Măsurile procesuale

Măsurile procesuale au ca obiectiv buna desfasurare a procesului penal pentru atingerea

scopului acestei activitati judiciare.

Măsurile preventive
Art. 202 alin. (1) C. pr. pen. precizează că măsurile preventive se iau dacă sunt necesare în
scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a
inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte
infracțiuni.

1. Reținerea
Condiții:

- să fie începută urmărirea penală cu privire la infracțiunea presupus a fi săvârșită, iar procurorul să fi
dispus continuarea efectuării urmăririi penale față de suspect;
- să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că suspectul sau
inclupatul a săvârșit o infracțiune;
- să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;
- măsura reținerii să fie necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, a împiedicării sustragerii
suspectului ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;
- măsura reținerii să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse suspectului sau inculpatului;
- audierea prealabilă luării măsurii reținerii a suspectului sau inculpatului, în prezența apărătorului ales
sau desemnat din oficiu.
Aspecte procedurale
Organul competent să ia măsura privativă de libertate a reținerii este organul de cercetare penală
sau procurorul. Durata reținerii este de cel mult 24 de ore. Înainte de audiere, organul de cercetare
penală ori procurorul este obligat să aducă la cunoștința suspectului ori inculpatului că are dreptul de a
fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu și dreptul de a nu face nicio declarație.
Avocatul suspectului sau inclupatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, în condiții care
să asigure confidențialitatea. Măsura reținerii poate fi luată numai după audierea suspectului sau
inclupatului, în prezența avocatului ales ori numit din oficiu.
Reținerea se execută în centrele de reținere și arestare preventivă care funcționează în cadrul
Ministerului Afacerilor Interne.
Calea de atac
Împotriva ordonanței organului de cercetare penală, suspectul sau inculpatul poate face plângere
la procurorul care supraveghează urmărirea penală, înainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se
pronunță de îndată, prin ordonanță și poate dispune revocarea reținerii și punerea în libertate a celui
reținut, dacă se constată că au fost încălcate dispozițiile legale.

1
 2. Controlul judiciar
Măsura preventivă a controlului judiciar poate fi luată, numai față de inculpat, în faza de
urmărire penală, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății.
Aspecte procedurale
În faza de urmărire penală, procurorul dispune citarea inculpatului aflat în stare de libertate
sau aducerea inculpatului aflat în stare de reținere. Inculpatului prezent i se aduc la cunoștință, de
îndată, infracțiunea de care e suspectat și motivele luării măsurii controlului judiciar. Procurorul
dispune luarea acestei măsuri prin ordonanță motivată, care se comunică inculpatului.
În cuprinsul ordonanței sunt prevăzute în mod expres obligațiile pe care inculpatul trebuie să le
respecte pe durata acestuia și i se atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care
îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura
arestării preventive.
În procedura de cameră preliminară, la propunerea procurorului, judecătorul de cameră
preliminară, prin încheiere, poate lua față de inculpat măsura preventivă restrictivă de drepturi a
controlului judiciar.
În cursul judecății, instanța de judecată, prin încheiere, poate lua măsura controlului judiciar
față de inculpat, la cererea procurorului ori din oficiu, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile
pentru luarea acestei măsuri.
Calea de atac
În faza de urmărire penală, împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura
controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plângere la
judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.
Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii. Judecătorul de
drepturi și libertăți poate revoca măsura, dacă au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează
condițiile de luare a acesteia. Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la
pronunțarea încheierii.

3. Controlul judiciar pe cauțiune

Cauțiunea reprezintă o garanție a participării inculpatului la procesul penal, a faptului că acesta
va respecta obligațiile impuse de controlul judiciar și, când e cazul, servește la despăgubirea
persoanelor care au suferit o vătămare prin comiterea infracțiunii, la recuperarea cheltuielilor judiciare
ori la plata amenzii.
Condiții:
- să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală;
- să existe probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune;
- măsura controlului judiciar pe cauțiune să fie necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, a
împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii
unei alte infracțiuni;
- măsura controlului judiciar pe cauțiune să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului;
- să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;
- audierea prealabilă luării măsurii controlului judiciar pe cauțiune a inculpatului în prezența
apărătorului ales sau desemnat din oficiu;
- a fost depusă o cauțiune stabilită de procuror sau judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de
cameră preliminară sau instanța de judecată.

