Sunteți pe pagina 1din 3

Leoaica tanara,iubirea

de Nichita Stanescu

Neomodernismul este un curent literar definit prin


spiritul creator posbleic, caracterizat prin respingerea
formelor grave si prin redarea temelor grave intr-o maniera
ludica, de joc, ce ascunde insa tragicul.Poetii neomoderni
au debutat in jurul anului 1960 si au intentionat sa redea
poeziei atributele firescului si libertatea formelor de
exprimare.
Poezia apartine neomodernismului datorita modului
inedit de a aborda tema fiind caracterizata prin
ambiguitatea limbajului.
Poezia "Leoaica tanara,iubirea" face parte din volumul
"O viziune a sentimentelor" din 1964, in care poetul
surprinde iubirea ca sentiment, ca stare extatica, fiind in
egala masura o confesiune lirica si o arta poetica.
Tema poeziei este iubirea, poetul dezvaluie
intensitatea acestui sentiment, care reprezinta o forta
creatoare ce reordoneaza universul tinzand spre
perfectiune.
Titlul, repetat in primul vers, este o metafora ce
sugereaza imaginea iubirii vazuta ca un animal de prada.
Prin titlu, care constituie o apozitie dezvoltata, se
defineste sentimentul de iubire prin raportare la "leoaica
tanara" sugerandu-se sensurile latente ale acestui
sentiment : senzualitatea si forta.
Structural opera prezinta 3 secvente poetice :
- nasterea sentimentului de iubire
- transformarea lumii ca urmare a
intalnirii eului liric cu fiinta iubita
- constientizarea transformarilor
Prezinta un lirism subiectiv evidentiat prin folosirea
marcilor lexicogramaticale specifice eului liric : pronume,
adjective pronominale si verbe la persoana I : "mi" ;
"ma" ; "am" ; "meu".

Prima secventa dezvaluie imaginea metaforica a


intalnirii bruste a fiintei cu dragostea.Primele momente
ale receptarii sentimentului sunt asociate cu socul
provocat de contact: " Ma pandise-n incordare/ mai
demult./Coltii albi mi i-a infipt in fata,/ m-a muscat,
leoaica asi de fata". Panda, din perspectiva leiacei-
iubiri, presupune intentie; in asteptare se afla eul
poetic, fiindca este surprins de aparitia iubirii. Prin
urmare aceasta panda este urmata de seductie. Folosirea
pronumelui la persoana I "ma", "mi", "m-" potentiaza
confesiunea ludica, in sensul ca eul era constient de
eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, care-l "
pandise-n incordare/ mai demult", dar nu se astepta ca
acesta sa fie atat de puternic, sa aiba atata forta
creatoare. Ca element de recurenta, reiterarea cuvantului
"fata" este un laitmotiv prin care se reliefeaza pierderea
integritatii psihice, mutilarea evidenta a sufletului
atacat de agresivul sentiment.

Cea de-a doua secventa poetica surprinde o dubla


transfigurare a fiintei, invadata de sentiment, si a lumii,
receptata prin prisma noii identitati a eului poetic. Lumea
se recreeaza, reiterand metaforic momentul genezei: " in
jurul meu natura/ se facu un cerc de-a dura/ cand mai larg,
cand mai aproape/ ca o strangere de ape".Apare astfel
motivul cercului ca imagine simbolica a
perfectiunii.Privirea, asemenea auzului, simbol al
perspectivei sinelui, se inalta "tocmai langa ciocarlii",
sugerand faptul ca aparitia iubirii este o manifestare
superioara a bucuriei supreme, a fericirii.
Metafora curcubeu "taiat in doua" confera ambiguitate prin
pluritatea deschiderii sale: simbol biblic al armoniei si
al impacarii, curcubeul taiat este si imagine a unitatii in
multiplicitate.