetare au destinație precisă, limitată și sunt determinate de autorizările
conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale;
- Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul de stat și nici angajată și efectuată din acest
buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială;
- Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu e
aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.

Organe implicate în realizarea execuției părții de cheltuieli a bugetului de stat:

- Ordonatori principali de credite – miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale

administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice
autonome – repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu, dar și pentru bugetul
instituțiilor publice ierarhic inferioare – pot delaga această calitate înlocuitorilor lor de drept;
- Ordonatorii secundari de credite – conducătorii insituțiilor publice cu personalitate juridică
din subordinea ordonatorilor principali de credite- repartizează creditele bugetare aprobate, pentru
bugetul propriu, dar și pentru bugetele insituțiilor publice subordonate;
- Ordonatorii terțiari de credite – conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică
din subordinea ordonatorilor principali sau secundari de credite – utilizează creditele bugetare ce le-au
fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc.
3
Atribuții comune ale ordonatorilor de credite

- Răspund de angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare

repartizate și aprobate, cf. atribuțiilor ce le revin;
- Răspund de realizarea veniturilor;
- Răspund de angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
- Răspund de integritatea bunurilor încredințate instituției pe care o conduc;
- Răspund de organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor
financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și asupra execuției bugetare;
- Răspund de organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a
programului de lucrări de investiții publice;
- Răspund de organizarea evidenței prigramelor;
- Răspund de organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului cf. prevederilor legale.

Creditul bugetar – e suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamentele legale contractate în cursul
exercițiului bugetar și/sau din exerciții anterioare pentru acțiuni multianuale, respectiv se pot angaja,
ordonanța și efectua plăți din buget pentru celelalte acțiuni.2

Acte procedurale ce trebuie îndeplinite în realizarea creditului bugetar:

- Aprobarea deschiderii de credite bugetare (operațiunea de autorizare bugetară – aprobarea dată

ordonatorilor de credite de a angaja și/sau de a efectua plăți într-o perioadă dată, în limita creditelor
bugetare date);
- Repartizarea creditelor bugetare;
- Alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama ordonatorilor principali de credite.

Cheluielile bugetare parcurg următoarele faze:

- Angajarea cheltuielilor bugetare – reprezintă orice act juridic din care rezultă o obligație pe
seama fondurilor publice;
- Lichidarea cheltuielilor – se verifică existența angajamentelor, realitatea sumei datorate,
condițiile de exigibilitate ale angajamentului;
- Ordonanțarea cheltuielilor bugetare – se confirmă că livrările de bunuri sau de servicii au
fost efectuate sau alte creanțe au fost verificate, plata putând fi realizată;
- Plata cheltuielilor bugetare – actul final prin care instituția publică achită obligațiile sale față
de terți.

Mijloace de modificare a destinației creditelor bancare:

- Virările de credite bugetare prin care se diminuează creditele bugetare de la acele

subdiviziuni unde sunt disponibilități și se majorează subdiviziunile cu fonduri insuficiente;
- Transferările de credite bugetare – operațiuni efectuate atunci când au loc treceri de unități,
acțiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul;
- Suplimentarea creditelor bugetare – se acordă sume în plus pentru finanțarea unor activități
sau sarcini care se constată că sunt mai costisitoare;

2
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 2, pct. 16.
4
 - Blocarea sau reducerea de credite – oprirea sau diminuarea finanțării unor activități sau
sarcini care se constată că au fost realizate defectuos;
- Anularea de credite bugetare – atunci când există credite bugetare neutilizate, ordonatorii
principali având obligația de a comunica aceasta Ministerului Finanțelor Publice, cu
propunerea anulării lor.