2
 Aspecte procedurale
Procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de
judecată va stabili mai întâi cuantumul cauțiunii ori întinderea valorii asupra căreia trebuie constituită
garanția reală mobiliară sau imobiliară, după care va dispune luarea măsurii controlului judiciar pe
cauțiune.
Cauțiunea
Are un cuantum minim de 1000 de lei și va fi determinat în funcție de: gravitatea acuzației
aduse, situația materială a inculpatului și obligațiile legale pe care le are. Consemnarea cauțiunii se
face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani la dispozițiea organului judiciar ori prin
constituirea unei garanții reale, în limita unei sume de bani determinate.
În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar pe cauțiune, inculpatul încalcă, cu rea
credință, obligațiile care îi revin, se poate dispune măsura arestului la domiciliu sau a arestării
preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Calea de atac
Inculpatul poate formula plângere la judecătorul de drepturi și libertăți; în cazul în care măsura
controlului judiciar pe cauțiune se ia ca urmare a respingerii propunerii de arestare preventiva sau a
arestului la domiciliu de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cazul în care la cerere sau din
oficiu judecătorul de cameră preliminară ia această măsură în faza de cameră preliminară, se poate
formula contestație.

4. Arestul la domiciliu
Durata arestului la domiciliu
În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile. El
poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, fiecare prelungire neputând să
depășească 30 de zile.
Judecătorul de drepturi și libertăți este sesizat în vederea prelungii măsurii, de către procuror prin
propunere motivată, însoțită de dosarul cauzei, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
Participarea procurorului e obligatorie. Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge
propunerea prin încheiere motivată. Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu este de 180 de zile.
Conținutul măsurii preventive a arestului la domiciliu
Măsura arestului la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată,
de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în
fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.
Aspecte procedurale
Luarea măsurii arestului la domiciliu în faza de urmărire penală
Procurorul înainteaza judecătorului de dreptui și libertăți propunerea de luare a măsurii arestului
la domiciliu împreună cu dosarul cauzei. Judecătorul de drepturi și libertăți. sesizat, fixează termen de
soluționare în camera de consiliu în termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii și dispune
citarea inculpatului. Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi și libertăți să
soluționeze propunerea înaintată de procuror. Judecătorul de drepturi și libertăți îl audiază pe inculpat
atunci când acesta e prezent. Asistența juridică a inculpatului e obligatorie.
Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea
termenului de formulare a contestației.

3
 Judecătorul de drepturi și libertăți care respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului
poate dispune controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune, dacă sunt întrunite condițiile
prevăzute de lege.
Luarea măsurii arestului la domiciliu în faza de cameră preliminară
Judecătorul de cameră preliminară sesizat, dispune citarea inculpatului. Audierea inculpatului e
obligatorie. Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii. Neprezentarea
inculpatului nu împiedică judecătorul de cameră preliminară să soluționeze propunerea înaintată de
procuror prin rechizitoriu (în general) ori să soluționeze luarea măsurii arestului la domiciliu ca urmare
a sesizării din oficiu.
Judecătorul de cameră preliminară admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere
motivată.
Luarea măsurii arestului la domiciliu în faza de judecată
Instanța urmează aceeași procedură ca și în faza camerei preliminare.
Calea de atac
În faza de urmărire penală, de cameră preliminară și în faza de judecată, împotriva încheierii prin
care judecătorul ia măsura arestului la domiciliu, inculpatul poate declara contestație.

5. Arestarea preventivă
Este o măsură pusă la dispoziția justiției, a organelor judiciare penale în general, pentru a preveni
neajunsurile generate de tendința inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală ori de la judecată
ți pentru a asigura o desfășurare netulburată a procesului penal.1
Condiții:
- să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală;
- să existe probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune;
- măsura controlului judiciar pe cauțiune să fie necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, a
împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii
unei alte infracțiuni;
- măsura arestului preventiv să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului;
- să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;
- audierea prealabilă luării măsurii arestului la domiciliu a inculpatului în prezența apărătorului ales
sau desemnat din oficiu.
Aspecte procedurale
Luarea măsurii arestării preventive în faza de urmărire penală
Procurorul, dacă apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, întocmește o propunere
motivată de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat, cu indicarea temeiului de drept.
În cazul inculpatului aflat în stare de reținere, termenul de soluționare a propunerii de arestare
preventivă trebuie fixat înainte de expirarea duratei reținerii.
Inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat. În toate cazurile, este
obligatorie asistența juridică a inculpatului de către un avocat, ales sau numit din oficiu. Participarea
procurorului e obligatorie.
Înainte de ascultarea inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți îi aduce la cunoștință
infracțiunea de care e acuzat și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce
declară poate fi folosit împotriva sa.

