Sunteți pe pagina 1din 8

Obiectul dreptului de autor

Creația intelectuală suportă cu greutate constrângerile de ordin teritorial,


aceasta având în mod natural, vocație internațională. Productele spiritului, ale
geniului uman sfidează orice barieră așezată în calea liberei lor circulații, iar
mijloacele moderne de informare și comunicare favorizează această circulație.
Având în vedere caracterul lor incorporal, obiectul protejat prin drepturile
proprietații intelectuale este capabil să circule și să fie reprodus cu o extremă
ușurință.
Opera reprezintă fundamentul nașterii dreptului de autor, fapt ce îi conferă o
importanță deosebită. Fructul creației intelectuale întruchipat în operă
reprezintă obiectul dreptului de autor.
Este esențial ca actul de creație să aibă o finalitate, opera fiind protejabilă
doar dacă este fructul unei activități intelectuale.
Obiectul dreptului de autor este reprezentat de opera de creație intelectuală
sau opera de spirit, aceasta fiind protejată prin simplul fapt al realizării ei, chiar în
forma nefinalizată.

 NOȚIUNE
Opera este produsul original al creației intelectuale a individului uman în
domeniul literar, artistic sau științific, protejat juridic, indiferent de modalitatea de
creație, modul sau forma concretă de exprimare, valoarea sau destinația lui, cu
condiția de a fi conform cu ordinea publică și cu bunele morvauri1.
Obiectul drepturilor de autor este constituit din operele originale de creație
intelectuală din domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de
creație, modul sau forma concretă de exprimare și independent de valoarea și
destinația lor.
O operă va fi originală atunci când reprezintă o expresie a amprentei
personalității și individualității autorului, putând fi originală fără a fi nouă.
Alături de operele absolut originale există și opere relativ originale, ai căror
autori au împrumutat de la unele creații preexistente elemente protejate, fără ca
acest lucru să-i priveze de vocația la dreptul de autor, cum este cazul unei întregi
categorii de opere denumite derivate sau compozite.

1
T. Bodoașcă, op. cit., p. 17.
1
Opera, fiind rezultatul creației intelectuale, nu poate rezulta dintr-o
descoperire. Arheologul nu se poate bucura de vreun drept de autor, tot așa cum
nici cel ce înregistrează sunetele păsărilor nu se poate bucura de vreun drept asupra
sunetelor lor.
Originalitatea este criteriul principal de la care se pleacă pentru a califica
dacă o operă se va putea bucura de protecție. Noțiunea de creație este intim legată
de originalitate.
Interpretarea jurisprudențială a noțiunii de ”operă” a condus la ideea că sunt
excluse di câmpul de protecție simplele compilații de informații. Adjectivul
intelectual așa cum este el folosit în dreptul nostru în ceea ce privește proprietatea
intelectuală trimite în mod direct la activitatea spiritului proeminentă domeniului
creației și nu simplu la orice muncă, chiar dacă este intelectuală.
Potrivit articolului 7 al LEGII nr.8 din 14 martie 1996 cu privire la dreptul
de autor și drepturile conexe, constituie obiect al dreptului de autor operele
originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar
fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent
de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile,
prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru
calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile,
cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi
pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un
procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică,
gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica
sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei
utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce
formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi
ştiinţei în general.

2
Articolul 8 din LDA prevede că fără a prejudicia drepturile autorilor operei
originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care
au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele
muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice
care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi:
enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date,
protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea
materialului, constituie creaţii intelectuale.

Art. 72 din LDA ce reglementează protecţia programelor pentru calculator,


include în categoria operelor de creație intelectuală orice expresie a unui program,
programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie
în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi
manualele.
De asemenea cuprinde ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele
matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru
calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.

Art. 148 din LDA reglementează faptul că existenţa şi conţinutul unei opere
se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în
repertoriul unui organism de gestiune colectivă.
Autorii şi alţi titulari de drepturi sau deţinătorii de drepturi exclusive ale
autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe
originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, menţiunea de rezervare a
exploatării acestora, constând în simbolul C înconjurat de un cerc, însoţit de
numele lor, de locul şi anul primei publicări.
Producătorii de înregistrări sonore, artiştii interpreţi sau executanţi şi alţi
deţinători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiştilor interpreţi sau
executanţi la care se face referire în prezenta lege au dreptul să înscrie, pe
originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori
pe învelişul care le conţine, o menţiune de protecţie a drepturilor lor, constituită
din simbolul P înconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul
primei publicări.

3
Până la proba contrară se prezumă că drepturile exclusive semnalate prin
simbolurile C şi P există şi aparţin persoanelor care le-au utilizat.
Autorii de opere şi titularii de drepturi, o dată cu includerea operei lor în
repertoriul organismului de gestiune colectivă, îşi pot înregistra şi numele literar
sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoştinţă publică.