Atât execuția părții de venituri, cât și a părții de cheltuieli a bugetului de stat se întemeiază
pe procedeul repartizării pe trimestre a acestora. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor
bugetare se face în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele și posibilitățile
de asigurare a resurselor de finanțare a deficitului bugetar și de perioada în care e necesară efectuarea
cheltuielilor. Un alt aspect comun se referă la limitarea posibilității de micșorare a veniturilor și
majorare a cheltuielilor bugetare prin acte normative intervenite în cursul execuției bugetare.

Reguli:

- orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată sau ordonanțată neplătită până la 31 dec.,
se vor încasa sau se vor plăti în contul bugetului de stat pe anul următor;

- în cazul bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale, echilibrate prin
subvenții de la bugetul de stat sub forma de transferuri consolidabile, excedentele rezultate din
execuția acestora se regularizează la sfârșitul exercițiului bugetar cu bugetul de stat, în limita
subvențiilor primite;

- prevederile legilor bugetare anuale și ale celor de rectificare ale bugetului de stat acționează numai
pentru anul bugetar respectiv.

Execuția de casă a bugetului de stat – se realizează de către Trezoreria Statului care este un
sistem unitar și integrat prin care statul asigură efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind
fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică și a altor operațiuni ale statului, în condiții de
siguranță și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.3

Atribuții specifice Trezoreriei:

- Administrează contul general al Trezoreriei Statului;

- Stabilește sitemul de organizare și funcționare al Trezoreriei Statului;
- Elaborează și administrează bugetul de venituri și cheltuieli al Trezoreriei Statului;
- Elaborează proiecte de acte normative privind datoria publică și Trezoreria Statului.

4. Încheierea exercițiului bugetar privind bugetul de stat

Începe numai după ultima zi (31 dec.) a execuției bugetare prin depunderea de către ordonatorii
principali de credite, la Ministerul Finațelor Publice, a situațiilor financiare referitoare la modul în
care s-a realizat execuția bugetară aferentă anului bugetar încheiat.

3
O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului, art.1 lit. a), aprobată prin
Legea nr.201/2003.
5
 În același timp Trezoreria Statului trebuie să înainteze Ministerului Finațelor Publice conturile
privind execuția de casă a bugetului de stat. Pe baza acestor documente, Ministerul Finațelor Publice
elaborează contul general anual de execuție a bugetului de stat și-l prezintă Guvernului.
Guvernul analizează contul general anual de execuție al bugetului de stat și îl inaintează
Parlamentului în vederea aprobării, cel mai târziu până la data de 1 iulie a anului următor celui de
execuție.
Ministerul Finațelor Publice întocmește contul general anual al datoriei publice a statului, care va
fi prezentat Parlamentului. Documentul va fi analizat și de către Curtea de Conturi, ce va întocmi un
raport pe care-l va înainta și ea Parlamentului.
Aprobarea contului general anual de execuție al bugetului de stat se face prin adoptarea unei legi
în aces sens.

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Bugetul asigurărilor sociale de stat este programul prin care se prevăd și se aprobă veniturile și
cheltuielile anuale destinate finanțării sistemului public de asigurări sociale, program ce îmbracă
forma legii (în sensul de act juridic al Parlamantului)
Sistemul public de asigurări sociale
Principii4:
- Principiul unicității – statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe
aceleași norme de drept, pentru toți participanții în sistem;
- Principiul obligativității – persoanele fizice și juridice au obligația de a participa la sistemul
public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea
obligațiilor;
- Principiul contributivității – fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor
datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii;
- Principiul egalității – prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii,
contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu;
- Principiul repartiției – fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligațiilor
ce revin sistemului public de pensii, cf. legii;
- Principiul solidarității sociale – participanții la sistemul public de pensii își asumă reciproc
obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor
asigurate prevăzute de lege;
- Principiul autonomiei – bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de
pensii;
- Principiul imprescriptibilității – dreptul la pensie nu se prescrie;
- Principiul incesibilității – dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parțial.