1
Andrieș D., Mateș D., Măsura arestării preventive, în R.D.P. nr. 2 /2001, p.88
4
 Soluțiile pe care le poate dispune judecătorul de drepturi și libertăți
Judecătorul de drepturi și libertăți, dacă apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de
lege pentru arestarea preventiva a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea
procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului reținut.
Dacă apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi și libertăți,
admite propunerea procurorului și dispune arestarea preventivă a inculpatului, prin încheiere motivată.
Arestarea preventivă poate fi dispusă pentru cel mult 30 de zile, termenul curge de la data
punerii în executare a măsurii față de inculpatul arestat preventiv.

Arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile
care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există
temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.
Judecătorul de drepturi și libertăți fixează termen pentru soluționarea propunerii de prelungirea a
arestării preventive înainte de expirarea măsurii. Ziua și ora stabilite se comunică procurorului, care
are obligația de a asigura prezența în fața judecătorului de drepturi și libertăți a inculpatului arestat
preventiv.
Inculpatul este ascultat de judecătorul de drepturi și libertăți asupra tutuor motivelor pe care se
întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în prezența unui avocat ales sau numit din
oficiu. Participarea procurorului e obligatorie.
Prelungirea arestării preventive a inculpatului se poate dispune pentru cel mult 30 de zile,
putându-se acorda și alte prelungiri, fiecare neputând depăși 30 de zile, durata totală a arestării
preventive nepuând fi mai mare de 180 de zile.
Tratamentul permanent sub pază permanentă
În cazul în care , pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală
care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația
locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a
Ministerului Sănătății. Inculpatul este considerat în stare de arest preventiv și pe perioada tratamentului
medical sub pază permanentă.

Încetarea de drept a măsurilor preventive

Măsurile preventive încetează de drept:
- la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;
- în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată
pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de
amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere;
- la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
- în ale cazuri anume prevăzute de lege (în cazul în care instanța pronunță o soluție de condamnare la
pedeapsa amenzii penale);
Arestarea preventivă și arestul la domiciliu încetează de drept:
- in cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță, la împlinirea duratei maxime
prevăzute de lege;
- în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de condamnare.

Revocarea și înlocuirea măsurilor preventive

În cazul în care temeiurile pentru care a fost luată măsura preventivă s-au schimbat, măsura poate
fi inlocuită cu alta fie mai ușoară, fie mai grea.
5
 Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se adresează, în
scris, judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de
judecată, după caz. În cursul urmăririi penale, procurorul înaintează judecătorului de drepturi și
libertăți dosarul cauzei, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de către judecător.
În vederea soluționării cererii, judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorul de drepturi și
libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată fixează data de soluționare a
acesteia și dispune citarea inculpatului.
Când inculpatul e prezent, soluționarea cererii se fac numai după ascultarea acestuia asupra
tuturor motivelor pe care se întemeiează cererea, în prezența unui avocat ales sau numit din oficiu.
Dacă cererea are ca obicet înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la
domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, dacă găsește cererea întemeiată, o admite și
stabilește valoarea cauțiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei. Termenul curge de la
dat rămânerii definitive a încheierii prin care se stabilețte valoarea cauțiunii.
Dacă se depunde cauțiune în termenul fixat, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de
cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea
de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, stabilește obligațiile ce
vor reveni inculpatului pe durata măsurii și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă
nu este arestat în altă cauza.