 LIMITE
Creațiile intelectuale vor fi protejate dacă aparțin domeniului literar sau
artistic2.
Prin dreptul de autor nu sunt protejate:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile, conţinute într-o
operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi
traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale
organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna,
ecusonul şi medalia;
d) mijloacele de plată;
e) ştirile şi informaţiile de presă;
f) simplele fapte şi date.

Au fost calificate opere de creație intelectuală și deci protejabile:


 modul de ambalare a unui monument: in speță era vorba de podul Le Pont
Neuf, lăsând de o parte caracterul publicitar. S-a lăsat deoparte ideea, și s-a
avut în vedere mai ales modul de ambalare ce a pus în lumină nu numai
vechimea, dar și lampadarele, linia și piatra3;
 activitatea intelectuală depusă pentru redactarea unei cereri de
inregistrare a unui brevet de invenție: chiar dacă prin eliberarea
brevetului, brevetul este la dispoziția publicului, asupra textului brevetului,
ce reprezintă descrierea brevetului, redactat de autor s-a considerat că se
exercită un drept de proprietate literară4;

2
D. Kaesmacher, op. cit., p. 315.
3
Curtea de Apel Paris, 13 martie 1986, afacerea Ste Sygma, Ste Gammma et Katherine Adamov v. Javacheff
Christo, apud J.L. Piotraut, La propriete... op. cit., p. 4.
4
Tribunalul Paris, 17 ianuarie 1968, afacerea Ste Seritex v. Thiebaut Harrer, apud. J.L Piotraut, op. cit., p. 6.
4
 desenele destinate a ilustra broșura tehnică pusă la dispoziție de constructorii
de automobile agenților săi de vânzări;
 interpretarea unei opere muzicale, anume munca artiștilor executanți
reprezintă o operă protejată prin drepturile conexe dreptului de autor;
 titlurile operelor de spirit, admise expres de legislatorul francez în 1957.

În schimb, nu s-a acordat protecție:


 temei unui film ce nu poate fi apropriabilă, tocmai după formula
profesorului Desbois că les idées sont de libre parcours;

 muncii de compilație a unor informații, ce nu au fost găsite drept


protejabile în celebra hotărâre Caprosa;

 pentru editarea unei colecții de carte, chiar dacă prezintă anumite


caracteristici proprii: reclamantul în calitate de editor considera că este autorul unei
colecții originale pentru care el personal a ales tema, materiile, modul de
prezentare al cărților, caracteristicile; vă originalitatea constă în bogăția
documentelor, valoarea comentariilor și o ilustrare remarcabilă. Curtea de Casație
a considerat că nu reprezintă o operă distinctă de operele propriu-zise incluse în
colecție. Cu alte cuvinte, editorul nu a fost considerat autor5;

 curtea a considerat, în lumina art. 9 din Decretul nr. 321/1956 că interviul


este o specie necuprinsă printre operele protejate, datorită faptului că nu era
practicată ca gen de expresie din cauza exigențelor epocii totalitare. Se motiva
soluția pe considerentele că scopul interviurilor și dialogurilor purtate a fost de a
face publice ideile și concepțiile autorului. Prin difuzarea interviului, conținutul
acestuia, inclusiv răspunsurile la întrebări devin proprietate publică6;

 în legătură cu vocația unei traduceri la protecție și implicit ca aparținând


obiectului protecției, s-au subliniat câteva aspecte și anume: efectuarea unei
traduceri neautorizate de către autorul operei originale reprezintă o încălcare a
dreptului de autor si implicit nu se beneficiază de protecție. Dar, cât timp nu s-a
făcut dovada că titularul dreptului de autor al operei originale ar fi reclamat
încălcarea dreptului de utilizare al operei și ar fi obținut constatarea unei atare
încălcări, traducerea romanului se bucură de protecția dreptului de autor7.