Organizarea instituțională a sistemului public de asigurări sociale are la bază principiul

autonomiei. Astfel funcționează la nivel național Casa Națională de Pensii Publice, iar în
subordinea ei s-au înființat case județene de pensii în fiecare municipiu reședință de județ, precum și
municipiul București, care se mai numesc și case teritoriale de pensii având personalitate juridică.
Casa națională poate înființa și case locale de pensii.

4
Constituția României, art. 34 alin. (1).
6
 Subiecții ce vor beneficia de drepturile de asigurări sociale protejate sunt asigurații, care au
obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și dreptul să beneficieze de prestații de asigurări
sociale (cadrele militare în activitate, persoanele cu un contract individual de muncă, funcționarii
publici, cadrele militare trecute în rezervă, etc.).

Prestațiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parțială a
veniturilor profesionale, ca urmare a bătrâneții, invalidității, accidentelor, bolii, maternității sau
decesului – acestea reprezentând riscuri asigurate.

Procedura bugetară privind bugetul asigurărilor sociale de stat. Principii

Aceleași principii ca la bugetul de stat:

- Principiul universalității; - principiul unității; - principiul anualității; - principiul specializării

bugetare; - principiul unității monetare; - principiul publicității.

Etapele procedurii bugetare privind bugetul asigurărilor de sociale de stat

1. Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat

Propunerile pentru proiect se întocmesc de către ordonatorul principal de credite al acestui
buget. Cf. legii, ordonatorul principal de credite e ministrul muncii și solidarității sociale, dar
atribuțiile sale se vor delega, în baza legii președintelui Casei Naționale de Pensii Publice. Casa
Națională de Pensii Publice e cea care va întocmi și va comunica Ministerului Finanțelor Publice
întreaga documentație cerută de lege, pe baza căreia se va întocmi propunerile pentru proiect.
Pe baza documentațiilor, Ministerului Finanțelor Publice va stabili, împreună cu Guvernul,
limitele maxime de cheltuieli pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, cu respectarea principiului
echilibrului bugetar.
Dispozițiile legale stabilite pentru bugetul de stat vor fi îndeplinite de către unicul ordonator
principal de credite pe care îl are pentru bugetul asigurărilor sociale de stat – președintele Casei
Naționale de Pensii Publice, ale cărei atribuții îi sunt delagate de către ministrul muncii și
solidarității sociale.
Odată întocmite - proiectul de buget și proiectul legii bugetare anuale privind bugetul
asigurărilor sociale de stat – Guvernul le poate analiza, aproba și însuși a.î. ele să poată fi depuse la
Parlament în vederea adoptării.

2. Aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat și adoptarea legii bugetare anuale

Bugetul asigurărilor sociale de stat se adoptă printr-o lege menită să îi confere forța juridică
necesară punerii lui în aplicare. Legea bugetului asigurărilor sociale de stat trebuie adoptată până la
data de 15 decembrie a anului anterior celui de execuție. Aprobarea de către Parlament se face pe
părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și pe alineate pentru anul bugetar, dar și pentru
creditele de angajament în cadrul acțiunilor multianuale.

7
3. Execuția bugetară privind bugetului asigurărilor sociale de stat
 Execuția părții de venituri a bugetului asigurărilor sociale de stat (Legea nr.500/2002)
Casa Națională de Pensii Publice, împreună cu structurile sale din teritoriu, administrează
bugetul asigurărilor sociale de stat fiind implicată în realizarea execuției bugetare, atât a părții de
venituri, cât și a părții de cheltuieli ale acestui buget.
 Execuția părții de cheltuieli a bugetului asigurărilor sociale de stat – se referă la realizarea
prestațiilor de asigurări sociale, dar și la alte cheltuieli privind funcționarea sistemului public de pensii
și alte drepturi de asigurări sociale. Președintele Casei Naționale de Pensii este unicul ordonator
principal de credite(delegat) al bugetului asigurărilor sociale de stat.
Excedentul anual al bugetului asigurărilor sociale de stat poate fi utilizat în anul următor,
potrivit destinațiilor aprobate prin lege, după restituirea transferurilor primite de la bugetul de stat.
Eventualul deficit al acestui buget se acoperă din disponibilitățile bugetului asigurărilor sociale
de stat din anii precedenți, iar dacă acestea nu-s suficiente, se va apela la fondul de rezervă (se
constiuie prin prevalarea anuală a unui procent de 3% din veniturile bugetului asigurărilor sociale de
stat care se cumulează, an de an, fără a depăși astfel nivelul cheltuielilor prevăzut pentru anul bugetar
respectiv). În mod excepțional și numai în situații temeinic motivate, dacă fondul de rezervă nu e
suficient se pot aloca sume de la bugetul de stat.
 Execuția de casă – e realizată de Trezoreria Satatului împreună cu structurile ei teritoriale, în
aceleași condiții ca și cele de la bugetul de stat.