Măsurile de siguranță cu caracter medical

Obligarea provizorie la tratament medical

Măsura de siguranță a obligării la tratament medical poate fi dispusă, în cazul în care, datorită
unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau alte substanțe psihoactive, suspectul
sau inculpatul prezintă pericol pentru societate, astfel încât este necesară obligarea acestuia la
tratament medical până la însănătoșire ori până la înlăturarea stării de pericol ca și consecință a
ameliorării bolii.
Ulterior primirii propunerii procurorului, judecătorul de drepturi și libertăți sau judecătorul de
cameră preliminară va fixa termen de judecată care nu poate depăși 5 zile de la data înregistrării
propunerii, dispunând totodată citarea suspectului sau inculpatului.
Judecătorul se pronunță asupra propunerii printr-o înceheire, care poate fi contestată în 5 zile de
la pronunțare. Contestarea nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranță.
Când după dispunerea măsurii s-a produs însănătoșirea suspectului sau inculpatului ori a
intervenit o ameliorare a stării de sănătate care înlătură starea de pericol pentru siguranța publică,
judecătorul de drepturi și libertăți sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura dispune, la
sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a
unui membru de familie al acestuia, ridicarea măsurii luate.

Internarea medicală provizorie

Măsura de siguranță a internării medicale provizorii are ca scop înlăturarea unui pericol concret
și actual pentru siguranța publcă, internarea dispunându-se față de suspectul sau inculpatul bolnav
mintal ori consumator cronic de substante psihoactive.
Măsura internării medicale provizorii se dispune până la însănătoșire sau până la ameliorarea
care înlătură starea de pericol care a determinat luarea acestei măsuri.

6
 În cazul în care procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți sau judecătorului de
cameră preliminară propunerea de luare a măsurii internării medicale provizorii față de suspect sau
inculpat, nu e obligatoriu ca propunerea să fie însoțită de un raport de expertiză medico- legală.

Măsurile asiguratorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației

anterioare săvârșirii infracțiunii

În procesul penal sunt întâlnite următoarele măsuri asiguratorii: sechestrul penal propriu-zis,
inscripția ipotecară și poprirea.
Instituirea măsurilor asiguratorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii are ca
scop protejarea statului în calitatea sa de creditor în fraudarea căruia ar putea acționa suspectul sau
inculpatul ori partea responsabilă civilmente.
Scopul luării acestor măsuri este cel de a prevenit riscul ca executarea lor să rămână ineficace
prin stare de insolvabilitate pe care suspectul sau inculpatul și-ar crea-o în cursul procesului penal.2

Condițiile înființării măsurilor asiguratorii:

- să existe o pagubă;
- paguba să fie produsă prin infracțiune;
- să existe un proces penal cu privire la infracțiunea respectivă.3 Măsurile asiguratorii nu por fi dispuse
înainte de începerea procesului penal4;
- să existe o parte civilă în cauză.

Obiectul măsurilor asiguratorii

Măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea
executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale
persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.
Măsurile trebuie să fie instituite într-un mod proporțional, respectiv nu trebuie să fie
indisponibilizate mai multe bunuri decât apare necesar pentru acoperirea pagubei. 5
În cursul procesului penal, măsurile pot fi extine sau restrânse, dacă se constată o modificare a
cuantumului valorii probabile a pagubei sau o modificare a valorii bunurilor indisponibilizate, Aceste
variații trebuie să fie de anumite proporții.6
Sunt excluse de la sechestru bunurile care aparțin unei unități sau instituții publice ori unei alte
persoane de drept public, precum și bunurile exceptate de lege.
Totodată, nu pot face obiectul măsurilor asiguratorii bunurile insesizabile absolut sau relativ,
potrivit dispozițiilor legii civile, cum ar fi bunurile proprietate publică.7

2
Dongorez V., Antoniu G., Bulai C., Stănoiu R., op.cit., p. 337.
3
Volonciu N., op. cit., p. 442.
4
Crișu A., op. cit., p.348.
5
Dongorez V., Antoniu G., Bulai C., Stănoiu R., op.cit., p. 339.
6
Dongorez V., Antoniu G., Bulai C., Stănoiu R., op.cit., p. 339.
7
Udroi M.,op. cit., p.258.
7
 Organele judiciare competente să dispună de luarea măsurilor asiguratorii
În cursul procesului penal organele competente sunt procurorul în faza de urmărire penală, prin
ordonanță, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea
procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, prin încheiere judecătorească,
sentință sau decizie.
Organul de cercetare penală nu poatee dispune luarea măsurilor asiguratorii.8

Sechestrul penal propriu-zis - reprezintă acea măsură asiguratorie care constă în

indisponibilizarea anumitor bunuri mobile aparținând suspectului, inculpatului sau părții
responsabile civilmente, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune sau pentru
garantarea executării pedepsei amenzii, a confiscării speciale sau a confiscării extinse ori executării
cheltuielilor judiciare.