 a fost privită drept o operă derivată ce se bucură de protecție și o compilație


de materiale (poezii și desene ale lui G. Topârceanu) alese și dispuse într-o

5
Curtea de Casație, secția comercială, 27 februarie 1990, Ste Editio v. Mazenod, apud J.L Piotraut, op. cit., p. 18.
6
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, decizia nr. 302 A din 07.06.2001.
7
O. Spineanu-Matei, Practică ... (2006-2007), op. cit., p. 250.
5
manieră proprie de către autor, distinctă de opera originală preexistentă a lui G.
Topârceanu, prin alegerea și dispunerea desenelor originale, asociate cu textul
poeziilor prin stabilirea variantei de text editat, prin alegerea titlului operei
derivate, a titlului capitolelor și a strofelor, precum și prin elaborarea prefeței la
opera menționată8.
Posesia unei opere de artă, dacă ea poate conduce la dobândirea proprietății
corporale nu are niciun efect asupra drepturilor intelectuale și invers. A fost
judecat că afișarea fotografiilor într-un restaurant, atentează la dreptul de autor
asupra clișeelor în măsura în care proprietatea asupra fotografiilor nu conferă prin
ele însele dreptul de a expune public operele în care ele se încorporează.
Dreptul de autor se poate aplica asupra bazelor de date dacă constituie o
creație intelectuală a autorului. Adițional, se introduce un drept sui-generis în
favoarea producătorilor de baze de date pentru a preveni extragerea sau reutilizarea
unei părți substanțiale sau a totalităii acesteia fără acordui acestuia.
În timp ce dreptul de autor protejează aportul intelectual reflectat în modul
de aranjare și în structura bazei de date, dreptul sui-generis protejează datele însăși
cuprinse în vaza de date. Protecția acordată de acest tip de drept intelectual durează
15 ani de la momentul definitivării. Dreptul d eautor durează 70 de ani după
moartea autorului.

DOMENIUL PUBLIC
Domeniul public cuprinde ansamblul bunurilor incorporale ce nu mai
formează obiectul unui monopol de exploatare. Câmpul domeniului public va
depinde atât de durata de protecție, cât și de voința titlularului:
- funcție de durata de protecție: domeniul public este mai restrans, dar doar
temporaravând în vedere perioada de protecție a titlurilor de proprietate. Durata
aproprierii e determinată de regimul țării, în care titlul este invocat, fără ca această
durată să depășească durata stabilită în țara de origine a țării.
- prin voința titularului, care își poate abandona bunul. În dreptul brevetelor,
o statistică relevă faptul că protecția medie este de 10 ani, la jumătatea perioadei
legale. În cazul dreptului mărcii, titularul poate menține în vigoare titlul
reînnoindu-l permanent.
Bunurile din domeniul public cunosc anumite limite. Prin excepție, la
expirarea monoplului, opera de creație rămâne obiectul dreptului moral transmis
moștenitorilor autorului. Una dintre acestea se referă la dreptul moral al
autorului, în special dreptul la nume ce se regăsește în dreptul desenului și
modelului, în dreptul de autor, în dreptul brevetului.

8
O. Spineanu-Matei, Practică ... (2006-2007), op. cit., p. 262.
6
Se păstrează o anumită legătură între ultimul proprietar și bunul căzut
în domeniul public, legătură pusă în valoare, spre exemplu de posibilitatea de o
reapropriere în caz de modificare a duratei de protecție a drepturilor intelectuale.
Sub respectul dreptului la nume sau la integritatea operei căzută în domeniul
public, libertatea de creație este liberă pentru a adapta orice operă literară (afacerea
Hugo). Dreptul moral nu poate fi invocat pentru a controla adaptarea unei opere.
Acesta nu poate fi un mijloc de a limita libertatea de exploatare a operelor din
domeniul public. Dacă autorul adaptării nu va menționa că personajele sale sunt
inspirate din opera Hugo, un asemenea împrumut fără indicarea paternității poate
constitui o violare a dreptului moral.
Pentru a încuraja publicarea operelor postume (inedite), legiuitorul acordă
persoanelor care, după încetarea protecției dreptului de autor, aduc la cunoștința
publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte, o protecție
echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului ( art. 25 din LDA)9.

Concluzii
Un control excesiv al drepturilor de autor înseamnă de fapt o negare a
dreptului de acces al cetățenilor la domeniul public, o negare a importanței
domeniului public în general și o negare a rolului special pe care domeniul public
îl deține pentru inovație.
Pentru a păstra integritatea Domeniului Public și pentru a proteja utilizatorii
de reprezentări incorecte și înșelătoare ale materialelor Domeniului Public, orice
tentativă falsă sau înșelătoare de a pretinde exclusivitate asupra materialelor
Domeniul Public trebuie să fie declarată ilegală. Trebuie să existe un sistem de
recurs juridic care permite membrilor publicului să obțină impunerea unor
sancțiuni asupra oricărei persoane care încearcă să își însușească lucrări din
Domeniului Public.

9
Acest drept intelectual sui generis acordat nu creatorului ci publicistului a fost în atenția legiuitorului din cele mai
vechi timpuri. Un autor se prinunța în favoarea recunoașterii acestui drept intelectual, dar atrăgea atenția asupra
necesității de a publica acele opere inedite într-o ediție specială, și a nu le atașa unui volum ce cuprinde toate
operele lui de cujus căzute în domeniul public ( J. Ghica, op. cit., p. 80).
7
Bibliografie

 Adrian Circa, Protecția drepturilor intelectuale – Actualități

și perspective, Ed. Universul Juridic, București, 2013;

 LEGEA nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi

drepturile conexe;

 http://www.cyberlaw.ro/protectia-domeniului-public-

utilizari-si-reutilizari-ale-operelor-din-domeniul-public/.

S-ar putea să vă placă și