4. Încheierea exercițiului bugetar privind bugetul asigurărilor sociale de stat

Începe din 1 ianuarie a anului următor celui în execuție. Pe baza situațiilor depuse de Casa
națională și pe baza conturilor privind execuția de casă depuse de Trezoreria Statului, Ministerul
Finanțelor Publice întocmește contul general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale
de stat, pe care îl prezintă Guvernului. Acesta îl analizează și îl transmite spre adoptare
Parlamentului până la data de 1 iulie a anului urmator celui în execuție. Contul general anual de
execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat se aprobă prin lege, dar nu înainte ca el să fi fost în
prealabil verificare de către Curtea de Conturi. Aprobarea contului general anual de execuție e
bugetului asigurărilor sociale de stat echivalează, ca și la bugetul de stat, cu o descărcare de
răspundere dată Guvernului în legătură cu axecutarea acestui buget public.

BUGETELE LOCALE

Bugetul local – este programul prin care se prevăd și se aprobă veniturile și cheltuielile
anuale ale unei unități adminitrativ-teritoriale, destinate realizării sarcinilor administrative ale
colectivităților locale și satisfacerii nevoilor publice de interes local, program ce se adoptă
printr-o hotărâre a autorității administrației publice locale competente.

Procedura bugetară privind bugetele locale. Principii. Reguli bugetare

- Principiul universalității – veniturile și cheltuielile bugetului local se includ în acesta, în
totalitate, în sume brute – veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei anumite cheltuieli bugetare;
- Principiul unității - veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document
pentru a se asigura utilizarea eficientă și o cât mai bună monitorizare a fondurilo publice locale;

8
 - Principiul anualității – veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate pe o perioadă de 1 an,
care corespunde unui exercițiu bugetar;
- Principiul echilibrului bugetar – veniturile trebuie să fie egale cu cheltuielile;
- Principiul publicității – procesul bugetar trebuie să fie deschis și transparent, fapt ce se va
realiza prin publicarea în presa locală sau afișarea la sediul autorității administrației publice locale
respective a proiectului de buget local și a contului anual de execuție a acestuia;
- Principiul specializării bugetare – veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în
buget pe surse de proveniență și pe categorii de cheltuieli grupate după natura lor economică și după
destinație;
- Principiul unității monetare – toate operațiunile monetare se exprimă în monedă națională;
- Principiul solidarității – prin politicile bugetare locale, se poate realiza ajutorarea unităților
administrativ –teritoriale, precum și a persoanelo fizice aflate în situație de extremă dificultate, prin
alocarea de sume din fordul de rezervă bugetară constituit în bugetul local.
- Principiul autonomiei locale financiare – unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la
resurse financiare suficiente, pe care autoritățile administrației publice locale le pot utiliza în
exercitare atribuțiilor lor, pe baza și în limitele prevăzute de lege;
- Principiul proporționalității – resursele financiare ale unităților administrativ –teritoriale
trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale stabilite prin
lege;
- Principiul consultării – autoritățile administrației-publice locale, prin structurile ei asociative,
trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare a resureselor financiare de la bugetul de stat
către bugetele locale.