Procedura înființării sechestrului penal propriu-zis

Organul judiciar care a dispus aplicarea sechestrului are obligația să identifice și să evalueze
bunurile sechestrate, putând recurge, daca e cazul, la evaluatori și la experți și ulterior să declare
sechestrate bunurile care fac obiectul măsurii asiguratorii.9
Instituirea sechestrului constă în:
- identificarea - se realizează prin individualizarea și enumerarea bunurilor sechestrate;
- evaluarea – vizează stabilirea valorii bunurilor, pe bază de acte sau prin folosirea experților;
- declararea ca sechestrate a bunurilor suspectului, inculpatului sau părții responsabile civilmente –
se realizează de către organul judiciar investit cu luarea măsurii.
Bunurile perisabile se predau autorităților comptente, potrivit profilului de activitate, care sunt
obligate să le primească și să le valorifice de îndată.
Metalele sau pietrele prețioase ori obiectele confecționate cu acestea și mijloacele de plată
străine se depun la cea mai apropiată instituție bancară.
Titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu și colecțiile de valoare se predau
spre păstrare insituțiilor de specialitate.
Metalele sau pietrele prețioase ori obiectele confecționate cu acestea, mijloacele de plată
străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu și colecțiile de valoare se predau în
termen de 48 de ore de la ridicare. Toate obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea
sechestrului.
Organul judiciar care aplică sechestrul încheie proces-verbal despre toate actele efectuate,
descriind amănunțit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor.
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată care a instituit sechestrul poate dispune de
îndată valorificarea bunurilor mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când
există acordul acestuia. Valorificarea bunurilor mobile poate fi dispusă în cursul procesului penal,
înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive.
Sumele de bani rezultate din valorificarea acestor categorii de bunuri mobile se consemnează
pe numele suspectului, inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente, la dispoziția organului
judiciar care a dispus sechestrul.

8
Udroiu M., Procedură penală. Partea generală. Partea specială. Examene, ED. C.H. Beck, București, 2010, p.229
9
Lorinez A., op. cit., p.244.
8
 În cazul în care proprietarul bunului nu a putut fi identificat, autovehiculele ori mijloacele de
transport asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate în următoarele situații:
- atunci când au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni;
- dacă de la data instituirii măsurii asiguratorii asupra acestor bunuri a trecut o perioadă de 1 an sau
mai mare.

Valorificarea bunurilor mobile sechestrate

În cursul urmăririi penale, atunci când nu există acordul proprietarului, dacă procurorul care a
instituit sechestrul apreciază că se impune valorificarea bunurilor mobile sechestrate, îl sesizează pe
judecătorul de drepturi și libertăți cu o propunere motivată de valorificare a bunurilor sechestrate.
Judecătorul de drepturi și libertăți fixează un termen care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt
chemate părțile, precum și custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul. Participarea
procurorului e obligatorie.
La termenul fixat, în camera de consiliu, se aduce la cunoștințâ părților și a custodelui faptul că
se intenționează valorificarea bunurilor mobile sechestrate și li se pune în vedere faptul că au dreptul
de a face observații sau cereri legate de bunurile ce urmează a fi valorificate. Lipsa părților legal citate
nu împiedică desfășurarea procedurii..
Încheierea judecătorului de drepturi și libertăți poate fi atacată prin contestație. Contestația e
suspensiva de executare. Judecarea cauze se face de urgență și cu precădere. Hotărârea prin care se
soluționează contestația e definitivă.

Inscripția ipotecară – este acea măsură asiguratorie, formă a sechestrului penal, care
vizează realizarea formalităților de publicitate în cazul indisponibilizarii bunurilor imobile ale
suspectului, inculpatului sau părții responsabile civilmente, în vederea garantării reparării
pagubei produse prin infracțiune, a executării pedepsei amenzii 10, cheltuielilor judiciare ori a
efectuării confiscării speciale sau a celei extinse.

Procedura înființării inscripției ipotecare

Instituirea inscripției ipotecare implică efectuarea operațiunilor de identificare și evaluare a
bunurilor imobile. Identificarea se realizează prin individualizarea și enumerarea bunurilor sechestrate,
în timp ce evaluarea vizează stabilirea valorii bunurilor, fie pe bază de acte, fie prin folosirea
experților.11
Inscripția ipotecară împiedică înstrăinarea imobilelor.

Poprirea – reprezintă acea măsură asiguratorie, formă a sechestrului penal care se

realizează prin indisponibilizarea sumelor de bani datorate suspectului, inculpatului sau părții
responsabile civilmente.12
Măsura asiguratorie apare ca o operație juridică cu caracter triunghiular care impune participarea
a trei subiecți procesuali: creditor popritor, debitor poprit și terț poprit.13

10
Lorincz A. L., op. cit., p.245.
11
Neagu I., Damaschin M., op. cit., p.170.
12
Lorincz A. L., op. cit., p.245.
13
Neagu I., op. cit., p.531.
9
 Creditorul popritor este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin săvârșirea infracțiunii.
Debitorul popririi este suspectul, inculpatul sau partea responsabilă civilmente. Terțul poprit este
persoana fizică sau juridică ce datorează debitorului poprit o sumă de bani.14

Procedura înființării popririi

Sumele de bani datorate cu orice titlu suspectului sau inculpatului ori părții responsabile
civilmente de către o a treia persoană, ori de către cel păgubit, sunt poprite în mâinile acestora și în
limitele prevăzute de lege, de la data primirii ordonanței sau încheierii prin care se înființează
sechestrul.
Sumele vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziția organului care a dispus poprirea
sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență.
Poprirea implică două operațiuni:
- înființarea popririi prin ordinul dat terțului, debitor al suspectului, inculpatului sau părții
responsabile civilmente, să nu achite suma datorată și să o țină la dispoziția organului judiciar care a
înființat poprirea;
- plata sumei, care va fi consemnată de debitor la dispoziția organului care a dispus poprirea sau a
organului de executare.

Contestarea măsurilor asiguratorii – reprezintă acel mijloc preocedural prevăzut de lege

prin care persoanele îndreptățite se pot opune măsurii asiguratorii, dacă există motive
temeinice.15
Sunt avute în vedere situații în care sunt încălcate drepturile sau interesele legitime ale
suspectului sau inculpatului (infracțiunea nu a produs pagube), ale părții civile (bunurile
indisponibilizate nu acoperă cuantumul pagubei), ale părții responsabile civilmente sau ale unei terțe
persoane (măsura asiguratorie a fost luată față de bunuri care nu aparțin suspectului, inculpatului sau
părții responsabile civilmente, ci unor terțe persoane).16
Măsurile asiguratorii luate și modul de aducere la îndeplinire pot fi contestate de către suspect
sau inculpat, precum și de către orice altă persoană interesată la instanța de judecată competentă să
soluționeze cauza.
Soluționarea contestației se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și
a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care e definitivă. Participarea procurorului e
obligatorie.
Restituirea lucrurilor – este acea modalitate de reparare a pagubei cauzate prin săvârșirea unei
infracțiuni. Măsura poate fi dispusă la cererea persoanei care se pretinde a fi titularul bunurilor sau din
oficiu, de către organele judiciare.
Restabilirea situației anterioare – este acea măsură procesuală care se dispune doar de către
instanță, în cursul judecății și poate fi ordonată când schimbarea acelei situații a rezultat din comiterea
infracțiunii, iar restabilirea este posibilă în condițiile legii.
În situația în care procurorul va dispune renunțarea la urmărirea penală, dispoziția sa în sensul
impunerii obligației de înlăturare a consecințelor faptei (cu acordul suspectului sau inculpatului)
reprezintă o reabilitare a situației anterioare.

14
Neagu I., Damaschin M., op. cit., p.170.
15
Antoniu G., Bulai C., op. cit., p. 204
16
Dongorez V., Kahane S., Antoniu G., Bulai C., Iliescu N., Stănoiu R,., op.cit., p. 341.
10
 Bibliografie

 Ion Poiană, Ioana Păcurariu, Drept procesual penal, Partea generală, Ed.

Universul Juridic, București, 2014;

 Antoniu G., Bulai C., Dicționar de drept penal și procedură penală, Ed.

Hamangiu, 2011;

 Dongorez V., Kahane S., Antoniu G., Bulai C., Iliescu N., Stănoiu R, Explicații

teoretice ale Codului de procedură Penală Român. Partea generală. Volumul V, ediția a

II-a, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, București, 2003;

 Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală, Ediția a VI-a, Ed. Universul

Juridic, București, 2016.

11