Reguli bugetare:

- Se interzice efectuarea de plăți direct din veniturile încasate, cu excepția cazurilor în care legea
prevede altfel;
- Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările
conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale;
- Nicio cheltuială nu poate fi inscrisă în vreun buget local și nici nu poate fi angajată și efectuată
din aceste bugete dacă nu există baza legală pentru acea cheltuială;
- Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu e
aprobată, potrivit legii, și nu are prevederi bugetare și surse de finanțare;
- După aprobarea bugetelor locale pot fi adoptate acte normative cu implicații asupra acestora,
dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente
exercițiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective.

Etapele procedurii bugetare privind bugetele locale

1. Elaborarea proictelor bugetelor locale

- Până la data de 1 iulie a fiecărui an, Ministerul Finanțelor Publice, va comunica Direcțiilor
Generale ale Finanțelor Publice din fiecare judet și din mun. București, o scrisoare cadru ce cuprinde
contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget, dar și limitele maxime
de cheltuieli privind sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

9
- Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete publice centrale în
bugetele cărora sunt prevăzute transferuri către bugetele locale transmit autorităților administrațiilor
publice locale sumele aferente, în 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern;
- Până la 1 iulie, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale elaborează și depun la
Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice proiectele bugetelor locale echilibrate;
- Până la 15 iulie, Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice întocmesc proiectele bugetelor
locale pe ansamblul județului, respectiv al mun. București și le transmit Ministerului Finanțelor
Publice.

2. Aprobarea bugetelor locale - se referă la aprobarea proiectului de buget și adoptarea

hotărârii privind bugetul anual al unității administrativ-teritoriale respective. Bugetele locale se
aprobă de către consiliile locale, județene și Consiliul General al Mun. București, după caz, în maxim
45 de zile de la data publicării Legii bugetului de stat în M. Of. al României.

Pentru instituțiile publice și acțiunile nou aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1
ianuarie a anului bugetar următor, se va proceda la finanțarea lor, până la aprobarea bugetului, în
limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinde în proiectul de buget.

3. Execuția bugetară privind bugetele locale

Reguli specifice:

- Prin bugetele locale se cuprin și se aprobă veniturile și creditele bugetare în structura

clasificației bugetare;
- Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetare;
- Cheltuielile de personal, aprobate, nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare;
- Separarea atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonatori de credite de atribuțiile
persoanelor care au calitatea de contabili.

Execuția părții de venituri

Cade în sarcina primăriilor. Alături de veniturile realizate din surse proprii, bugetele locale primesc
sume importante de la bugetul de stat, în vederea reechilibrării lor sub forma cotelor defalcate din
impozitul pe venit și a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

Cote defalcate din impozitul pe venit:

- 41,75% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe al căror teritoriu își
desfășoară activitatea plătitorii de impozit pe venit;
- 11,25% la bugetul local al județului;
- 18,5% într-un cont distinct, deschis pe seama direcției generale a finațelor publice județene la
trezoreria municipiului reședință de județ, precum și al bugetului local al județului.
Din bugetul de stat, din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și prin
bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia ori din alte bugete se pot aloca, pe bază de
contract de finanțare, resurse financiare către bugetele locale pentru finanțarea integrală sau parțială a
unor proiecte de dezvoltare sau sociale de interes național, județean ori local.

10
Execuția părții de cheltuieli

Subiecții implicați:

- Ordonatorii principali de credite – președinții consiliilor județene, primarul general al mun.

București, primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale. Au ca principale atribuții analizarea
modului de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și prin bugetele instituțiilor
publice, ai căror conducători sunt ordonatorii secundari sau terțiari de credite, și aprobarea efectării
cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale;
- Ordonatorii secundari de credite – conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică
cărora li se alocă fonduri din bugetele locale și sunt subordonați ordonatorilor principali de credite.
Principalele atribuții: repartizarea creditelor bugetare, aprobate pentru bugetul propriu și pentru
bugetele insituțiilor publice ai căror conducători sunt ordonatorii terțiari de credite și aprobarea
efectuării cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale;
- Ordonatorii terțiari de credite – conducătorii insituțiilor publice cu personalitate juridică,
cărora li se alocă fonduri din bugetele locale și sunt subordonați ordonatorilor principali sau secundari
de credite. Atribuții: utilizarea creditelor bugetare ce le-au fost repartizate, numai pentru realizarea
sarcinilor unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele locale aprobate și în condițiile
stabilite prin dispozițiile legale.

Pe lângă creditul bugetar, avem credit de angajament – reprezintă limita maximă a cheltuielilor
ce pot fi angajate în timpul exercițiului bugetar., în limitele aprobate prin buget.
Creditele bugetare pot suferi modificări:
- Virările de credite bugetare – se aprobă de către consiliul local, județean și Consiliul
General al mun. București, pe baza justificărilor depuse de ordonatorii principali de credite, se pot
efectua înainte de angajarea cheltuielilor;
- Transferurile de credite bugetare – se efectuează cu ocazia transferării de atribuții către
autoritățile administrației publice locale;
- Suplimentarea de credite bugetare – se face cu ocazia rectificării bugetului de stat;
- Anularea creditelor bugetare – poate interveni în situația existenței unor credite bugetare
neutilizate de ordonatorii de credite.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare privind bugetele locale se
realizează în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și perioada în care e necesară
efectuarea cheltuielilor.
Reguli:
- Orice venit neîncasat, orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadrul prevederilor
bugetare, dar neplătită până la data de 31 dec. a anului de execuție, se va încasa sau plăti, în contul
bugetului pe anul următor;
- Creditele bugetare neutilizate până la sfârșitul anului sunt anulate de drept;
- Disponibilitățile din fondurile externe nerambursabile și cele din fondurile publice destinate
cofinanțării contribuției financiare a U.E rămase la finele exercițiului bugetar în conturile structurilor
de implementare se raportează în anul următor cu aceeași destinație.

Execuția de casă a bugetelor locale se afectuează de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei
Statului.

11
4. Încheierea exercițiului bugetar privind bugetele locale
Exercițiul bugetar se finalizează la 31 dec a anului de execuție. Încheierea exercițiului bugetare
presupune întocmirea contului anual de execuție pentru fiecare buget local în parte.
Alături de situațiile financiare anuale, ordonatorii de credite au obligația de a întocmi rapoarte
anuale de performanță, în care prezintă, pentru fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate
și cele obținute, indicatorii și costurile asociate.
În cadrul acestei etape se face și evaluarea rezultatelor financiare prin compararea veniturilor
și a cheltuielilor efective realizate. Astfel, se poate constata existența unui deficit bugetar ce va fi
acoperit din împrumuturi publice – se evită deficitul – legea prevede principiul echilibrului bugetar.
Excedentul bugetar se va utiliza: pentru rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata
dobânzilor, comisioanelor, spezelor și a altor costuri aferente acestora; pentru constituirea fondului de
rulment (sumele acestui fond pot fi utilizate temporar pentru acoperirea golurilor de casă provenite
din decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent, pentru acoperirea definitivă a eventualului
deficit bugetar rezultat la finele exercițiului bugetar, pentru finanțarea unor investiții).

12
 BIBLIOGRAFIE

 Cristina Oneț, Drept financiar public, Ed. Universul Juridic, București, 2015;

 D. Drosu Șaguna, Drept financiar public, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București

2011;

 D. Cîrmaciu, Dreptul finațelor publice, Ed. Universității din Oradea, 2010;

 A. Neagu, Drept financiar public, Ed. Universul Juridic, București, 2009;

 Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;

 Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;

 O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin

Trezoreria Statului, aprobată prin Legea nr.201/2003.

13